Contestaţie la executare

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către contestatorul R  I şi N  C  (FOSTĂ  R ) împotriva intimatelor B T SA, având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta contestatorului av.D  C  în baza împuternicirii avocaţiale nr.127141/08.03.2016-fila 7 dosar şi reprezentanta intimatei N  C av.M R  în baza împuternicirii avocaţiale nr. 113535/27.04.2015-fila 184 dosar, lipsă fiind părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată; că procedura de citare este legal îndeplinită; că la data de 14.06.2016, urmare a solicitării instanţei, intimata B T  SA a depus la dosar răspuns, la care a anexat înscrisuri; precum şi faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La întrebarea instanţei, reprezentantele părţilor arată că au studiat răspunsul depus de către intimata B T SA înainte de deschiderea dezbaterilor. Arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Av. D  C  depune la dosar documente justificative ale onorariului de avocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau incidente de soluţionat, instanţa în baza art.223 al.2 şi art.392 C.pr.civ. închide faza probatorie şi deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, cu prioritate asupra excepţiilor dreptului material la acţiune, a prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită, excepţia perimării executării silite , invocate de cei doi contestatori.

Av. D  C  solicită instanţei admiterea excepţiilor prescripţiei dreptului material la acţiune şi a prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită, astfel cum au fost formulate prin cerere. Arată că termenul de prescripţie al dreptului la acţiune, curge de la data declarării scadenţei întregului contract, respectiv în  trei luni de la data ultimei plăţi efectuate. În speţă, acest termen a început să curgă  de la data când a fost predat autoturismul-15.12.2009, iar până la data formulării cererii de executare-28.01.2013, acest termen a fost de mult împlinit. Menţionează că şi dacă s-ar lua în calcul cererea de executare silită formulată de către executor în dosarul nr.2968/187/2009 care ar fi întrerupt prescripţia şi în acest caz, termenul de prescripţie  s-a împlinit la data de 14.01.2013, ori noua cerere de executare silită  a fost depusă la data de 28.01.2013.

Pe fondul cauzei, arată că , creanţa solicitată nu este certă , lichidă şi exigibilă, raportat la  cuantumul datoriei şi modul de calcul al dobânzilor şi penalităţilor. Nu se cunoaşte întinderea creditului achitat şi restul  rămas de recuperat. Arată că în adresa de înfiinţare a popririi se indică sume de bani  în euro şi în moneda naţională, cu valori diferite, fără a se preciza cuantumul şi modul de calcul.  De asemenea, arată că prin cererea de executare silită, creditoarea indică cuantumul debitului ca fiind  de 4900 euro din care 4800 reprezintă debit şi 100 euro, dobânzi, însă  executorul judecătoresc  a transmis angajatorului în vederea popririi alte sume, respectiv a dispus înfiinţarea popririi pentru alte sume decât  cele cu care a fost investit. Solicită instanţei  admiterea contestaţiei la executare , respectiv desfiinţarea acesteia ca prescrisă, cu restituirea  taxei judiciare de timbru şi cu cheltuieli de judecată.

Av.M  R  solicită admiterea excepţiilor. Apreciază că dreptul de a cere executarea silită  s-a născut în anul 2009 , astfel termenul de prescripţie este împlinit. Arată că invocat excepţia perimării, întrucât lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, duce la perimarea acesteia.

Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea contestaţiei formulate de către contestatoarea –intimată N  C , respectiv anularea  actelor de executare, lămurirea  titlului care stă la baza executării, obligarea pârâtei la eliminarea  clauzelor abuzive  din contract,  să dispună reducerea debitului  cu sumele achitate cu titlu de comisioane , până la declararea  scadenţei anticipate a debitului şi întoarcerea tuturor actelor de executare silită şi repunerea în situaţia anterioară pornirii executării silite; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

 În temeiul art.394 al.1 C.pr.civ., instanţa închide dezbaterile.

INSTANŢA

Deliberând asupra cererii de faţă, 

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1.1. Poziţia procesuală a contestatorului R  I :

 Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă în data de 11.03.2016, contestatorul R  I a chemat în judecată pe intimata B  T  SA  ,  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea actelor de executare silită din data de 22.02.2016, respectiv încheierea de înfiinţare a popririi veniturilor salariale ale subsemnatului, precum şi a tuturor formelor şi actelor de executare silită succesive acesteia declanşate de creditorul B  T  SA. in dosarul execuţional nr.33/EX/2013,ca fiind netemeinice si nelegale; cu cheltuieli  de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorul arată că prin adresa din data de 22.02.2016, BEJ P  D  M  I a notificat pe angajatorul lui S  SRL, că a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor lui salariale pentru suma de 4.916.83 euro plus dobânzi, a sumei de 383.93 lei plus dobânzi, reprezentând debit şi a sumei 1 516,89 lei reprezentând onorariu si cheltuieli de executare, reprezentând debit in dosarul execuţional nr. 33/2013 .

Menţionează faptul că a fost informat despre această măsura de către angajator în data de 28.02.2016, până in prezent nu i-a fost comunicată nici o adresa/somaţie cu privire la demararea unei executări silite împotriva sa. Arată că, toate adresele/somaţiile emise şi comunicate de catre executorul judecătoresc in dosarul execuţional au fost emise pe numele debitoarei N  C  ( fostă R ) la adresa lui de domiciliu, insa aceasta nu mai locuieşte la aceasta adresa din anul 2010, când a fost desfăcută căsătoria dintre ei. Astfel, nu a avut cunoştinţa despre efectuarea niciunei executări silite împotriva lui si nici a debitoarei N  C (fosta R  ).

Contestatorul invocă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în vederea recuperării creanţei, precum si excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. Consideră că prezentei creanţe îi sunt aplicabile dispoziţiile privind prescripţia prevăzute de Decretul-Lege nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii contractului de credit. Potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 „termenul de prescripţie este de trei ani" iar potrivit art. 6 „dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.” Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ „ termenul de prescripţie începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silita".

Arată că, în speţă termenul de prescripţie al dreptului la acţiune, respectiv dreptul de a cere executarea silită a început sa curgă de la data declarării scadentei anticipate a întregului contract, respectiv de la 3 luni de la data ultimei plaţi efectuate de către debitor. Arată că a avut calitatea doar de garant al împrumutului contractat de către fosta sa soţie N  C (fosta R ),astfel că nu are cunoştinţa despre ultima plată efectuată de către debitorul principal, intimata trebuie să depună la dosarul cauzei dovada ultimei plaţi efectuate , precum şi data la care a declarat anticipat întreg contractul.

Precizează că la data de 15.12.2009 a fost predat autoturismul marca Matiz , autoturism ca a făcut obiectul contractului de gaj şi totodată scopul pentru care a fost contractat creditul, astfel că în opinia sa cel mai târziu , termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la aceasta dată. Aşadar, din 15.12.2009 şi până la data de 28.01.2013, data la care creditoarea a formulat, cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului execuţional, termenul general de prescripţie este cu mult împlinit.

Menţionează faptul că, în 29.12.2009, creditoarea, prin intermediul executorului bancar M  G , a formulat o cerere de executare silită, încuviinţata de către Judecătoria Beiuş la data de 13.01.2010, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. 2968/187/2009. Admiţând faptul că termenul de prescripţie a fost întrerupt, prin aceasta cererea de executare silită, totuşi, noul termen de prescripţie s-a împlinit la data de 30.12.2012. Ori, noua cerere de executare silită formulată de către creditoare în dosarul execuţional a fost depusă la data 28.01.2013 şi încuviinţată de către Judecătoria Beius prin încheierea civilă 111/13.02.2013, cerere ce a format obiectul dosarului nr.383/187/2013.Astfel, prescripţia dreptului material la acţiune si cea a dreptului de a cere executarea silita s-a împlinit cel mai târziu la data de 14.01.2013 , indiferent de întreruperile anterioare.

 Pe fondul cauzei, contestatorul solicită anularea încheierii prin care a fost înfiinţată poprirea asupra veniturilor salariate ale subsemnatului raportat la faptul că această creanţă nu este certă, lichidă si exigibilă, raportat la faptul ca nu se specifica care este cuantumul datoriei, cuantumul şi modalitatea de calculare a dobânzilor precum şi a altor accesorii ale acesteia. Arată că, titlul executoriu conţine un debit iniţial, de 5.450 Euro, la care se adaugă dobânzi în cuantum de 9,75 % /an din soldul creditului. Debitorul iniţial, N  C  (fostă R ) în cei doi ani de credit a achitat o anumită sumă de bani, si totodată, urmare a recuperării autoturismului in temeiul căruia s-a acordat creditul a fost recuperat de către creditoare, valoarea acestuia fiind scăzută din debit.

În concluzie, deşi creditoarea a specificat, prin cererea introductivă o suma de bani, executorul judecătoresc, în mod nelegal a dispus înfiinţarea popririi pentru o cu totul altă sumă decât debitul iniţial cu care a fost investit.Contestatorul arată că, în opinia sa încheierea de înfiinţarea popririi pentru sumele de 4.916,63 EURO plus dobânzi si suma de 383,93 Iei plus dobânzi , reprezentând debitul pe care debitorul principal N  C  (fosta R  ) îl datorează creditoarei B T  este nelegală, executorul judecătoresc neputând recupera un alt debit decât cel solicitat de către creditor şi pentru care există un titlu executoriu. Astfel, debitul principal este unul majorat, exista un debit in valuta si altul in moneda naţionala, iar dobânzile nu sunt explicitate in nici mod cum au fost calculate.

Pentru aceste considerente solicită în principal, admiterea contestaţiei, urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a dreptului material de a cere executarea silită, iar în subsidiar ca fiind nelegală, raportat la executarea unui debit nedatorat.

În drept, contestatorul invocă dispoziţiile art.663 şi urm., art.712 şi urm. C.pr.civilă, Decretul lege nr.167/1958 privind prescripţia extinctivă.

În probaţiune, contestatorul a depus la dosar, în fotocopii, adresa de înfiinţare a popririi emisă în dosarul execuţional nr.33/2013, încheierea civilă 111/13.02.2013 pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosarul  nr.383/187/2013 şi sentinţa civilă nr.176/2010 pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosarul  nr.1740/187/2009.

Cererea este legal timbrată cu suma  1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanţei seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 (fila 212).

1.2. Prin registratură, la data de 18.03.2016, contestatorul a depus la dosar completare de acţiune prin care a solicitat introducerea în cauză a debitorului principal, în calitate de intimat a numitei N  C  ( fostă  R ), 

1.3.La data de 11.04.2016, contestatorul a depus la dosar precizări, prin care a indicat adresa corectă şi completă a ultimului domiciliu al intimatei N  Cornelia, ca  fiind loc.  şi nu cum a menţionat anterior.

1.4. Prin registratură  la data de 15.04.2016, contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata B  T  SA, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate  ca fiind neîntemeiate, iar pe fondul cauzei a solicitat înlăturarea susţinerilor formulate.

În ceea ce priveşte excepţia necompetentei materiale a Judecătoriei Beiuş, a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată  şi arată că potrivit clauzelor contractuale , diferendele apărute în derularea contractului de credit se vor soluţiona de către instanţele de la locul încheierii contractului, potrivit disp.art.713 raportat la art.650 alin.1 C.proc.civ., instanţa de executare este instanţa de la sediul executorului judecătoresc.

Referitor la argumentele invocate de către creditoare , referitoare la caracterul solidar al obligaţiei asumate prin garantarea contractului de credit de către el, precum si renunţarea la beneficiul de discuţiune si diviziune, contestatorul arată că acestea nu au fost invocate in nici un moment de către el, caracterul acestora, fiind neechivoc si necontestat.

A reiterat în cuprinsul acestui răspuns la întâmpinare, aspectele arătate prin cererea introductivă.

1.5. Prin registratură  la data de 03.05.2016, contestatorul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata  N  C ,  prin care a solicitat admiterea excepţiilor invocare de către aceasta, iar în ceea ce priveşte motivele invocate de către intimată pe fondul cauzei(în dosarul nr.575/187/2016), a arătat că acestea se subscriu, în principiu, motivelor  susţinute de către el prin contestaţia la executare, ce formează obiectul prezentei cauze.

-/-

2. Poziţia procesuală a contestatoarei  N  CORNELIA :

Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă în data de 21.03.2016, în dosar nr.575/187/2016, contestatoarea N  C ,  a chemat în judecată pe intimata B  T  SA - Sucursala Oradea, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei, anularea tuturor actelor de executare, începute de intimată în dosarul de executare nr. 14/E/2013 al BEJ P D  M  I ; să lămurească titlul executoriu care stă la baza executării, constatând caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 2 pct. 2.4, art. 2 pct. 2.5, pct. 2.7, urmând a dispune eliminarea lor din contract; să oblige pârâta la eliminarea din contract a acestor clauze abuzive şi pe cale de consecinţă diminuarea debitului cu sumele reprezentând comisioanelor;să dispună reducerea debitului cu sumele încasate în plus de către intimată ca urmare a modificării abuzive a nivelului dobânzii; să dispună reducerea debitului cu suma reprezentând comisioanele achitate până la declararea scadenţei anticipate a debitului ce face obiectul Contractului de credit; în cazul realizării executării silite împotriva sa, solicită întoarcerea tuturor actelor de executare silită şi repunerea sa in situaţia anterioară pornirii executării silite; Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea arată că, în data de 27.03.2007 a încheiat cu intimata Contractul de credit nr. 9679 prin care i s-a acordat suma de 5.450 euro cu destinaţie cumpărare autoturism marca Matiz, în scopul garantării creditului, s-a constituit garanţia reală mobiliară asupra bunului achiziţionat prin credit, sens în care s-au încheiat Contractele de garanţie reală mobiliară nr. 9679/CES/02/27.03.2007, nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007 şi nr.9679/CES/01/27.03.2007.

Arată că, prin Contractul de vânzare - cumpărare nr. CI22992/29.03.2007 a achiziţionat autoturismul marca Daewoo – Matiz, achitat conform Facturii Fiscale nr. 6943519/29.03.2007. Faţă de situaţia economico-financiară în care s-a aflat, a  fost nevoită să predea autoturismul achiziţionat, astfel încât, la data de 15.12.2009, s-a încheiat Procesul - verbal de predare bunuri mobiliare nr. 20501, prin care a  predat acest bun mobil intimatei, în vederea recuperării debitelor pe care le-a  avut faţă de aceasta.

Contestatoarea arată că este angajată la societatea SC A  B  SRL,  , care  la data de 03.03.2016  i-a comunicat Adeverinţa nr. 27/03.03.2016 din care rezultă că, în baza adresei emisă de BEJ P  D  I , din luna august 2015, inclusiv ianuarie 2016, i s-a reţinut din salariu suma de 300 de lei. Arată că nu a primit nicio înştiinţare din partea executorului judecătoresc cu privire la înfiinţarea popririi asupra conturilor sale, însă cu toate acestea în cursul anului 2009 s-a procedat la executarea silită, sens în care a predat garanţia creditului, respectiv autoturismul marca Matiz, B  T , prin executorul bancar M S .

În opinia sa, în cazul în care în urma predării acestui autoturism, intimata mai avea de recuperat debite de la ea, dreptul de a cere executarea silită s-a născut în anul 2009, iar executarea silită efectuată prin poprirea veniturilor sale iniţiată în luna August 2015, depăşeşte cu mult termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 405 C.pr.civ., astfel că , dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris.

În ceea ce priveşte executarea silită, contestatoarea apreciază că aceasta este nelegală, întrucât, executorul judecătoresc a procedat la înfiinţarea popririi asupra veniturilor ei, însă, cu încălcarea prevederilor art. 454 alin. 1  C.pr.civ. Astfel, executorul judecătoresc nu a notificat-o nici la adresa de domiciliu şi nici la adresa indicată băncii intimate, odată cu predarea autoturismului, când a  indicat ca şi adresă de contact 

În acest sens, la art. 387 c.pr.c. se prevede că executarea silită poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care cuprinde printre altele arătarea titlului executoriu şi arătarea termenului în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia. Lipsa acestei somaţii este sancţionată conform art. 391 c.pr.c. cu anularea executării, ceea ce în speţă se impune, având în vedere că nu a fost somată în acest sens.

În subsidiar, contestatoarea  solicită instanţei să constate perimarea executării silite, conform art. 389 C.pr.civ., executarea silită se perima de drept în cazul în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, ori, având în vedere că din anul 2009 şi până la data înfiinţării popririi, respectiv august 2015, aceasta nu a mai fost înştiinţată de efectuarea nici unui act de executare silită, apreciază că a intervenit perimarea executării silite.

Având in vedere că executarea silita contestată se realizează în baza unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă de judecată, contestatoarea, în temeiul art. 399 al. 3 din C.pr.civ., invocă argumente de fond cu privire la acesta, ceea ce se impune cu atât mai mult cu cât exista riscul realizării unor abuzuri în condiţiile în care nu se analizează cuantumul sumei solicitate, care a fost stabilită în mod unilateral şi total aleatoriu de către creditoare .

Referitor la existenta unor clauze abuzive în contractul de credit, arată că acesta nu s-a putut negocia cu creditoarea decât sub aspectul obiectului creditului, a duratei contractului şi a plăţilor ce urmau să fie efectuate, nu s-au supus negocierii sub nicio forma condiţiile generale de credit la care ea a aderat fără a le negocia în mod direct cu creditoarea.

Arată că aceste condiţii generale au fost redactate pe formulare tipizate fiind doar aduse la cunoştinţa sa şi a fostului soţ, fără a exista vreo posibilitate de negociere reală. Pe parcursul derulării contractului ratele de credit au fost majorate substanţial de creditoare iar ea le-a  acceptat tocmai din cauza acestor clauze abuzive si restrictive care nu îi permiteau nici o derogare. Potrivit alin.4 din Legea 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă daca prin ea însăşi sau împreuna cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei - credinţe un dezechilibru semnificativ intre drepturile şi obligaţiile părţilor.

Contestatoarea arată că  suma solicitată nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, respectiv nu există o evaluare a bunului predat şi în baza acesteia o diminuare a soldului, în concluzie nu poate  fi stabilită datoria imputabilă acesteia. Totodată, de la momentul declarării scadenţei creditului, banca  nu mai avea dreptul să solicite dobânzi pentru întregul sold, respectiv dacă creditul este scadent , nu se mai impune dobânda.

În drept, contestatoarea a invocat  disp. art. 389, art.399 şi urm.C.pr.civilă şi legea 193/2000.

În probaţiune a depus la dosar, în fotocopii conforme cu originalul, contractul de credit nr.9679/27.03.2007, Contractele de garanţie reală mobiliară nr. 9679/CES/02/27.03.2007, nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007 şi nr.9679/CES/01/27.03.2007, proces verbal de predare bunuri mobiliare nr.20501/15.12.2009 şi adeverinţa nr.27/03.03.2016 emisă de SC A  B  SRL.

-/-

2.1. Poziţia procesuală a intimatei B  T  Sucursala Oradea în dosarul 575/187/2016 ;

Legal încunoştinţată,  intimata a depus la dosar la data de 11.04.2016, întâmpinare, prin care solicită, în principal admiterea excepţiilor invocate, iar în subsidiar, solicită respingerea contestaţiei la executare depusă de debitorii R  I  şi N  C , ca nelegală şi neîntemeiată.

Intimata a invocat în cuprinsul întâmpinării următoarele excepţii:

Excepţia de netimbrare:

Intimata arată că timbrarea cererii este prioritară, faţă de neîndeplinirea obligaţiei de către contestator de a face dovada achitării taxei de timbru până la această dată, solicită constatarea excepţiei de netimbrare ca fiind întemeiată si care are prioritate în soluţionare faţă de celelalte excepţii invocate sau  de fondul

cauzei.

Excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Beiuş:

Intimata arată că , atât contractul de credit 9679/27.03.2007 cât şi actele adiţionale aferente, au fost încheiate de Banca T  SA Sucursala Oradea  , astfel, competenţa de judecată a contestaţiilor la executare se acordă instanţei de executare, instanţă care este definită în art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. În speţă sediul Biroului Executorului Judecătoresc P  D  este în Municipiul Oradea , 

Pe fondul cauzei, intimata arată că , în urma cererilor de credit depuse de contestatori, B T  Sucursala Oradea, a acordat un credit în sumă de 5.450 EUR prin contractul nr.9679/27.03.2007 şi actele adiţionale aferente: Contract de Garanţie Reala Mobiliara nr. 9679/CES/01/27-03-2007, Contract de Garanţie Reala Mobiliara nr. 9679/CES/02/27-03-2007 şi Contract de Garanţie Reala Mobiliara fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27^03-2007.

Debitorii nu au înţeles sa îşi îndeplinească obligaţiile contractuale, astfel că a fost nevoită să formuleze la data de 15.12.2009, cerere de executare silită . Astfel, prin încheierea nr. 19/2010 pronunţata de Judecătoria Beius in dosar nr.2968/187/2009 a fost încuviinţată executarea silită a titlurilor executorii. Executorul Bancar M  G  S  a emis somaţii în dosarul 72/2009, în urma cărora debitoarea a predat de buna voie autoturismul marca Matiz E cu nr. de înmatriculare BH-08-JTG, potrivit procesului verbal de predare bunuri mobiliare nr. 20501/15.12.2009, iar executorul  a emis publicaţii de vânzare a bunului, urmând ca la data de 26.02.2010, bunul sa fie adjudecat la preţul de 1300 EUR, suma fiind virata prin dispoziţia de transfer din 12 martie 2010, diminuând soldul creditului. Debitorii deşi au fost somaţi, au refuzat sa achite diferenţa până la concurenţa integrală a debitului.

Intimata arată că după intrarea în vigoare a Legii 287/2011, dosarul de executare silită a fost predat la BEJ P  D  M  I  în data de 31.01.2013, conform cererii de executare silite înregistrate sub nr. 449/28.01.2013.

Menţionează că, odată cu semnarea contractului de credit, garanţii răspund în solidar cu titularul creditului în vederea rambursării sumelor datorate băncii si totodată in cuprinsul contractului de fidejusiune este specificat faptul ca fidejusorul se obliga în solidar cu debitorul faţă de creditor, renunţând expres prin aceasta la toate excepţiile (inclusiv la beneficul de discuţiune şi diviziune prevăzut de art.1662 Cod civ) şi obiecţiile pe care le-ar putea ridica in legătura cu raportul juridic de fidejusiune şi/sau in legătura cu obligaţia garantată. Obligaţia este solidară, atât din partea titularului creditului cât şi din partea garantului, toţi s-au obligat la acelaşi lucru, astfel fiecare poate fi constrâns pentru totalitatea debitelor datorate.

În conformitate prevederile Contractului de Garanţie Reala Mobiliară fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27-03-2007 , art 2. 4 ,,Constituirea Garanţiei Reale Mobiliare nu va diminua, prejudicia sau afecta in alt mod răspunderea personala a debitorului garant în legătura cu obligaţia contractată”.

Menţionează faptul că principiul care domină raporturile dintre creditor şi garant este acela că, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul poate să urmărească direct pe garant, pentru executarea creanţei, fără ca această urmărire să fie condiţionată de o prealabilă urmărire a debitorului principal.

În aceste condiţii, prin prisma faptului că s-a valorificat bunul mobil - autoturismul - atât debitorul cat si garantul au obligaţia de a achita diferenţa pana la acoperirea integrală a debitului.

 În drept, intimata a invocat disp. art. 622 indice 1 şi următoarele NCPC

În probaţiune, a depus la dosar, în fotocopii conforme cu originalul, contractul de credit nr.9679/27.03.2007 şi actele adiţionale aferente: Contract de Garanţie Reala Mobiliara nr. 9679/CES/01/27-03-2007, Contract de Garanţie Reala Mobiliara nr. 9679/CES/02/27-03-2007 şi Contract de Garanţie Reala Mobiliara fără deposedare nr. 9679/GAJ/01/27.03.2007.

-/-

La data de 21.03.2016, prin registratură, urmare a solicitării instanţei, BEJ P  D  M  I  a depus la dosar, copia conformă cu originalul a dosarului execuţional nr.14/2013.

-/-

Se va pronunţa instanţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate de contestatori, prin cerere:

Constată instanţa că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de contestatorul R  I  , nu are legătură cu prezenta cauză , în contextul în care contractul de credit bancar nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanţie reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 şi nr. 9679/CES/02/27.03.2007, reprezintă un titlu executoriu , conform art.120 din O.U.G. nr.99/2006 privind instituţiile de credit si adecvarea capitalului.

Aşadar banca intimata nu trebuia să se adreseze instanţei pentru obţinerea unui titlu executoriu, în condiţiile în care potrivit legii , deţinea deja un asemenea titlu. Prescripţia dreptului material la acţiune era incidentă doar în cazul în care banca intimată nu deţinea un titlu executoriu.

 În concluzie ,  în cauză sunt incidente dispoziţiile referitoare la  prescripţia dreptului de a cere executarea silită , motiv pentru care instanţa va analiza această din urmă excepţie.

I. Cu privire la excepţia prescripţiei  dreptului de a cere  executarea silită, invocată de către contestatori, instanţa reţine următoarele:

Din cercetarea dosarului execuţional nr. 14/2013 a BEJ P  D  M  I , depus la filele 23-123 , instanţa reţine:

- în temeiul contractului de credit bancar nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanţie reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 şi nr. 9679/CES/02/27.03.2007,executorul bancar M  G  S  a solicitat încuviinţarea executării silite , în dosarul nr. 2968/187/2009 al  Judecătoriei Beiuş , cerere care a fost admisă , potrivit încheierii nr. 19/13.01.2010 , aflată la fila 25 din dosarul 498/187/2016 . În cuprinsul acestei încheieri s-a reţinut că banca a formulat cererea de executare silită cu nr. 11.409/17.12.2009, cerere care însă nu se regăseşte în dosarul execuţional, deşi executorul a menţionat prin adresa de la fila 23 că nu mai deţine alte documente. Aşadar , prima cerere de executare silită , în temeiul titilului executoriu reţinut mai sus , a fost formulată de intimată la data de 17.12.2009.

- mai apoi la solicitarea creditoarei B  T  SA  împotriva debitoarei R  C  şi a garantului R I , prin cererea înregistrată cu nr. 14/31.01.2013 (fila 50 din dosarul 498/187/2016)  a fost iniţiată  o nouă procedură de  executare silită în dosarul execuţional nr.14/2013 al BEJ P  D  M  I a, în temeiul titlului  executoriu reprezentat de Contractul de credit nr.9679/27.03.2007 , garantat prin Contractul de garanţie reală mobiliară nr. 9679/CES/01/27.03.2007 şi Contract de garanţie reala mobiliara nr. 9679/CES/02/27.03.2007, încheiat între părţi,  ce are ca obiect acordarea  unui credit în sumă de 23.300 lei, pe o perioadă de 120 luni . Aşadar o a doua cerere de executare silită în temeiul aceluiaşi titlu executoriu , a fost depusă de intimată cu nr. 14  , la BEJ P  D  M  I , la data de 31.01.2013

-Prin încheierea nr.111/13.02.2013 pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosarul nr.383/187/2013 a fost admisă cererea de executare silită formulată de creditoarea urmăritoare B  T  SA  împotriva debitoarei  R  C  şi a garantului R  I ,  în temeiul titlului  executoriu reprezentat de Contractul de credit 9679/27.03.2007, în vederea recuperării sumei de  4900 euro. 

- Ulterior, a fost emisă către contestatori somaţia de plată din data de 26.02.2013, aflată la fila 57 dosar, prin care debitorii au fost somaţi  să achite creditoarei suma de 4900 euro, ce reprezintă debit restant, suma de 2.266,89 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc şi cheltuieli ocazionate de executarea silită.

- Prin adresele de înfiinţare a popririi emise  în data de 20.05.2013  de BEJ P  D  M  I , în dosarul execuţional nr.14/2013 (filele 61,62), s-a dispus înfiinţarea popririi  asupra veniturilor cu titlu de salar ale debitorilor  .

- ca urmare a popririi înfiinţate asupra veniturilor salariale ale contestatoarei R  C , executorul judecătoresc a  procedat la eliberarea şi distribuirea sumei totale de 1500 lei catre intimată , potrivit înscrisurilor de la filele 111, 113, 114 şi 115 .

Mai reţine instanţa următoarele fapte esenţiale în cauză:

- prin procesul-verbal de predare bunuri mobiliare înregistrată la intimată cu nr. 20.501 din 15.12.2009 (fila 58 din dosar 498) , contestatoarea R  C  a predat băncii autoturismul Matiz  cu nr. de înmatriculare , pentru achiziţionarea căruia s-a contractat creditul din cauză.

- în urma acestui fapt , creditoarea intimată , socotind creditul exigibil , a formulat prima cerere de executare silită din cauză , cea cu nr. nr. 11.409/17.12.2009, cerere reţinută mai sus de instanţă.  Chiar intimata prin adresa depusă ca urmare a solicitării instanţei, la data de 14.06.2016, a arătat că creditul a fost declarat scadent anticipat la data de 15.12.2009 , aşadar de la această dată a început să curgă termenul pentru prescripţia execuţiei silite.

Va reţine instanţa următoarele texte de lege referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, raportat la faptul că acest termen a început să curgă , aşa  cum a recunoscut şi intimata creditoare la data de 15.12.2009, astfel:

-art. 6 aliniatul 4 din Legea nr. 287/2009 prevede: „ Prescripţiile. . . începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

- art. 201 din capitolul VIII al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, astfel: Prescripţiile neîncepute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil (01.10.2011-s.n.) sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

-aşadar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-Lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, reţinând instanţa următoarele texte din acest act normativ:

-  art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 „termenul de prescripţie este de trei ani"

- art. 6 „dreptul de a cere executarea silita în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani.”

- art. 8 din acelaşi act normativ „ termenul de prescripţie începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silita".

Am stabilit deja că dreptul de a cere executarea silită în cauză , s-a născut la data de 15.12.2009 , dată de la care a început să curgă termenul de prescripţie.

Va analiza instanţa incidenţa în cauză a primei cereri de executare silită , formulată la data de 17.12.2009, socotind-o ca un act începător de executare , întrerupând astfel cursul prescripţiei extinctive:

Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958: ,,Prescripţia se întrerupe: - prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripţia; - prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; - printr-un act începător de executare...”

Întreruperea prescripţiei extinctive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze interuptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.

Efectele întreruperii prescripţiei extinctive sunt stabilite de art.17, astfel: ,,Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care  a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie..”

Aşa cum rezultă din art. 17 alin. 1 şi 2 din Decretul nr. 167/1958, întreruperea prescripţiei extinctive produce următoarele două efecte:

- anterior datei întreruperii, prescripţia este „ştearsă”, adică înlăturată, astfel încât, toată prescripţia care a curs între momentul ei de început şi data cauzei de întrerupere (recunoaştere ori cerere de chemare în judecată) este socotită ca nescursă;

- posterior întreruperii, efectul care se produce constă în începerea altei prescripţii; prin urmare, după ce a operat întreruperea, un nou termen de prescripţie începe să curgă;

Efectele întreruperii prescripţiei extinctive se produc ope legis (deplin drept, în temeiul legii), organului de jurisdicţie nerămânându-i decât să constate producerea lor.

În acest context , al întreruperii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită , prin încuviinţarea ei de instanţă la data de 13.01.2010 , a început să curgă un nou termen de prescripţie cu data de 13.01.2010 , în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există dovada efectuării vreunui alt act de executare în perioada 13.01.2010 şi 28.01.2013 .

Noul termen de prescripţia a început să curgă la data de 13.01.2010  , împlinindu-se la data de 13.01.2013 , întrucât în cauză nu s-a mai făcut dovada vreunei alte întreruperi sau suspendări.

Astfel , cererea formulată cu nr. 449 /28.01.2013 de intimata creditoare este în afara termenului legal , aşa încât instanţa va constata prescripţia dreptului de a cere executarea silită , cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare din dosarul nr. 14/2013.

În acest context  excepţia perimării executării silite, invocată în cauză nu va mai fi analizată , aşa cum nu se vor analiza nici criticile referitoare la caracterul abuziv al titlului executoriu din cauză.

II.Asupra cererii de întoarcere a executării silite formulată de contestatoarea N C  , instanţa reţine:

Articolului 723 aliniatul 1 din Codul de Procedură Civilă, reglementează procedura întoarcerii executării silite, arătând că:,, În toate cazurile  în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”, astfel că instanţa va admite cererea formulată de contestatoarea N  (R ) C  , dispunând restituirea în favoarea ei , a sumei de 1500 lei , reţinută prin poprirea înfiinţată , potrivit înscrisurilor de la filele 111, 113, 114 şi 115 .

Pentru ansamblul acestor considerente,  instanţa va admite contestaţiile la executare formulate , potrivit dispozitivului de mai jos.

În ceea ce priveşte cuantumul taxei judiciare de timbru instanţa reţine potrivit prevederilor art.45 litera f  din OUG 80/2013 , faptul că „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru  se restituie la cererea petiţionarului, …….., când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.”

Potrivit al.3 şi4 al art. 45 litera f  din OUG 80/2013, instanţa reţine că dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat în termen de un an de la data naşterii sale, iar cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea.

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa va dispune restituirea în favoarea contestatorului R  I  a taxei judiciare de timbru în valoare de 1000 lei (aferentă capătului de cerere admisă) achitată prin chitanţa seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 la Primăria Comunei Cărpinet (fila 63 dosar), după rămânerea definitivă a hotărârii.

În condiţiile în care prin încheierea din 30.03.2016 , contestatoarea N  C  a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru de 1000 lei , iar contestaţia a fost admisă , instanţa va obliga intimata B  T  SA la plata către  Statul Român a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, potrivit art. 18 din OUG nr. 51/2008.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa în  temeiul articolului 451 din Codul de Procedură Civilă, reţinând culpa procesuală a intimatei o va obliga pe aceasta la plata către contestatorul R  I a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, justificate prin chitanţele şi facturile depuse la dosar la termenul de judecată din 14.06.2016.

Contestatoarea N  C  a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată , motiv pentru care instanţa nu va dispune în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului de a cerere executarea silită  invocată de contestatorul R  I şi contestatoarea N  C , în contradictoriu cu intimata B T  SA  .

Constată prescris dreptul intimatei la executarea silită a contractului  de credit nr.9679/27.03.2007, a contractului de garanţie reală mobiliară asupra creanţelor existente sau viitoare nr.9679/CES/02/2007 şi a contractului de garanţie reală mobiliară asupra creanţelor existente sau viitoare şi soldului contului curent nr.9679/CES/01/2007 încheiate între intimata B  T  SA şi contestatorii R  I  şi N  C .

Anulează toate actele de executare silită dresate în dosarul execuţional nr.14/2013 al executorului judecătoresc P  D  M  I .

Dispune întoarcerea executării silite pornite împotriva  contestatoarei N C , prin restituirea sumelor poprite în cuantum de 1500 lei.

Dispune restituirea către contestatorul R  I  a taxei judiciare  de timbru în sumă de 1000 lei achitată prin chitanţa  seria BHCAR nr.1105001234 din 11.05.2016 la Primăria Comunei Cărpinet, după  rămânerea definitivă a hotărârii.

Obligă intimata B  T  SA la plata către  contestatorul R  I  a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă intimata B  T  SA la plata către  Statul Român a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2016.

Domenii speta

Spete similare