Înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical provizoriu cu măsura de siguranţă a internării medicale

 Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a fost reprezentat de către dl. procuror P  C .

Înregistrarea dezbaterii cauzei s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile  art. 369 alin.1 Cod de procedură penală.

Pe rol este pentru azi judecarea sesizării formulată de către Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuş, având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical  provizoriu cu măsura de siguranţă a internării medicale, privind pe intimatul J  I  .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimatul J  I , şi av. Z  A , în baza delegaţiei de substituire din data de 20.04.2016, în substituirea apărătorul desemnat din oficiu al intimatului av. H I  din cadrul Baroului Bihor, având delegaţie pentru asistenţă obligatorie nr.1362/15.04.2016.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează faptul că,  urmare a solicitărilor instanţei, la data de 04.04.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş  a depus la dosar adresa de la fila 12 prin care a învederat instanţei faptul că  dosarul penal nr. 53/P/2015  a fost soluţionat  în data de 25.01.2016, iar împotriva soluţiei nu a fost formulată plângere şi a fost înaintat acest dosar  spre ataşare la prezenta cauză, cu solicitarea ca după  folosinţă să  fie restituit.

De asemenea, la data de 20.04.2016 Primăria  Comunei D a depus  adresa nr. 1432/19.04.2016 având anexată ancheta socială  efectuată la domiciliul intimatului,  după care: 

Se prezintă în faţa instanţei intimatul J  I  însoţit de  tatăl intimatului, numitul J  P , care prezintă spre vedere instanţei biletul de externare-scrisoarea medicală nr. 1459 din data de 08.12.2015 din care rezultă faptul că, până în data de 12.02.2016 intimatul s-a aflat internat  la Spitalul  de Psihiatrie Nucet. Arată că nu s-a prezentat  cu intimatul la  Spitalul Clinic din Oradea pentru a fi luat în evidenţă şi a urma tratamentul, deoarece intimatul era internat la Spitalul  de Psihiatrie Nucet, unde i s-a administrat tratament.

Faţă de obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 246 al. 12  din noul Cod procedură penală instanţa pune în discuţie calitatea procesuală activă a judecătorului delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ  de a formula prezenta sesizare  şi acordă  cuvântul asupra acestui aspect.

Reprezentantul parchetului arată că BIROUL EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ are calitatea procesuală activă pentru a formula prezenta sesizare.

Apărătorul din oficiu al intimatului av. Z  A  arată că BIROUL EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ  nu are calitate  procesuală activă pentru a formula prezenta sesizare.

Instanţa arătă că se va pronunţa cu ocazia soluţionării fondului cererii asupra acestui aspect.

Prezent  fiind în sala de judecată dl. poliţist din  cadrul IPJ Bihor -Postul de Poliţie D  arată că faptele pentru care s-a dispus obligarea intimatului la tratament medical provizoriu  au fost  săvârşite în cursul anului 2015 - distrugere stupi si violare de domiciliu -, însă,  în prezent, există un alt dosar în lucru  pentru o altă faptă  săvârşită  de către intimat la finele anului 2015  şi cu ocazia cercetărilor realizate în  dosarul avut actualmente în lucru  a fost dus intimatul de către poliţie şi ambulanţă pentru a fi internat la Spitalul de Psihiatrie Nucet.

Reprezentantul parchetului solicită emiterea unei adrese către Spitalul de Psihiatrie Nucet  pentru a comunica toate actele medicale  pe care le deţin  în legătură cu intimatul J  I .

Apărătorul din oficiu al intimatului  av. Z  A  arată că nu se impune emiterea unei adrese în acest sens.

Instanţa,  dat fiind  biletul de externare a  intimatului din spital, depus la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că, din data de 08.12.2015 până în data de 12.02.2016 intimatul s-a aflat internat  la Spitalul  de Psihiatrie Nucet, explicaţiile lucrătorului IPJ  Bihor si având în vedere obiectul cererii, apreciază inutilă  soluţionării cauzei emiterea unei adrese în  sensul solicitat de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş, astfel că, respinge această solicitare.

Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte cereri de formulat. 

Apărătorul din oficiu al intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa declara încheiata cercetarea judecătoreasca si acordă cuvântul în dezbaterea propunerii de înlocuire a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical provizoriu, cu măsura de siguranţă a internării medicale, privind pe intimatul J  I .

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş - dl.procuror P  C arată  că BIROUL EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ are calitate procesuală activă pentru formularea sesizării de înlocuire a tratamentului medical provizoriu cu internarea medicală şi solicită respingerea  sesizării ca neîntemeiată, dat fiind faptul că în perioada în care intimatul trebuia să se prezinte la Spitalul Clinic Municipal Dr. Gavril Curteanu  Oradea, acesta s-a aflat  internat la Spitalul de Psihiatrie Nucet.

Apărătorul din oficiu al intimatului  av. Z A solicită admiterea excepţiei  şi respingerea sesizării BIROULUI EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ.

Intimatul J  I arată că orice dispoziţie a instanţei o va respecta  .

J U D E C Ă T O R I A

Constată că, la data de 31.03.2016 s-a înregistrat la instanţă, sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Beiuş, prin judecătorul delegat la executări penale, prin care în temeiul  prevederilor art. 109, al.2 Cod penal şi art. 568 C.pr.penală s-a solicitat a se dispune înlocuirea tratamentului medical cu internarea medicală, privind pe intimatul J  I .

În motivare s-a arătat, în esenţă, faptul că prin încheierea penală nr.24/02.12.2015 a Judecătoriei Beiuş, pronunţată în dosarul nr.2529/187/2015, s-a dispus în privinţa intimatului J  I , obligarea provizorie la tratament medical.

Totodată, s-a arătat faptul că intimatul nu s-a prezentat niciodată pentru a urma tratamentul medical, aspect care rezultă din adresa  din 24.03.2016, emisă de Spitalul  Clinic Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu Oradea,, , anexată la dosar.

În vederea soluţionării sesizării, prin rezoluţia din 01.04.2016-filele 4 şi 5 dosar  instanţa a dispus emiterea unei adrese pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru intimat la sediul la BCAJ Beiuş; emiterea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş,  pentru a solicita să ne comunice dosarul nr. 53/P/2015 şi soluţiile pronunţate în această cauză şi emiterea unei  adrese la Primăria Comunei D i, pentru efectuarea unei anchete sociale cu privire la componenţa familiei intimatului, veniturile familiei, condiţii de locuit, întreţinere, suportul psihic şi fizic pentru a urma tratamentul medical provizoriu instituit în ambulatoriu conform ar. 245, al.1 C.pr.penală.

Drept urmare, la data de 04.04.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a depus la dosar adresa de la fila 12 prin care a învederat instanţei faptul că  dosarul penal nr. 53/P/2015  a fost soluţionat  în data de 25.01.2016, iar împotriva soluţiei nu a fost formulată plângere  şi a fost înaintat acest dosar  spre ataşare la prezenta cauză, cu solicitarea ca după  folosinţă să  fie restituit.

De asemenea, la data de 20.04.2016 Primăria  Comunei D  a depus  adresa nr. 1432/19.04.2016 având anexată ancheta socială  efectuată la domiciliul intimatului şi de asemenea intimatului i s-a asigurat un apărător din oficiu în persoana doamnei avocat H I , conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie depusă la dosar, nr. 1362/15.04.2016.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin coroborare cu actele şi lucrările dosarului  de urmărire penală nr. 53/P/2015 al  Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş şi cu actele dosarului nr. 2529/187/2015  al Judecătoriei Beiuş, care au fost ataşate prezentei cauze, instanţa reţine următoarele:

Dosarului  de urmărire penală nr. 53/P/2015 al  Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş  a fost soluţionat prin Ordonanţa de clasare  din 25.01.2016  prin care procurorul în baza art.315 alin.1 lit. b C.pr.pen. raportat  la art. 16 lit. g  C.pr.pen. a dispus următoarele: clasarea cauzei privind infracţiunile de distrugere şi violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 253 alin.1 şi art.224 alin.1 C.p.; cheltuielile judiciare rămân  în sarcina statului; în temeiul art. 316 alin.1 din C.p.pen. ordonanţa se comunică în copie  cu persoanele vătămate T  I  şi D S  şi cu suspectul J  I .

Această soluţie  nu a fost atacată cu plângere de către persoanele vătămate şi suspect.

Se poate observa din examinarea ordonanţei faptul că, procurorul a reţinut incidenţa în speţă doar  a cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 16 lin. 1  lit. g C.pr. pen. (retragerea plângerilor penale depuse împotriva lui J  I  de către persoanele vătămate), deşi în cuprinsul motivării ordonanţei, printre altele  s-a reţinut aspectul că, din raportul  de expertiză medico-legală  psihiatrică nr. nr.2127/IV/211 din 02 septembrie 2015 întocmit de  SML Bihor, rezulta că, suspectul J  I , prezintă un retard mintal uşor/mediu cu tulburări de comportament pe fond encefalopat infantil sechelar, discernământul său în prezent este diminuat, acesta având discernământ diminuat şi la momentul comiterii faptelor, neînţelegând pe deplin consecinţele ce decurg din acesta, iar comisia medicală  recomandă aplicarea măsurii de siguranţă medicală prev. de art.109 C.penal.

Totodată se poate constata că, în cuprinsul ordonanţei de clasare  conform art. 315 alin. 3 C.pr.pen s-a făcut menţiune despre faptul că prin  încheierea penală nr. 24/02.12.2015, pronunţată de  Judecătoria  Beiuş s-a dispus obligarea provizorie  la tratament medical a suspectului J  I .

 Ca atare din examinarea  actelor şi lucrărilor  dosarului penal nr. 2529/187/2015  al Judecătoriei Beiuş, ataşat prezentei cauze, instanţa reţine că, anterior pronunţării  ordonanţei de clasare mai sus indicată, prin încheierea penală 24/02.12.2015  judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Beiuş  a hotărât: admiterea  sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş în dosarul nr. 53/P/2015, cu privire la suspectul J  I , şi în consecinţă:

În baza art. 246 alin. (8) C. proc. pen.,  a dispus obligarea provizorie la tratament medical a suspectului J  I , .

În baza art. 245 alin. (1) C. proc. pen.,  a obligat suspectul să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

A atras atenţia suspectului asupra dispoziţiilor art. 246 alin. (12) C. proc. pen.

În baza art.566 C.pr.pen. a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii şi a raportului de expertiză medico-legală psihiatrică către Autoritate de Sănătate Publică a Judeţului Bihor pentru punerea în executare a dispoziţiei judecătorului de drepturi şi libertăţi.

În baza art. 272 Cod procedură penală, a  fost obligat Ministerul Justiţiei să plătească din fondurile sale suma de 130 de lei, onorar avocat din oficiu, pentru av. B C , din cadrul Baroului Bihor, având delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.4081/2015.

  Cheltuielile judiciare  au rămas în sarcina statului.,,

  Această încheiere a fost dată cu drept de contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare cu intimatul şi procurorul şi a rămas definitivă  prin necontestare. 

În considerentele acestei încheieri judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Beiuş  a reţinut printre altele, următoarele:

,, Prin propunerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.11.2015 sub nr.2529/187/2015 , Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş a solicitat să se dispună obligarea provizorie la tratament medical a suspectului J  I .

 În fapt, s-a reţinut că suspectul J  I  a fost cercetat pentru săvârşirea unor fapte de natură penală şi s-a apreciat că prezintă pericol pentru siguranţa publică.

 Prin ordonanţa din data de 23.01.2015 s-a dispus începerea urmării penale  pentru infracţiunea de distrugere, prev. de art.253 alin.1 Cod penal,  privind fapta comisă  în dauna persoanei vătămate T  I .

Prin ordonanţa din data de 23.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de  distrugere şi violare de domiciliu,prev. şi pedepsită de art.253alin.1 C.p. şi art.224 al.1 C.p., fapta comisă în dauna persoanei vătămate D  S .

Prin ordonanţa din data de 02.06.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul J  I , pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi violare de domiciliu, prev. şi pedepsită de art.253alin.1 C.p. şi art.224 al.1 C.p.

Prin ordonanţa din data de 27.08.2015a Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş s-a dispus reunirea dosarului penalnr.54/P/2015 la dosarul penal nr.53/P/2015.

Prin ordonanţa organului de urmărire penală din data de 27.08.2015 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale faţă de suspectul J  I .

Potrivit raportului de expertiză medico-legală  psihiatrică nr. nr.2127/IV/211 din 02 septembrie 2015 întocmit de  SML Bihor ,suspectul J  I , prezintă un retard mintal uşor/mediu cu tulburări de comportament pe fond encefalopat infantil sechelar, discernământul său în prezent fiind diminuat, acesta având discernâmânt diminuat şi la momentul comiterii faptelor, neînţelegând pe deplin consecinţele ce decurg din acesta, astfel comisia  recomandând  aplicarea măsurii de siguranţă medicală prev.de art.109 c.penal.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 245 C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru obligarea provizorie la tratament medical a suspectului J  I .

Astfel, potrivit art.245 alin. (1) C. proc. pen., „(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, pe durata urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, dacă se află în situaţia prevăzută de art. 109 alin. (1) C. pen.”.

Potrivit art. 109 alin. (1) C. pen., „(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.”

Analizând dispoziţiile legale invocate şi raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2127/IV/211 din 02 septembrie 2015 întocmit de  SML Bihor,întocmit în cauză,  judecătorul de drepturi şi libertăţi  apreciază că, în cauză, că se impune luarea faţă de suspectul J  I  a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, conform art.109 Cod penal.

 La luarea acestei măsuri de siguranţă instanţa are în vedere că măsura în discuţie este atât în interesul suspectului J  I, dar şi al societăţii în ansamblul său, existând posibilitatea ca acesta să comită şi alte acte ilicite dacă nu va urma tratamentul medical prescris de specialişti.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 246 alin. (8) C. proc. pen., va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş şi va dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului , până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. ,,

Faţă de această stare de fapt instanţa retine incidenţa în speţă a următoarelor prevederi legale:

ART. 572

Măsurile de siguranţă provizorii

(1) În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură.

(2) Dispoziţiile prevăzute la art. 566 - 571 se aplică în mod corespunzător.

ART. 246

(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credinţă măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori în faţa căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condiţiile prevăzute la art. 247.

 Astfel, la art. 247 C.pr.pen. intitulat Condiţiile de aplicare şi conţinutul măsurii internării medicale provizorii se arată:

(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) constă în internarea medicală nevoluntară a suspectului sau inculpatului într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

(3) Dispoziţiile art. 245 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Totodată conţinutul art. 248 C.pr.pen. reglementează  procedura de aplicare şi de ridicare a măsurii internării medicale provizorii.

Faţă de aceste dispoziţii legale, trebuie menţionat faptul că, urmare a rămânerii definitive a încheierii penale 24/02.12.2015 prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Beiuş  a hotărât obligarea provizorie a intimatului la tratament medical, s-a procedat la punerea în executare a încheierii,  conform adreselor  existente la filele 30-47 în dosarul nr. 2529/187/2015 al Judecătoriei Beiuş, emise către  DSP Bihor şi către  intimat  şi răspunsurilor oferite la aceste adrese de  către instituţiile sesizate .

Astfel, la fila 43 în acest dosar  se regăseşte adresa nr.692  din 24.03.2016 emisă de Spitalul Clinic Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu Oradea ,, din care rezultă  faptul că intimatul J I  nu s-a prezentat în cadrul  Centrului de Sănătate Mintală pentru a urma tratamentul medical la care a fost obligat.

Instanţa constată că, deşi prin prev. art. 572 alin.1 C.pr.pen. s-au consacrat derogări sub aspectul persoanei îndrituite să realizeze procedura de punere în executare a măsurilor de siguranţă provizorii, aceste norme se impunând  a fi interpretate atât prin coroborare cu dispoziţiile alin. 2 al art. 572,  care fac trimitere la art. 566 –571 C.pr.pen, dar mai ales prin coroborare cu prev. art. 245-248 C.pr. civ..

 Examinarea cuprinsului  adreselor mai sus indicate relevă că actele de executare au fost întocmite în privinţa intimatului  J  I  de către judecătorul delegat la executări penale, iar nu de către judecătorul de drepturi si libertăţi care a dispus măsura provizorie, întrucât la rubrica semnătura judecătorului  a fost inserată menţiunea ,,judecător delegat,,.

În speţă  însă, nu există vreun motiv de nelegalitate a măsurilor de executare întreprinse, în contextul în care este  vorba doar despre o redactare  improprie  a denumirii judecătorului desemnat cu realizarea procedurii de executare, deoarece, în realitate, există coincidenţă între judecătorul de drepturi si libertăţi care a luat măsura si judecătorul delegat la compartimentul  executări penale, fiind vorba despre una şi aceeaşi persoană.

Din această perspectivă, referitor la calitatea procesuală activă a judecătorului delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ  de a formula prezenta sesizare, instanţa consideră că, din interpretarea coroborată a prev. art. 572 alin. 1 teza a doua C.pr.pen (punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de judecată care a luat această măsură) cu dispoziţiile art. 246 alin 12 teza  a II-a C.pr.pen. rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că, persoanele care pot să formuleze sesizarea de înlocuire a tratamentului medical provizoriu(trebuie făcută distincţia cuvenită între tratamentul medical provizoriu si măsura de siguranţa definitivă privind obligarea la tratament medical) sunt procurorul şi medicului de specialitate ori sesizarea poate fi realizată din oficiu – de instanţă.

 În această ultima sintagmă –din oficiu- pot fi incluse următoarele categorii de judecători: judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa care a luat măsura ori instanţa  în faţa căreia se află cauza (această ultimă ipoteza fiind incidentă în situaţia in care după luarea măsurii, continuă cercetarea procesului astfel încât, în poate fi vorba inclusiv de instanţa care soluţionează fondul sau instanţa de apel, ori  oricare instanţă  investită până la pronunţarea unei soluţii definitive în cauză).

Este evident că judecătorul delegat în cadrul Biroului Executări Penale nu are calitatea procesuală activă să urmărească punerea in executare a măsurilor de siguranţă provizorii şi  implicit nici să formulate propuneri de ridicare/ încetare,  menţinere sau de înlocuire a acestor măsuri de siguranţă  provizorii, deoarece calitate procesuală activă şi competenţa  de a dispune în acest sens au doar persoanele expres menţionate în cuprinsul art. 246 alin. 12 C.pr. civ., potrivit menţiunilor de mai sus.

 În acest sens sunt şi celelalte prevederi inserate în cuprinsul art. 245-248 C.pr.pen., precum şi opinia exprimată în literatura de specialitate de către dl. M. Udroiu (coordonator) în  Codul de procedură penală -Comentariu pe articole –Editura C.H.Beck-  pag. 695.

Această concluzie se impune şi din perspectiva faptului că aceste măsuri de siguranţă provizorii privind obligarea la tratament medical sau internarea medicală, prevăzute de art. 246 si art.247 C.pr.pen. diferă sub aspectul regimului de executare, a perioadei pentru  care pot fi dispuse şi a persoanei ce are calitatea să urmărească executarea acestora  faţă de regimul măsurilor de siguranţă definitive, consacrate  de art.109 si 110 C.pen, în cazul cărora regimul de executare este supravegheat exclusiv de către judecătorul delegat în cadrul fiecărei instanţe la compartimentul executări penale.

Pentru a reţine în acest sens, instanţa are în vedere şi  opinia exprimată în literatura de specialitate  de către dl. Mihail Udroiu în  cartea intitulată ,,Procedura penală .Partea Generală. Noul Cod de Procedură penală.,, Editura C.H. Beck  Bucureşti 2014- fila 582 unde se arată: ,,NCPP nu precizează care este perioada pentru care se poate dispune internarea medicală provizorie, rezultând astfel că aceasta va dura pana la rămânerea definitiva a hotărârii, cu excepţia situaţiei in care se dispune ridicarea ei sau înlocuirea cu obligarea provizorie la tratament medical,,

Totodată, la  fila 586 în cartea indicată se arată .,,NCPP nu precizează care este perioada pentru care se poate dispune cu obligarea provizorie la tratament medical, rezultând astfel că aceasta va dura pana la rămânerea definitiva a hotărârii ,cu excepţia situaţiei in care se dispune ridicarea ei.,,

Este adevărat ca legislaţia actuală este lacunară sub acest aspect, însă, pentru a nu se ajunge la crearea unor situaţii paradoxale (în sensul de a nu se lua măsurile definitive de siguranţă faţă de persoane care necesită protecţie specială în acest sens ), instanţa achiesează la aceasta opinie şi apreciază că, aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical poate avea loc atât în cursul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti si chiar în căile de atac,  respectiv oricând până la momentul soluţionării definitive a procesului.

Ulterior acestui moment, deşi nu există o reglementare expresă sub acest aspect, instanţa consideră că este oportun, dacă starea de sănătate a persoanei- faţă de care a fost aplicată măsura provizorie de siguranţă- o impune, ca procurorul sau instanţa, să uzeze de toate mijloacele, pentru a se lua una dintre măsurile definitive privind obligarea la tratament medical sau internarea medicală a persoanei în cauză, în acest sens fiind şi considerentele Deciziei nr. 13/2008 pronunţata de ICCJ in soluţionarea unui recurs in interesul legii.

 Deşi această decizie a  avut în vedere situaţii reglementate de vechiul Cod de procedura penală, instanţa consideră că aspectele invocate în cuprinsul acesteia pot fi aplicate şi luate in considerare cu ocazia sesizărilor ce se impun a  fi formulate pentru luarea unor măsuri de siguranţă cu caracter definitiv şi în raport de reglementările legale în vigoare cuprinse în noul Cod penal şi  în noul Cod de procedura penală, întrucât din cuprinsul său se desprinde ideea că legea leagă  luarea unor astfel de măsuri de siguranţă de starea sănătăţii persoanei în cauză şi nu de soluţia care s-ar putea dispune în cursul unui proces penal, pe baza interpretării stricte a prevederilor in vigoare.

În opinia instanţei este evidentă obligaţia  şi dreptul procurorului de a reacţiona împotriva stărilor de pericol pe care legea înţelege si vrea să le combată şi care îi impun să sesizeze instanţa în vederea luării masurilor de siguranţă definitive atunci când procesul penal se finalizează în faza de urmărire penala, iar la dosar exista probe-raport de expertiza medico legală psihiatrică - care atrag concluzia necesitaţii aplicării unor astfel de măsuri.

În acest sens în literatura de specialitate, respectiv la pag. 598 în ,,Noul Cod penal Comentat –Partea Generală,,  Universitatea Nicolae Titulescu- Ediţia a II-a revăzută şi adăugita - coordonator prof.univ.dr. Ilie Pascu- Editura Universul Juridic 2014, se arată:

 ,, Luarea definitivă a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical se poate face de către instanţa, fiind identificate doua situaţii: măsura a fost luată în prealabil în mod provizoriu si măsura nu a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale.

 Măsura de siguranţă a obligării la tratament medical poate însoţi o pedeapsă sau poate fi luată singură.,,

 Pentru a  conchide potrivit aspectelor de mai sus, instanţa are în vedere  şi faptul că, măsura de siguranţă provizorie a obligării intimatului la tratament medical, potrivit prev. art.246 alin. 12 C.pr. pen. raportat la  art. 247 C.pr.pen., poate fi înlocuită doar cu măsura provizorie a internării medicale.

 Or, potrivit raţionamentului de mai sus, dacă aceste măsuri provizorii durează doar  până la finalizarea procesului, este evident ca în speţă, în privinţa intimatului J  I , procesul s-a finalizat în faza de urmărire penala, prin ordonanţa de clasare, astfel încât, din această perspectivă, prezenta sesizare privind înlocuirea tratamentului medical obligatoriu provizoriu cu internarea medicala provizorie, chiar dacă ar  fi fost formulată de către judecătorul sau persoana cu calitate  procesuală activă pentru a realizarea sesizării  se impunea a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

În acest context, instanţa consideră că, pornind de la interpretarea în spiritul şi litera legii a dispoziţiilor actuale cuprinse în Codul penal si Codul de procedura penală cu privire la regimul măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 109 si 110 C.pr. pen., precum şi prin raportare la considerentele Deciziei nr. 13/2008  a ICCJ  şi având în vedere  scopul măsurilor de siguranţă, cu ocazia pronunţării ordonanţei de clasare, trebuia găsita soluţia pentru ca procurorul să sesizeze instanţa pentru luarea faţă de intimat  a măsurii de siguranţa definitive a obligării la tratament medical prevăzuta de art. 109 C.pen, deoarece  la dosarul cauzei exista un raport de expertiza medicala ale cărui concluzii opinau în acest sens şi de care nu se  putea face abstracţie.

Instanţa a formulat aceste precizări deoarece apreciază că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical provizoriu luată conform art. 246 alin. 8 C.pr.pen. nu poate fi înlocuită cu  măsura de siguranţă definitivă a internării medicale prevăzută de art.110 C.penal.

Pe de altă parte, prezenta sesizare se impune a fi respinsă şi ca neîntemeiată deoarece potrivit biletului de externare/scrisoarea medicală nr.1459 din data de 08.12.2015, depusa la fila 16 în dosarul cauzei, în şedinţa publica din data de 20.04.2016, rezultă faptul că, din data de 08.12.2015 şi  până în data de 12.02.2016 intimatul J  I a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Nucet, unde i s-a administrat tratament de specialitate.

Drept urmare a existat o imposibilitate  obiectivă a intimatului de a nu se prezenta  la  Spitalul  Clinic Municipal ,,Dr. Gavril Curteanu Oradea,  în cadrul  Centrului de Sănătate Mintală, pentru a fi luat în evidenţă şi a urma tratamentul, deoarece acesta a fost  internat o perioada îndelungată la Spitalul  de Psihiatrie Nucet.

Pentru ansamblul considerentelor prezentate, în  baza art.246 alin. (12) C.proc.pen, coroborat cu  art. 245,  247, 248  C.pr.pen. şi raportat la art. 572 C.pr.pen. instanţa va constată lipsa calităţii procesuale active a judecătorului delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ pentru formularea prezentei sesizări privind  înlocuirea tratamentului medical provizoriu luat în privinţa intimatului cu internarea medicală.

Totodată, în baza aceloraşi dispoziţii legale, va  respinge sesizarea formulată de către judecătorul delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENAL DE LA  JUDECĂTORIA BEIUŞ, având ca obiect înlocuirea măsurii de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical, prev. de art.246 alin. 8 Cod proc. penală, cu măsura de siguranţă a internării medicale, în privinţa intimatului J  I  .

În baza art. 272 C.pr.pen va obliga Ministerul Justiţiei să plătească din fondurile sale suma de 130 de lei, onorar avocat din oficiu, pentru av. H  I din cadrul Baroului Bihor, având delegaţia pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.1362/15.04.2016.

În baza art. 275 al.3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Constată lipsa calităţii procesuale active a judecătorului delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENALE DE LA JUDECĂTORIA BEIUŞ  pentru sesizarea înlocuirii tratamentului medical provizoriu cu internarea medicală.

În baza art.246 alin. (12) C.proc.pen respinge sesizarea formulată de către judecătorul delegat din cadrul BIROULUI EXECUTĂRI PENALE  DE LA  JUDECĂTORIA BEIUŞ, având ca obiect înlocuirea măsurii de siguranţă a obligării provizorii la tratament medical, prev. de art. 246 alin. 8 Cod proc.penală, cu măsura de siguranţă a internării medicale  în privinţa intimatului J  I ,  .

În baza art. 272 Cod procedură penală, obligă Ministerul Justiţiei să plătească din fondurile sale suma de 130 de lei, onorar avocat din oficiu, pentru av.  H  I , din cadrul Baroului Bihor, având delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.1362/15.04.2016.

  Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

  Cu drept de contestaţie în 5 zile de la pronunţare cu intimatul şi procurorul. 

  Pronunţată în şedinţa publică din data de 20.04.2016.

Domenii speta

Spete similare