Contestaţie la executare. Încheiere autorizaţie pătrundere în sediu.

Decizie 781 din 14.06.2016


OBIECT: Prin sentinţa civilă nr 1547/7.03.2016 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr 14001/180/2015 s-a respins acţiunea având ca obiect contestaţie la executare formulată de contestatorul Sc L.P. Srl în contradictoriu cu intimata A.B., ca neîntemeiată.

În motivarea sentinţei s-au stabilit următoarele:

„În fapt, prin incheierea pronuntata la data de 26. 10.2015 de Judecatoria Bacau in dosarul nr.12864/180/2015 a fost admisa cererea formulata de  A.J.F. Bacau si a fost autorizata aceasta sa patrunda in incinta debitoarei SC L.P. SRL in vederea evaluarii bunurilor proprietatea acesteia.

In temeiul incheierii mentionate ,intimata a instiintat pe contestatoare ca in data de 16.11.2015 ,un reprezentant al organului fiscal impreuna cu evaluatorul desemnat se vor prezenta la sediul debitoarei in vederea identificarii bunurilor supuse executarii silite pentru evaluare.

In cauza ,titlul executoriu este reprezentat de incheierea pronuntata la data de 26. 10.2015 de Judecatoria Bacau in dosarul nr.12864/180/2015,sustinerea contestatoarei in sensul inexistentei acestuia nefiind fondata.

Faptul ca art. 680 alin2Ncpc se aplica doar in cazul tertilor care detin un bun si care nu sunt de acord cu patrunderea executorului in sediul/domiciliul sau pentru evaluarea bunurilor,iar in speta bunurile supuse evaluarii sunt proprietatea debitorului insusi ,iar nu ale vreunui tert ,nu reprezinta un motiv de nelegalitate a executarii silite ,executorul judecatoresc avand posibilitatea de a patrunde in incinta debitoarei si de a evalua bunurile aecsteia in vederea valorificarii si fara a exista incuviintarea instantei in acest sens,cu atat mai mult in cazul in care exista o asemenea autorizare a instantei ,interesele  si drepturile debitoarei  sunt ocrotite.

Fata de aceste considerente,vazand si disp art.172 cod pr.fiscala, va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.”

APELANT: Împotriva acestei sentinţe a formulat apel debitorul, solicitând modificarea sentinţei civile, în sensul contestaţiei la executare.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, întrucât nu a observat că hotărârea în temeiul căreia instanţa a încuviinţat pătrunderea executorului fiscal şi a evaluatorului în spaţiile sale este lipsită de temei legal, întrucât textul nu se aplică situaţiei expuse. Apelanta a indicat că temeiul de drept reglementează o situaţie de excepţie, cu referire la un terţ, neputând fi extins şi la alte situaţii. S-a mai invocat că instanţa de fond a făcut confuzie între executorul judecătoresc cu executorul fiscal, confundând legile aplicabile. S-a mai criticat sentinţa sub aspectul lipsei interesului executorului de încuviinţare a pătrunderii în spaţiile societăţii.

ANALIZA INSTANŢEI:

Analizând cererea de apel, prin prisma motivelor invocate şi a actelor dosarului, instanţa reţine că nu este fondată, soluţia pronunţată de Judecătoria Bacău având la bază o corectă interpretare a legii incidente.

Din analiza cererii de chemare în judecată şi a cererii de apel se observă faptul că neregularităţile ridicate de parte vizează măsura de autorizare a organului fiscal de a pătrunde în incinta societăţii în vederea evaluării bunurilor proprietatea acesteia, contestaţia având ca finalitate constatarea nelegalităţii Încheierii de şedinţă pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr 26.10.2015 din 26.10.2015.

Tribunalul reţine faptul că textul articolului 680 alineat 2 Cod procedură civilă care a reprezentat temeiul de drept al adoptării măsurii de autorizare a executorului de intrare în încăperile care reprezintă sediul debitorului defineşte procedura de acces la bunurile debitorului, astfel încât în mod corect s-a recunoscut dreptul organului fiscal de a pătrunde în spaţiul respectiv în vederea evaluării bunurilor. Argumentul apelantei referitor la domeniul de aplicare al textului de lege doar în cazul spaţiilor deţinute de terţi nu este fundamentat, aspectele teoretice invocate vizând textul articolului 681 alineat 2 Cod procedură civilă care reglementează autorizarea de identificare a bunurilor aflate la domiciliul altor persoane decât debitorul, şi care reprezintă o ipoteză distinctă decât cea avută în vedere de instanţă.

Criticile referitoare la confuzia intervenită cu privire la noţiunea de executor fiscal şi executor judecătoresc este de asemenea nefondată, dispoziţiile Codului de procedură fiscală completându-se cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, dreptul de a solicita instanţei să autorizeze accesul fiind recunoscut şi în materia executării creanţelor fiscale, nefiind instituită nicio excepţie de la această regulă.

În ceea ce priveşte apărările referitoare la lipsa interesului intimatei, Tribunalul reţine că folosul practic urmărit de creditor este acela de evaluare a bunurilor proprietatea debitorului, simpla invocare a condiţiei interesului nefiind de natură a determina schimbarea hotărârii contestate.

Având în vedere aceste aspecte, în baza articolului 480 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a respinge cererea de apel, ca neîntemeiată.