Plângere contravenţională og nr.15/2002. semnătură electronică. respingere. contraventii

Prin procesul-verbal de contravenţie seria R13 nr.00894xx încheiat la xx.06.2013, intimata C.N.A.D.N.R S.A.-Cestrin Bucuresti a aplicat amenda contravenţională de 750 lei contravenientei CAA pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 2 din O.G. 15/2002, constând în aceea că, la data de 26.06.2013, pe DN 7 la km 411+865 m, in localitatea Sacamas,autovehiculul cu nr. de înmatriculare CJ 00XXX aparţinând contravenientei a utilizat reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă.

Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenienta, la data de  13.12.2013, in termenul legal prev.de art 31 al.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor solicitând înlocuirea sancţiunii aplicate cu sancţiunea avertismentului. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei D sub nr. /221/2013 fiind declinata spre soluţionare Judecătoriei T.

În principal, petenta a invocat motive de nelegalitate, subliniind in primul rând ca procesul verbal este lovit de nulitate absoluta întrucât nu au fost respectate condiţiile de forma prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001.A invocat petenta ca procesul verbal este întocmit de un agent al Companiei Naţionale de Autostrazi si Drumuri din România, iar ştampila aplicata pe procesul verbal aparţine unui alt organism. Pe de alta parte, nu se poate invoca ca ştampila reprezintă o semnatură electronica deoarece pentru ca procesul verbal sa fie valabil ca înscris electronic trebuia sa-i fie comunicat in forma electronica.

In drept au fost invocate disp. art.19, art.21 alin.3, art7 alin.3, art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 art.10 din OG nr.15/2002.

Petenta a solicitat judecarea cererii si in lipsa sa de la dezbateri, in temeiul art.223 C.pr.civila.

Organul constatator intimat a formulat întâmpinare la data de 26.08.2013 prin care a precizat ca sub aspectul legalitatii, procesul verbal îndeplineste toate cerinţele impuse de OG nr.2/2001 si OG nr.15/2002, constatarea contraventiei fiind efectuata cu mijloace specifice ale Sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei, identificarea contravenientei fiind efectuata cu ajutorul datelor furnizate de Directia Regim Permise de Conducere si Inmatriculare Vehicule.Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat ca fapta a fost dovedita cu probele existente la dosar, motiv pentru care se impune respingerea plângerii ca nefondata.

In drept intimata a invocat prevederile OG nr.2/2001, OG nr.15/2001, Legea nr.455/2001.

In probatiune intimata a depus procesul verbal, certificat operator, fotografie autoturism.

Analizând actele dosarului şi materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria nr.0089xxx încheiat la xx.06.2013,  petenta CAA a fost sancţionata contravenţional cu amenda în cuantum de 750 lei  pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. 15/2002 şi sancţionată de art.8 alin.2 din acelaşi act normativ, reţinându-se în sarcina sa faptul că  la data de xx.06.2013, pe DN 7 la km 411+865 m, in localitatea Sacamas autovehiculul cu nr. de înmatriculare CJ 00XXX aparţinând contravenientei a utilizat reţeaua de drumuri naţionale, fără a deţine rovinietă valabilă

Potrivit prevederilor art.8 alin.1 din O.G. 15/2002: ”Fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda.”

 Potrivit art. 9 alin. 2 şi 3 din O.G. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe reţeaua de drumuri naţionale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În astfel de cazuri, procesul-verbal de constatare a contravenţiei se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.

Constatarea contravenţiei, în cazul de faţă, a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei – SIEGMCR. Proba la dosar se face cu imaginile înregistrate.

Semnătura materială a agentului constatator este înlocuită de semnătura electronică a acestuia, în înţelesul Legii nr. 455/2001, având aceleaşi efecte prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Semnătura agentului constatator pe procesul-verbal de contravenţie este o semnătură privată depusă pe un act administrativ, care are putere doveditoare până la proba contrarie inclusiv în ceea ce priveşte constatările personale ale agentului, fără a fi necesară înscrierea în fals. Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, conform art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Condiţiile legale ale semnăturii sunt atestate prin „certificat calificat” eliberat în conformitate cu dispoziţiile art. 4 pct.12 raportat la art. 18 şi art. 20 din Legea nr. 455/2001.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal seria R13 nr. 0089XXX  din data de XX.06.2013, instanţa constată că a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În privinţa motivului de nulitate invocat de către petenta constând în lipsa semnăturii agentului constatator de pe procesul-verbal de contravenţie, instanţa arată că, din probatoriul administrat în cauză, respectiv certificat calificat, titular agent constatator A-ASM, reiese faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.9 alin.2 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică care stipulează faptul că: ” Semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condiţiile prevăzute la art. 4 pct. 4.”  În aceste condiţii instanţa apreciază că în speţă nu au fost încălcate dispoziţiile art.17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator. Pe de alt aparte , din autorizatia de control rezulta ca agentul constatator este angajat ala C.N.A.D.N.R. Bucuresti-CESTRIN Bucuresti,  adica Centrul de Sudii Tehnica Rutiere si Informatica , deci agentul constatator este angajat al organismului a carui ştampila a fost aplicata pe procesul verbal de contraventie.

 În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal seria R13 nr.0089XXX  instanţa reţine, aplicând dispoziţiile legale mai sus arătate la starea de fapt ce se desprinde din probatoriul administrat, faptul că în mod temeinic a fost reţinută în sarcina petentei săvârşirea faptei contravenţionale prevăzute de art.8 alin.1 din O.G. 15/2002. Nu se poate susţine aici nici existenţa unei erori, cauză de înlăturare a caracterului contravenţional al faptei conform prevederilor art.11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor întrucât, pentru ca eroarea să opereze ca şi o cauză exoneratoare trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că, aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greşit starea de fapt existentă.

Ordonanaţa nr.15/2002 are ca obiect tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, iar la art.1 litd) se defineşte reţeaua de drumuri naţionale din România ca fiind drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii principale aplicate, respectiv amenda contravenţională în cuantum de 750 lei, având în vedere dispoziţiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: ” Sancţiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie sa fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal” instanţa reţine faptul că această sancţiune este proporţională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanţă.

În speţă, petenta nu a făcut dovada unei stări de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la incriminarea faptei contravenţionale săvârşite şi de asemenea, din probatoriul existent la dosar nu reiese faptul că petenta s-ar fi aflat la data săvârşirii contravenţiei într-o împrejurare deosebită sau că ar exista anumite circumstanţe personale care să ducă la concluzia necesităţii înlocuirii sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului.

Principiul proporţionalităţii cuprins în alin.5 şi 6 din art.5  din O.G. nr. 2/2001, îşi are originea în dispoziţiile art.53 din Constituţie, care permit limitarea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu situaţia care a determinat-o. Orice sancţiune contravenţională implică restrângerea unor drepturi sau libertăţi, astfel încât stabilirea şi aplicarea unei sancţiuni contravenţionale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporţională cu fapta comisă de contravenient.

Proporţionalitatea se determină prin raportare la natura şi gravitatea faptei, iar în aprecierea gravităţii trebuie avute în vedere mai multe criterii ce ţin de starea de fapt şi care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. În cauza dedusă judecăţii sancţiunea amenzii contravenţionale este stabilită potrivit anexei nr.2 din O.G. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri din România, în funcţie de tipul vehiculului şi reprezintă minimul amenzii contravenţionale, iar din probatoriul administrat nu se pot desprinde aspecte legate de starea de fapt sau de persoana contravenientului care să indice un grad mai redus de periculozitate socială decât cel avut în vedere de legiuitor la stabilirea sancţiunii şi faţă de care instanţa să poată aprecia că sancţiunea minimului amenzii contravenţionale ar fi disproporţionată faţă de gravitatea concretă a faptei săvârşite.

Agentul constatator a făcut o justă individualizare a sancţiunii, aplicând petentei amenda în cuantumul minim prevăzut de textul sancţionator. Ca atare, întrucât nu s-a probat existenţa unor împrejurări deosebite în care a fost săvârşită fapta sau a unor circumstanţe personale speciale, nu se justifică o noua individualizare a sancţiunii.

Domenii speta

Spete similare