Plângere contravenţională - excepţia de necompetenţei internaţionale a instanţelor române

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.04.2022, sub numărul de dosar de mai sus, petenta T.C.  SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria ……….. prin care s-a dispus sancționarea cu plata unei amenzi în suma de …... Totdată, a indicat că formulează contestație la executarea silită începută în baza titlului executoriu „procesul verbal de contravenție seria ……………

În motivare s-a arătat că numai dintr-o gravă eroare s-a încheiat procesul verbal mai sus menționat, deoarece agentul constatator a măsurat viteza cu ajutorul unui radar mobil îndreptat spre şoseaua pe care mai circulau în acelaşi timp şi alte maşini şi există posibilitatea că viteza măsurată să nu fi aparținut autovehiculului pe care l-am condus la 01.05.2019

Pe cale de excepție, invocă excepția prescrierii dreptului autorității de a trage la răspundere persoana care are calitatea de contravenient, în condițiile în care fapta a fost săvârșită cu trei ani în urmă.

În fapt,  a arătat că șoferul afirmă că în momentul în care s-a apropiat de indicatorul localitate, a redus viteza de deplasare la 45 km/oră.

Plângerea contravenţională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013.

Intimatul a depus la dosar mai multe înscrisuri în limba bulgară, alături de o traducere în limba engleză. Prin înscrisurile depuse intimatul a contestat jurisdicţia Judecătoriei Câmpina menţionând că nu sunt competente instanţele române pentru a judeca prezenta cauză.

La termenul din data de 22.09.2022 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei internaţionale a instanţelor române.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de excepţia invocată, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin plângerea contravenţională formulată de petenta T.C. SRL, acesta a solicitat instanţei anularea procesului verbal de contravenție emis de Inspectoratul General al Poliției Bulgaria.

Conform dispoziţiilor art. 1071 alin. 1 C.proc.civ., instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nici o altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1070.

Potrivit art. 1065 C.proc.civ., procesele de drept privat cu elemente de extraneitate sunt supuse dispoziţiilor Cărţii a VII-a a C.proc.civ., în măsura în care, prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europene sau prin legi speciale nu se dispune altfel.

Analizând procesul verbal ce face obiectul prezentei plângeri contravenţionale, instanţa constată incidenţa a două elemente de extraneitate, respectiv autoritatea emitentă a procesului-verbal contestat –Inspectoratul General al Poliției Bulgaria, precum şi locul săvârşirii faptei, respectiv teritoriul Bulgariei.

În lipsa unei convenţii internaţionale încheiate între statul român şi cel bulgar, în lipsa reglementărilor de drept european, precum şi în lipsa altor legi speciale care să instituie, în materie contravenţională, dispoziţii derogatorii, instanţa apreciază că determinarea competenţei forului învestit cu soluţionarea prezentei plângeri se face potrivit Cărţii a VII-a din Codul de Procedură Civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 1070 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., instanţa română de la locul cu care cauza prezintă o legătură suficientă devine competentă să soluţioneze cauza, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române, dacă se dovedeşte că nu este posibilă introducerea unei cereri în străinătate sau că nu se poate pretinde în mod rezonabil ca ea să fie introdusă în străinătate. În situaţiile prevăzute la alin. 1, dacă cererea este formulată de un cetăţean român sau apatrid domiciliat în România ori de o persoană juridică de naţionalitate română, competenţa instanţei române este obligatorie.

În raport de aceste prevederi legale, instanţa reţine faptul că, în lipsa îndeplinirii condiţiei stipulate de lege, respectiv imposibilitatea introducerii cererii în străinătate, instanţele române nu pot fi considerate for de necesitate. Astfel, deşi legea nu prevede competenţa instanţelor române de a soluţiona plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale emise de autorităţile statelor străine, iar petenta este persoană juridică de naționalitate română, în condiţiile în care acesta avea la dispoziţie o altă procedură de contestare a procesului-verbal ce face obiectul prezentei cauze, prevăzută de legea statului emitent, astfel cum se arată prin răspunsul intimatei, instanţa română nu poate fi for de necesitate.

În ceea ce privește referirile la contestația la executare, instanța reține că petenta nu a făcut referiri la măsuri de executare luate, astfel că și aceste susțineri privesc procesul verbal de contravenție, astfel cum se va arăta în continuare.

 Potrivit art. 14 alin. 1 din directiva  2010/24/UE  a  Consiliului din  16  martie  2010 privind  asistența reciprocă în materie  de  recuperare a creanțelor legate  de  impozite,  taxe și alte măsuri, „Litigiile cu privire la creanţă, la instrumentul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la instrumentul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt de competenţa organismelor competente ale statului membru solicitant. Dacă în cursul procedurii ele recuperare, creanţa, instrumentul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau instrumentul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa organismului competent al statului membru solicitant în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în statul respectiv.

Statul român a transpus în legislaţia sa naţională prevederile directivei, prin Ordonanţa Guvernului nr. 29/2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din data de 2 septembrie 2011.

În prezent, art. 323 din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de Procedură Fiscală din 20 iulie 2015, care a abrogat Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, „(1) Litigiile cu privire la creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competenţa autorităţilor competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestată/contestat de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa autorităţii competente a statului membru solicitant, potrivit legislaţiei în vigoare în statul respectiv. (2) Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislaţiei în vigoare a acestui stat.”

Referitor la obiectul cererii, având în vedere că partea contestatoare contestă amenda pe care a primit-o, nefăcând referire la vreo măsură de executare, instanţa reţine că acest litigiu este cu privire la creanţă şi la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant, fiind de competenţa autorităţilor competente ale statului membru solicitant, respectiv statul bulgar.

În consecință, constatând necompetența internațională a instanțelor române, instanţa va admite excepţia necompetenţei internaţionale a instanţelor române, invocată din oficiu, şi va respinge cererea formulată, ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta

Spete similare