Respinge ca neîntemeiată acţiunea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr……/259/2016, reclamanţii D.I.Ion şi D.C.M., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A., Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar  Prahova şi D.I.I,  a solicitat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr……/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D. I., pentru suprafaţa de 682 m.p. în T7, P 555.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr…./480 din 15 decembrie 1956 terenul  în suprafaţă totală de 1248 m.p. de la tatăl său, D.Gh. D.

A mai arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat, Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A. şi Comisia Judeţeană Prahova de Aplicare a Legilor Fondului Funciar au eliberat 2 titluri de proprietate, respectiv:

-în data de 22.06.1994 pe numele reclamantului, D.D.I., a fost eliberat titlul de proprietate nr…../22.06.1994 pentru suprafaţa de 682 m.p., curţi construcţii situată în T-7, P-555 suprafaţă din totalul de 1248 m.p., din contractul de vânzare-cumpărare ce a stat la baza eliberării acestui titlu de proprietate.

-în data de 05.08.1997, pe numele D.I. a fost eliberat titlul de proprietate nr.69171/05.08.1997, pentru suprafaţa de 682 m.p., teren curţi construcţii, situată în T-7, P-555 tot din suprafaţa de 1248 m.p., din contractul de vânzare - cumpărare ce a stat la baza eliberării şi acestui titlu de proprietate.

Au mai arătat reclamanţii că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 540 din 24.08.2000 autentificat la B.N.P. Ion Hurduc, a vândut fiului său, D.C., și soţiei acestuia, D.M., suprafaţa de 684 m.p. suprafaţa măsurata (682 m.p. din acte), teren curți-construcții situat în T-7, P-555 precum și locuinţa edificată pe acest teren.

Au apreciat reclamanţii că, pârâtul nu avea calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea niciunei suprafeţe de teren, fapt confirmat de împrejurarea că pârâtul a recunoscut că la data presupusei intrări în CAP avea vârsta de 10 ani.

Au mai susţinut că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului a avut la bază cererea nr.579/20.01.1959 de intrare în CAP, adeverinţa 3887/05.06.2013 a Primăriei B.A. şi anexa 2b, pag 2, poziţia 52, dar niciodată nu s-a făcut dovada actelor care au stat la baza depunerii cererii de intrare în CAP ( cu indicarea şi identificarea în arhiva Comisiei Locale a actului de vânzare-cumpărare menţionat în cerere şi în anexa 2b, pag 2 , poziţia 52) şi actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate 69171/05.08.1997.

Au precizat faptul că, expertul desemnat de instanţă într-o cauză anterioară, nu a putut proceda la identificarea, măsurarea, schiţarea şi poziţionarea pe schiţa de plan a terenului menţionat în cererea nr. 579/20.01.1959 de intrare în CAP, adeverinţa 3887/05.06.2013 a Primăriei B. A. şi anexa 2b, pag. 2, poziţia 52, cu menţionarea actelor care au stat la baza depunerii cererii de intrare în CAP (cu indicarea şi identificarea în arhiva Comisiei Locale a actului de vânzare-cumpărare menţionat în cererea şi în anexa 2b, pag. 2, poziţia 52) şi actele care au stat la baza emiterii Titlului de proprietate 69171/05.08.1997.

De asemenea,  reclamanţii au arătat faptul că sunt prejudiciaţi prin emiterea titlului de proprietate în favoarea pârâtului, câtă vreme acesta a promovat o acţiune în revendicare şi grăniţuire, în contradictoriu cu aceştia, revendicând o suprafaţă de teren pretins reconstituită în mod legal acestuia.

Au reiterat împrejurările în care s-a reconstituit dreptul de proprietate părţilor din prezenta cauză şi  consideră că este evident că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, deşi trebuia reconstituită pentru suprafaţa de 1248 m.p., nu acelaşi lucru întâmplându-se în ceea ce îl priveşte pe pârât, care, dintr-o eroare conştientă sau nu a comisiei, profitând de o coincidenţă de nume, a reconstituit abuziv dreptul de proprietate în favoarea pârâtului.

În dovedirea  prezentei cereri, reclamanţii au  înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâţilor, în cadrul probei cu înscrisuri solicitând să se pună în vedere Comisiei Locale să depună la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat.

În drept, au invocat disp. art.III din Legea nr.169/1997.

La data de 12.01.2017, pârâtul D. I. I. a depus întâmpinare, solicitând ca în baza probelor ce vor fi administrate, instanța să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca total nefondata, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor pe care le va face cu prezentul demers judiciar.

În motivare, pârâtul D.I.I. a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii solicită ca în baza Legii nr. 18/1991, instanţa să dispună nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.69171/5 august 1997, cu consecinţa modificării acestuia în sensul modificării suprafeţei de teren categoria curţi-construcţii, de la 682 m.p.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul D.I.I. a invocat lipsa calităţii procesual active a reclamantului D.D.I., motivat de aspectele arătate de către acesta, prin însăşi cererea de chemare de judecată, respectiv de  faptul că reclamantul, deşi nu mai este titularul niciunui drept real de proprietate ce ar viza imobile identificate conform titlurilor anexate,  ori în ceea ce priveşte calitatea procesuală, aceasta constă în justificarea de către reclamant a dreptului şi obligaţiei unei persoane de a participa ca parte în proces, prin împrejurări de fapt şi de drept expuse în cererea de chemare în judecată, însemnând de fapt că are calitate procesuală oricine şi numai de el depinde dacă şi-o asumă într-un proces concret, prin afirmarea faptului că i s-a încălcat un drept de către pârât.

A mai solicitat să se reţină că reclamantul nu este titularul dreptului aşa zis încălcat, dedus judecaţii aşa cum nu face nici dovada dreptului aşa zis încălcat.

O a doua excepţie invocată de către pârâtul D.I.I., prin întâmpinare este excepţia lipsei de interes a reclamantului, în sensul art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, în raport cu temeiul invocat (Legea nr. 18/1991, temei general, pârâtul Dumitru I. Ion considerând că, în raport de aceasta, instanţa urmează să stabilească ce se potriveşte mai bine cerinţei reclamantului), dar şi faţă de motivarea dată cererii.

Pârâtul D.I.I. a mai arătat că, pentru promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute parţiale a unui titlu de proprietate, este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes, iar interesul care fundamentează acţiunea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie legitim, să fie personal, să fie născut şi actual.

S-a învederat faptul că dreptul de a invoca nulitatea este un drept potestativ, care trebuie exercitat în condiţiile impuse de legea specială sub sancţiunea decăderii, iar nulitatea absolută a titlurilor de proprietate poate fi invocată pe calea unei acţiuni principale, fie pe cale de excepţie, pe calea unei acţiuni în revendicare.

A precizat că reclamanţii nu justifică un eventual interes în anularea acestui titlu de proprietate, întrucât în cadrul acelei acţiuni nu a invocat motive de nulitate şi nici încălcări aduse vreunui drept de proprietate, iar reclamantul nu a contestat niciunul din actele premergătoare emiterii acestui titlu.

A mai arată că nu știe care ar putea fi rezultanta juridică printr-o eventuala anulare a titlului său, atâta timp cât titlul reclamantului este în accepţiunea acestuia corect întocmit, iar terenul pe care aceştia l-au deţinut corespunde acestuia, în realitate terenul deţinut de reclamant fiind mult mai mare pentru a paraliza efectiv acţiunea în revendicare şi grăniţuire a pârâtului şi se formulează acţiuni efectiv pro causa.

Referitor la fondul cauzei, pârâtul a solicitat să se respingă acţiunea ca total nefondată.

La termenul de judecată din data de 25.04.2017, instanţa, în temeiul disp. art. 258 rap. la art. 255 şi art. 237 alin. 2 pct. 7 C. pr. civ., a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtului şi pentru pârâtul D.I.I proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul reclamanţilor şi a dispus emiterea unei adrese către  pârâta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar B.A, cu solicitarea de a înainta documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.69171/1997, emis pe numele pârâtului D.I.I.

La data de 19.05.2017, s-au depus la dosarul cauzei actele solicitate.

La termenul din data de 12.06.2017, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamanţilor şi pârâtului D.I.I., răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, în primul rând prin prisma excepţiilor invocate de pârâţi prin întâmpinare, instanţa  a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Potrivit art.248 alin.1 C.civ., instanţa se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, excepţia procesuală trebuind să fie rezolvată înainte de analiza fondului, indiferent de soluţia ce urmează să fie dată acesteia.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12.01.2017 (filele 26-29) pârâţii au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.D.I. şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

Protecţia juridică a drepturilor subiective şi a situaţiilor juridice ocrotite de lege se face prin intermediul mijloacelor procesuale (acţiunea civilă), cu cerinţa îndeplinirii a patru condiţii generale de exercitare: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală. În acest sens, reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa – el fiind cel care porneşte acţiunea.

Calitatea procesuală activă presupune ca reclamantul să fie titularul dreptului afirmat. Potrivit art.38 din C.pr.civ., calitatea de parte se poate transmite legal sau convenţional, ca urmare a transmisiunii, în condiţiile legii, a drepturilor ori situaţiilor juridice deduse judecăţii – în cazul persoanelor fizice, transmisiunea legală realizându-se, de regulă, prin moştenire.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei  au atestat că D.Gh.D. este tatăl reclamantului D.D.I, respectiv bunicul pârâtului D.I.I. şi al fratelui acestuia, D.I.C., în prezent decedat (soţul reclamantei D.M.).

Instanţa a apreciat că, aşa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 de BNP Ion Hurduc, fiul reclamantului, D.C. şi D.M. au devenit proprietarii suprafeţei de teren de 682 m.p. situată în intravilanul comunei Baba Ana, sat Baba Ana, judeţul Prahova,  T.7, P.555 din titlul de proprietate nr.69171/1997, iar reclamantul D.D.I. a devenit titularul unui drept real – dreptul de uzufruct viager – asupra acestui imobil, situaţie în care justifică o calitate procesuală activă.

Pe de altă parte, faţă de prevederile art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 (sunt lovite de nulitate acele titluri de proprietate pentru care s-au reconstituit drepturi unor persoane ce nu sunt îndreptăţite, nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană interesată), instanţa a apreciat că interesul reclamanţilor D.I.I. şi D.M., care este juridic, recunoscut şi ocrotit de lege, născut şi actual, personal şi direct, rezidă în preîntâmpinarea declanşării unui litigiu viitor şi obţinerea într-un singur proces a unei hotărâri judecătoreşti opozabilă tuturor părţilor care ar putea invoca aceleaşi drepturi reclamate (dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 682 m.p. din Tarlaua 7, Parcela 555 din titlul de proprietate a cărui anulare o solicită reclamanţii).

De aceea, instanţa a respins ca neîntemeiate, cele două excepţii invocate de pârâtul D.I.I. prin întâmpinare, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D.D.I. şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor.

Pe fond, instanţa a constatat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.2563/259/2016 reclamanţii D.D.I., şi D.M. au solicitat, în esenţă, ca instanţa să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr……/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D. I.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp.art.III din Legea nr.169/1997.

În acest sens, instanţa a reţinut că art. III din Legea nr.169/1997 reglementează câteva cazuri de nulitate absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legii 18/1991: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite potrivit legii la astfel de reconstituiri sau constituiri; actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al comunelor, oraşelor sau municipiilor; actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 24 din legea 18/1991; actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca islaz comunal; actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 21 din legea 18/1991, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;actele de constituire a dreptului de proprietate în condiţiile art. 21 din legea 18/1991 şi în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege; transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări sociale sau culturale-case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul aliniat al art. 29 din legea 18/1991.

Potrivit adresei nr……/18.05.2017 emisă de Primăria comunei B.A., judeţul Prahova, la emiterea titlului de proprietate nr…../05.08.1997 s-a avut în vedere cererea nr.1636/17.03.1991 depusă de D.I. în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991, certificatul de naştere al petentului, Anexa suplimentară nr.12a şi Anexa nr.2b.

Dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârâta Comisia locală B. A. de aplicare a legilor fondului funciar, instanţa a  observat că în Anexa 2b (fila 60) se menţionează faptul că terenul în suprafaţă de 682 m.p. a fost dobândit de D.I.I. de la D.D.I., care s-a înscris în C.A.P. cu cererea nr.579/20.01.1959, precum şi menţiunea că suprafaţa de 682 m.p. a fost scăzută de la D.D. I.

Ori, în ceea ce-l priveşte pe D.D.I. şi terenul cu care acesta s-a înscris în C.A.P. în anul 1956, instanţa  a observat că, la data de 15.12.1956, urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.783/480 /15.12.1956 de Notariatul de Stat al Raionului Mizil, Regiunea Ploieşti, reclamantului D.D.I. a devenit proprietarul terenului de casă în suprafaţă de 1248 m.p. situat în comuna B.A, sat B.A., raionul Mizil, regiunea Ploieşti.

La data de 22.06.1994, prin titlul de proprietate nr.17923/22.06.1994 Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a reconstituit reclamantului D.D.I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha 300 m.p., din care 682 m.p., categoria curţi construcţii, sunt situaţi în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A., judeţul Prahova – şi nu asupra întregului teren, în suprafaţă de 1248 m.p., cumpărat de la tatăl său în anul 1956.

La data de 05.08.1997, prin titlul de proprietate nr.96171/05.08.1997 Comisia Judeţeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a constituit pârâtului D.I.I. dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5682 m.p., din care 682 m.p., categoria curţi construcţii, sunt situaţi în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A., judeţul Prahova.

La data de 24.08.2000 urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 de BNP I.H., fiul reclamantului, D.C. şi D.M. (nora reclamantului) devin proprietarii terenului în suprafaţă de 682 m.p. (684 m.p. din măsurători) situat în comuna B.A., sat B.A, judeţul Prahova.

Din probele solicitate de părţi în prezenta cauză (înscrisuri şi interogatoriu) şi administrate nu  a rezultat că pârâtul este persoană neîndreptăţită, în lumina art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, acestuia constituindu-i-se şi nu reconstituindu-i-se dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr.96171/05.08.1997. Mai mult, actele depuse de Comisia locală B. A. de aplicare a legilor fondului funciar atestă faptul că terenul în litigiu, suprafaţă de 682 m.p. apare ca fiind înscris în C.A.P în anul 1959 (conform cererii nr.579/20.01.1959), în urma unui act de cumpărare încheiat cu reclamantul D.D.I. şi că este scăzut din1991, fiind aplicabile dispoziţiile art.8 alin.2 din Leghea 18/1991.

De asemenea, reclamantului, prin titlul de proprietate nr.17923/22.06.1994 i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2 ha 300 m.p., din care 682 m.p., categoria curţi construcţii, sunt situaţi în T.7, P.555, comuna B.A., sat B.A, judeţul Prahova – teren pe care, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000 l-a înstrăinat fiului său D.C. şi nurorii sale, D. M..

De aceea, instanţa a apreciat că, prin probele administrate reclamanţii nu au făcut dovada existenţei vreunui motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. III din Legea nr.169/1997 şi nici nu au justificat vreo vătămare în exercitarea dreptului lor de proprietate, titlul de proprietate al numitului D.I.I. fiind corect întocmit.

Promovarea unei acţiuni în revendicare şi grăniţuire de către pârâţi, invocată de reclamanţi, nu poate afecta dreptul de proprietate al acestora asupra terenului în suprafaţă de 682 m.p. deţinut conform titlului de proprietate nr. 17923/22.06.1994 (respectiv al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540/24.08.2000), finalitatea unei astfel de hotărâri putând fi, cel mult, obligarea la a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de teren ce se regăseşte în actului de proprietate al pârâtului D.I.I. şi care ar fi (dacă reiese din probe) ocupată fără drept de reclamanţi.

În acest sens, instanţa  a apreciat că admiterea prezentei acţiuni, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 69171/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D.I.I, în funcţie de motivele invocate de reclamanţi şi probele administrate de aceştia, coroborate cu nedovedirea vreunei vătămări a drepturilor reclamanţilor (de proprietate, respectiv de uzufruct), ar fi o soluţie inechitabilă, cu consecinţa încălcării dreptului de proprietate al pârâţilor, dobândit fără a aduce atingere drepturilor altor persoane privind terenuri aflate în circuitul civil – mai ales că, pentru restul terenului menţionat în titlul de proprietate (5000 m.p. situat în extravilanul comunei B.A, T.29, P.215/217) reclamanţii nu au motivat în niciun fel cererea şi nu au administrat nicio probă.

Drept urmare, având în vedere şi faptul că reclamanţii nu au făcut dovada faptului că ar fi formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care s-a constituit pârâţilor dreptul de proprietate prin titlul nr.9171/1997, în baza disp. art.III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997 a respins ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr.69171/05.08.1997 emis pe numele pârâtului D.I.I.

De asemenea, faţă de soluţia pronunţată în cauză şi având în vedere prevederile art.452 C.pr.civ., instanţa a respins ca neîntemeiată cererea pârâţilor de a dispune obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, în care nici la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei nu s-a făcut dovada existenţei şi întinderii acestora.

Domenii speta

Spete similare