Anulare act administativ asimilat. Refuz nejustifîcat de emitere a unui aviz. Excepţia de nelegalitatea a hcl- inadmisibilă

1.Hotărârile de consiliu local în discuţie sunt acte administrative cu caracter normativ din moment ce conţin reguli generale, de aplicabilitate repetată, iar destinatarii acestora sunt un număr nedeterminat de subiecţi. Se are în vedere că hotărârile de consiliu contestate conţin dispoziţii privind stabilirea zonelor unitare de încălzire în Municipiul O, delimitarea acestora şi reguli prin care este reglementat regulamentul de alimentare cu energie termică în municipiul O.

Se reţine că distincţia între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ se face raportat la efectele juridice pe care acestea le produc. Actul administrativ normativ conţine reguli generale cu aplicabilitate repetată şi produce efecte erga omnes. Actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conţinut dar şi prin calitatea subiecţilor. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea îşi păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecţii nu sunt individual determinaţi

în considerarea acestor aspecte instanţa reţine că legalitatea sau nelegalitatea acestor hotărâri de consiliu local nu poate fi cercetată pe calea excepţiei de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 4 din L. 554/2004, impunându-se respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

2.Prin refuzul autorităţii pârâte în a-şi exprima acordul pentru executarea de către reclamant a unui branşament de gaz a fost încălcat principiul proporţionalităţii, văzut ca o măsură de siguranţă împotriva folosirii excesive a puterii legislative şi administrative a statului, principiul ce a cunoscut o dezvoltare notabilă prin decizia dată în cauza C-331/88, R V. Minister of Agriculture, Fisheries and Food ex parte Fedesa, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Dosar nr............/II1/2016

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr........

Şedinţa publică de la............

Completul compus din:

PREŞEDINTE....................

Grefier..............................

Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul WW, în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL O şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, CONSILIUL LOCAL O, având ca obiect obligaţia de a face.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se instanţei că dezbaterea cauzei

a avut loc la data de ............... când părţile prezente au pus concluzii care au fost

consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta

sentinţă şi când s-a amânat pronunţarea pentru data de, .......... şi pentru data de azi,

................, după care:

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată la data de ..........2016, legal timbrată, ulterior

precizată, reclamantul WW, în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O şi CONSIILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O , a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Municipiul O - prin Primăria Municipiului O - Direcţia Tehnică la emiterea în favoarea sa a acordului în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea unui branşament de gaz la imobilul proprietatea sa, situat în Ostr. R nr.... ap... jud. B, sub sancţiunea plăţii unei amenzi în favoarea statului, dar şi a unei penalităţi pe zi de întârziere în favoarea subsemnatului. Solicită, de asemenea, să dispună şi fixarea unui termen pentru executarea obligaţiei de către pârât, cu obligarea pârâtului Municipiul O la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, în caz de opunere la admiterea acţiunii.

în subsidiar, a invocat excepţia de nelegalitate a HCL nr. O nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013, respectiv a HCL Onr. 518/2013, modificată prin HCL nr. 864/2013.

în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în O, str. R nr. ... ap.... jud. B. înscris în CF nr. ... nr. cad. imobil dobândit prin cumpărare în luna martie 2015.

Imobilul astfel dobândit nu era şi nu este locuibil, aflându-se într-o stare de degradare accentuată şi neavând adoptată nicio soluţie pentru încălzirea termică. Cu mult înainte de anul 2015, încălzirea apartamentului s-a realizat prin sobe pe lemne, aspect care i-a fost adus la cunoştinţă de către numita BN, vecina sa, proprietara apartamentului învecinat. într-adevăr, în cadrul imobilului, sunt observabile urmele vechilor sobe şi ale hornurilor (existente pe acoperişul casei).

Reclamantul arată, în continuare, că a achiziţionat imobilul cu intenţia de a-l folosi ca locuinţă, sens în care s-a preocupat de găsirea unor echipe de muncitori pentru restaurarea proprietăţii, precum şi de obţinerea avizelor şi autorizaţiilor necesare.

întrucât pe strada R se regăseşte o magistrală de gaz metan, iar majoritatea vecinilor sunt racordaţi la sistemul de încălzire bazat pe gaze naturale, a formulat o cerere către Primăria Municipiului O pentru a i se elibera avizul/acordul în vederea eliberării autorizaţiei de construire pentru realizarea branşamentului la conducta de gaz de pe str. R.

O primă solicitare a efectuat-o în luna august 2015, la care i s-a răspuns de către

Direcţia tehnică din cadrul Primăriei Municipiului O prin Adresa nr......./28.08.2015 în

sensul nu se poate elibera acordul Direcţiei tehnice în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea unui branşament de gaz pe strada R nr...., întrucât prin H.C.L. O nr.863/19.11.2013 şi H.C.L. O nr.864/19.11.2013 privind delimitarea zonelor unitare de încălzire în municipiul O, str. R este inclusă în zona unitară de încălzire A - în care alimentarea cu energie termică se asigură doar prin sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a municipiului O.

Drept urmare, i s-a recomandat să se adreseze SC T SA pentru a se racorda ia sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, întrucât strada R are capacitatea de a prelua noi utilizatori.

Pornind de la acest răspims, reclamantul s-a documentat asupra prevederilor legale aplicabile şi a efectuat demersuri în sensul de a demonstra că racordarea la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică (SACET) a municipiului O nu-i poate fi impusă.

Astfel, în aplicarea Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr.325/2006 şi ale Legii nr.51/2006, Consiliul Local O a adoptat H.C.L. nr.866/20l0 privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu energie termică în municipiul O.

H.C.L. O nr.866/2010 a fost modificată prin H.C.L. O nr.517/2013 şi nr.518/2013, iar apoi prin H.C.L.O nr.863/2013 şi nr.864/2013, acte normative care reglementează o situaţie de excepţie de la obligaţia pe care o instituie, anume aceea a imobilelor care nu au fost nu au fost niciodată racordate la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică.

Drept urmare, întrucât imobilul pe care 1-a achiziţionat în 2015 nu a fost niciodată racordat la SACET, s-a adresat cu o nouă cerere Primăriei Municipiului O în 7 septembrie 2015. In scopul de a afla dacă imobilul a fost sau nu a fost racordat vreodată la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică al municipiului O, s-a adresat şi cu o solicitare expresă în acest sens către T SA (societatea care asigură sistemul de distribuţie a energiei termice în sistem centralizat în municipiul O), la care i s-a răspuns prin Adresa nr..../06.10.2015 în sensul că : "din evidenţele noastre nu reiese faptul că vreodată să fi existat un contract de furnizare a energiei termice la nivelul acestui apartament".

La cererea adresată Primăriei Municipiului O i s-a răspuns, prin Adresa nr.

...../12.10.2015, din nou în sensul că nu se poate elibera acordul Direcţiei Tehnice întmcât

cazul de excepţie la care am făcut referire ar cuprinde doar situaţia în care proprietarii imobilelor situate în zona de încălzire A care nu au fost niciodată racordate ia sistemul centralizat, sunt mulţumiţi de sistemele de încălzire prin care îşi asigură încălzirea spaţiilor sau nu au posibilităţi financiare aferente execuţiei instalaţiilor interioare de încălzire, cheltuieli care le-ar reveni.

Totodată, s-a arătat că reclamantul nu s-ar regăsi în situaţia de excepţie şi pentru faptul că imobilul asupra căruia este proprietar nu ar putea fi considerat imobil şi în sensul H.C.L. O nr.864/2013, întrucât pe str. R nr. ... există două apartamente.

Văzând răspunsul primit, s-a adresat primăriei cu o nouă cerere, prin intermediul căreia a încercat să explice că nu este corectă interpretarea noţiunii de "imobil" pe care au facut-o autorităţile, revenind cu solicitarea de eliberarea autorizaţiei pentru branşamentul de gaze naturale.

La această ultimă solicitare, i s-a răspuns prin adresa nr..../26.11.2015, tot în sens negativ, arătându-se în mod expres : "criteriul utilizat la analizarea şi soluţionarea cererii dvs. a fost strict cel al situării străzii R într-una dintre zonele unitare de încălzire şi nu legat de imobil în sine".

Reclamantul consideră că cele două hotărâri de consiliul local sunt nelegale, întrucât au instituit un monopol al SACET în zona de încălzire A a municipiului O, cu încălcarea normelor legale referitoare la libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor şi a liberei concurenţe şi a creat condiţii discriminatorii de acces la serviciul public de alimentare cu energie termică a populaţiei.

Dar, chiar şi în atare condiţii, reclamantul roagă instanţa să remarce că situaţia sa se înscrie oricum în cazul de excepţie reglementat atât de H.C.L. nr.518/2013, cât şi al H.CL O nr.864/2013, respectiv apartamentul nr.2 situat în str. R nr. ... reprezintă un imobil pentru care nu există obligativitatea racordării la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică întrucât imobilul în cauză nu a fost niciodată racordat la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a oraşului.

în drept au fost invocate dispoziţiile art. 1, art.8, art.lO, art. 11, art.l2, art.l8 alin.l şi 5 din Legea nr.554/2004, art.l, art.3 din Legea nr.50/1991 republicată. Legea nr.51/2006, art.56, art.200, art.451-453 din Codul de procedură civilă.

Pârâţii Municipiului O şi Primăria Municipiului O, prin reprezentanţii săi legali, pe cale de întâmpinare, au invocat în principal, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primăriei Municipiului O, iar pe fond, s-au opus admiterii cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acţiunii formulate ca nefondată.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului O a fost respinsă, motivat, prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 29.09.2016.

Totodată, prin întâmpinarea formulată faţă de precizarea cererii de chemare în judecată, au solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a HCL nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013 şi a HCL nr. 518/2013 modificată prin HCL nr. 864/2013 ca inadmisibilă si neîntemeiata, apreciind că excepţia de nelegalitate invocată ca fiind, în principal, inadmisibilă raportat la prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora obiectul excepţiei de nelegalitate se circumscrie exclusiv actelor administrative cu caracter individual, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 făcând referire strict la actele administrative cu caracter individual.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi din perspectiva excepţiei de nelegalitate invocată de reclamant, instanţa reţine următoarele:

în aplicarea Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr.325/2006 şi ale Legii nr.51/2006, pârâtul Consiliul Local O a adoptat H.C.L. nr.866/2010 privind aprobarea Regulamentului serviciului de alimentare cu energie termică în municipiul O.

H.C.L. O nr.866/2010 a fost modificată prin H.C.L. O nr.517/2013 şi nr.518/2013, iar apoi prin H.C.L. O nr.863/2013 şi nr.864/2013.

Prin aceste hotărâri. Consiliul Local O a împărţit oraşul O în 2 tipuri de zone unitare în ceea ce priveşte asigurarea cu energie termică pentru încălzire şi apă caldă de consum, respectiv:

- Zona unitară de încălzire A - în care alimentarea cu energie termică se realizează exclusiv în sistem centralizat;

- Zona unitară de încălzire B - în care asigurarea cu energie termică se realizează prin alte sisteme, inclusiv individuale de producere a energiei termice utilizând orice fel de combustibil sau energie primară.

Dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 stipulează în mod imperativ că: "actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare. în condiţiile prevăzute de prezenta lege."

Distincţia între actele administrative cu caracter individual şi actele administrative cu caracter normativ se face raportat la efectele juridice pe care acestea le produc. Actul administrativ normativ conţine reguli generale cu aplicabilitate repetată şi produce efecte erga omnes. Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conţinut dar şi prin calitatea subiecţilor. Astfel, actul normativ conţine reglementări de principiu care se adresează unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative normative, acestea îşi păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecţii nu sunt individual determinaţi . în acest sens, instanţa supremă a statuat după cum urmează : „înaka Curte constată că o astfel de calificare are la bază definirea actelor normative ca fiind acea categorie de acte juridice care conţin o regulă, adică un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi şi a actelor individuale ca fiind acea categorie de acte care urmăreşte stabilizarea unei situaţii juridice precise în raport cu un număr relativ restrâns şi determinat de subiecţi de drept. Aşadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferenţiate atât în funcţie de obiectul lor, cât şi în raport de criteriul determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu şi nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează şi nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situaţii juridice precise în favoarea unui număr restrâns şi bine definit de subiecte de drept." (I.C.C.J, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 2110/2012)

Ori, din această perspectivă, rezultă că actele administrative în discuţie, HCL nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013 şi a HCL nr. 518/2013 modificată prin HCL nr. 864/2013, sunt unele normative din moment ce conţin reguli generale, de aplicabilitate repetată, iar destinatarii acestora sunt un număr nedeterminat de subiecţi, în condiţiile în care hotărârile de consiliu amintite conţin dispoziţii privind privind stabilirea zonelor unitare de încălzire în Municipiul O, delimitarea acestora şi reguli prin care este reglementat regulamentul de alimentare cu energie termică în municipiul O.

în considerarea acestor aspecte instanţa reţine că legalitatea sau nelegalitatea HCL nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013 şi a HCL nr. 518/2013 modificată prin HCL nr.

864/2013 nu poate fi cercetată pe calea excepţiei de nelegalitate reglementate de dispoziţiile art. 4 din L.554/2004, impunându-se respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

Referitor la fondul cererii de chemare în judecată, instanţa reţine că Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice prevede la art. 1 alin (4): „Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes general şi au următoarele particularităţi:

- regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol:

- sunt organizate pe principii economice si de eficienta:

-pot fi furnizate/prestate de către operatorii titulari de licenţă care sunt organizaţi şi funcţionează fie în baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat;

iar la art. 2, privind definirea termenilor şi noţiunilor se precizează: „monopol în domeniul serviciilor de utilităţi publice - situaţie de piaţă caracteristică unor servicii de utilităţi publice care, pe o arie teritorială delimitată, pot fi furnizate/prestate numai de un singur operator".

Totodată, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 325/2006 printre atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul energiei termice se numără şi "i) stabilirea zonelor unitare de încălzire, pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională, aprobate prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a asociaţiei de dezvoltare comunitară, după caz;"

în înţelesul Legii nr. 325/2006 (art. 5 pct. 37) "zonă unitară de încălzire" este acel "areal geografic aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire"

Urmare a acestor prevederi legale au fost elaborate şi adoptate Hotărârile Consiliului Local nr. 517/2013 şi 518/2013 modificate ulterior prin HCL nr. 863/2013, respectiv HCL nr. 864/2013.

în cuprinsul HCL nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013, strada R este inclusă în zona unitară de încălzire A, zonă în care se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire şi în care alimentarea cu energie termică se realizează în sistem centralizat.

Aceleaşi prevederi privind întinderea zonei unitare de încălzire şi obligativitatea promovării unei singure soluţii tehnice de încălzire sunt preluate şi în Regulamentul de alimentare cu energie termică în municipiul O aprobat prin HCL nr. 866/2010 modificat prin HCL nr. 518/2013 modificată prin HCL nr. 864/2013.

Raportat la toate aceste prevederi legale rezultă că începând cu august 2013 pe strada R se poate promova o singură soluţie tehnică de încălzire, şi anume alimentarea cu energie termică în sistem centralizat.

SC T SA, operatorul serviciului de alimentare cu energie termica in municipiul O pentru activitatea de transport, distribuţie si furnizare, a comunicat prin adresa nr..../27.08.2015, că imobilul situat pe strada R. nr.... este branşat la reţeaua de termoficare, existând un contract de furnizare cu numita BB, proprietara apartamentului nr...., iar reţeaua de termoficare existenta pe strada R are capacitatea de a prelua noi consumatori (fila 48).

Cu toate acestea, potrivit declaraţiei date în mod nemijlocit, în faţa instanţei, de numita BB, în calitate de martor, pe strada R s-a realizat instalarea conductei de gaz, în urmă cu câţiva ani, existând proprietari de imobile care s-au racordat la această reţea, ceea ce presupune exprimarea acordului autorităţii pârâte, în aceste situaţii.

Reclamantul WW a devenit proprietarul imobilului situat în O, str. R nr. ... ap.... jud. B. înscris în CF nr.... nr. cad...., imobil dobândit prin cumpărare în luna martie 2015.

Potrivit declaraţiei date de acelaşi martor, încălzirea apartamentului achiziţionat de reclamant, s-a realizat prin sobe pe lemne, racordarea la reţeaua de termoficare a oraşului realizându-se în anul 1986 doar pentru apartamentul de la parter, nr.l, aparţinând acestei persoane.

în contextul descris, în condiţiile în care pe strada R se regăseşte o magistrală de gaz metan, iar o parte a proprietarilor de imobile situate administrativ pe această stradă sunt racordaţi la sistemul de încălzire bazat pe gaze naturale, reclamantul a formulat o cerere către

Primăria Municipiului O pentru a i se elibera avizul/acordul în vederea eliberării autorizaţiei de construire pentru realizarea branşamentului la conducta de gaz de pe str. R.

O primă solicitare a efectuat-o în luna august 2015, la care i s-a răspuns de către Direcţia tehnică din cadrul Primăriei Municipiului Oprin Adresa ru-..../28.08.2015 în sensul nu se poate elibera acordul Direcţiei tehnice în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea unui branşament de gaz pe strada R nr...., întrucât prin H.C.L. O nr.863/19.11.2013 şi H.C.L. O nr.864/19.11.2013 privind delimitarea zonelor unitare de încălzire în municipiul O, str. R este inclusă în zona unitară de încălzire A - în care alimentarea cu energie termică se asigură doar prin sistemul centralizat de alimentare cu energie termică a municipiului O.

Ulterior, prin Adresa nr.../ 12.10.2015, i s-a comunicat că nu s-ar regăsi în situaţia de excepţie şi pentru faptul că imobilul asupra căruia este proprietar nu ar putea fi considerat imobil şi în sensul H.C.L. O nr.864/2013, întrucât pe str. R nr... există două apartamente.

Primăria Municipiului O dă o interpretare proprie prevederilor H.C.L. Onr.863/2013 şi nr.864/2013 potrivit cărora "se consideră excepţie privind obligativitatea racordării la sistemul centralizat în cazul imobilelor situate în zona unitară A care nu au fost niciodată racordate la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică", în sensul că prin aceste dispoziţii se înţelege faptul că proprietarilor acestor imobile nu li se impune (nu vor fi obligaţi prin acte normative locale) să renunţe la actualele sisteme de încălzire pe care le folosesc, având posibilitatea de a le utiliza în continuare pentru asigurarea încălzirii, pentru evitarea unor costuri suplimentare.

Prevederea exactă din H.C.L. O nr.863/2013 şi nr.864/2013 este, expresis verbis:

- H.C.L. nr.518/2013 : "Excepţie privind obligativitatea racordării la sistemul centralizat o constituie şi cazul imobilelor situate în zona unitară A care nu au fost niciodată racordate la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică".

- H.C.L. nr.864/2013 : "Nu există o obligativitate ă racordării la sistemul centralizat în cazul imobilelor situate în zona unitară A care nu au fost niciodată racordate la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică şi nici a celor care au fost anterior racordate la sistemul centralizat".

Ori, acest raţionament pe care l-ar fi avut în vedere Consiliul Local al municipiului O la adoptarea acestor acte normative ar trebui sa se regăsească cel puţin în raportul de specialitate care a stat la baza adoptării lor, însă el nu se regăseşte.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că nu poate fi acceptată nici interpretarea pe care autoritatea pârâtă o dă noţiunii de „imobil", în accepţiunea HCL 518/2013 modificată prin HCL 864/2013. Astfel, în interpretarea dată de pârâtă, prin „imobil" se înţelege o clădire, care poate avea unul sau mai multe apartamente, cu unul sau mai mulţi proprietari, care este identificata prin certificatul de nomeclatura stradala prin nume de strada si număr de casa. în cazurile în care într-un imobil exista mai multe apartamente având mai mulţi proprietari, fiind vorba de proprietăţi diferite si distincte este normal sa existe si CF-uri individuale.

Cu toate acestea, autoritatea pârâtă recunoaşte că, în astfel de cazuri, la solicitarea expresa a proprietarilor si cu acceptul operatorilor de servicii, conform prevederilor legale aplicabile în cazul prestaţiilor de servicii de alimentare cu apa, termoficare, energie electrica de uz casnic, exista posibilitatea separării consumurilor individuale din cadrul unui imobil, prin contorizare separata si întocmirea contractelor de furnizare separate.

în realitate, clădirea din care face parte imobilul reclamantului reprezintă un condominiu, în sensul art.2 lit i din L. 114/1996 republicată , anume "imobilul format din teren cu una sau mai multe construcţii, dintre care unele proprietăţi sunt comune, iar restul sunt proprietăţi individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă şi câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individuală aflată în proprietate exclusivă, care poate fi reprezentată de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, după caz. Constituie condominiu:

- un corp de clădire multietajat sau, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună, fiecare tronson cu una sau mai multe scări din cadrul acestuia;

- un ansamblu rezidenţial format din locuinţe şi construcţii cu altă destinaţie, individuale, amplasate izolat, înşiruit sau cuplat, în care proprietăţile individuale sunt interdependenţe printr-o proprietate comună forţată şi perpetuă. "

Ori, în condiţiile în care, în speţă, cele două apartamente ale condominiului au proprietari diferiţi, beneficiind de cărţi fimciare distincte, este absolut impropriu să fie considerate un singur imobil doar cu ocazia racordării la reţeaua de termoficare. Prin urmare, instanţa reţine că reclamantul se găseşte în situaţia de excepţie reglementată de HCL 518/2013 modificată prin HCL 864/2013, imobilul său nefiind niciodată racordat la sistemul centralizat de termoficare al oraşului.

Pârâta Primăria Municipiului O s-a prevalat şi de prevederile art.5 pct.37 din Legea nr.325/2006, care defineşte termenul de "zonă unitară de încălzire" ca fiind : "areal geografic aparţinând unei unităţi administrativ-teritorîale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluţie tehnica de încălzire".

însă această dispoziţie este contrazisă de realitatea faptică, întrucât, aşa cum s-a reţinut, cel puţin la nivelul imobilelor situate administrativ pa strada R din municipiul O există imobile racordate atât la reţeaua de termoficare SACET, iar altele, la magistrala de gaze naturale a SC D SA.

Concluzionând, imobilul pe care 1-a achiziţionat reclamantul în martie 2015 nu se bucură, în prezent, de nicio soluţie concretă de încălzire, astfel încât se impune ca o necesitate adoptarea uneia, iar instanţa este chemată să aprecieze dacă prin refiizul autorităţii pârâte în a-şi exprima acordul pentru executarea de către reclamant a unui branşament de gaz a fost sau nu încălcat principiul proporţionalităţii.

Văzut ca o măsură de siguranţă împotriva folosirii excesive a puterii legislative şi administrative a statului, principiul proporţionalităţii a cunoscut o dezvohare notabilă pnn decizia dată în cauza C-331/88, R v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food ex parte Fedesa, în care Curtea Europeană de Justiţie a statuat următoarele: „ Curtea a reţinut în mod constant că principiul proporţionalităţii este unul dintre principiile generale ale legii Comunităţii. In virtutea acestui principiu, legalitatea instituirii unei prohibiţii asupra desfăşurării unei anume activităţi economice este supusă condiţiei ca măsurile de prohibiţie să fie corespunzătoare şi necesare obiectivului public protejat de legislaţia în speţă; acolo unde există posibilitatea de a alege între mai multe măsuri considerate corespunzătoare, trebuie să se apeleze la cea mai puţin oneroasă, iar dezavantajele nu trebuie să fie disproporţionate cu scopul urmărit".

în acest sens, instanţa va avea în vedere principiului constituţional al economiei de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, cetăţenii având posibilitatea de a alege între operatorii existenţi pe piaţa energiei termice, fară nicio cenzură şi justificare anume, dar şi factori obiectivi cum ar fi independenţa faţă de un factor de decizie pentru pornirea sau oprirea agentului termic, precum şi costurile mult mai scăzute ale energiei termice furnizate de Distrigaz Vest SA, în raport cu cea fiimizată de SACET, concluzie care se desprinde prin compararea costurilor mult mai scăzute ale energiei termice furnizate de D SA, astfel cum rezultă din Anexa 8 a Ordinului ANRE nr.300/2016 cuprinzând preţurile reglementate pentru furnizarea gazelor naturale în regim reglementat realizată de SC D SA pentru clienţii casnici, în raport cu cele preţul local al energiei termice practicat de societatea T SA în municipiul O, valabil începând cu 01.07.2016 aprobat prin H.C.L 0^.425/2016.

Nu în uhimul rând, instanţa reţine că reclamantul a angajat deja cheltuieli pentru racordarea la sistemul de gaze naturale, solicitând, încă din anul 2015, întocmirea unui proiect având ca obiect : "montaj firidă îngropată şi instalaţii de utilizare gaze naturale. O., str. R nr.... ap....",pQ care 1-a recepţionat şi achitat (filele 132-155).

Faţă de ansamblul celor reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din L.554/2004, instanţa va admite cererea reclamantului, în sensul că va obliga pârâţii Municipiul O şi Primăria Municipiului O - Direcţia Tehnică la emiterea în favoarea reclamantului a acordului în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea unui branşament de gaz la imobilul proprietatea reclamantului, situat în O, str. R nr...., ap. ... , jud. B.

Cât priveşte capătul de cerere privind stabilirea unui termen limită până la care să fie adusă la îndeplinire această obligaţie, precum şi sancţiunile ce vor fi aplicate în caz de neîndeplinire înăuntrul acestui termen, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art.24 al.l din L.554/2004 va stabili un termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancţiunea prevăzută de art.24(2) din acelaşi act normativ.

Raportat la soluţia pronunţată, în temeiul dispoziţiilor art. 453 al.l C.pr.civ., va fi obligat Municipiul O în favoarea reclamantului la plata sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea precizată formulată de reclamantul WW, în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL O, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O - Direcţia Tehnică şi CONSIILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O şi în consecinţă:

Obligă pârâţii Municipiul O şi Primăria Municipiului O - Direcţia Tehnică la emiterea în favoarea reclamantului a acordului în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru executarea unui branşament de gaz la imobilul proprietatea reclamantului, situat în O, str. R, nr...., ap. ... , jud. B, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea prevăzută de art.24(2) din Legea nr.554/2004.

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a HCL nr. O nr. 517/2013 modificată prin HCL nr. 863/2013, respectiv a HCL O nr. 518/2013, modificată prin HCL nr. 864/2013.

Obligă pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 1050 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs , care se va depune la Tribunalul B, în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din.........................

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare