Contestaţie decizie de concediere

Dosar nr. ***

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 16.03.2017

Completul constituit din:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier 

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu  pârâta ***, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la ordine, se prezintă reclamanta prezentă personal identificată prin ** seria **nr. *** eliberat de SPCLEP  la data de *** şi asistată de avocat **  conform împuternicirii avocaţiale nr. ** aflată la dosar la fila 20, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul cauzei, părţile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare.

Avocatul ales al reclamantei învederează instanţei că pârâta şi-a schimbat sediul social, fără însă a anunţa partea adversă sau instanţa.

Faţă de lipsa adversarului care trebuia să se prezinte la strigarea cauzei, Tribunalul dispune consemnarea orei, respectiv ora 10,34, şi lăsarea cauzei pentru o nouă strigare, la sfârşitul şedinţei de judecată.

La a doua strigare a cauzei, la sfârşitul şedinţei, respectiv la ora 11,35, la apelul nominal făcut în şedinţa publică la ordine, se prezintă reclamanta prezentă personal identificată prin ** seria ** nr. ** eliberat de SPCLEP la data de ** şi asistată de avocat ** conform împuternicirii avocaţiale nr. ** aflată la dosar la fila 20, lipsind pârâta.

Avocatul ales al reclamantei reiterează instanţei aspectul că pârâta şi-a schimbat sediul social, dar nu are dovezi în acest sens.

Tribunalul constată că pentru acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită.

Deliberând, Tribunalul decade din beneficiul probei încuviinţate, respectiv a probei cu interogatoriul reclamantei, faţă de lipsa părţii, potrivit disp. art. 273 C.muncii, luând act că pârâta lipseşte şi întârzie în mod nejustificat administrarea acestei probe.

Având în vedere că nu există chestiuni prealabile dezbaterilor în fond, nemaifiind alte cereri de formulat şi având în vedere că nu estealte incidente de soluţionat, instanţa declară deschise dezbaterile în fond în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă,  cu precizarea că se va amâna pronunţarea pentru a da posibilitatea pârâtei de a formula şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise.

Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, cu precizarea că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Învederează instanţei că decizia contestată este lovită de nulitate absolută potrivit disp. art. 21 alin. 1 lit. a din OUG 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de muncă. Conform normelor legale menţionate anterior, îi este interzis angajatorului să concedieze o salariată gravidă care i-a adus la cunoştinţă starea sa şi i-a prezentat un document medical care atestă sarcina; reclamanta i-a adus la cunoştinţă angajatorului despre starea de graviditate şi i-a transmis adeverinţa medicală încă de la începutul lunii martie 2016, la dosar fiind depuse dovezi în acest sens. Din momentul în care angajatorul a luat cunoştinţă de starea de graviditate a reclamantei, a început o serie de abuzuri, încercând chiar să o determine pe reclamantă să demisioneze, având o atitudine nelegală, profund abuzivă şi ostilă, rezultatul fiind emiterea unei deciziei de concediere. A impus reclamantei, prin presiuni şi ameninţări, să-şi prezinte demisia. În data de 02.03.2016 pârâta a emis nota internă prin care i-a fost interzis accesul în unitatea unde reclamanta îşi desfăşura activitatea, cu precizarea că încălcarea notei interne constituia abatere disciplinară gravă. În aceeaşi dată, pârâta a emis decizia nr. 2 prin  care reclamanta era delegată pentru o perioadă de 60 de zile în localitatea **. Mai mult, prin decizia nr. 2 i se impunea un prograde lucru de 10 ore/zi., incluzând o pauză de masă de 2 ore şi care începea de la o oră târzie şi nefirească mesei de prânz, respectiv ora 16,00. După ce a prezentat o adeverinţă medicală, reclamanta a beneficiat de o reducere a orelor de lucru. Locul de muncă nu îndeplinea minime condiţii de desfăşurare a muncii, fapt pentru care a sesizat ITM, care a constatat că, într-adevăr, pârâta nu respectă norsalelegale în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea la locul de muncă, procedând la sancţionarea cu amenda şi obligarea pârâtei să remedieze problesaleconstatate. Pârâta a încălcat cele mai elementare reguli de conduită şi a emis o a treia decizie prin care a delegat-o pe reclamantă la un alt punct de lucru din localitatea **, sat **. Dat de 10.06.2016, ce reprezintă data noii delegări coincide cu data convocării reclamantei la cercetare disciplinară privind absenţele nemotivate. Nu este singura convocare adresată reclamantei, ci au existat mai multe convocări de acest fel, respectiv în datele de 15.04.2016, 29.04.2016, 10.06.2016 şi 05.07.2016, fără ca angajatorul să ia vreo măsură, nefiind emisă nicio decizie de sancţionare. Începând cu data de 02.08.2016, reclamanta a intrat în concediu prenatal, dar în septembrie 2016 i-a fost emisă decizia de încetare a raporturilor de muncă. Potrivit disp. art. 21 alin. 1 lit. c din OUG nr. 96/2003, angajatorul nu poate concedia o salariată ce se află în concediu prenatal. Din situaţia de fapt şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în realitate, reclamanta a fost concediată pentru că a fost însărcinată; este evident că acesta a fost motivul concedierii: starea de graviditate.

În temeiul prevederilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile în fond şi rămâne în pronunţare asupra fondului cauzei.

TRIBUNALUL

Pentru a da posibilitatea pârâtei de depune concluzii scrise şi având nevae de timp pentru a delibera, faţă de prevederile art. 396 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunţarea pentru 30.03.2017, stabilind că pronunţarea hotărârii se va face prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, motiv pentru care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 30.03.2017.

Pronunţarea hotărârii se va face potrivit art. 396 alineatul 2 din Codul de procedură civilă, respectiv, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată  în şedinţă publică, azi, 16.03.2017.

Președinte, Asistent Judiciar, Asistent Judiciar, Grefier

Dosar nr. ***

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A-VIII-A CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Î N C H E I E R E

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN  30.03.2017

TRIBUNALUL

În aceeaşi compunere şi pentru aceleaşi motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 13.04.2017.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2017.

Președinte, Asistent Judiciar, Asistent Judiciar, Grefier

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,

SENTINŢA CIVILĂ NR. **

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DIN  13.04.2017

TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:

PREŞEDINTE

Asistent judiciar

Asistent judiciar

Grefier:

Pe rol se află soluţionarea cererii formulată de reclamanta ** în contradictoriu cu  pârâta **, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţă publică din 16.03.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea pârâtei de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise şi având nevae de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 30.03.2017, respectiv la data de 13.04.2017.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul  TRIBUNALULUI BUCURESTI SECTIA A VIII-A CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE sub nr*** la data de 29.09.2016 contestatoarea **, a formulat în contradictoriu cu intimata  societatea *** contestaţie împotriva deciziei de  concediere disciplinară nr 306/05.09.2016 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată, să se dispună anularea deciziei de concediere menţionată mai sus, reîncadrarea contestatoarei în funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei de concediere;plata drepturilor salariale, a indemnizaţiei de maternitate şi a indemnizaţiei de creştere a copilului pentru o perioadă de 2 ani începând cu luna august a anului 2016 şi pâna la data reîncadrării în funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei de concediere.

Totodată, reţinând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, solicita  obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului proces.

In motivarea  cererii  contestatoarea a arătat următoarele:

Intre reclamanta , în calitate de angajat şi **, în calitate de angajator, s-a încheiat Contractul individual de muncă nr. ** 2.Conform art. C lit. a) din Contractul de muncă acesta este încheiat pentru o perioadă nedeterminată şi potrivit art. E reclamanta ,ocupa funcţia de Referent resurse umane.

De asemenea, la Contractul individual de muncă au fost încheiate două acte adiţionale, în 21.05.2015 şi în 01.11.2015, prin care părţile au modificat numărul de ore de muncă, respectiv cuantumul salariului

Arata ca nu a  întâmpinat niciodată vreo problemă privind nerespectarea atribuţiilor sale de serviciu, iar relaţiile sale de muncă, atât cu colegii, cât şi cu angajatorul au fost bune, îndeplinindu-si i întotdeauna obligaţiile de muncă conform Contractului de muncă şi fişei postului.

In  data de 29.02.2016, aflând că este însărcinată, a comunicat această situaţie de fapt atât colegilor sai , cât şi pârâtei, angajându-seă faţă de aceasta din urmă să îi transmita în cel mai scurt timp şi documentele medicale care atestă starea sa de graviditate. Totodată, a comunicat angajatorului faptul că urmează să depuna şi o cerere de concediu având în vedere că a întâmpinat anumite probleme de sănătate urmare a sarcinii şi doreste să efectueze o serie de investigaţii medicale amănunţite.

Următoarea zi, respectiv în data de 01.03.2016, în timpul programului de muncă, angajatorul i-a comunicat că nu mai doreşte să continue raportul de muncă şi că solicită să-si depuna demisia. Uimită fiind de această atitudine şi neînţelegând care ar putea fi motivul pentru care i se solicită (în mod abuziv) să demisioneze, aîncercat să lămureasc situaţia, întrebând pârâta care este cauza pentru care ii pretinde acest lucru. Insă, pe lângă faptul că nu aprimit niciun răspuns, pârâta i-a comunicat că, deşi nu asăvârşit nicio faptă ce reprezintă abatere disciplinară, dacă nu demisioneaza, va fi concediată şi că nu aniciun drept în acest sens şi nicio posibilitate să isi  păstreze locul de muncă.

In  data de 02.03.2016 a transmis pârâtei Adresa nr. 579/02.03.20163 prin care i-a adus la cunoştinţă starea sa de graviditate învederând totodată că va depune în acest sens şi adeverinţă medicală.

De asemenea, cu aceeaşi dată, a depus şi o Cerere privind acordarea concediului de odihnă, intenţionând ca în această perioadă să consulte medicul şi să efectueze  diverse analize medicale necesare faţă de starea sa de graviditate şi faţă de faptul că întâmpina anumite probleme de sănătate rezultate din starea de graviditate.

Arata reclamanta ca tot în data de 02.03.2016 - angajatorul a emis, în mod abuziv, Decizia de delegare nr. 2/02.03.20165 (în continuare şi „Decizia de delegare din 02.03.3016") prin care a dispus desfăşurarea activităţii sale  începând cu 03.03.2016 şi pentru o perioadă de 60 de zile în comuna **, sat **, str. , judeţul . Reclamanta acontestat această decizie de delegare, constituindu-se pe rolul Tribunalului Bucureşti dosarul nr. Acţiunea sa a fost admisă în data e 28.06.2016, iar instanţa de judecată a dispus anularea deciziei de delegare.

De asemenea, în aceeaşi zi angajatorul a emis şi o Notă internă prin care i-a interzis accesul în unitatea unde isi  desfăşura activitatea începând cu data de 02.03.2016, ora 13,007. In cuprinsul acestei Note interne se menţionează şi că nerespectarea interdicţiei constituie abatere disciplinară gravă. Pe cale de consecinţă, a fost forţată să părăseasca locul de muncă în data de 02.03.2016 începând cu ora 13,00.

Din cauza şocului pe care l-a suferit urmare a încercării angajatorului de a o determina să isi  prezinet demisia, a ameninţărilor acestuia în sensul că o va concedia şi a presiunilor la care a fost supusă, toate acestea succedate de emiterea abuzivă a Deciziei de delegare şi a Notei prin care i se interzice să fie prezentă la locul de muncă, pe fondul stării sale de graviditate , starea de sănătate i s-a înrăutăţit considerabil şi a fost nevoita  ca în data de 03.03.2016 să consulte de urgenţă un medic.

Urmare a consultaţiei medicale din 03.03.3016 i-a fost eliberat Certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 2304398/03.03.20168 pentru perioada 03.03.2016 - 11.03.2016, fiindu-i  recomandat de către medic să stea la domiciliu, să evite frigul, efortul şi deplasările. Totodată, la momentul respectiv a prezentat medicului o adeverinţă eliberată de către angajator şi prin care se atesta faptul că nu a beneficiat în ultimele  12 luni de nicio zi de concediu medical. Menţioneaza faptul că acest certificat de concediu medical i-a fost eliberat, întrucât a fost în măsură să prezinte medicului si  Adeverinţa nr. 317 din 02.03.2016 emisă de către pârâtă1  prin care aceasta din urmă indica faptul că are calitatea de angajat, precum şi faptul că nu a mai beneficiat de zile de concediu medical în lunile anterioare.

Astfel, în data de 03.03.2016, a transmis angajatorului, ,pe cale poştală şi prin e-mail, Adresa de concediu medical pentru perioada 03.03.2016 - 11.03.2016 la care a ataşat Certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 2304398/03.03.2016, Adeverinţa medicală care atestă starea sa de graviditate şi Scrisoare medicală.

Deoarece starea sa de sănătate s-a agravat considerabil, aflandu-se  în incapacitate de muncă, la data de 14.03.2016 s-a prezentat din nou la medic pentru a fi consultată. In urma consultaţiei, medicul i-a eliberat Certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 2822957/14.03.2016 pentru perioada 14.03.2016 - 18.03.2016, recomandându-i în continuare să stea la domiciliu, să evite frigul, efortul şi deplasările şi, totodată, recomandându-i, în cazul în care starea sa de sănătate nu se îmbunătăţeşte, să se  prezinte din nou la medic pentru o consultaţie.

De asemenea, medicul i-a solicitat să prezinte şi o adeverinţă eliberată de către angajator şi din care să rezulte numărul de zile de concediu medical de care a beneficiat pe ultimele 12 luni (perioada 14.03.2015-14.03.2016), având în vedere că acest document - adeverinţa - este necesara pentru eliberarea certificatului de concediu medical. Cu alte cuvinte, medicul i-a eliberat certificatul de concediu medical, iar ea s-a obligat să prezinte în cel mai scurt termen şi adeverinţa ce emană de la angajator.

In data de 15.03.2016 a transmis, pe cale poştală, către angajator Certificatul de concediu medical şeria CCMAI nr. 2822957/14.03.2016 pentru perioada 14.03.2016 - 18.03.2016.

Din data de 17.03.2016 a început să îi solicite angajatorului eliberarea adeverinţei din care să reiasă de câte zile de concediu medical a beneficiat în ultisale12 luni pentru a putea transmite această adeverinţă medicului, astfel cum acesta din urmă ii-a solicitat la momentul eliberării Certificatului de concediu medical seria CCMAI nr. 2822957/14.03.2016.

.De asemenea, având în vedere că starea sa  de sănătate a rămas în continuare precară din cauza sarcinii, reclamanta avizitat medicul încă o dată în 21.03.2016. Deşi medicul i-a recomandat să rămâna la domiciliu, nu a fost în măsură să îi elibereze şi un certificat de concediu medical, iar aceasta pentru că nu i-a  putut prezentat adeverinţa de la angajator. La data  respectivă - 21.03.2016 - medicul i-a prescris totuşi o reţetă.

Faţă de cele expuse mai sus, respectiv faţă de pasivitatea pârâtei *** în sensul de a răspunde solicitării sale de eliberare a adeverinţei şi faţă de starea sa de sănătate care nu ii permitea să se  prezinte la locul de muncă, reclamanta a transmis, pe lângă e-mailul din 17.03.2016 mai sus amintit, e-mailuri prin care a învederat angajatorului că nu se  poate prezenta la serviciu şi a solicitat şi adeverinţa în discuţie. Aceste e-mailuri au fost transmise (zilnic) în următoarele date: 21-25.03.2016, 28.03-01.04.2016, 04-08.04.201616.

Cu toate acestea, arata  reclamanta, angajatorul a rămas în pasivitate şi i-a eliberat abia în data de 31.03.2016 Adeverinţa nr. 3 din 31.03.201617, pe care i-a comunicat-o în 08.04.2016.

In baza adeverinţei mai sus amintite i-a fost eliberat Certificatul de concediu medical seria CCMAI nr. 2822992 pentru perioada 11.04.2016 -20.04.2016 pe care l-a transmis pârâtei în 11.04.2016 pe cale electronică şi în 21.04.2016, în original, prin poştă.

Pentru că medicul i-a comunicat în data eliberării certificatului medical mai sus identificat faptul că este necesar să se prezinte şi ulterior pentru consultaţii, existând posibilitatea să trebuiască să stea în continuare la domiciliu, arata reclamanta ca a înţeles ca prin mesajul electronic din 11.04.2016 să solicite angajatorului o nouă adeverinţă, gândindu-se  că pârâta va tergiversa din nou eliberarea acestui document pentru a o împiedica să obţina certificatul de concediu medical.

Mai departe, în datele de 21.04.2016 şi de 22.04.2016 (după expirarea ultimului concediu medical) a transmis angajatorului mesaje electronice prin care i-a învederat acestuia faptul că nu s-a prezentat la locui de muncă, întrucât a efectuat în zilele respective o serie de analize şi a ataşat şi dovezile în acest sens. De asemenea, a reiterat solicitarea din 11.04.2016 de a-i fi eliberată o adeverinţă pe care să o foloseasca la medic pentru eliberarea altui certificat de concediu medical.

Ulterior, în datele de 25.04.2016 şi 26.04.2016 a transmis angajatorului mesaje electronice prin care i-a învederat acestuia faptul că nu s-a prezentat la locul de muncă faţă de starea sa precară de sănătate şi a reiterat solicitarea din 11.04.2016 de a-i fi eliberată o adeverinţă pe care să o foloseasca la medic pentru eliberarea altui certificate de concediu medical. Subliniaza că angajatorul, până în prezent, nu i-a mai eliberat nicio adeverinţă, ultima eliberată fiind cea din 31.03.2016.

Arata reclamanta ca  angajatorul, în mod abuziv, a refuzat să ii elibereze adeverinţele prin care să ateste faptul că este angajată şi de câte zile de concediu medical a beneficiat în ultimele 12 luni, iar această conduită a sa a fost în acelaşi sens cu încercările de a o concedia în mod nelegal (cum s-a şi întâmplat, de altfel, în final), de a o determina să demisioneze şi de a o delega în mod nelegal într-o altă localitate decât cea în care locuieste, fără a-i asigura cheltuielile cu transportul şi cazarea, iar toate acestea în condiţiile în care este însărcinată.

Continuând acest şir de abuzuri îndreptate împotriva sa,  încă de la momentul când pârâta a luat la cunoştinţă despre faptul că este însărcinată, în data de 04.05.2016 *** a înţeles să emită o nouă decizie de delegare ,de data aceasta pe o perioadă de 30 de zile (deci, pentru perioada 04.05.2016- 03.06.2016), urmând ca sa-si  desfasoare  activitatea la punctul de lucru din **, Sector , Şoseaua  nr. . Programul de lucru a fost stabilit de către angajator la 10ore/zi (10,00-20,00), fiindu-i impusă o pauză de masă de două ore între orele 15,00-17,00. Totodată, salariul brut pe care urma să îl primeasca potrivit deciziei de delegare este de 1.050 lei.

Precizeaza că în perioada 4.05.2016 - 03.06.2016 s-a prezentat în toate zilele lucrătoare la locul de muncă indicat în decizia de delegare, deşi programul era foarte lung pentru o persoană însărcinată, fiind obligată să  ia pauza de masă abia începând cu ora 15,00 şi pentru o perioadă foarte lungă de 2  ore. Mai mult, condiţiile de muncă de la respectivul punct de lucru erau cu  totul inadecvate pentru o persoană însărcinată, fiind nevoita  să petreaca cele 10 ore aşezată pe un scaun de bar.

Având în vedere faptul că starea sa de sănătate începuse să fie afectată de programul de lucru prelungit şi de condiţiile complet inadecvate în care era obligată să lucreze, reclamanta a formulat următoarele cereri către angajator:

•în 05.05.2016 o cerere prin care i-a solicitat angajatorului să amenajeze spaţiul de lucru, astfel încât să isi  poata desfăşura activitatea în nişte condiţii decente raportat la starea sa de graviditate. Această cerere i-a transmis-o pârâtei prin e-mail;

•în 12.05.2016 o cerere prin care a solicitat reducerea programului de muncă la 6 ore, conform recomandării medicului din Adeverinţa eliberată de către acesta în 12.05.2016. Cererea în discuţie, cât şi adeverinţa le-a transmis pârâtei prin e-mail în data de 13.05.201623.

Precizeaza că anterior, în 12.05.2016, atransmis un e-mail prin care i-a adus angajatorului la cunoştinţă faptul că în ziua respectivă, la ora 18,00, trebuie să ajunga la medic (programul sau fiind până la ora 20,00). Ulterior, i-a transmis pârâtei (la solicitarea acesteia) şi o Adeverinţă emisă în 12.05.2016 prin care se atesta că s-a prezentat în acea zi la medic, la ora 18.00.

Precizeaza că pârâta nu a amenajat niciodată spaţiul în discuţie, neîndeplinind condiţiile de sănătate şi securitate în muncă.

Deoarece *** nu a înţeles nici să îi achite drepturile salariale pentru perioadele de concediu medical şi pentru perioada de delegare (04.05.2016 - 03.06.2016) şi având în vedere abuzurile permanente la care a fost supusă pentru simplul motiv că esteînsărcinată, cât şi condiţiile de muncă în care a trebuit să isi desfăşoara activitatea în perioada ultimei delegări, reclamanta a depus în 10.06.2016 o sesizare la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti prin care a detaliat toate aceste încălcări ale legii.

In urma inspecţiei, ITM a formulat şi transmis către reclamanta un răspuns (în 21.07.2016) prin care a arătat că pârâta i-a virat în 13.07.2016 drepturile salariale pentru perioada martie - iunie 2016 şi pentru concediul de odihnă neefectuat în perioada 2015-2016. De asemenea, ITM arată că, în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea în muncă eu privire la ** au fost impuse măsuri obligatorii cu termen ferm, aplicate sancţiuni contravenţionale şi, totodată, pârâta a fost inclusă în programul de monitorizare al ITM; Bucureşti.

.Intr-adevăr, în. 13.07.2016 ** i-a transmis — urmare a inspecţiei ITM - o adresă prin care i-a adus la cunoştinţă faptul că i-a virat drepturile salariate mai sus menţionate şi a ataşat şi două ordine de plată din 13.07.2016 care atestă plăţile27.

In tot acest timp, pârâta a înţeles să ii transmită mai multe convocări pentru cercetarea disciplinară, dintre care numai cea din 02.09.2016 s-a finalizat cu emiterea unei decizii. In ceea ce priveşte convocările la cercetarea disciplinară care i-au fost transmise şi cercetările care s-au desfăşurat în ceea ce o priveşte precizeaza următoarele aspecte relevante:

•a fost convocată pentru prima cercetare disciplinară în data de 15.04.2016, însă, fiind plecată din localitate, nu  s-a putut prezenta, sens în care a transmis un e-mail şi a solicitat stabilirea unei alte date (ceea ce s-a şi întâmplat);

•a doua convocare (nr. 698/19-04.2016) a fost pentru data de 29.04.201629.

In  cuprinsul acestei convocări se menţionează că nu s-a prezentat la locul de muncă în perioada 21.03.2016- 19.04.201 (data emiterii convocării), mai exact nu s-a prezentat în loc. **, jud.  unde pârâta a delegat-o  în mod nelegal.

La această convocare a răspuns prin e-mail, confirmând prezenţa, iar în 29.04.2016 s-a întocmit proces-verbal prin care s-a arătat că nu este întrunită comisia de cercetare disciplinară a angajatorului, drept pentru care se va emite o altă convocare.

•a treia convocare (nr. 742/31.05.2016)3 a fost pentru data de 10.06.2016, ora 16,00. Au fost reluate aceleaşi presupuse abateri disciplinare indicate în convocarea din 19.04.2016.

Arata reclamanta ca ,  că pentru aceeaşi dată - 10.06.2016 – a fost delegată (din nou nelegal)  prin Nota internă nr. 754/10.06.201633, începând cu ora 12,00, la un punct delucru al societăţii  din afara ** (, **, jud. ) pentru inventarierea unor mijloace fixe. Se  întreaba reclamanta  cura ar fi putut să participe la cercetarea disciplinară şi în acelaşi timp să se afle într-un alt loc din afara **.

Deşi abaterea disciplinară indicată în convocarea din 31.05.2016 viza doar presupusa lipsă nejustificată de la locul de muncă începând cu 21.03.2016 şi până în prezent, totuşi în cuprinsul procesului-verbal încheiat în 10.06.2016 cu ocazia cercetării i s-au imputat alte presupuse abateri disciplinare: refuzul de a semna statul de plată pentru februarie 2016, neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nerespectarea programului de lucru pentru perioada 04.05.04.06.2016 (perioadă când pârâta i-a stabilit 10 ore de lucru, iar medicul a dispus reducerea acestui program  6 ore), nerespectarea notei interne din 10.06.2016 (cu alte cuvinte, faptul că nu a putut fi în acelaşi timp în cele două locuri).

Arata reclamanta ca si-a exprimat punctul de vedere la acel moment (după cum s-a consemnat), iar comisia de disciplină a propus sancţionarea sa cu desfacerea contractului individual de muncă. I s-a comunicat şi oral că i se va transmite decizia aferentă şi că nu mai este este nevoie  să se  prezinte la locul de muncă. Totuşi, pârâta nu a emis niciodată respectiva decizie de concediere.

•a patra convocare (nr. 775/27.06.2016)35 a fost pentru 05.07.2016, indicându-se ca încălcări disciplinare lipsa de la locul de muncă începând cu 21.03.2016, dar şi începând cu 11.06.2016, precum şi o presupusă neîndeplinire a sarcinilor de serviciu, fără a se indica în concret despre ce fapte este vorba.

Considera că atitudinea pârâtei s-a transformat într-o hărţuire la adresa sa, atât din perspectiva delegărilor nelegale, condiţiilor de muncă, interdicţiei de a se afla ia locul de muncă, neplăţii salariului şi a celorlalte drepturi, precum şi convocării sale repetate la cercetarea disciplinară în condiţiile în care o cercetare disciplinare deja avusese loc. Drept urmare, nu s-a prezentat la convocarea din 05.07.2016, dar a transmis prin avocat un punct de vedere (nr. 743/05.07.2016) în cuprinsul căruia a indicat toate aspectele relevante legate de această situaţie.

Nici această convocare la cercetarea disciplinară nu s-a finalizat cu emiterea vreunei decizii.

•a cincea convocare (din 22.08.2016) a fost pentru data de 02.09.2016, indicându-se ca încălcări disciplinare lipsa de- la locul de muncă începând cu 11.06.2016, exceptând luna august pentru care a fost în concediu medical.

In urma acestei convocări la care nu s-a înfăţişat, faţă de starea avansată de graviditate, a fost emisă Decizia de concediere din 05.09.2016 pe care o contest prin prezenta.

Mai arata reclamanta ca  începând cu 02.08.2016 se afla in concediu prenatal (naşterea fiind programată la sfârşitul lunii septembrie) şi a transmis în acest sens pârâtei următoarele certificate de concediu medical:

•Certificatul seria CCMAJ nr. 0231935 pentru 02.08-301.08.2016, transmis în 03.08.201638 şi

•Certificatul seria CCMAJ nr. 0231943 pentru perioada 01.09.2016 - 30.09.2016, transmis în 05.09.201639.

Arata reclamanta ca Decizia de concediere este lovită de nulitate absolută intrucat a fost dispusa pe durata în care era  gravidă, in conditiile  în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere 

Insăşi pârâta a recunoscut în cuprinsul deciziei de concediere că avea cunoştinţă despre starea sa  de graviditate când a afirmat că "[...] Pentru unele din aceste abateri, salariata a mai făcut obiectul unei cercetari  disciplinare, care însă s-a finalizat prin clemenţa arătată de angajator fată de starea de graviditate a salariatei,,

.Cu toate acestea, angajatorul a avut nu doar o atitudine abuzivă la adresa sa (decizia prin care i s-a interzis accesul în unitate, deciziile de delegare, convocările la cercetare disciplinară, plata cu întârziere a drepturilor salariale sau neplata acestor drepturi - ultima lună pentru care a fost plătită este luna iunie, 2016 - refuzul emiterii adeverinţelor necesare eliberării certificatelor de concediu medical), dar, în contradicţie cu dispoziţiile legale, a procedat la desfacerea contractului de muncă al subsemnatei deşi ştia că este însărcinată.

Arata ca Decizia de concediere este lovită de nulitate absolută si din perspectiva incalcarii  art. 21 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locul de munca ce prevad ca  „Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei care se află în concediu de maternitate".

Arata reclamanta ca potrivit  art. 24 alin. (1) din OUG nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate (Cap. IV „Concediul şi indemnizaţia de maternitate") „Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar concediul pentru lăuzie pe o perioadă de 63 de zile după naştere

Reclamanta  arata ca urma să nasca la sfârşitul lunii septembrie, ceea ce înseamnă că cel puţin începând cu luna august avea dreptul la concediul prenatal, sens în care a şi obţinut şi transmis angajatorului în data de 03.08.2016 prin poştă (cu notă de inventar şi confirmare de primire) Certificatul de concediu seria CCMAJ nr. 0231935 având codul de diagnostic 995. Certificatele medicale pentru concediu  prenatal se acordă pe perioade de câte o lună, acesta fiind motivul pentru care certificatul în discuţie viza doar luna august.

Bineînţeles că şi pentru luna septembrie (lună când de altfel şi urmează să nasca) i-a fost eliberat certificat medical pentru concediu prenatal - Certificatul seria CCMAJ nr. 0231943 recepţionat de câtre pârâtă în 08.09.2016 (potrivit confirmării de primire ataşate prezentei).

.Nu are nicio relevanţă faptul că cercetarea disciplinară (02.09.2016) şi emiterea Deciziei de concediere (05.09.2016) au avut loc anterior momentului când pârâta a primit certificatul de concediu prenatal pentru luna septembrie, deoarece este mai mult decât evident că dacă din august se afla  în concediu prenatal,  şi în luna septembrie urma sa fie tot  în concediu prenatal.

Cu toate că avea cunoştinţă încă de la începutul lunii august că  se afla în concediul prenatal, totuşi angajatorul a convocat-o  la cercetare disciplinară şi a înţeles să desfacă raporturile de muncă dintr-o presupusă culpă a sa.

Or, procedând în această manieră pârâta** a încălcat flagrant dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 96/2003 care interzic în mod expres angajatorului încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei care se află în concediu de maternitate. Şi pentru acest motiv considera că Decizia de concediere este nelegală şi lovită aşadar de nulitate absolută.

Mai arata reclamanta ca , prin atitudinea sa nelegală şi abuzivă a angajatorului Cash Club SRL acesta i-a incalcat  dreptul la demnitate, securitate şi sănătate în muncă

Singurul motiv pentru care angajatorul a încercat prin toate aceste mijloace nelegale şi abuzive concedierea sa era  faptul că era însărcinată, această hărţuire a sa începând exact din ziua când i- s-a adus  la cunoştinţă pârâtei despre starea sa de graviditate. Or, Decizia de concediere este lovită şi pentru acest motiv de nulitate absolută, fiind încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 96/2003.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 30, art. 194 şi urm. din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 268 alin. (1) lit. b), art. 231 şi art. 275 din Codul muncii şi orice alte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul prezentei.

In probatoriu, reclamanta a solicitt administrarea probei cu inscrisuri si probei cu interogatoriu

La data de 2.11.2016 intimata **, a formulat  întâmpinarea prin care solicita respingerea cererii reclamantei , avand in vedere urmatoarele motive :

In vederea edificării instanţei de judecata cu privire la felul in care a înţeles reclamanta sa se comporte in relaţiile de munca cu parata si cu privire al reaua credinţa a acesteia care se manifesta inclusiv prin afirmaţii vădit minicinoase ce sfidau bunul simt solicita sa fie avut in vedere  email-ul pe care reclamanta  l-a trimis in data de 17.04.2016.

Prin acest email, trimis la 17.04.2016, reclamanta mentioneaza ca nu se poate prezenta la cercetarea disciplinara « astazi, 15.06.2016 ora 13 :00 »...desi acest email-ul, asa cum amentionat, a fost scris la data de 17.04.2016 ora 20:44, iar reclamanta nu poate invoca faptul ca ea a crezut ca inca este vineri....

Cu toate acestea, parata a trecut peste acest aspect si a convocat reclamanta pentru efectuarea cercetării disciplinare pentru data de 29.04.2016, primind din partea acesteia confirmarea ca va fi prezenta, astfel cum rezulta din înscrisurile existente la dosar.

La data de 29.04.2016 stabilita pentru cercetarea disciplinara a reclamantei, s-a constatat ca nu este întrunită comisia de cercetare disciplinara, astfel ca s-a dispus efectuarea cercetării la o data ulterioara, comunicata in prealabil reclamantei, astfel cum rezulta din procesul verbal nr. 712 din 29.04.2016.

Ulterior, la data de 10.06.2016 reclamanta a fost convocata in vederea reluării cercetării disciplinare, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. 75^10.06.2016, prin care s-a retinut ca acesta a savarsit faptele pentru care a fost cercetata (lipsa nemotivata de la locul de munca), faptul ca nu are un comportament adecvat standardelor societatii, precum si faptul ca a mai fost anterior avertizata verbal cu privire la aceste aspecte, comisia de disciplina propunând sancţionarea reclamantei cu concedierea.

Cu toate acestea, avand in vedere starea de graviditate a reclamantei precum si faptul ca reprezentanţii paratei  nu doreau sa o puna intr-o situatie dificila pe acesta, aceştia nu au dat curs propunerii comisiei de cercetare de a dispune concedirea acesteia si au decis continuarea raporturilor de munca cu reclamanta, dispunandu-se totuşi ca acesta sa isi desfasoare activitatea la punctul de lucru din com. **, sat **, str. **, nr. *, jud. pentru inventarierea mijloacelor fixe, obiectelor de inventar, etc. (activitate ce poate dura doar cateva ore) - astfel cum rezulta Nota interna nr. 754/10.06.2016.

Desi parata a dat dovada de înţelegere fata de situatia reclamantei si nu a dispus concedierea, acesta si-a mentinut nepasarea fata de obligaţiile pe care le avea fata de societate, lipsind nemotivat de la locul de munca chiar in ziua urmatoare efectuării cercetării disciplinare, nesocotind inclusiv decizia de  delegare mentionata anterior, astfel ca parata a fost nevoita sa emita la data de 27.06.2016 o noua convocare la cercetare disciplinara pentru data de 05.07.2016.

Menţioneaza instantei de judecata faptul ca nici cu acesta ocazie nu s-a dispus concedierea reclamantei, desi avea toate motivele sa o faca, insa i-as olicitat acestea sa se prezinte la locul de munca sau sa fa ca dovada imposibilităţii prezentării.

Cu toate acestea, desi reprezentantul  societatii  a fost mai mult decât intelegator cu reclamanta,  si au refuzat propunerea comisiei de disciplina de a o concedia, acesta nici de data acesta nu a inteles sa se prezinte la locul de munca, astfel ca a fost din nou convocata in vederea efectuării unei noi cercetări disciplinare cu privire la aceste fapte, pentru data de 02.09.2016, astfel cum rezulta din convocarea din data de 22.08.2016.

De data acesta, avand in vedere atitudinea sfidatoare a reclamantei, reprezentanţii subscrisei au decis sa dea curs propunerii comisiei de cercetare disciplinara de a dispune concedierea, astfel ca  s-a emis decizia 306 din 05.09.2016 prin care reclamanta a fost sanctionata  disciplinar cu  desfacerea contractului individual de munca pentru neindeplinirea obligaţiilor de serviciu, lipsa de colegialitate fata de ceilalţi angajaţi ai societatii , precum si alte fapte de natura disciplinara.

Sustine parata ca , contrar sutinerilor reclamanatei, anterior apariţiei stării de graviditate a acesteia, reprezentanţii subscrisei au mai fost informaţi cu privire la nerespectarea de către acesta a obligaţiilor de munca precum si cu privire la o atitudine necolegiala fata de ceilalţi angajaţii.

Nu i-asolicitat niciodata reclamantei sa isi prezinte demisie pe motivul ca acesta este gravida. Asa cum a aratat, si cum se poate observa si din actele existente la dosarul cauzei, parata putea dispune in nenumarate rânduri concedierea acesteia pentru motive străine de starea acesteia de graviditate (a se avea in vedere propunerile comisiei de cercetare disciplinara de concediere a reclamantei) insa reprezentanţii societatii au hotarat sa treaca cu vederea anumite incălcări a obligaţiilor de munca ale reclamantei.

Nu a existat un refuz al subscrisei cu privire la pretinsa solicitarea a reclamantei de a elibera o adeverinţa privind calitatea acesteia de angajat si zilele de concediul medical avute, intrucat acesta nu a depus o cerere scrisa in acest sens. Reclamanta a crezut ca,  fiind gravida nu mai are nicio obligaţie fata de parata,  ci numai drepturi, astfel ca a apreciat ca daca trimite email-uri cu solicitări si motive pentru lipsa de la locul de munca este suficient, chiar daca nu face o dovada a celor invocate .

Nu i-a fost impus niciodata reclamantei un program de 10 ore astfel cum afirma la pct. 25 din intampinare. Norma de munca a fost de 8 ore iar faptul ca i s-a dat posibilitatea de a lua pauza  de masa de 2h,  a avut in vedere tocmai starea acesteia de graviditate si necesitatea de a se odihni, intervalul 15 :000 - 17 :00 fiind unul recomandat iar nu obligatoriu

De asemenea,arata parata,  este neadevarat faptul ca parata  nu îndeplinea condiţiile de sanatate si securitatea in munca fata de starea de graviditate a reclamantei.

In primul rand solicita sa se aibă in vedere faptul ca prin cererea comunicata paratei , reclamanta doar a solicitat amenajarea spaţiului in care acesta lucreaza,  fara insa a indica in concret ce anume solicita. Daca reclamanta aprecia ca are nevoie de un scaun mai confortabil trebuia sa menţioneze acest lucru, sau daca dorea o alta temperatura in locaţie trebuia sa menţioneze acest lucru.

Arata parata ca Decizia de concediere este legala si temeinica

Arata ca dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii prevăd : concedierea nu poate fi dispusa pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat la cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

De asemenea, art. 10 alin. (6) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati prevede: este interzisa concedierea pe durata in care salariata este gravida sau se afla in concediu de maternita iar dispoziţiile OUG nr. 96/2003 privind protectiamaternitatiilalocurile de munca prevăd ca este interzis angajatorului sa dispună încetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatei gravide care anunţa in scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate si anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa-i ateste acesta stare (art. 2 lit. c), din motive care au legătură directa cu starea sa (art. 21 alin. (1) lit. ii

Astfel, dincolo de excepţia de la acesta interdicitie pe care o prevăd toate aceste 3 acte normative relativ la concedierea pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare si a falimentului sau dizolvării angajatorului, dispoziţiileart. 21 alin. (1) lit. a)din OUG nr. 92/2006 reglementează si posibilitatea ca o angajata gravidasa poata ficoncediata dinmotive care nu au legătură cu starea sa de graviditate .

Fara a intr-o discuţie privind nerespectarea normelor de tehnica legislativa cu ocazia elaborarii textelor redate mai sus si care ar putea viza existenta unui paralelism de reglementare precum si existenta unor adaugiri sau omisiuni a unor texte fata de celelalte, arata instantei de judecata faptul ca dispoziţiile OUG nr. 92003 es sunt mai apropriate de reglementările europene care reglementează aceasi problema.

.Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Directiva nr. 92/BVCE - sursa de inspiraţie a legiuitorului roman cu privire la aspectul dezbătut, Statele membre sunt obligate sa ia masurile necesare pentru a interzice concedierea lucratoarelor gravide, care au născut recent, si care alapteaza, in perioada de la începutul sarcinii pana la terminarea concediului de maternitate, cu excepţia cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislaţia si/sau practica naţionala si, daca este cazul, pentru care autoritatea competenta si-a dat acordul.

Prin urmare,  se observa ca dispoziţiile OUG nr. 96/2003  transpun cel mai fidel dispoziţiile Directivei nr. 92/8E/CE astfel, apreciaza  ca instanta de judecata trebuie sa faca aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 96/2003 si a normelor europene cu privire la aceste aspect, in detrimentul dispoziţiilor Codului Muncii pe care  le invoca reclamanta.

De altfel, este ilogic si absurd ca o concediere sa nu poata interveni, de exemplu, disciplinar pentru abateri grave sau repetate, inclusiv pentru absente nemotivate  sau in cazul in care salariata este arestata pentru o perioada mai mare de 30 de zile, etc.

Acesta este si motivul pentru care norma europeana permite concedierea salariatei gravide pentru motive care nu au legatura cu starea sa. Solicita sa se aiba in vedere ca  reclamanta nu a depus la dosarul cauzei certificate de concediu medical pentru perioada in care a lipsit de la locul de munca, inclusiv pentru perioada reţinuta in decizia de concediere 01.07.2016 - 31.08.2016. astfel incat sa poata justifica netemeinica concedierii.

Faptul de a trimite zilnic email-uri prin care precizeaza ca nu se poate prezenta la locul de munca din motiva de sanatate fara a face dovada acestei situaţii, nu este in masura sa justifice neindeplinirea obligaţiilor de munca.

In drept,  au fost invocate dispoziţiile art. 205 si art. 453 din Cod proc. Civ., precum si dispoziţiile invocate.

In sustinerea apararii parata a inteles sa se foloseasca de proba cu  înscrisuri si  interogatoriu

 La data  de 1.02.2017  reclamanta a depus la dosar note de sedinta ( fila 163) prin care a precizat ca obiectul capatului 3 de cerere il constituie obligarea paratei conform art 80 alin 1 Codul muncii la plata unor despagubiri egale cu indemnizatia de sarcina datorate pentru 63 de zile anterioare nasterii, respectiv lunile august si septembrie 2016, si 63 de zile ulterioare nasterii .

 Prin cererea depusa la dosarul cauzei la data de 2.02.2017 parata a solicitat sesizarea Curtii Constitutionale cu privire la excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 60 Alin.L Lit.c) din Legea Nr.53/2003 - Codul muncii.

 Prin incheierea de sedinta din data de 16.02.2017 instanta a analizat intrunirea cerintelor prevazute de Legea nr 47/1992  privind admisibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale si a dispus sesizarea acesteia

Instanta s-a pronuntat  prin aceeasi incheiere si cu privire la cererea paratei de suspendare a judecatii prezentei cereri pana la solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala, cererere pe care a respins-o,  intrucat a constatat ca dispozitiile  din Legea 47/1992 ce prevedeau posibilitatea suspendarii judecatii au fost abrogate .

 Pe de alta parte, instanta a constatat ca  nici dispozitiile art 413 alin 1 Cpr civ invocate de parata in sustinerea cererii de suspedare a judecatii nu sunt incidente in cauza intrucat  nu va face obiectul analizei Curtii Constitutionale stabilirea  existentei sau inexistentei unui drept de care sa depinda dezlegarea prezentei cauze.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată următoarele:

Reclamanta **  a fost angajata  paratei  ** in baza contractului  individual de muncă nr. ***, contract incheiat pe perioada nedeterminată de munca .

Conform prevederilor acestui contract, reclamanta ocupa funcţia de Referent resurse umane .

Prin Decizia cu nr 306/5.09.2016 ( fila 122) parata a dispus desfacerea disciplinara a contractului de  munca incheiat cu reclamanta .

 In motivarea deciziei se arata ca abaterea disciplinara retinuta in sarcina reclamantei consta in lipsa salariatei de la locul de munca in perioada 1.07.2016-2.08.2016 .

Instanta apreciaza ca Decizia de concediere  susmentionata este abuziva, si a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art 60 alin 1 lit c) Codul muncii si art 21 alin 1 lit a)  din OUG 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca, dispozitii  ce interzic angajatorului  să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei gravide  care anunţă în scris angajatorul asupra stării sale fiziologice de graviditate şi anexează un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care să îi ateste această stare,  din motive care au legătură directă cu starea sa.

In urma  coroborarii probelor administrate in cauza, instanta a ajuns la convingerea ca abaterea disciplinara invocata de parata in decizia de concediere contestata a constituit doar un pretext pentru sanctionarea disciplinara a reclamantei,  si ca in realitate, motivul  real pentru care parata a decis incetarea raporturilor de munca cu reclamanta a fost ca aceasta din urma a ramas insarcinata .

Instanta retine ca in data de 02.03.2016, reclamanta a transmis către pârâtă adresa nr. 579/02.03.2016 ( fial 32) prin care i-a comunicat  angajatorului starea sa de graviditate şi a învederat că va depune în acest sens şi adeverinţă medicală.

 In aceeasi zi , parata a emis Nota interna aflata in copie la fila 36 ( despre  care parata omite sa faca vreo referire in intampinare) prin care se arata ca incepand cu data de 2.03.2016 ora 13, ii este interzis reclamantei accesul in  sediul societatii fara acordul administratorului acesteia,

Este clar pentru instanta ca , chiar din acel moment, angajatorul a luat hotararea de a inceta raporturile de munca cu reclamanta, si ca singurul motiv pentru care acest lucru a avut loc de abia la data de 5.09.2016, a fost  fie ca reclamanta, dupa data de 2.03.2016 s-a aflat in incapacitate de munca,  dovedita cu certificatele de concediu medical pentru perioadele 2.03.2016-11.03.2016 ( fila 37) , 14.03.2016-18.03.2016 ( fila 46) , 11.04.2016-20.04.2015 ( fila 65) , fie ca parata,  cunoscand interdictia prevazuta de art 60 alin 1 lit c) Codul muncii  de a concedia o salariata gravida care a anuntat in scris starea sa de graviditate, a incercat, prin toate mijloacele, sa o faca pe reclamanta sa demisioneze

 Instanta retine ca, dupa luarea deciziei de a –i interzice reclamantei  accesul la locul  munca,  tot in data de 02.03.2016, angajatorul a incercat sa o faca pe reclamanta sa demisioneze dispunand trimiterea acesteia in delegatie începând cu 03.03.2016 pentru o perioadă de 60 de zile, nici mai mult, nici mai putin decat la o distanta  de 130 Km de locul de munca, respectiv  în comuna **, sat **, str. **, judeţul .

 Reclamanta a contestat in fata instantei de judecata masura susmentionata, luata de parata prin decizia nr. 2/02.03.2016, in cererea ce a format obiectul dosarului **  aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VIIIa , care, prin sentinta nr *** a constatat caracterul nelegal al acestei decizii, si a dispus anularea ei .

Tot o incercare de a o face pe reclamanta sa-si dea singura  demisia a constat si in luarea de catre parata a Deciziei de delegare a reclamantei  incepand cu 4.05.2016,  pentru o perioada de 30 de zile, la punctul de lucru din sector , si stabilirea unui program de lucru de 10 ore pe zi, de la 10 a.m la 8 p.m, cu mentiunea cinica ca din acest program, 2 ore erau pentru pauza de masa, pauza ce era fixata dupa amiaza, respectiv  de la 3pm la 5 pm.

In sfera actelor si masurilor abuzive  luate de angajator pentru a  o determina pe reclamanta sa aiba initiativa incetarii raporturilor de munca se inscriu si neplata la termen a salariului si indemnizatiilor de concediu medical pentru perioada martie –iunie 2016( plata care s-a facut abia pe 13.07.2016, in urma sesizarii facute de reclamanta la data  de 10.06.2016  catre Inspectoratul Teritorial de Munca  Bucuresti ( fila 84), sau refuzul paratei de a mai elibera reclamantei dupa data  de 31.03.2016 , adeverintele tip cerute in care angajatorul trebuie sa certifice  ca solicitanta este salariata sa, si trebuie sa specifice de cate zile de concediu medical a beneficiat salariatul solicitant in ultimele 12 luni, adeverinta necesara in vederea eliberarii de catre medic a certificatului de concediu medical .

 Parata se apara in intampinare  aratand ca nu a existat un refuz de eliberare  adeverinţa privind calitatea acesteia de angajat si zilele de concediul medical avute, si ca reclamanta  nu a depus o cerere scrisa in acest sens.

Instanta retine ca in mod rau intentionat parata a facut abstractie de multiplele mailuri trimise de reclamanta prin care se solicita emiterea unor astfel de adeverinte, cum sunt cele din data de 25.04.2016, 26.04.2016, ( fila 69, 70).

 Tot in incercarea de a o  convinge pe reclamanta sa  paraseasca de buna voie societatea , parata a inteles sa o convoace de nu mai putin de  5 ori la cercetarea disciplinara, respectiv pentru data de 15.04.2014, 29.04.2014,10.06.2016 ,  5.07.2016 si 2.09.2016 

In ceea ce priveste a treia  convocare nr. 742/31.05.2016 ( fila 102)  aceasta a fost stabilita  pentru data de 10.06.2016, ora 16,00, or, instanta retine ca  pentru aceeaşi dată - 10.06.2016 – reclamanta a fost delegată ( fara stabilirea unui termen al delegatiei) prin Nota internă nr. 754/10.06.2016 ( fila 105) , începând cu ora 12,00, la un punct de lucru  al societăţii  din afara ** (Comuna, jud. ) pentru inventarierea unor mijloace fixe, fiind evident ca reclamanta nu putea  să participe in acelasi timp atat la cercetarea disciplinară ce urma sa se desfasoare la punctul de lucru din str , sector ( fila 102)  cat si  la  inventariere , in Comuna .

 In concluzie, instanta apreciaza ca hotararea  incetarii raporturilor de munca cu reclamanta a  fost luata de  catre parata  inca din ziua in care a aflat de starea de graviditate a reclamantei 2.03.2016, fiind evident pentru instanta ca masura concedierii reclamantei a avut legatura cu starea de graviditate a acesteia, motiv pentru care, instanta, constatand incalcarea de catre parata a dispozitiilor art 60alin 1 lit c) Codul muncii, art 21 lit a) din OUG 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca,va dispune anularea Deciziei  de concediere nr. 306/05.09.2016.

In baza disp art  80alin 2 Codul muncii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere, si va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior .

 Va obliga intimata la plata in favoarea contestatoarei, a unei despagubiri, in conditiile art 80 C. Muncii, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective. Din modul  imperativ de reglementare al acestor dispozitii rezulta ca instanta este obligata  sa dispuna acordarea acestor despagubiri , in cuantumul stabilit de text, iniferent daca salariatul concediat  solicita sau nu acest lucru.

Intrucat  apreciaza ca dispozitiile art 80 alin 1 codul muncii, ce  reglementeaza o situatie particulara  a raspunderii patrimoniale a angajatorului fata de salariat,  instituie o evaluare legala a despagubirilor datorate de angajator salariatului, despagubiri  care se calculeaza exclusiv avand ca reper salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata concediata, instanta  va respinge ca neintemeiata cererea de obligare a intimatei  la plata in favoarea contestatoarei a  despagubirii echivalente cu indemnizatia de lauzie  pentru un numar 63 de zile ulterioare nasterii .

Intrucat despagubirile prevazute de art 80 codul muncii se cuvin  doar incepand cu data concedierii-5.09.2016, instanta va respinge cererea reclamantei , intemeiata pe aceste dispozitii, de obligare a intimatei la plata unei despagubiri despagubiri echivalenta cu indemnizatia de sarcina pentru intervalul 2.08.2016-5.09.2016-data concedierii, intrucat acest interval de timp se incadreaza in perioada in care reclamanta a fost angajata paratei, astfel incat aceasta putea sa solicite  chiar plata indemnizatiei de concediu de sarcina

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea de chemare in judecata precizata, formulată de reclamanta **¸cu domiciliul procesual ales la ***, cu sediul în , sector , str. , nr. , parter, CNP , în contradictoriu cu  pârâta ***., cu sediul în , str. , nr., sector .

Anuleaza decizia de concediere nr. 306/05.09.2016.

Dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior .

Obliga intimata la plata in favoarea contestatoarei, a unei despagubiri, in conditiile art 80 C. Muncii, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Respinge cererea de obligare a intimata la plata in favoarea contestatoarei a despagubirii echivalente cu indemnizatiei de maternitate pentru intervalul 02.08.2016-05.09.2016- data concedierii, ca neintemeiata.

Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea depunandu-se la Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.04.2017.

Președinte, Asistent Judiciar, Asistent Judiciar, Grefier

Red jud ../Tehnored. .../4 ex./ 2017

Comunicat  2 exemplare__________ 2017

Domenii speta

Spete similare