Drepturi băneşti

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:

DOSAR NR.**

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa civilă nr.

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 21.03.2017

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER: 

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta *** în contradictoriu cu pârâţii **, ***,  avand ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  nu au  răspuns  părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanta,  văzând dispoziţiile art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod procedură civilă, faţă de faptul că litigiul este de supus jurisdicţiei muncii şi având în vedere că domiciliul reclamantei este în Bucureşti, astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, ţinând cont şi de prevederile art. 269 din Legea nr. 53/2003 republicată, consideră litigiul de competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, iar material şi teritorial consideră litigiul de competenţa Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Instanţa, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 5/15.02.2013 prin care s-a stabilit obligaţia instanţei de a se raporta la statisticile existente la nivelul Tribunalului pe anul 2012, faţă de obiectul acţiunii, stabileşte durata estimativă necesară pentru cercetarea procesului la 3 luni.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa, în temeiul art. 255 şi 258 Noul cod de procedură civilă,  încuviinţează probele solicitate de către părţi, respectiv proba cu înscrisuri, apreciind ca este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL

Deliberând constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.*** reclamanta **  a chemat în judecată pe pârâţii:***solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

- obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01,2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariate lunare;

- obligarea pârâtei ** la emiterea deciziilor de reîncadrare conform dispoziţiilor Legii 284/2010 începând cu data de 01.01.2011;

- obligarea pârâtelor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până Ia pronunţarea sentinţei actualizată cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâtelor la reîncadrarea salariată în condiţiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 aprobată prin Lg 71/2015 începând cu 09.04.2015 atât în ceea ce priveşte indemnizaţia de încadrare, cât şi sporurile care sunt incluse în bază,

-obligarea pârâtelor la plata diferenţelor salariale rezultate începând cu data de 09.04.2015 indexate, majorate şi reactualizate până la data plăţii efective

-obligarea pârâtului ** la emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care au fost incluse unele sporuri având în vedere ca la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite OG 8/2007, OG 10/2008, Legea 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) şi sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de rise(25%) şi confldenţialitate(5%) se aplică în mod diferenţiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare iar alţii de unul mai mic);

- obligarea pârâtului *** să asigure pârâtului ** sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

-  obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale neplătite Ia timp,

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. 

În motivare a arătat următoarele:

La data de 01.01.2011 au intrat în vigoare Legile 284/2010 şi 285/2010.

*** a emis decizii de reîncadrare doar pentru Legea 285/2010 (privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), lege prin care se restituiau 15 % din cei 25 % reţinuţi în luna iunie 2010, dar pentru aplicarea Legii 284/2010 nu s-a mai emis nici o decizie.

Art. 1 - (1) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice are dispoziţii diferite de Legea 285/2010.

Art. 1 - (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.

(2)începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin.

(1)sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Art. 2 - (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:

a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

Art. 3 - Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii:

a)caracterul unitar, în sensul că reglementează salarizarea tuturor categoriilor de personal din sectorul bugetar, prin luarea în considerare a drepturilor de natură salarială stabilite prin acte normative speciale în sistemul de salarizare reglementat de prezenta lege;

b)supremaţia legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii;

c)echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar;

Art. 20*) - (1) Sporurile, indemnizaţiile, primele şi compensaţiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele nr. I - VIII.

Anexa VI - Capitolul VIII Justiţie

Art. 1 - Dispoziţiile prezentului capitol reglementează salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale:

a)judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale magistraţiior-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b)asistenţilor judiciari;

c)personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea;

Art. 3 - (1) Salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului prevăzut la art. 1 din prezentul capitol . se stabilesc ţinându-se seama de criteriile prevăzute Ia art. 5 lit. c) din prezenta lege, precum şi de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, echilibrul puterilor în stat, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecărei categorii la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de pregătirea profesională, de interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul magistraţilor.

(2)Salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, condiţie necesară pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie.

(3)Personalul îşi păstrează drepturile câştigate aferente gradului sau treptei profesionale, vechimii în muncă, vechimii în funcţie sau, după caz, în specialitate dobândite în condiţiile legii până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 4 - (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia lunară de încadrare, corespunzător timpului lucrat.

(2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (î) se aprobă de ordonatorul principal de credite.

Art. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele  specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrai Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare.

Precizează că din aplicarea Legii 284/2010, lege care a abrogat OG 8/2007 şi Legea 330/2009 nu rezultă corecta aplicare a sporurilor la salariul de încadrare, salariul de încadrare fiind calculat în baza a două legi abrogate (OG 8/2007 şi Legea 330/2009).

Din fluturaşul de salariu este imposibil de aflat care sunt sporurile de care beneficiază şi la ce salariu se calculează aceste sporuri.

In consecinţă consideră că salariul lunar (salariu de bază + sporuri) începând cu data de 01.01.2011 nu a fost corect calculat şi solicit recalcularea drepturilor salariale.

A  solicitat ** - Departamentul Financiar Contabilitate un răspuns scris cu privire la modul de salarizare a personalului auxiliar, dar nu a primit răspuns.

Mai departe, ca efect al intrării în vigoare a Lg 71/2015 pentru aprobarea OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice din anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul - cheltuielilor publice, publicate în MO Partea I nr 233/6.04.2015 a solicitat angajatorului ** să dispună încadrarea şi salarizarea lor cu luarea în considerare a dispoziţiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG nr 83/2014.

OUG 83/2014 a reglementat măsuri privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri privind cheltuielile publice, iar salarizarea personalului plătit din fonduri publice se face în conformitate cu Legea cadru de salarizare a personalului plătit din fondurile publice care este Legea 284/2010. astfel că dispoziţiile art 1 alin 1 ind 1 introduse prin Lg 71/2015 de aprobare a Ordonanţei 83/2014 trebuie interpretate în raport de ansamblul dispoziţiilor din Legea cadru 284/2010, lege care cuprinde în anexa IV şi dispoziţii referitoare la familia ocupaţională de funcţii bugetare justiţie din care fac parte şi reclamanţii.

Precizează că în cadrul ***, la nivelul personalului auxiliar de specialitate, există ipoteza prevăzută de art. 1, alin. 5 indice 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în sensul că există persoane care au aceeaşi funcţie, acelaşi grad profesional, aceeaşi vechime în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, aceeaşi clasă şi gradaţie de salarizare şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi au indemnizaţii diferite (atât în ceea ce priveşte baza, cât şi în ceea ce priveşte sporurile).

Consideră că dispoziţiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 trebuie aplicate şi personalului din celelalte instituţii şi autorităţi publice indiferent dacă este vorba de personal contractual, funcţionari publici sau personal de specialitate, în condiţiile în care scopul introducerii alineatului a fost „eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime", fară vreo distincţie în funcţie de categoria profesională si autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea (conform principiului ubi lex non tisimguit, nec nos distinguere debemus).

In sensul interpretării lor invocă şi prevederile art 14 din CEDO care interzic discriminarea, art 23. alin 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor omului care prevăd expres că " toţi oamenii fară nici o discriminare au dreptul la un salariu egal pentru muncă egală" Carta Socială Europeană Revizuită ratificată de Romania prin Lg 74/1999, care instituie necesitatea adoptării măsurilor necesare în vederea garantării unei salarizări echitabile care să ţină cont inclusiv de drepturi sau salarizare egală pentru muncă de valoare egală.

Invocă de asemenea:

a)raportul comun din 17.03.2015 ai Comisiei pentru muncă şi protecţie socială şi, respectiv, al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din cadrul Parlamentului României asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,

b)nota comună a M.M.F.P.S.P.V.-M.F.P. nr. 874/02.06.2015 privind aplicarea prevederilor Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea din Ordonanţa de urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

c)soluţia Plenului CSM din 30 iunie 2015, pct. 16, Nota nr. 15592/2015, punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care corespund cu interpretarea dată de Ministerului Muncii, Familiei,. Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice comunicată cu adresa nr. 3078/RP/20.05.2015, privind aplicarea dispoziţiilor I alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, magistraţilor români

d)Decizia nr. 32/2015 pronunţată de ICCJ prin care s-a stabilit că plata efectivă a drepturilor salariate urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la tarile salariate acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a nr. 285/2010.

În  drept, au fost invocate dispoziţiile art. 148 Noul Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28 şi art, 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 3 lit. c) şi art. 30 alin, (5) din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) şi art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, precum şi ale art. 1 alin. (5) Şi art. 20 alin. (1) din Constituţia României, şi Decizia 23/2016 pronunţată de ICCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept, - decizia 7/16.05.2016 a ICCJ, expunerea de motive care a însoit OUG 83/2014, raportul asupra proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr 83/2014, nota privind aplicarea prevederilor Lg 71/2015 întocmită de Ministerul Muncii şi Ministerul Finanțelor.

-dispoziţiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG 83/2014 aprobată prin legea 71/2015.

Conform art. 127 din noul cod de procedura civilă competenţa de soluţionare a cauzei aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa Ia care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Conform Codului Muncii Art. 272 - Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

Solicită proba cu înscrisuri şi raport de expertiză contabilă, în măsura în care apreciaţi necesară administrarea unei astfel de probe. Totodată solicită efectuarea unor adrese către angajator, în sensul înaintării la dosar a deciziilor privind salarizarea, precum şi a înscrisurilor contabile care să ateste cuantumul drepturilor salariale si a sporurilor, precum şi aplicarea dispoziţiilor legale mai sus invocate.

Solicită, judecarea cauzei si in lipsa, potrivit art 223 şi 411 N. C. proc. civ.

 Pârâtul **, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

 În motivare a arătat următoarele:

Solicită  respingerea acţiunii ca neîntemeiată având in vedere următoarele motive :

Potrivit art. 2 din Legea 285/2010: “ în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.”

Si legile privind salarizarea apărute ulterior conţin prevederi similare.

Tot prin Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut la Art. 6- (1) în anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2)In anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

Prin Decizia nr. 669/2012, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate privind art. 6 din Legea nr. 285/2010 cu următoarea motivare: Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului 

plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Curtea reţine că această intervenţie legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca.

Curtea reţine, de asemenea, că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De altfel, Curtea subliniază faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă. (...)

Curtea constată că este neîntemeiată critica autorului excepţiei, potrivit căreia, în măsura în care calculul indemnizaţiei de încadrare, conform dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 285/2010, duce la un cuantum al acestei indemnizaţii mai mic faţă de cel calculat potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009, în condiţii identice de vechime în muncă şi vechime în funcţie, textele criticate creează discriminare între persoanele care au trecut la o tranşă superioară de vechime în cursul anului 2011 şi cele care au trecut la o astfel de tranşă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.

Din aceleaşi considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici afirmaţia autorului conform căreia, în prezent, pentru aceeaşi categorie de salariaţi, aflaţi în condiţii identice de vechime în muncă şi în funcţie, sunt aplicate două sisteme de salarizare paralele, fiind încălcate, în acest fel, prevederile constituţionale ale art. 4 referitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni şi dreptul la muncă şi protecţie socială, statuat la art. 41 din Constitutie.

Curtea apreciază, totodată, că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 285/2010 nu contravin nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16, întrucât acestea se aplică în mod nediscriminatoriu întregului personal plătit din fonduri publice.

Existenţa unor prevederi exprese privind salarizarea persoanelor la care se modifică vechimea în muncă sau în funcţie exclude aplicarea dispoziţiilor privind salarizarea la nivelul de salarizare în plată aplicabile în cazul personalului nou-încadrat pe funcţii, personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie, precum şi celui promovat în funcţii sau în grade/trepte.

Odată cu adoptarea Legii nr. 284/2010 se remarcă schimbarea gândirii legiuitorului in privinţa recompensării vechimii în muncă şi faptul că pentru personalul ce îndeplineşte condiţiile de vechime după data de 01.01.2011, legiuitorul nu a prevăzut aceste drepturi considerând că nu le-ar fi avut niciodată. Diferenţa de salarizare este determinată de regimul juridic aplicabil în momentul împlinirii vechimii în muncă/funcţie şi nu prezintă importanţă, cuantumurile ce puteau fi calculate potrivit legislaţiei ce se aplica anterior datei de 01.01.2011, acestea neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate, după cum puteţi observa că s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia mai sus¬menţionată.

In concluzie, reiese că soluţia stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nu acordarea unui salariu în cuantumul care putea fi calculat potrivit legilor anterioare, prin acordarea de sporuri în procente, ci plata drepturilor salariale cuvenite cu raportarea la drepturile salariale pe care o persoană care a trecut în aceleaşi tranşe de vechime în muncă sau funcţie le are, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.285/2010.

 Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificată şi completată prin Legea 71/2015, prevede la art. 1 alin. 5 ind. 1 :

„ Prin excepţie de la prevederile alin. ( 1) şi ( 2 ), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie /grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivel maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. “

Cum sistemul legal de salarizare nu prevede expres şi această categorie de salariaţi şi cum gestiunea sistemului de salarizare aparţine ordonatorului principal de credite, care trebuie să se încadreze în resursele financiare, instanţa nu poate să oblige pârâţii la plata acestor majorări, pentru că ar încălca norma legală privind încadrarea în resursele financiare.

Aceste drepturi se stabilesc în mod exclusiv prin lege, deoarece este atributul legiuitorului să stabilească cuantumul drepturilor salariale.

Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 818, 819, 820/2008 şi nr. 838/2009 a stabilit că este atributul exclusiv al legiuitorului de a adopta reglementări privind stabilirea drepturilor salariale.

Emiterea ordinelor solicitate şi acordarea diferenţelor salariale ar avea drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat urmare a interpretării greşite sau a ignorării actelor normative care reglementează drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice, dar şi cele referitoare la disciplina financiară.

In concluzie, în toată perioada 01.01.2011 şi până în prezent, salarizarea reclamantei a fost corect calculată, în conformitate cu dispoziţiile din legile de salarizare anuale.

Faţă de cele precizate de noi prin prezenta, solicită  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Potrivit art. 411 alin. 1 pct.2 şi 223 din Codul de procedură civilă solicită  judecarea cauzei în lipsă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

 Pârâtul ***, în temeiul art. 205 Cod de procedură civilă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii formulată de reclamanta ***, prin care solicită respingerea acţiunii, pentru următoarele considerente:

Pe cale de excepţie, invocă lipsa calităţii procesuale active a reclamantei în raport de capătul de cerere prin care acesta solicită obligarea *** să aloce pârâţilor fondurile necesare plăţii drepturilor salariale.

Solicită  ca la soluţionarea excepţiei invocate să aibă în vedere cele două raporturi juridice, născute între două categorii de persoane/instituţii, şi care au neîndoielnic naturi juridice diferite, astfel:

•pe de-o parte, raporturile juridice existente între reclamantă şi ordonatorul principal de credite Ministerul Justiţiei, raporturi guvernate de dreptul muncii, şi

•pe de altă parte, raporturile juridice dintre Ministerul Justiţiei în calitatea acestuia de ordonator principal de credite şi Ministerul Finanţelor Publice, raporturi juridice de drept public (administrativ), guvernate de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Între reclamantă şi Ministerul Finanţelor Publice, nu există niciun fel de raporturi juridice şi implicit niciun fel de drepturi şi obligaţii reciproce.

Faţă de cele mai sus menţionate, solicită  în principal, respingerea acţiunii în contradictoriu cu **, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum şi ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

 Pârâtul **, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare a arătat următoarele:

In fapt, reclamanta solicită obligarea pârâţilor ***, la reîncadrarea personalului, conform dispoziţiilor Legii nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare, precum şi obligarea la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până la pronunţarea unei sentinţe în acest sens, actualizată cu rata inflaţiei; obligarea la reîncadrarea salariala în condiţiile OUG nr.83/2014, începând cu 09.04.2015 şi plata diferenţelor salariale rezultate începând cu 09.04.2015, reactualizate până la data plăţii efective.

 Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ** Conform, art.7, alin.l, lit. o din Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, Preşedintele curţii de apel exercită prerogative manageriale în scopul organizării eficiente a activităţii curţii, precum şi atribuţii de coordonare şi control privind administrarea curţii de apel şi a instanţelor din circumscripţie, după cum urmează ..." o) numeşte personalul auxiliar de specialitate şi personalul din departamentul economico-financiar şi administrativ al curţii de apel şi al instanţelor din circumscripţia acesteia, aprobă transferul, delegarea, detaşarea şi dispune promovarea, aplicarea sancţiunilor disciplinare şi încetarea raporturilor de serviciu şi de muncă pentru aceste categorii de personal, în condiţiile legii"

După cum se poate observa ***, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, emite decizii de încadrare în muncă pentru reclamanţi, stabilindu-le toate drepturile ce decurg funcţia pe care o deţine.

Astfel, ** fiind ordonator terţiar de credite, conform art.9 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti menţionat anterior, pune doar în aplicare deciziile astfel emise.

În  temeiul art.245 din Noul Codul de procedură civilă, coroborat cu art.2501, art.2512 şi art.2513 din Noul Cod civil, invocăm excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prezenta acţiune este înregistrată la instanţă în anul 2016, are ca obiect, după cum arată reclamanta, obligarea la reîncadrarea personalului, conform dispoziţiilor Legii nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare.

Potrivit art. 2501, alin. 1 din Noul Cod Civil: „dreptul la acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”.

In acest context, se poate observa că termenul general de prescripţie de trei ani prevăzut de art. 2517 din Codul Civil pentru promovarea acţiunii s-a împlinit deja.

In acelaşi sens, sunt dispoziţiile art. 171 din Codul muncii.

 Pe cale de excepţie, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamantă, întrucât aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă.

Potrivit art.193, alin.l din Codul de procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege: "Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta".

Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, instituie o procedură prealabilă, înainte de formularea pretenţiei de către persoana nemulţumită direct în faţa instanţei de judecată.

Astfel, persoana nemulţumită de indemnizaţiile lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază sau salariilor funcţiilor de bază poate depune contestaţie în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. După soluţionarea contestaţiei şi, în situaţia în care persoana este nemulţumită de modul de soluţionare a acesteia de către ordonatorul principal de credite, se poate adresa în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei, instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.

Prin urmare, potrivit art.7 alin.l din Legea nr.285/2010: "Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază. indemnizaţiilor lunare de încadrare si a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite", alin.2 "Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.", iar potrivit alin.4: "împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.

(1)persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit leşii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."

Mai mult decât atât, potrivit art.7 din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite(…). Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile."

Întrucât legiuitorul prevede o procedură administrativ — jurisdicţională prealabilă obligatorie, apreciem că, în raport de art. 193 din Codul de procedură civilă, art.7 alin.l şi alin.4 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice coroborat cu art.7 din Anexa VI, Capitolul VIII din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dreptul reclamanţilor se realizează prin urmarea acestei proceduri prealabile.

Reclamanta nu a urmat procedura administrativ - jurisdicţională specială pentru realizarea dreptului, ci s-a adresat direct instanţei de judecată, încercând să repare un prejudiciu care a fost produs de către legiuitor şi nu către Tribunalul Dolj.

Calea realizării dreptului este contestarea actelor administrative de salarizare presupuse a fi emise cu încălcarea legii. Procedura administrativ - jurisdicţională este obligatorie şi prealabilă chemării în judecată.Neurmarea procedurii administrativ - jurisdicţionale speciale pentru realizarea dreptului (potrivit art. 7 din Legea 285/2010) atrage respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

 Pe fond, consideră  acţiunea neîntemeiată, motiv pentru care solicită  respingerea acesteia.

 Conform art.l din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea se face astfel:

(1)Începândcu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%.

(2)Începândcu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor. compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(5)În salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Astfel, reclamanta a fost încadrată în mod corect, conform Legii nr.285/2010: începând cu 01.01.2011, salariul din luna octombrie 2009, a fost majorat cu 15%, inclusiv cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare. în continuare, legea vine şi detaliază următoarele: în salariul de bază sau indemnizaţia lunară de încadrare, aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază.

Prin urmare, începând cu 01.01.2011, salariul din luna octombrie 2010, inclusiv sporurile, indemnizaţiile s-a majorat cu 15%, situaţie necontestată până în prezent de către reclamantă.

Apreciază că prezenta acţiune nu poate fi admisă, întrucât acest fapt ar însemna ca instanţa să depăşească atribuţiile puterii judecătoreşti, adăugând la lege, întrucât numai legiuitorul poate stabili modalitatea de acordare a unor drepturi, condiţiile şi cuantumul acestor drepturi. Instanţele judecătoreşti nu sunt abilitate să creeze şi să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente, care au girul puterii legislative sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive.

Obligarea la plată în sensul celor pretinse de reclamantă ar reprezenta o ingerinţă gravă a instanţei judecătoreşti în atribuţiile puterii legiuitoare şi executive şi, în consecinţă, o încălcare a dispoziţiilor constituţionale privind separaţia între puterile statului.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, a constat următoarele: „Pornind de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie, şi având în vedere şi prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, Curtea Constituţională a statuat că “Parlamentul şi, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, Guvernul au competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală. Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind aceea de a realiza justiţia - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea şi exercitarea drepturilor lor subiective."

Prin urmare, instanţa de fond nu poate cenzura soluţia aleasă de legiuitor şi nu poate dispune măsuri care „completează” textul Legii nr. 285/2010, creând astfel pe cale judiciară noi modalităţi de stabilire a salariilor. Finalitatea urmărită de legiuitor nu poate fi inechitatea în cadrul aceleiaşi categorii de personal din sistemul judiciar, o altă soluţie adoptată încălcând principiile statuate în lege.

În  consecinţă, instanţa, analizând prezenta acţiune, nu poate decât să constate existenţa unei norme juridice în vigoare şi să facă aplicarea acesteia, iar solicitarea contestatorilor, ca instanţa să oblige ordonatorul secundar de credite la emiterea unor noi decizii de salarizare, iar pe ordonatorul terţiar la plata drepturilor, în conformitate cu hotărârea pronunţată, într-un cuantum care nu este prevăzut în actul normativ de salarizare, este inadmisibilă tocmai pentru că dreptul solicitat nu este protejat de lege.

Curtea Constituţională a precizat că, în ceea ce priveşte autoritatea judecătorească, conduita conformă Constituţiei presupune, exercitarea competenţelor stabilite de lege în conformitate cu prevederile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat şi, deci, abţinerea de la orice acţiune care ar avea ca efect subrogarea în atribuţiile altei autorităţi publice. Prin urmare, instanţa nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege.

Apreciază că instanţa nu poate dispune plata drepturilor băneşti solicitate, actualizate cu rata inflaţiei precum şi dobânda legală, în situaţia în care Tribunalul Dolj ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal pentru Tribunalul Dolj au fost aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de către instanţă, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflaţie - nu se justifică.

Imposibilitatea aplicării indicelui de inflaţie se datorează şi faptului că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanţele publice, „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială”, iar art. 29 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind Finanţele publice, dispune: „cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată”, iar potrivit art.47 „creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol”.

Prin urmare, din dispoziţiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.

 Întrucât **j este o instituţie bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâţilor la plata sumelor acordate de instanţă ar reprezenta stabilirea în sarcina instituţiilor pârâte a unei obligaţii imposibile.

** nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflaţie putându-se face numai prin intervenţia legiuitorului.

Deci, **j, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflaţiei nu are la dispoziţie alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege. Mai mult, apreciază că actualizarea conform indicelui de inflaţie apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o ameninţare spre a-1 determina să-şi execute obligaţia asumată.

Astfel, pârâţii nu pot fi ţinuţi să execute obligaţiile de a face invocate de reclamanţi, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflaţie fiind lipsită de cauză juridică.

Prin urmare, având în vedere cele expuse, solicită să se admită excepţiile invocate şi să se respingă acţiunea ca atare şi pe fond să respingeţi acţiunea ca neîntemeiată.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi pe celelalte acte normative invocate, iar conform art.223, alin.3 coroborat cu art. 411, alin. (1) punctul 2 teza a II-a C. proc. civ. solicită  şi judecarea în lipsă.

 Pârâta **, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

 În motivare arată următoarele:

Pe cale de excepţie :

 Solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii da chemare în judecată formulată de reclamantă, în considerarea faptului că aceasta nu a îndeplinit procedura prealabilă.

Astfel, dat fiind că obiectul acţiunii îl constituie drepturile salariale ce decurg din aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sunt incidente în cauză prevederile art. 7 alin. 1 şi 2 din Anexa nr. VI - Cap. VIII - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei - din Legea nr. 284/2010, care stipulează că :

"(l)Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţle, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea, Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

(2)împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zîle de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei  Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile”.

Totodată, art. 193 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că ; "Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Faţă de prevederile legale menţionate apreciem că pentru a putea contesta o eventuali incorectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, reclamanta avea la îndemână procedura prevăzută de dispoziţiile din legea specială, respectiv să conteste modul de reîncadrare si de stabilire a salariului de bază efectuat în temeiul actului normativ, la ordonatorul de credite şi ulterior, în cazul în care era nemulţumită de soluţia dată, să se adreseze instanţei de contencios administrativ, utilizând această procedură imperativă a legii şi nu calea dreptului comun.

În  altă ordine de idei, plata diferenţelor de drepturi salariate aşa cum solicită reclamanta nu poate fi decât consecinţa anulării actului administrativ emis în aplicarea Legii nr. 284/2010, ceea ce presupunea contestarea acestuia conform procedurii reglementate de art 7 alin, 1 şi 2 din Anexa nr. VI din lege.

în consecinţă, considerăm întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru nerespectarea procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 7 din legea specială, astfel încât se impune respingerea cererii de chemare în judecată.

 Invocă  excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 29.11.2013 luând în considerare termenul general de prescripţie de 3 ani, raportat la data introducerii cererii de chemare in judecată, respectiv data de 29.11.2016.

Astfel, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la reîncadrarea personalului, conform dispoziţiilor Legii nr.2B4/2010, începând cu data de 01.01,2011 şl la plată diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până la pronunţarea sentinţei, actualizată cu rata inflaţiei.

Fiind vorba de plata unor drepturi de natură salarială, în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 171 alin.1 din Codul muncii care prevăd că: "Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate,"

Cât priveşte data naşterii dreptului la acţiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.

De asemenea, conform art. 268 aiin.1 Iit. c din Codul muncii, cererile In vederea soluţionării conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretenţiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripţie, anterioară momentului introducerii acţiunii.

În  aceste condiţii, în raport de data introducerii acţiunii, 16.03.2015, precum şi în considerarea prevederilor legale sus-menţionate, solicităm să se constate că dreptul la acţiune al reclamantei este prescris pentru perioada anterioară datei de 29.11.2013.

 Pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, promovată împotriva **, având în vedere următoarele aspecte :

 Reclamanta contestă modul de stabilim a salariului de bază acordat potrivit Legii nr. 284/2010. în sensul că solicită recalcularea acestuia şi emiterea unei noi decizii de reîncadrare a personalului, conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010, cu consecinţa obligării pârâtelor la plata diferenţelor salariale aferente perioadei 01.01.2011 şi până !a pronunţarea sentinţei, actualizată cu rata inflaţiei.

Consideră  că pretenţiile formulate de reclamantă sunt lipsite de temei legal întrucât:

 Dispoziţiile art.162 alin. 3 din Codul muncii prevăd că sistemul de salarizareapersonaluluidin autorităţile si instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege,

 începând cu anul 2010, Legea nr.330/2003 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri  publice a reglementat modul de stabilire a salariilor/soldelor/lndemni2aţiilor brute, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi art. 30alin. (5) din acest act normativ, care prevăd următoarele:

-Art, 12 alin. (3): "(3) înanul 2010, salariile, soldele şi indemnizaţiile Sunare de încadraresestabilescpotrivitart. 30 alin. (5), fără a fi utilizaţi coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi în anexele la prezenta lege,";

-Art. 30 alin. (5); "(5) în anul 2010. personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009  si va păstra salariul avut [...],astfel: 

a)noulsalariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz. indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009. la care se adaugă sporurile care se introduc Tn acesta/aceasta potrivit anexelor ia prezenta lege:

b)sporurileprevăzute în anexele la prezenta lege rimase în afara salariului de bază, soldei funcţiei da bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.'

Cu alte cuvinte, în cursul anului 2010 drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice s-au menţinut la nivelul celor acordate în decembrie 2009, fiind însă introduse în salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, sporurile prevăzute în anexele Legii nr. 330/2009, iar sporurile rămase în afara anexelor, împreună cu salariul de bază astfel stabilit trebuind să conducă ia o valoare egală cu drepturile salariale din luna decembrie 2009,

În  ceea ce priveşte personalul din sistemul justiţiei, art, 5 alin. 3 din Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul iustitiei. prevede că : " Prin derogare de la art. 30 alin. (5) din cap, IV ai părţii a II  a prezentei legi. în anul 2010. pentru personalul prevăzut la art. 4 alin. (11. în funcţie la data de 31 decembrie 2009, drepturile salariale sunt stabilite potrivit prevederilor prezentei anexe".

De asemenea, art 47 din Legea nr, 330/2009 prevede că art. 4 alin Mî din Anexa VI - Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei, intră în vigoare la 3 2ile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, respectiv la data de 12 noiembrie 2009.

Potrivit art. 4 din Anexa VI:

"(1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr, 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul de probaţiune beneficiază de următoarele sporuri:

a)pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;

b)de confidenţialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară

(2)Dispoziţiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României. Partea I. sporurile apllcându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) si b), până la data de 31 decembrie 2009.

(3)De la 1 ianuarie 2010. personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariate:

a)un adaos de 25% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică si. respectiv. de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază:

b)sporurile prevăzute la alin. f1). ce se vor acorda Intr-un cuantum care. împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare bruta lunară si cu celelalte sporuri prevăzute da prezenta lege, să fie egal cu castigul salarial aferent lunii mai 2009. stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz. în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009. se menţin."

Aşadar, pentru anul 2010. în domeniul Justiţiei, salariile de bază /indemnizaţiile de încadrare s-au calculat prin raportare la salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, legiuitorul alegând să permită ultraactivarea prevederilor legale anterioare adoptării Legii-cadru nr. 330/2009 în privinţa modului concret de calcul al salariilor/indemnizaţiilor brute lunare, prevederi care au fost abrogate expres, dar care produc efecte pe viitor în virtutea Legii-cadru nr. 330/2009, (în acest sens. Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.073 din 16 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010. şl Decizia nr. 1.114 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010).

•Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ (1 ianuarie 2011), drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în această lege (art. 1 alin. 2),

Totodată, s-a stabilit că aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat. prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare art. 7 alin. 1)

•Legea anuală de salarizare pentru anul 2011, respectiv Legea nr. 265/2010, ia care face trimitere Legea-cadru nr, 284/2010, a prevăzut că, începând cu 1 ianuarie 2011 personalul Plătit din fonduri publice se reîncadrează pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii si grade prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 în raport cu funcţia, vechimea, gradul si treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010 Cart. 4 alin.3). Prin acelaşi act normativ s-a stabilit că, în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă si coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru.

În  aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. 3 din Legea nr. 284/2010 care statuează că în cadrul legilor speciale de salarizare anuale se stabilesc majorările salariilor de bază, soldelor/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor lunare de încadrare, legiuitorul a prevăzut la art. 1 din legea specială de salarizare pe anul 2011 (Legea nr. 285/2010) că :

"Art. 1 (1) începând cu 1 ianuarie 2011. cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010. se majorează cu 15%.

(2)începândcu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura In care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3)Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (11 si (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz. în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

(5) în salariul de bază. Indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.

Aşadar, analizând conţinutul textelor legale evocate se constată că Legea nr. 285/2010 reglementează detaliat modul de salarizare a personalului bugetar pe anul 2011, constituind legea care vine în completarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, nefiind în contradicţie cu acest din următorul act normativ,

De asemenea, se observă că pentru stabilirea salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare aferente anului 2011, legiuitorul se raportează, şi de această dată, !a nivelul de salarizare din anul precedent, în speţă din anul 2010, nivel stabilit potrivit Legii nr. 330/2009, ultraactivând astfel prevederile legale anterioare adoptării Legii-cadru nr, 330/2009 în privinţa modului concret de calcul al salariilor, însă cu un corectiv, şt anume, creşterea cu 15% a bazei de calcul diminuate cu 25%.

Prin urmare, susţinerea reclamantei că aplicarea Legii nr. 284/2010 s-a făcut greşit întrucât salariile au fost calculate în baza unor legi abrogate nu este întemeiată.

Reclamanta face parte din personalul plătit din fonduri publice, iar ** a făcut aplicarea dispoziţiilor legale în discuţie, drepturile salariale ale reclamantei fiind în concordanţă cu legile incidente, respectiv drepturile salariale pentru anul 2011 fiind stabilite cu majorarea de 15% a cuantumului brut al indemnizaţiei de încadrare astfel cum a fost acordată Tn luna octombrie 2010, inclusiv a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care a beneficiat aceasta.

De asemenea, ia stabilirea acestor drepturi s-a ţinut seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010, aşa cum prevede legea.

B.Referitor la reîncadrarea salariată conform ari. 1 alin. 51 din OUG nr. B3/2014 aprobată prin Legea nr. 71/201$, începând cu 0$.04.2015 arătăm că şi această pretenţie a reclamantei este neîntemeiată în considerarea următoarelor;

Conform art, 131 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare:

"(1) Activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.

(2) Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite,"

Art, 135 alin. 1 din acelaşi act normativ stipulează că :" Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei."

În  considerarea dispoziţiilor legale sus citate Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite a emis circulara nr, 83158/2015 prin care preciza că dispoziţiile art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015 se aplică funcţionarilor publici şi personalului contractual din sistemul justiţiei întrucât aceste categorii de personal sunt salarizate la acelaşi nivel cu personalul din aparatul de lucru al Parlamentului.

Ţinând cont de dispoziţiile ordonatorului principal de credite care, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr.284/2010, gestionează sistemul de salarizare a personalului din instanţele judecătoreşti, ** a pus în aplicare prevederile art, 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015, pentru funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţei.

În  acest context şi ţinând cont de dispoziţiile art. 14 alin. 3 şi cele ale art, 22 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit cărora :”Nicî o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare” şi, respectiv „Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şl de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate (...)", ** nu avea posibilitatea legală de a acorda reclamanţilor drepturile solicitate întrucât nu au fost alocate sume cu acesta destinaţie de către ordonatorul principal de credite, iar nerespectarea dispoziţiilor precizate din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, constituie, conform art. 72(1) lit. a) din acest act normativ, contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Pe de altă parte, plata drepturilor băneşti actualizate cu rata inflaţiei nu are susţinere legali de acordare, în considerarea dispoziţiilor art.14 alin. 2) din sus menţionatul act normativ care prevăd că „nici  o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şl nîcî angajată şi efectuată din acesta, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, iar art. 29 alin.3 dispune: „cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată”,

Aşadar, *** nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate de ordonatorul principal de credite.

În  consecinţă, ţinând cont de aspectele învederate anterior solicită să se  constate că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, astfel încât se impune respingerea cererea de chemare în judecată ca atare.

În  drept, au fost invocate art, 205 C, proc, civ, şi pe celelalte acte normative incidente. Solicităm judecarea cauzei în lipsă, conform art, 411 alin, i pct. 2 - teza finală Cod procedură civilă.

Pârâtul ***,  în temeiul art. 201, art. 205 şi următoarele din Codul de procedură civilă, a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta **, personalul auxiliar de specialitate din cadrul **, cu domiciliul ales la **, din , str. nr., bl. , sc. , ap.  jud. .

Pentru considerentele pe care le va arăta în continuare, solicită să se admită excepţiile invocate, iar, pe fond, să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

 În  primul rând, solicită să se admită excepţia de necompetenţă materială şi să se dispun declinarea cauzei către Curtea de Apel Bucureşti.

În  acest sens, solicită să se aibă  în vedere faptul că, potrivit prevederilor art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010: „(1) Personalul salarizat potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei.... Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile.

 Împotriva  hotărârilor organelor prevăzute la al. 1 se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a ... Curţii de Apel Bucureşti...”.

Prin urmare, solicită să se constate că litigiile de natura celui de faţă urmează a fi soluţionate după o procedură specială derogatorie de la dispoziţiile de drept comun din materia dreptului muncii, precum şi de la cele din materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel Bucureşti fiind competentă în acest, sens.

 În  al doilea rând, având în vedere calitatea reclamantei, de personal auxiliar de specialitate în cadrul **j, în raport de dispoziţiile HG nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei şi ale art. 7 alin. (1) lit. o) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015, încadrarea reclamantei se realizează prin decizia preşedintelui **, ministrul justiţiei, neavând atribuţii în legătură cu încadrarea şi, respectiv emiterea grilelor de salarizare privind noul salariu de încadrare, stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanţelor judecătoreşti sau încetarea raporturilor de serviciu ale acestora.

Or, ** nu i se poate stabili nici o răspundere în legătură cu încadrarea reclamantei, calitatea de ordonator principal neatrăgându-i automat calitatea de parte în proces.

Aşadar, având în vedere că între ** şi instanţele judecătoreşti nu există raporturi de subordonare, deoarece acestea aparţin unor puteri diferite ale statului, nici între angajaţii ** şi ** nu există niciun raport juridic.

Prin urmare, se observa  că în speţă nu sunt întrunite condiţii legale pentru această răspundere, motiv pentru care  solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a **.

În  al treilea rând, se observa  că solicitarea de a se acorda retroactiv anumite drepturi începând cu data noii încadrări este inadmisibilă.

Astfel, în cazul în care reclamanta era nemulţumită de stabilirea drepturilor salariale în intervalele de referinţă, puteau contesta actul administrativ respectiv în termenele prevăzute de lege.

Or, drepturile salariale ale reclamantei se stabilesc prin acte administrative individuale, respectiv prin decizii emise de ** care se contestă potrivit unei proceduri speciale prevăzute la art. 7 al Anexei VI din Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi în termenul expres menţionate în cuprinsul acesteia, de la data la care de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite.

Întrucât  din cuprinsul cererii formulate, nu reiese că reclamanta ar fi parcurs procedura prealabilă stabilită potrivit dispoziţiilor art. 7 de la CAP. VIII, Anexa VI din Legea 284/2010, apreciază, cererea ca fiind inadmisibilă.

În  condiţiile în care se va dispune respingerea excepţiei invocate la pct. III, raportat la data de la care reclamanta solicită acordarea diferenţelor, solicită să se constate, faţă de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ că acţiunea formulată este prescrisă.

 Dacă, totuşi, veţi aprecia că litigiul este de competenţa secţiei de litigii de muncă a Tribunalului Ialomiţa, ţinând cont de data introducerii acţiunii (29.11.2016), Ministerul Justiţiei invocă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu privire la pretenţiile anterioare datei de 29.11.2013.

Potrivit art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în mate’ conflictelor de muncă pot fi formulate “în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului ut acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”, astfel încât pretenţiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripţie, anterioară momentului introducerii acţiunii.

Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.

Pe fondul cauzei, solicită să se respingă acţiunea pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 32/19.10.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu forţă obligatorie că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit unor acte normative anterioare.

Astfel, se reţine schimbarea de optică a legiuitorului intervenită odată cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010 în privinţa recompensării vechimii în muncă şi faptul că pentru personalul care îndeplineşte condiţiile de vechime după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevăzut aceste drepturi, considerându-le că nu le-a avut niciodată. Diferenţa de salarizare este determinată de regimul juridic diferit aplicabil la momentul împlinirii vechimii în muncă/funcţie, şi nu prezintă relevanţă cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior datei de 1 ianuarie 2011, neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate, după cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în decizia nr. 669/2012.

Or, în mod corect persoanele care au împlinit respectiva vechime în muncă sau/şi în funcţie sub imperiul Legii nr. 330/2009, au fost salarizate potrivit acestei legi, iar cei care au împlinit vechimea ulterior abrogării acestei legi, au fost salarizaţi potrivit legii în vigoare de la acel moment, respectiv Legea nr. 284/2010.

Astfel, se dovedesc neîntemeiate pretenţiile reclamantei, întrucât vin în contradicţie flagrantă cu cele reţinute de Instanţa Supremă, care a stipulat expres că salariul trebuie acordat prin raportare cu cel pe care îl are o persoană care a împlinit vechimea în muncă/în funcţie ulterior datei de 01 ianuarie 2011.

Totodată, învederează că prin Decizia nr. 32/19.10.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu forţă obligatorie că plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, iar nu în raport cu cei care au împlinit aceste vechimi potrivit unor acte normative anterioare.

Ţinând cont că forţa obligatorie este ataşată şi considerentelor, iar nu doar dispozitivului Deciziei nr. 32/19.10.2015, se observa  că la punctele para 43 - 47 s-a statuat în mod obligatoriu şi asupra problemelor incidente în prezentul dosar:

”43. Legea-cadru nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010 a abrogat, prin dispoziţiile art. 39 lit. w), Legea-cadru nr. 330/2009, urmărindu-se introducerea unui sistem coerent de ierarhizare a posturilor şi de salarizare în sectorul bugetar.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din acest act normativ, la data intrării în vigoare a legii, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia, iar, potrivit art. 7 alin. (1), aplicarea prevederilor legii se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de încadrare.

  Prin urmare, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, ar fi trebuit ca, la data reîncadrării, să se stabilească clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător ale personalului plătit din fonduri publice.

 Cu toate acestea, prin art.4alLegiinr.285/2010,sestabileştevaloareade  referinţă de 600 lei [alin. (1)]. se dispunereîncadrarea,începând cu1ianuarie 2011, pe clase  de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de Legea-cadru [alin. (3)], dar se prevede că, în anul 2011, nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice [alin. (2)].

 Dispoziţii similare se regăsesc şi în legile anuale de salarizare ulterioare.

Aşadar, este evident că, faţă de cadrul legislativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, trebuie făcută distincţie între reîncadrare, care se face potrivit legii-cadru de salarizare, ale cărei anexe nu se aplică, şi plata efectivă a drepturilor salariate.”

Cu alte cuvinte, instanţa supremă reţine în mod expres şi cu forţă obligatorie că nici în anul 2011 şi nici în anii ulteriori nu s-au aplicat anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 şi nici legea ca atare, ci doar legile anuale de salarizare, ale căror dispoziţii sunt speciale şi de imediată aplicare: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011, art. II din OUG nr. 80/2010 privind salarizarea pentru anul 2012, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 283/2011, OUG 19/2012, OUG 84/2012, OUG 103/2013, OUG 83/2014 şi OUG 57/2015.

în concluzie, în tot intervalul 01 ianuarie 2011 - la zi, salarizarea reclamantei a fost corect acordată şi calculată, în conformitate cu dispoziţiile din legile anuale de salarizare, singurele aplicabile, astfel cum am arătat, în mod constant, prin apărările formulate.

Nu în ultimul rând, arată  că începând cu data de 01.08.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 din 8 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, astfel cum a fost modificată prin O.U/ nr. 43/2016, astfel că pretenţiile ulterioare acestui moment apar ca lipsite de interes.

În  ceea ce priveşte capătul cererii de chemare în judecată, privitor la obligarea şi a pârâtului Ministerul Justiţiei la plata diferenţelor salariale, se observaţi că instanţa angajatoare - Tribunalul Dolj, este cea care are această atribuţie.

Precizează că atribuţia ministrului justiţiei este de a emite ordinul, a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate.

Prin urmare, formularea unor cereri având ca obiect pretenţii de ordin bănesc de către angajaţii instanţelor de judecată nu poate să atragă de plano obligarea Ministerului Justiţiei la plata acestor sume, numai prin prisma calităţii sale de ordonator principal de credite.

Tribunalele şi curţile de apel au personalitate juridică, raportul de muncă al reclamantei este stabilit cu angajatorul, astfel că drepturile salariale ale acestora sunt calculate şi plătite direct de către instituţia angajatoare, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat.

În  concluzie, în raport de prevederile legale învederate, solicită să se admită excepţiile invocate, iar pe fond, să se respingă cererea de chemare în judecată formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

 În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a **  instanţa o va admite deoarece între reclamantă şi Ministerul Finanţelor Publice, nu există niciun fel de raporturi juridice şi implicit niciun fel de drepturi şi obligaţii reciproce.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ** instanţa o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că acesta este tribunalul unde funcţionează reclamanta din anul 2016 şi este ordonator terţiar de credite.

Instanţa va respinge excepţiile de inadmisibilitate ca neîntemeiate având în vedere că  excepţia de inadmisibilitate invocată de ** se referă la faptul că acesta nu poate fi obligat la a furniza fondurile necesare plăţii drepturilor solicitate dar această solicitare este de principiu admisibilă ca cerere dar ** nu are calitate procesuală pasivă şi excepţia de inadmisibilitate invocată de ** deoarece reclamanta tinde la obţinerea unor diferenţe de drepturi salariale şi acest tip de acţiune este admisibil

Instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 1.01.2011-28.11.2013 având în vedere dispoziţiile art.245 CPC , art.2501 , art.2512 , art.2513 Cod Civil şi  faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 29.11.2016  .

Pe fondul cauzei instanţa reţine că reclamanta este personal auxiliar de specialitate , grefier , în cadrul ** ,funcţie de grefier pe care o deţinea şi la 1.01.2011 dar şi în prezent , la ** apoi la **j.

Reclamanta invocă faptul că este necesară emiterea grilelor de salarizare în care să apară noul salariu de încadrare în care să fie  incluse unele sporuri având în vedere ca la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite OG 8/2007, OG 10/2008, Legea 330/2009, legi abrogate în prezent, creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) şi sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc(25%) şi confidențialitate(5%) se aplică în mod diferenţiat de la un salariat la altul conducând astfel la discriminări (de la un salariat la altul procentul variază între 11-25%, fără a se indica în vreo decizie motivul pentru care unii beneficiază de un spor mai mare iar alţii de unul mai mic) dar această critică nu poate fi reţinută  pentru următoarele motive :

La momentul intrării în vigoare a Legii 330/2009 reclamanta avea o valoare de referinţă sectorială de 305 lei , un coeficient de multiplicare de 6,596 ce conducea la un salariu de încadrare de 2012 lei iar la acesta se aplica o majorare de 5% (101 lei , aşa-numitul spor de confidenţialitate)rezultând un salariu de bază de 2113 lei .

La acest salariu s-a aplicat un spor de condiţii grele de 15 % (317 LEI ) , un spor de vechime de 10% ( 211 lei ) , un spor de confidenţialitate de 15 % (317 lei ) , un spor de risc şi suprasolicitare de 50% ( 1057 lei) rezultând un venit brut de 4015 lei

Conform art.4 din Anexa nr. VI din legea 330/2009 „Art. 4. - (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi personalul de probaţiune beneficiază de următoarele sporuri:

a) pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;

b) de confidenţialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), până la data de 31 decembrie 2009.

(3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază;

b) sporurile prevăzute la alin. (1), ce se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariul de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia de încadrare brută lunară. Gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate şi drepturile aferente acestora, avute la 31 decembrie 2009, se menţin.

(4) Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. (3) lit. b) se va acorda şi se va înscrie în carnetele de muncă sub forma unei valori nominale. ”

 În anul 2010 salariul de bază a fost de 2012 lei la care s-a adăugat o majorare de 5% (101 lei , aşa-numitul spor de confidenţialitate)apoi adaosul de 35 % conform art. 4 alin 3 lit a din Anexa VI, de 740 lei , rezultând un salariu de bază de 3064 lei la care nu s-a mai putut adăuga decât un cuantum de 491 lei ca spor de risc şi de confidenţialitate , care nu reprezintă un procent de 30% din 

salariul de bază deoarece art.4 alin 3 lit b plafonează salariul la câştigul salarial aferent lunii mai 2009, adică cel de 4015 lei astfel că suma de 491 lei reprezintă diferența dintre 4015 lei şi  3524( 3064 +460)lei.

 La 1.12.2010 salariul reclamantei era redus cu 25% adică era de 3011 lei apoi a fost majorat cu 15 % de la 1.01.2011

Rezultă că stabilirea salariul reclamantei la 1.01.2011 s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile la acea vreme iar ulterior până la 9.04.2015 i s-au aplicat majorările pentru trecerile într-o altă clasă de salarizare , de 2,5 % şi  majorările pentru sporul de vechime şi cele de 8% şi 7,4 %.

Începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010 s-a schimbat mecanismul de stabilire a elementului salarial, relevante fiind dispoziţiile art. 10, alin.1 prin care salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare cu valoarea de referinţă, rotunjindu-se din leu în leu în favoarea salariatului, şi alin.5 diferenţa dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcţie, indemnizaţia lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienţilor de ierarhizare aferenţi claselor de salarizare.

Prevederile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 80/2010 au stabilit că „În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.”Alin. (2) prevede că „În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie". Dispoziţii similare au fost reglementate  şi pentru anul 2011 - prevederile  art. 6 alin. (1) din Legea 285/2010, dispunând în sensul că „În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare". Ca şi în cazul precedent, la alin. (3) din acelaşi act normativ se stipulează că prevederea de la alin. (1) se aplică şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 39 lit. w din Legea nr. 284/2010,, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (...) Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare"(...). La art.. 33 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, cap IV din partea a ll-a se stipulează că „La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia. În decembrie 2010, tranşele de vechime erau stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, cu adăugarea sporurilor şi majorărilor prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum şi adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a).

Conform  art.2 din OUG nr.84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2012, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare „prevederile art. 7 alin. (1) din OUG nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013".

Potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010.

Decizia nr.32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial  nr. 97 din 9 februarie 2016, obligatorie pentru instanţe conform art.521 alin.3 Cod procedură civilă a stabilit următoarele: „În raport cu prevederile art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010, ce stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale, şi cu cele ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii-cadru nr. 284/2010, ţinând seama şi de prevederile art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 285/2010, se va face distincţie între reîncadrare, potrivit legii-cadru de salarizare, şi plata efectivă a drepturilor salariale.

Plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010.”

 După  intrarea în  vigoare a Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice din anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul - cheltuielilor publice, publicate în MO Partea I nr 233/6.04.2015 s-a  procedat la încadrarea şi salarizarea cu luarea în considerare a dispoziţiile art 1 alin 5 ind 1 din OUG nr 83/2014 iar reclamanta nu a dovedit că în cadrul Curţii de Apel Craiova  există persoane care au aceeaşi funcţie, acelaşi grad profesional, aceeaşi vechime în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor, aceeaşi clasă şi gradaţie de salarizare şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca şi ea şi au indemnizaţii mai mari iar Curtea nu a procedat la aducerea salariului reclamantei la acelaşi nivel cu aceste persoane .

Faţă de cele reţinute mai sus va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a **  cu sediul în , str  nr  sector şi respinge acţiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ** ca neîntemeiată.

Respinge excepţiile de inadmisibilitate ca neîntemeiate.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 1.01.2011-28.11.2013.

Respinge în rest acţiunea formulată de reclamanta**,CNP  cu domiciliul în , str., nr , bl , sc , ap  judeţ  în contradictoriu cu pârâţii ** cu  sediul în , str., nr  sector  ** cu sediul în , str. nr , judeţ  , ** cu sediul în , str.,  nr, judeţul  ** cu sediul în , str.  nr , judeţ ca neîntemeiată.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la sediul Tribunalului Bucureşti Secţia a VIII a.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.03.2017.

Preşedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar,  Grefier,

Red /18.07.2017

Com……..ex/…….

Domenii speta

Spete similare