Recunoaştere acte străine

DOSAR NR. *****

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. *****

Şedinţa publică din data de *****

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: *****

GREFIER: *****

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentat de procuror *****.

Pe rol: pronunţarea asupra cauzei penale având ca obiect contestaţia formulată de petentul-condamnat ***** împotriva sentinţei penale nr. *****, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. *****.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de *****, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată (parte integrantă din prezenta decizie), când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru depunere de concluzii scrise, a stabilit termen pentru pronunţare la *****, apoi a amânat succesiv pronunţarea la *****, *****, respectiv pentru astăzi, *****, când a decis cele arătate mai jos.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra contestaţiei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. *****, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. *****:

În temeiul art.585 alin.1 lit.a şi lit.b C.proc.pen., s-a admis - în parte -  cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de petentul *****.

În temeiul art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004, s-a admis cererea de recunoaştere a unei hotărâri penale străine formulată de acelaşi petent.

S-a recunoscut sentinţa nr. ***** din data de ***** a Curţii Provinciale de Apel secţia a 2-a Alicante, Regatul Spaniei, definitivă, prin care se constată că petentul ***** (cunoscut şi sub numele de *****) a executat 1135 zile de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri oficiale, tâlhărie, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art.320 C.pen., art.233 C.pen., art.342 C.pen., art.367 C.pen.. S-a constatat că petentul a executat această hotărâre, în perioadele 10.07.2004-11.07.2004, 12.07.2004-01.12.2005, 07.05.2014-14.05.2014, 25.02.2015-02.11.2016.

În temeiul art.36 alin.2, art.39 alin.1 rap. la art.33 şi art.37 alin.1 lit.a din C.pen. de la 1969, cu aplic. art.5 C.pen., s-a constatat că sunt concurente infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin:

- sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. ***** a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I (4 ani închisoare),

- şi prin hotărârea penală nr. ***** din data de ***** a Curţii Provinciale de Apel secţia a 2-a Alicante, o parte din infracţiunile reţinute în  această hotărâre fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea stabilită prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi. 

S-au repus în individualitatea lor pedepsele contopite în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, definitivă, astfel:

- 3 ani închisoare, aplicată în baza art.321 alin.1 din C.pen. de la 1969, cu aplic. art.37 lit.b din C.pen. de la 1969 (faptă din 30/31.03.2003);

- 2 ani închisoare, aplicată în baza art.217 alin.1, cu aplic. art.37 lit.b din C.pen. de la 1969 (faptă din 30/31.03.2003);

- 1 an închisoare, aplicată în baza art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art.37 lit.b din C.pen. de la 1969 (faptă din 30/31.03.2003);

- 4 ani închisoare, aplicată în baza art.192 alin.2 cu aplic. art.41 alin.2 din C.pen. de la 1969, cu aplic. art.37 lit.b din C.pen. de la 1969 (faptă din 30/31.03.2003);

- 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infr. prev. de art.321 alin.1 din C.pen. de la 1969, cu aplic. art.37 lit.b din C.pen. de la 1969 (faptă din 10/11.08.2002), prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi,  definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. ***** a Tribunalului Călăraşi.

În temeiul art.36 alin.2, art.39 alin.1 şi art.34 alin.1 lit.b C.pen. de la 1969, cu ref. la art.5 C.pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin hotărârile analizate anterior şi s-a aplicat petentului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, petentul urmând să execute pedeapsa finală de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 teza a II-a şi b C.pen. de la 1969 conf. art.71 C.pen. de la 1969.

S-au dedus perioada reţinerii, perioada arestului provizoriu în vederea extrădării şi perioada executată anterior din pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, astfel:

- 24 de ore, de la 23.08.2002 la 24.08.2002;

- de la 10.07.2004 la 11.07.2004;

- de la 12.07.2004 la 01.12.2005;

- de la 07.05.2014 la 14.05.2014;

- de la 25.02.2015 la 02.11.2016;

- de la 03.11.2016 la 10.11.2016;

precum şi perioada executată în continuare după extrădare, de la 11.11.2016 la zi.

S-a anulat mandatul de executare nr. ***** emis de Judecătoria Călăraşi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

 Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa aceasta, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de *****, sub nr. *****, petentul ***** a formulat o cerere de modificare a pedepsei și, pe cale incidentală, recunoașterea hotărârilor pronunțate de autoritățile spaniole.

În fapt, petentul a arătat că, prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, modificată în parte prin decizia penală nr. ***** a Tribunalului Călăraşi, definitivă la 24.03.2009 prin decizia penală nr. ***** a Curţii de Apel Bucureşti, a fost condamnat astfel:

-în baza art.321 alin.1 C.pen. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. la 3 ani închisoare;

-în baza art.217 alin.1 C.pen. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. la 2 ani închisoare;

-în baza art.1/1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. la 1 an închisoare;

-în baza art.192 alin.2 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. şi art.37 alin.1 lit.b C.pen. la 4 ani închisoare;

-în baza art.217 alin.1 C.pen. cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen. la  2 ani închisoare.

De asemenea, a mai arătat că, prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.321 alin.1 C.pen. cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. şi cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen., care prin sentinţa penală nr. ***** pronunţată în dosarul nr. ***** de Judecătoria Călăraşi a fost contopită cu pedeapsa de 4 ani închisoare în baza art.36 alin.1 C.pen. şi art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen., urmând a executa pedeapsa cea mai mare, de 4 ani închisoare şi pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. ***** din 31.03.2009 sub puterea căruia se află în prezent.

Mai mult, a arătat că, în Spania, a fost condamnat de autorităţile judiciare spaniole prin mai multe sentințe la pedepse privative de libertate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.585 alin.1 lit.a C.proc.pen..

În susținerea cererii, petentul a depus înscrisurile provenite de la autoritățile spaniole, traduse și legalizate, precum şi hotărârile pronunţate în România, respectiv, sentinţa penală nr. *****, sentinţa penală nr. ***** (filele 92 şi urm.), sentinţa penală nr. ***** pronunţate de Judecătoria Călăraşi, decizia penală nr. *****, decizia penală nr. ***** pronunţate de Tribunalul Călăraşi, decizia penală nr. ***** pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, hotărârea penală executorie nr. ***** pronunţată de Curtea provincială de Apel Alicante şi traducerea acesteia (filele 114-118).

Din oficiu, a fost administrată proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depuse următoarele: fişa de cazier judiciar, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. *****, fişa de cazier judiciar internaţional din Spania, adresa din data de ***** emisă de Judecătoria Călăraşi, Biroul Executări Penale şi sentinţa penală nr. ***** pronunţată de Judecătoria Călăraşi, adresa nr. ***** emisă de Biroul Naţional INTERPOL, adresa nr. ***** emisă de BIROUL SIRENE, adresa nr. ***** emisă de Biroul Naţional INTERPOL, însoţită de adresa Centrului Penitenciar Madrid IV înaintată la data de ***** prin INTERPOL - din care rezultă perioadele de arest preventiv şi perioadele executate în regim de detenţie de petentul ***** în Spania (filele 144-149), adresa din data de ***** emisă de Judecătoria Călăraşi şi extras din baza de date a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

II. În fapt, instanţa de fond a reţinut că petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. ***** pronunţată de Judecătoria Călăraşi (dosar nr. *****), modificată prin decizia penală nr. ***** pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. ***** a Curţii de Apel Bucureşti, dispunându-se - printre altele - următoarele:

„(…) În baza art.321 alin.1 C.pen., cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen., condamnă pe inculpatul ***** la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.217 alin.1 C.pen., cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.1 ind.1 pct.1 din Legea nr. 61/1991, cu aplic. art.37 alin.1 lit.b C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 1 (un) an închisoare.

În baza art.192 alin.2 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. şi art.37 alin.1 lit.b C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.217 alin.1 C.pen., cu aplic. art.41 alin.2 C.pen. şi a art.37 alin.1 lit.b C.pen., condamnă pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare - toate faptele fiind săvârşite în data de 30/31.10.2003.

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă penală sunt concurente cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi (faptă din data de 10/11.08.2002).

În baza art.36 alin.1 din C.pen. şi art.33 lit.a - 34 lit.b C.pen., inculpatul ***** va executa o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. (…).”.

Ca urmare a rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. ***** de către Judecătoria Călăraşi. Penitenciarul Rahova a comunicat, cu adresa nr. *****, că executarea sentinţei penale nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi a început la data de 11.11.2016.

S-a constatat că, prin această hotărâre definitivă, s-a contopit şi pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată aceluiaşi petent prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, în baza căreia fusese emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. *****- mandat anulat în urma admiterii unei contestaţii la executare prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi.

Potrivit aceloraşi informaţii oferite de Judecătoria Călăraşi, prin adresa nr. ***** din data de ***** (fila 135), rezultă că în baza sentinţei penale analizate anterior s-a dispus emiterea unui mandat european de arestare, petentul fiind arestat în Spania în data de 24.02.2015 în baza acestui mandat, dar nefiind predat autorităţilor române decât în data de 11.11.2016, în toată această perioadă predarea fiind amânată în scopul executării de către petent a unor pedepse aplicate pentru infracţiuni comise în Regatul Spaniei.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa nr. ***** din data de 21.08.2015 a Curţii Provinciale de Apel secţia a 2-a Alicante, Regatul Spaniei, definitivă (dosar nr. *****), se constată executarea de către petentul ***** (cunoscut şi sub numele de *****) a 1135 zile de închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni:

- infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale, infracţiune ce are corespondent în Codul penal român - art.320 C.pen., pentru care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare;

- infracţiunea de tâlhărie, infracţiune ce are corespondent în Codul penal român - art.233 C.pen., pentru care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe timpul executării pedepsei, fiind totodată obligat să îl despăgubească pe proprietarul magazinului de bijuterii *****, *****, prin achitarea contravalorii bijuteriilor sustrase şi nerecuperate;

- infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiune ce are corespondent în Codul penal român - art.342 C.pen., pentru care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie a decăderii din dreptul la sufragiu pasiv pe timpul executării pedepsei;

- infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, infracţiune  ce are corespondent în Codul penal român - art.367 C.pen., pentru care petentului i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat - prin aceeaşi sentinţă - că petentul a executat această hotărâre, în perioadele 10.07.2004-11.07.2004, 12.07.2004-01.12.2005, 07.05.2014-14.05.2014, 25.02.2015-02.11.2016, astfel cum rezultă din  cuprinsul acestei hotărâri.

Instanţa de fond a reţinut, urmare a adresei nr. ***** emisă de Biroul Naţional INTERPOL, care comunică relaţii ale Centrului Penitenciar Madrid IV, că petentul *****s-a aflat în arest preventiv în următoarele perioade:

-de la 14.07.2004 la 01.12.2005 în baza S.O. ***** Judecătoria de Instrucţie Alicante,

-de la 30.07.2008 la 21.07.2009 în baza D.P. ***** Judecătoria de Instrucţie Torrevieja 2,

-de la 07.11.2009 la 13.07.2010 în baza D.P. ***** Judecătoria de Instrucţie Torrevieja 2,

-de la 07.05.2014 la 14.05.2014 în baza S.O. ***** Curtea Regională Alicante secţia a 2-a.

Petentul s-a aflat în executarea unor pedepse definitive ca şi condamnat, în perioada:

-de la 25.02.2015 la 02.11.2016, în baza hotărârii executorii ***** Curtea Regională Alicante secţia a 2-a,

iar în perioada

- şi 03.11.2016-10.11.2016, a fost arestat în baza M.E.A. ***** Judecătoria de Instrucţie Centrală 5.

III. În drept, instanţa de fond a apreciat că, prin raportare la dreptul comun în materie aplicabil solicitărilor formulate de petent, scopul pentru care petentul a formulat cererea de recunoaştere a unor hotărâri străine este acela de a beneficia de scăderea perioadelor executate în baza acestor hotărâri în urma contopirii pedepsei aplicate în străinătate (pedeapsă executată deja în străinătate)  cu cele aplicate în România, instanţa de fond constatând că cererea principală este aceea de contopire, întemeiată pe dispoziţiile art.585 C.proc.pen., cererea de recunoaştere a unor hotărâri străine devenind astfel cerere incidentală şi fiind supusă dispoziţiilor art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Potrivit dispoziţiilor art.140 ind.1 alin.1-2 din Legea nr. 302/2004:

Recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază.

Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.

Potrivit dispoziţiilor art.142 alin.2 din Legea nr. 302/2004:

Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent este de competenţa curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competenţa aparţine Curţii de Apel Bucureşti. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competenţa recunoaşterii şi punerii în executare aparţine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află instanţa locului de deţinere.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art.585 C.proc.pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni; b) recidiva; c) pluralitatea intermediară; d) acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

În ceea ce priveşte recunoaşterea hotărârii străine,

Instanţa de fond a reţinut, cu privire la hotărârea străină a cărei recunoaştere o solicită petentul (hotărârea nr. ***** din data de 21.08.2015 a Curţii Provinciale de Apel secţia a 2-a Alicante, Regatul Spaniei, definitivă, cu referire la dosarul nr. *****), că aceasta a fost pronunţată în anul 2014 în Regatul Spaniei, stat membru al Uniunii Europene, ***** (cunoscut şi sub numele de *****) - cetăţean român - fiind judecat pentru infracţiuni de drept comun, în speţă infracţiunile de fals în înscrisuri oficiale, tâlhărie, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, constituirea unui grup infracţional organizat, infracţiuni prevăzute şi de legea  penală română, respectiv de art.320 C.pen., art.233 C.pen., art.342 C.pen.,  art.367 C.pen..

S-a constatat astfel a fi îndeplinită condiţia dublei incriminări pentru toate faptele pentru care s-a constatat executarea integrală a 1135 de zile de închisoare în Regatul Spaniei.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că hotărârea străină respectă ordinea publică a Statului Român, produce efecte pe teritoriul acestui stat, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, deoarece petentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, deja executată.

În ceea ce priveşte cererea de contopire,

Constatând că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin hotărârea  penală străină au fost comise în perioada 2004 - 2014, unele înainte de pronunţarea condamnării definitive la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată în România (prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, definitivă la data de 24.03.2009), iar altele după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, dar înainte de a se începe executarea pedepsei de 4 ani închisoare, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.33 şi art.37 alin.1 lit.a din vechiul C.pen. (toate faptele fiind comise înainte de 01.02.2014) referitoare la concursul de infracţiuni şi la recidiva postcondamnatorie.

Deoarece tratamentul juridic al concursului de infracţiuni şi al recidivei postcondamnatorii (în ipoteza în care nu s-a început executarea pedepsei ce reprezintă primul termen al recidivei) este asemănător, pedepsele contopindu-se conform regulilor prev. de art.34-35 din vechiul C.pen., instanţa de fond  a apreciat că nu are relevanţă a se stabili care dintre infracţiunile săvârşite în Spania au fost comise în stare de concurs real şi care în stare de recidivă (în hotărârea străină nefiind trecute datele la care au fost comise infracţiunile, fiind o hotărâre de executare) faţă de condamnarea din România.

În scopul unei juste stabiliri a pedepsei finale, instanţa de fond a descris pas cu pas procedura urmată, ocazie cu care a reţinut că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. ***** (aferent sentinţei penale nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi) a fost anulat în urma soluţionării unei contestaţii la executare prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi, deci nu se impune o nouă analiză a motivelor pentru care pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare trebuie contopită în cea mai grea dintre pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. ***** a Judecătoriei Călăraşi.

Cu privire la aplicarea unui spor de pedeapsă, instanţa de fond a mai reţinut că legea veche prevedea posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani, fără ca prin sporul astfel aplicat să se depăşească suma pedepselor ce trebuiau contopite. În raport de natura infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepsele în discuţie (majoritatea infracţiuni comise cu violenţă), instanţa de fond a apreciat că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă de 6 luni închisoare.

Cu privire la perioadele executate de petent în Spania în baza unor hotărâri emise de Judecătoria de Instrucţie Torrevieja 2, respectiv perioada de la 30.07.2008 la 21.07.2009 (în baza D.P. *****) şi perioada de la 07.11.2009 la 13.07.2010 (în baza D.P. *****), instanţa de fond a constatat că pentru aceste perioade nu s-au depus la dosar hotărârile de condamnare şi nici în hotărârea recunoscută nu se menţionează aceste perioade ca fiind executate, motiv pentru care nu poate proceda la recunoaşterea acestor perioade, lipsind informaţii despre infracţiunile sancţionate şi pedepsele concrete aplicate de Judecătoria de Instrucţie Torrevieja 2. De altfel, şi prin cererea sa şi prin concluziile pe fond, petentul a solicitat expres deducerea perioadelor enumerate în hotărârea instanţei  din Alicante.

Împotriva acestei sentinţe penale, a formulat contestaţie, în termen legal (la data de 10.02.2017, fila 5), petentul-condamnat *****, fără a o motiva în scris - în fapt şi în drept.

La primul termen de judecată, din data de 15.03.2017, în şedinţă publică, asistat fiind de apărător desemnat din oficiu, contestatorul-petent a învederat că nemulţumirea sa în raport de sentinţa penală atacată vizează doar împrejurarea că instanţa de fond nu a dedus perioadele 2008-2009 şi 2009-2010 (două perioade de arest), pentru care sunt depuse acte doveditoare la dosar, el executând până în prezent o perioadă de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare. 

Ulterior, la dosar, prin Serviciul Registratură, au fost depuse „note scrise” de către apărătorul ales al contestatorului-petent (filele 13-15), cu solicitarea de deducere a perioadelor 29.07.2008 - 21.07.2009 şi 06.11.2009 - 13.07.2010, în dovedire fiind ataşate înscrisuri în limbile spaniolă şi română (filele 16-21).

Analizând actele şi lucrările cauzei, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Tribunalul consideră contestaţia ca fondată, reţinând următoarele: 

Potrivit art.72 alin.1 N.C.pen. privind computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate; scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost condamnat pentru o altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive. 

Potrivit art.88 alin.1 C.pen. privind computarea reţinerii şi a arestării preventive, timpul reţinerii şi al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunţate; scăderea se face şi atunci când condamnatul a fost urmărit sau judecat, în acelaşi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracţiuni concurente, chiar dacă a fost scos de sub urmărire, s-a încetat urmărirea penală sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reţinerea sau arestarea preventivă. 

De reţinut că expunerea celor două articole de lege are relevanţă, faţă de conţinutul încheierii de şedinţă din 08.05.2017 - de îndreptare eroare materială.

Potrivit art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - republicată:

- recunoaşterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condiţiile tratatului aplicabil între România şi statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripţie aceasta domiciliază (alin.1); 

- recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare (alin.2);

- în situaţiile prevăzute la alin.1 şi 2, lipsa unui tratat nu împiedică recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei inculpatului sau a persoanei condamnate ori la reintegrarea sa; dispoziţiile art.131 alin.1, art.132, 135 şi ale art.136 alin.2 se aplică în mod corespunzător (alin.3);

- actele judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă pot fi recunoscute de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau instanţa de judecată, dacă aceasta se dovedeşte necesară soluţionării unei cauze penale sau poate contribui la îmbunătăţirea situaţiei persoanei cercetate ori a persoanei condamnate sau la reintegrarea sa; actului judiciar străin nu i se poate conferi, ca efect al recunoaşterii, o forţă probantă mai mare decât cea pe care o are în statul emitent (alin.4).

***

În speţă, prin prisma dispoziţiilor legale anterior expuse, Tribunalul reţine că instanţa de fond, în mod corect, a dat eficienţă art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - republicată, dar a făcut acest lucru numai parţial - în privinţa recunoaşterii „hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenţie a pedepsei”, nu şi în privinţa recunoaşterii „altor acte judiciare emise de autorităţile străine” (cum se impunea).

Faţă de aceea că, în calea de atac a persoanei condamnate, acesteia nu i se poate agrava situaţia (în respectarea principiului de la art.425/1 alin.4 rap. la art.418 N.C.proc.pen.) şi faţă de aceea că instanţa de control judiciar nu a constatat vreo nelegalitate şi/sau netemeinicie la aplicarea dispoziţiilor privind contopirea pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente, ori la aplicarea dispoziţiilor privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine, în continuare Tribunalul va analiza doar critica punctuală adusă sentinţei penale atacate.

Deci, Tribunalul va examina certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. *****  (din care rezultă încarcerarea temporară a contestatorului-petent la dispoziţia acestui tribunal de la 06.11.2009 la 13.07.2010) şi certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. ***** (din care rezultă încarcerarea temporară a contestatorului-petent la dispoziţia acestui tribunal de la 29.07.2008 la 21.07.2009). De reţinut este că „tribunalul de instrucţie” spaniol este echivalentul „parchetului” român.

Astfel, Tribunalul reţine că actele judiciare (certificatele) în discuţie:

- emană de la o autoritate judiciară străină competentă (Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja, SPANIA - stat membru al Uniunii Europene);

- se dovedesc necesare soluţionării cauzei penale (în condiţiile în care situaţia persoanei condamnate se circumscrie art.88 alin.1 teza a II-a C.pen. - 1969, pentru că ambele perioade de timp sunt - practic - perioade de urmărire penală, indiferent care au fost soluţiile adoptate în acele cauze de către organele judiciare străine - foarte probabil echivalente scoaterii de sub urmărire penală, încetării urmăririi penale sau, oricum, soluţii care exclud trimiterea în judecată);

Tot aici, Tribunalul reţine că argumentele instanţei de fond în a le exclude de la recunoaştere pe cale incidentală (evident, şi de la deducere), acelea că „pentru aceste perioade nu s-au depus la dosar hotărârile de condamnare şi nici în hotărârea recunoscută nu se menţionează aceste perioade ca fiind executate”, „lipsind informaţii despre infracţiunile sancţionate şi pedepsele concrete aplicate de Judecătoria de Instrucţie Torrevieja 2”, nu sunt întemeiate.

În mod cert, la dosarul cauzei există suficiente date despre existenţa acelor perioade de încarcerare temporară, deducerea (scăderea) lor nu presupune date despre existenţa unor hotărâri de condamnare, nici măcar date despre fapta/ faptele investigate, cu atât mai puţin despre aplicarea de eventuale pedepse. De altfel, legiuitorul face distincţia clară („a fost urmărit sau judecat”) între cazul în care se ajunge la judecată şi cazul în care nu se ajunge la judecată, dând drept la deducere celui cercetat de fiecare dată, cu condiţia ca infracţiunile să fie concurente (în speţă, cerinţa este îndeplinită - a se vedea restul infracţiunilor).

- contribuie la îmbunătăţirea situaţiei persoanei condamnate (urmând a i se deduce două perioade de timp, cu consecinţa nu a reducerii perioadei pe care ar mai avea să o execute, ci cu cea a constatării pedepsei ca executate - astfel că solicitarea de date suplimentare din Spania, practic inutile, i-ar fi prejudiciabilă); calculul simplu relevă că totalul perioadelor de dedus depăşeşte pedeapsa finală;

- nu se pune problema de a li se conferi, ca efect al recunoaşterii, o forţă probantă mai mare decât cea pe care o au în statul emitent (aceea de a proba câte o perioadă de „încarcerare temporară” - arest preventiv).

Aşadar, Tribunalul reţine că şi dispoziţiile art.140 ind.1 alin.4 din Legea nr. 302/2004 - republicată sunt aplicabile contestatorului-petent *****, deoarece sunt îndeplinite toate cerinţele legale în materie.

În consecinţă, Tribunalul, în temeiul art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a N.C.proc.pen. în ref. la art.597 alin.7 N.C.proc.pen., respectiv în temeiul art.275 alin.3 N.C.proc.pen. şi art.272 alin.2 N.C.proc.pen.,

Va admite contestaţia formulată de petentul-condamnat *****.

Va desfiinţa - în parte - sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond:

În temeiul art.585 alin.1 lit.a şi lit.b N.C.proc.pen., va admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de petentul-condamnat *****.

Va menţine dispoziţiile de la alineatele 2, 3, 4, 5, 6, 7 ale sentinţei penale.

În temeiul art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004, va admite cererea de recunoaştere a unor acte judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă, formulată de acelaşi petent.

Va recunoaşte certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. ***** (din care rezultă că petentul a fost încarcerat temporar la dispoziţia acestui tribunal de la 06.11.2009 la 13.07.2010) şi certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. ***** (din care rezultă că petentul a fost încarcerat temporar la dispoziţia acestui tribunal de la 29.07.2008 la 21.07.2009).

În temeiul art.88 alin.1 teza a II-a C.pen., va deduce din pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, aplicată petentului-condamnat, pe lângă perioadele arătate la alineatul 7, şi următoarele perioade: 29.07.2008 - 21.07.2009 şi 06.11.2009 - 13.07.2010.

Va constata executată pedeapsa.

Va dispune anularea M.E.P.Î. nr. ***** emis de Judecătoria Călăraşi.

Va dispune punerea - de îndată - în libertate a petentului-condamnat, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art.275 alin.3 N.C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina sa.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în contestaţie vor rămâne în sarcina sa.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestaţia formulată de petentul-condamnat ***** împotriva sentinţei penale nr. *****, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I Penală în dosarul nr. *****.

Desfiinţează - în parte - sentinţa penală atacată şi, rejudecând în fond:

În temeiul art.585 alin.1 lit.a şi lit.b N.C.proc.pen., admite cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de petentul-condamnat *****.

Menţine dispoziţiile de la alineatele 2, 3, 4, 5, 6, 7 ale sentinţei penale.

În temeiul art.140 ind.1 din Legea nr. 302/2004, admite cererea de recunoaştere a unor acte judiciare care emană de la o autoritate judiciară străină competentă, formulată de acelaşi petent.

Recunoaşte certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. ***** (din care rezultă că petentul a fost încarcerat temporar la dispoziţia acestui tribunal de la 06.11.2009 la 13.07.2010) şi certificatul emis de Tribunalul de Instrucţie nr. 2 din Torrevieja (Spania) nr. ***** (din care rezultă că petentul a fost încarcerat temporar la dispoziţia acestui tribunal de la 29.07.2008 la 21.07.2009).

În temeiul art.88 alin.1 teza a II-a C.pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, aplicată petentului-condamnat, pe lângă perioadele arătate la alineatul 7, şi următoarele perioade: 29.07.2008 - 21.07.2009 şi 06.11.2009 - 13.07.2010.

Constată executată pedeapsa.

Dispune anularea M.E.P.Î. nr. ***** emis de Judecătoria Călăraşi.

Dispune punerea - de îndată - în libertate a petentului-condamnat, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art.275 alin.3 N.C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina sa.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat în contestaţie rămân în sarcina sa.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31.03.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 ***** *****

Domenii speta

Spete similare