Modul de stabilire a pedepsei rezultante

Inculpatul nu se află în stare de recidivă postcondamnatorie, în condiţiile în care infracţiunea pentru care a fost condamnat anterior a fost săvârşită din culpă, context în care, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art.44, privind pluralitatea intermediară de infracţiuni.

Dată şi număr decizie: 1205 din 17 septembrie 2019 pronunţată în dosarul nr. 881/304/2018

Prin sentinţa penală nr. 87 din data de 12.03.2019  pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 881/304/2018, în baza art. 271 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul L. R. G., la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 67 alin. 1 şi 2 C.pen., rap. la art. 66 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a),b) şi h) C.pen, respectiv:

- interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- interzicerea dreptului de o ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, şi

- interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme,

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi h), C.pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 342 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat acelaşi inculpat  la pedeapsa închisorii de 6 luni.

În baza art. 396 alin. 5 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.p.p., s-a dispus achitarea inculpatului L. R. G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 343 alin. 2 C.pen.

În baza art. 38 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. s-au contopit pedepsele menţionate anterior, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 104 alin. 2 C.pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr. 1265 din 30.05.2012, definitivă la 30.05.2012 şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 766 de zile închisoare.

În baza art. 104 alin. 2 teza II C.pen. rap. la art. 44 C.pen., s-a adăugat pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată în prezenta cauză la restul de 766 de zile închisoare rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani 2 luni şi 766 zile închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. 1 C.pen., s-a aplicat alături de pedeapsa principală pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a),b) şi h) C.pen, respectiv:

- interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

- interzicerea dreptului de o ocupa o funcţie care implica exerciţiul autorităţii de stat, şi

- interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme,

pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 alin. 1 şi 5 rap. la art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) şi h), C.pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 3 şi 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a anulat mandatul de executare nr. 532/2012 emis de Judecătoria Segarcea şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr. 1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr. 1265 din 30.05.2012, definitivă la 30.05.2012, care nu sunt contrare prezentei.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. f C.pen., s-a confiscat de la inculpatul a pistolul marca Blow, model Class, seria 7-024451, cal 9 mm precum, 12 cartuşe un tub cartuş depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Dolj conform dovezii seria H nr. 0136439 din 18.07.2016.

A fost obligat inculpatul la  300 lei  cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 411/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul L. R. G. pentru săvârşirea infracţiunilor de "contrabandă calificată", prev. de art. 271 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal al României,  "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", prev. de art.342 alin. 2 din C.P. şi  "uz de armă neletală fără drept", prevăzută de art. 343 alin. 2 CP, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod Penal şi art.44 C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut în esenţă că, în baza unor date şi informaţii deţinute la nivelul I.P.J. DOLJ –S.A.E.S.P. cu privire la faptul ca inculpatul, deţine fără drept la locuinţa sa de reşedinţă din com.B.,jud. Dolj, o armă neletală, pe care l-a procurat, din Bulgaria de la un magazin de arme şi l-a introdus în România, fără drept, prin punctul de frontieră Calafat în data de 16.11.2015, organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunilor de "nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor", prev. de art.342 alin. 2 din C.P. şi "contrabandă calificată", prev. de art. 271 din Legea 86/2006, privind Codul Vamal al României, solicitând Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea obţinerea unui mandat de efectuare a percheziţiei domiciliare.

Conform procesului verbal din data de 22.04.2016 de verificare în RNAI s-a stabilit că inculpatul nu figurează în evidenţele informatizate ca deţinător legal de arme şi muniţii.

Cu  ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, încuviinţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Segarcea, efectuată la data de 27.04.2016, la locuinţa inculpatului din com. Bârca, str. Târgului, nr. 21, jud. Dolj a fost identificat pistolul neletat marca Blow, model Class, seria 7-024451, cal 9 mm PA, precum şi un număr de 13 cartuşe cu proiectil metalic, adecvate armei susmenţionate.

Potrivit Raportului de constatare criminalistică nr. 111476 din 01.05.2016, arma în cauză face parte din categoria armelor neletale, este în stare de funcţionare şi nu prezintă modificări. Muniţia ridicată de la locuinţa inculpatului este adecvată armei şi prezintă modificări artizanale, ce constau în aplicarea prin presare, la partea din faţă a câte unui proiectil sferic metalic.

Din Raportul de constatare criminalistică nr. 2057336 din 10.06.2016 al Institutului Naţional de Criminalistică a rezultat că în urmele şi microurmele ridicate din canalul ţevii armei în cauză, s-au pus în evidenţă reziduuri de tragere- urme secundare ale împuşcăturii.

Conform traducerii din bulgară a facturii nr. 530 din 16.11.2015 emisă de furnizorul "Eood" din oraşul Vidin, Bulgaria, rezultă că inculpatul a cumpărat în aceeaşi dată "Pistolul cu gaze calibrul 9mm 024451" plătind în numerar suma de 70 de leva.

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut că a cumpărat o armă din Bulgaria, însă a menţionat că de la data de 16.11.2015 şi până la data de 27.04.2016 nu a scos arma din seif şi nu a folosit-o.

S-a arătat că apărarea inculpatului conform căreia de la data cumpărării armei, 16.11.2015 şi până la data de 27.04.2016 când i-a fost ridicată de organele de poliţie nu a folosit această armă şi nu a executat focuri este nesinceră fiind contrazisă de probatoriul administrat în cauză.

Conform facturii nr.  530 din 16.11.2015 emisă de societatea din Bulgaria, a rezultat că arma era nouă la momentul cumpărării din acest magazin iar din acest loc a cumpărat numai pistolul nu şi cartuşele găsite la efectuarea percheziţiei domiciliare.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare criminalistică nr. 2057336 din 10.06.2016 al Institutului Naţional de Criminalistică după analizarea urmelor şi microurmelor ridicate din canalul ţevii armei în cauză, s-au pus în evidenţă reziduuri de tragere- urme secundare ale împuşcăturii, ceea ce denotă că această armă a fost folosită.

Din declaraţia inculpatului a rezultat că nu i-a înmânat niciodată altei persoane această armă, neexistând altcineva în afara inculpatului care să o fi putut folosi.

S-a mai arătat că, dacă apărarea inculpatului ar fi sinceră nu se poate explica de ce cartuşele identificate şi ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare au fost modificate artizanal, fiind cumpărate ca şi cartuşe cu gaze iritant lacrimogene iar ulterior intervenindu-se artizanal asupra acestora prin aplicarea prin presare, la partea din faţă a câte unui proiectil sferic metalic, inculpatul neavând nicio explicaţie cu privire la aceste aspecte constatate.

Prima instanţă a reţinut următoarele:

Fiind audiat în cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor dar nu a recunoscut infracţiunea de uz de armă fără drept.

A susţinut în esenţă că, atunci când a cumpărat pistolul din Bulgaria i s-a părut că este nou, iar din momentul achiziţionării şi până la data depistării se afla în seif şi nu l-a folosit sau scos, iar singura cheie a seifului se afla la acesta. Inculpatul a arătat că nu îşi explică împrejurarea că s-au descoperit urme de tragere. A susţinut că odată cu pistolul a cumpărat şi muniţie de 15 euro care i-a fost predată într-o punguliţă şi a fost găsită în aceeaşi formă la percheziţie.

În ceea ce priveşte infracţiunile contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea 86/2006 şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. 2 C.pen., din declaraţia inculpatului care a recunoscut aceste fapte, coroborată de probele menţionate mai sus, respectiv procesul-verbal de percheziţie încheiat de organele de poliţie la data de 27.04.2016 din care a rezultat că la locuinţa inculpatului au fost descoperite arma şi muniţia, cu raportul de constatare criminalistică nr. 111476 din 01.05.2016, cu raportul de constatare criminalistică nr. 2057336 din 10.06.2016, cu factura nr. 530 din 16.11.2015 şi cu declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul se face vinovat de comiterea acestor fapte.

Cu privire la infracţiunea de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. 2 C.pen., prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 103 alin. 2 teza a doua C.proc.pen., condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Din ansamblul probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut că nu s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea de uz de armă fără drept prev. de art. 343 alin. 2 C.pen..

În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului, care, la data de 16.11.2015 a cumpărat dintr-un magazin din oraşul Vidin-Republica Bulgaria pistolul marca Blow, model Class, seria 7-024451, cal 9 mm PA, precum şi un număr de 13 cartuşe, pe care le-a introdus fără drept pe teritoriul României prin P.T.F. Calafat şi le-a deţinut fără drept până în data de 27.04.2016, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea 86/2006 şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 342 alin. 2 C.pen.. cu aplicare art. 38 alin. 1 C.pen..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea şi inculpatul.

În motivarea apelului parchetul a arătat că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 343 alin.2 C.P., în condiţiile în care din raportul de constatare criminalistică efectuat a rezultat că pe canalul ţevii armei existau urme de tragere, astfel fiind exclus orice dubiu cu privire la utilizarea pistolului. Totodată, inculpatul a declarat că nu a înmânat arma altei persoane, iar din factură rezultă că pistolul era nou.

A mai arătat că în mod greşit s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.396 alin.10 C.p.p., în condiţiile în care inculpatul nu a recunoscut în totalitate starea de fapt reţinută în actul de sesizare, recunoscând doar infracţiunile de contrabandă calificat, respectiv nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

A mai precizat că prima instanţă ar fi trebuit să aplice regulile de la pluralitatea intermediară şi nu cele de la recidiva postcondamnatorie.

În motivarea apelului inculpatul a solicitat, într-o primă teză, trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece prima instanţă nu a analizat incidenţa dispoziţiilor art.5 Cod penal, în ceea ce priveşte revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru o pedeapsă aplicată sub imperiul vechiului Cod penal. În acest sens, a precizat că nu era obligatorie revocarea liberării condiţionate. A invocat decizia nr.250/2019 a Curţii Constituţionale.

În a doua teză, a arătat că prima instanţă a folosit aceleaşi criterii de individualizare pentru fiecare dintre două infracţiuni pentru care a pronunţat soluţii de condamnare, iar cu toate acesta, pentru o infracţiune s-a orientat către minimul prevăzut de lege, iar pentru cealaltă s-a orientat la o pedeapsă spre mediu, fără a motiva aceste aspecte.

Pe de altă parte, a invocat greşita revocare a beneficiului liberării condiţionate, în condiţiile în care infracţiunea pentru care a fost condamnat anterior a fost o infracţiune săvârşită din culpă, iar revocarea liberării condiţionate nu era obligatorie.

A mai solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.91 Cod penal.

Prin decizia penală nr.1205 din 17 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.881/304/2018, au fost admise ambele apeluri dispunându-se următoarele:

Desfiinţează în parte sentinţa.

Înlătură dispoziţiile sentinţei privind aplicarea art.38 C.P. rap la art.39 alin.1 lit.b C.P., art.104 alin.2 C.P., art. 104 alin.2 teza II C.p. rap. la art.44 C.P.

În baza art.104 alin.2 C.P.

Revocă liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr.1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr.1265 din 30.05.2012 şi dispune executarea restului de pedeapsă de 640 zile închisoare.

În baza art. 44 alin.2 C.P. rap. la art.39 alin.1 lit.b C.P.

Contopeşte pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr.1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr.1265 din 30.05.2012, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se adaugă un spor de 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenţie.

Deduce perioada executată de la 31.05.2012 la 25.04.2014 şi constată că i se consideră ca executate suplimentar un număr de 126 zile în baza art.55 ind.1 din Legea nr.169/2017.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care 868 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.

În motivarea deciziei s-au arătat umătoarele:

Este neîntemeiată solicitarea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare, neexistând nici un motiv din cele prevăzute de art.421 pct.2 lit.b Cod pr.penală sau de tratatele şi convenţiile internaţionale semnate de România, care să justifice această soluţie.

Pe de altă parte, în speţă, nu se poate pune în discuţie aplicarea dispoziţiilor art.5 Cod penal, în condiţiile în care infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze au fost comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, astfel încât tratamentul penal care i se aplică inculpatului este cel prevăzut de noul Cod penal.

În altă ordine de idei, decizia nr. 250/2019 a Curţii Constituţionale nu este incidentă în speţă, deoarece prima instanţă nu s-a pronunţat asupra vreunei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor ce formează obiectul prezentei cauze.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că  prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 16.11.2015, inculpatul a cumpărat din oraşul Vidin – Bulgaria, un pistol, precum şi un număr de 13 cartuşe, pe care le-a introdus fără drept pe teritoriul României, depozitându-le într-un seif de valori al familiei din locuinţa sa din comuna Bârca, judeţul Dolj.

Este nefondată critica parchetului, potrivit căreia în mod greşit prima instanţă l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art.343 alin.2 Cod penal.

Astfel, art.4 Cod pr.penală, reglementează în alineatul 1 prezumţia de nevinovăţie, iar alineatul 2 prevede principiul in dubio pro reo – orice îndoială este în favoarea inculpatului.

Prezumţia de nevinovăţie se reflectă în modul de desfăşurare a procesului penal, astfel încât pe întreaga durată a acestuia trebuie să fie respectate mai multe cerinţe: vinovăţia se stabileşte în cadrul procesului, cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale participanţilor, simpla acuzaţie neînsemnând şi stabilirea vinovăţiei; sarcina probei revine celui care formulează acuzaţia, interpretarea probelor făcându-se în fiecare etapă a procesului penal, iar concluziile unui organ judiciar nu sunt obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului; până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

Potrivit jurisprudenţa ÎCCJ (decizia nr.3465 din 27 iunie 2007), regula in dubio pro reo – constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, reflectând modul în care principiul aflării adevărului reglementat de art.5 Cod pr.penală, se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică, tocmai cu privire la vinovăţia inculpatului în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată, judecătorul nu-şi poate forma o convingere care să se constituie într-o certitudine, şi de aceea, el trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo, este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu-şi întemeieze hotărârile pe care le pronunţă pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. În speţă, acuzaţia pentru infracţiunea prev. de art.343 alin.2 Cod penal s-a bazat pe factura emisă de vânzător, declaraţia inculpatului potrivit căreia nu a înmânat arma niciunei persoane, raportul de constatare criminalistică nr.2057336 din 10.06.2016, raportul de constatare criminalistică nr.111.476 din 01.05.2016.

Analizând întreg materialul probator administrat în toate fazele procesuale, Curtea constată că nu există probe decisive complete, sigure că inculpatul ar fi folosit arma cumpărată din Bulgaria.

Astfel, din traducerea facturii emisă de vânzător (fila 43 dosar u.p.) nu rezultă că arma cumpărată ar fi fost nouă.

Pe de altă parte, în concluziile raportului de constatare ştiinţifică nr.111.476 din 01.05.2016 deşi s-a constatat prezenţa în canalul ţevii a unor urme reziduale de culoare închisă, s-a precizat că „nu deţinem criterii ştiinţifice de stabilire a vechimii urmelor prelevate …”

Totodată, prin raportul de constatare criminalistică nr.2057336 din 10.06.2016 s-a concluzionat că pe canalul ţevii armei s-au pus în evidenţă reziduuri de tragere – urme secundare ale împuşcăturii, însă nu s-a stabilit vechimea acestor reziduuri.

În acest context, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a apreciat că există un dubiu puternic în ceea ce priveşte uzul armei de către inculpat, motiv pentru care l-a achitat pentru infracţiunea prev.de art.343 alin.2 Cod penal.

Curtea apreciază că este nefondată şi critica formulată de parchet privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod pr.penală.

Astfel, prima instanţă a reţinut aceeaşi stare de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în condiţiile în care l-a achitat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.343 alin.2 Cod penal.

Totodată, este nefondată critica formulată de inculpat referitoare la modalitatea de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare, având în vedere criteriile prevăzute de art.74 alin.1 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor – inculpatul a cumpărat fără drept o armă şi a introdus-o în ţară, starea de pericol mediu pentru valoarea ocrotită de lege, persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, ceea ce dovedeşte că pedeapsa aplicată anterior nu şi-a atins scopul, inculpatul continuând să aibă o atitudine de dispreţ faţă de valorile sociale ocrotite de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, aceasta poate fi numai în detenţie, având în vedere faptul că inculpatul, după ce a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani aplicată prin s.p.nr.199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea, astfel cum a fost modificată prin decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr.1265 din 30.05.2012, a săvârşit infracţiunile ce formează obiectul prezentei cauze. Potrivit dispoziţiilor art.104 alin.2 Cod penal „dacă după acordarea liberării, cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.”

În schimb, Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a stabilit pedeapsa rezultantă pe care trebuie să o execute inculpatul, raportându-se la dispoziţiile art.43 alin.2 Cod penal.

Astfel, se observă că inculpatul nu se află în stare de recidivă postcondamnatorie, în condiţiile în care infracţiunea pentru care a fost condamnat anterior a fost săvârşită din culpă, context în care, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art.44, privind pluralitatea intermediară de infracţiuni.

În acest sens, art.44 alin.2 Cod penal, prevede că „în caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc, potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni”.

Prin urmare, pedeapsa rezultantă se va stabili potrivit dispoziţiilor art.44 alin.2 Cod penal rap.la art.39 alin.1 lit.b Cod penal.

Astfel, în baza art. 104 alin.2 C.P. se va revoca liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr.1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr.1265 din 30.05.2012 şi se va dispune executarea restului de pedeapsă de 640 zile închisoare.

În baza art. 44 alin.2 C.P. rap. la art.39 alin.1 lit.b C.P. se vor contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 199/28.11.2011 pronunţată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr.1382/304/2011 astfel cum a fost modificată prin Decizia penală a Curţii de Apel Craiova nr.1265 din 30.05.2012, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 10 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenţie.

Se va deduce perioada executată de la 31.05.2012 la 25.04.2014 şi se va constata că i se consideră ca executate suplimentar un număr de 126 zile în baza art.55 ind.1 din Legea nr.169/2017.

Domenii speta

Spete similare