Limitele rejudecării

Examinând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză cât şi din oficiu, tribunalul reţine următoarele:

Tribunalul consideră că instanţa de fond a depăşit limitele rejudecării.

Potrivit dispoziţiilor art. 385 C.pr.pen., instanţa de rejudecare este obligată să se conformeze indicaţiilor date prin decizia instanţei de apel asupra cărora această instanţă s-a pronunţat în mod explicit, în măsura în care situaţia de fapt rămâne cea avută în vedere la soluţionarea apelului.

Astfel, instanţa de fond a fost investită să soluţioneze cauza ca urmare a admiterii tuturor apelurilor declarate în cauză şi desfiinţării cu trimitere spre rejudecare dispusă prin d.pen. nr. 271/A/2009 a Tribunalului Bihor.

Prin decizia menţionată se arată în mod expres că „instanţa de fond a reţinut în mod just că, în cauză, atât participaţia penală celor trei  inculpaţi, cât şi vinovăţia acestora, sunt pe deplin dovedite. Ca atare  este legală hotărârea instanţei de fond sub aspectul condamnării inculpaţi pentru infracţiunea de furt şi tâlhărie . În ce priveşte pedepsele închisorii aplicate inculpaţilor şi cuantumul acestora, apreciem că au fost valorificate corect criteriile prev. de art.72 C.pen. S-au avut în vedere circumstanţele reale ale comiterii faptelor respectiv furt şi tâlhărie din locuinţă, valoarea prejudiciului, precum şi  circumstanţele personale ale acestora.”

Totodată se arată că motivul desfiinţării hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare este acela că instanţa de fond nu a efectuat operaţiunea de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.pen. nr. 128/2008 a Judecătoriei Oradea inculpatului Lingurar Valentin, operaţiune obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 85 C.pen. şi care nu poate fi efectuată de instanţa de control judiciar date fiind dispoziţiile deciziei nr. LXX/2007.

Prin urmare, instanţa de fond ar fi trebuit să se conformeze şi să procedeze doar la aplicarea dispoziţiilor art. 85 C.pen., iar apoi să efectueze operaţiunea de contopire cu pedepsele aplicate în cauză inculpatului LV.

Reindividualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi nu mai era posibilă având în vedere că instanţa de control judiciar s-a pronunţat asupra acestui aspect în mod explicit.

Nu se poate susţine că situaţia de fapt s-ar fi modificat în vreun fel, instanţa de rejudecare neadministrând nici o probă. Practic în rejudecare s-a procedat doar la o nouă dezbatere a cauzei în fond şi s-a dat hotărârea.

Nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 385 alin. 2 C.pr.pen. deoarece prin decizia de desfiinţare se arată în mod expres că pedepsele aplicate au fost just individualizate.

În consecinţă, instanţa de rejudecare a pronunţat o hotărâre nelegală depăşind limitele rejudecării, apelurile inculpaţilor PI şi VRF fiind întemeiate şi urmează a fi admise.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul neapelant LV, tribunalul reţine că potrivit dispoziţiilor art. 373 C.pr.pen., din oficiu, trebuie să verifice cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă putând hotărî şi în privinţa lor, sub condiţia de a nu le crea o situaţie mai grea. Întrucât şi în cazul acestuia, instanţa de rejudecare a depăşit limitele impuse prin decizia de desfiinţare, tribunalul va face aplicarea dispoziţiilor art. 373 C.pr.pen.

Pentru aceste considerente, tribunalul reţine în favoarea inculpaţilor aceleaşi circumstanţe atenuate avute în vedere în primul ciclu procesual, va aplica aceleaşi pedepse şi va stabili aceleaşi modalităţi de executare.

Domenii speta

Spete similare