Efectele recidivei internaţionale postcondamnatorii asupra unei pedepse pronunţate în România.

Art. 166 al. 13 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată.

Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală.

Art. 2, 3 din Decizia-cadru 2008/675/JAI din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal

Decizia-cadru 2008/675/JAI din 24 iulie 2008 vizează să asigure faptul că sunt conferite efecte juridice similare condamnărilor de la nivel naţional şi condamnărilor din alte state membre. În conformitate cu articolul 2 din decizia-cadru, o condamnare este definită ca „orice hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă penală care stabileşte săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte penale”.

În cazul în care condamnările anterioare sunt luate în considerare de către statul membru în care se desfăşoară un nou proces, acest lucru nu trebuie să aibă ca efect influenţarea, revocarea sau revizuirea condamnărilor anterioare.

În acelaşi sens, cu privire la aplicarea Deciziei-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Beshkov (Hotărârea din 21 septembrie 2017, cauza C 171/16). CJUE a stabilit că articolul 3 alineatul (3) din Decizia cadru 2008/675 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede că instanţa naţională, sesizată cu o cerere de aplicare, în vederea executării, a unei pedepse totale privative de libertate care ia în considerare printre altele pedeapsa aplicată în cadrul unei condamnări anterioare pronunţate de o instanţă a unui alt stat membru, modifică în acest scop modalităţile de executare ale acestei din urmă pedepse.

În concluzie, modalitatea de executare a unei pedepse pronunţate în străinătate (suspendare condiţionată, liberare condiţionată, etc.) este un atribut care ţine de suveranitatea statului în care s-a pronunţat condamnarea şi nu poate fi modificată de judecătorul naţional investit cu judecarea unei infracţiuni care intră într-o formă de pluralitate cu infracţiunea pentru care s-a pronunţat o soluţie de condamnare de către un stat străin. Prin urmare, în cazul recidivei internaţionale postcondamnatorii, instanţa nu poate revoca liberarea condiţionată acordată de statul străin.

Prin sentinţa penală nr. x/6.01.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/320/2019 s-a dispus:

În temeiul art. 396 al. 1, 2, 10 Cod de procedură penală, raportat la art. 335 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P.J. la pedeapsa principală de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Raportat la art. 43 al. 1 Cod penal, a fost adăugată la pedeapsa de 9 luni închisoare, restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, recunoscută prin Încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa principala rezultantă de 9 luni şi 637 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidivă, cu privare de libertate.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, din punct de vedere al laturii obiective, în data de 07.06.2018, inculpatul P.J. a condus autoturismul marca Chrysler, înmatriculat sub numărul xxx, fără a poseda permis de conducere şi, ajungând  pe DC 37 de pe raza loc Dumitreşti, oraş Miercurea Nirajului din jud. Mureş, în jurul orelor 17.30, în dreptul scolii generale, a pierdut controlul volanului şi a intrat în poarta de acces a imobilului nr. 35, aparţinând numitului N.D., pe care a avariat-o, după care au sosit organele de politie.

Din punct de vedere al laturii subiective, s-a dedus din circumstanţele reale ale săvârşirii că faptele au fost săvârşite de inculpat cu vinovăţie sub forma intenţiei, întrucât a prevăzut şi urmărit să conducă un autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere.

Pentru a retine starea de fapt obiectivă şi subiectivă mai sus menţionată, instanţa s-a întemeiat pe toate probele administrate în faza de urmărire penală, fără a înlătura niciuna.

Astfel, declaraţiile de suspect şi inculpat, prin care a recunoscut învinuirea, sunt concordante cu procesul-verbal de flagrant şi cu declaraţiile martorului N.D., din care rezultă ca în data de 07.06.2018 inculpatul a condus autoturismul Chrysler pe drumurile publice şi, ajungând  pe DC 37 de pe raza loc Dumitreşti, oraş Miercurea Nirajului din jud. Mureş, în jurul orelor 17.30, în dreptul şcolii generale, a pierdut controlul volanului şi a intrat în poarta de acces a imobilului nr. 35, aparţinând numitului N.D., pe care a avariat-o.

Din adresa IPJ Mureş, Serviciul Rutier, rezultă ca inculpatul nu figura ca posesor de permis de conducere.

În consecinţă, s-a considerat că starea de fapt reţinută supra rezultă în baza probelor administrate, dincolo de orice dubiu, în condiţiile art. 103 al.2 Cod de procedură penală.

În drept, nu rezultă cauze justificative sau de neimputabilitate dintre cele prevăzute de art. 18 Cod penal – 31 Cod penal.

În consecinţă, fapta inculpatului din data de 07.06.2018, când intenţionat a condus un autovehicul pe drumurile publice de pe raza jud. Mureş, fără a poseda permis de conducere, întruneşte atât pe latură obiectivă cât şi pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 al. 1 Cod penal.

Sub aspectul soluţiei procesuale, a rezultat, pe baza de probe, ca faptele în urma săvârşirii cărora inculpatul a fost trimis în judecată există dincolo de orice dubiu, constituie infracţiunea reţinută, menţionată supra, care a fost săvârşită de acesta.

În consecinţă, s-a considerat că se impune aplicarea uneia dintre soluţiile procesuale prevăzute de art. 396 Cod de procedură penală, pentru situaţia reţinerii vinovăţiei: renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau condamnare.

În privinţa individualizării pedepselor principale, s-a reţinut aplicabilitatea criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal şi art. 80-98 Cod penal.

În sensul de mai sus, individualizarea pedepsei presupune cercetarea interdependenţa atât a naturii, a cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, deoarece împreună sunt menite sa realizeze finalităţile pedepsei, în raport de persoana inculpatului, de faptă şi de posibilităţile oferite de lege: prevenţia, specială şi generală.

În privinţa cuantumului, pedepsele principale prevăzute de lege în privinţa infracţiunii reţinute sunt: - închisoarea de la 1 an, la 5 ani.

Art. 74 al. 1 Cod penal prevede ca şi criteriile de individualizare a pedepsei gravitatea faptei şi periculozitatea inculpatului în funcţie de subcriterii, astfel: împrejurările săvârşirii –  pe o strada comunală, afirmativ circulând pe raza mai multor localităţi; modul şi mijloacele – conducând un autovehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere, rezultând un accident fără victime; starea de pericol creată - periclitarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, rezultând din lipsa atestatului oficial al aptitudinilor inculpatului de conducător auto, precum şi avarierea bunurilor altor persoane, reparată de inculpat, cf declaraţiilor martorului N.D.; mobilul –  deplasarea cu maşina, respectiv scopul, afirmativ, pentru a-şi însuşi aptitudini de şofer; inculpatul a recunoscut învinuirea, este  adult, studii 8 clase, fără profesie, ocupaţie sau loc de munca, cu antecedente penale.

În sensul de mai sus, inculpatul a fost condamnat de mai multe ori, pentru săvârşirea de infracţiuni pe teritoriul Ungariei, dintre care condamnarea de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr 15.B.4/2012/26, modificată şi definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2 Bf.80/2013/11, a fost recunoscută prin Încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr 405/43/2014, prin care s-a dispus şi transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei în Romania.

S-a apreciat că nu se pot retine circumstanţe agravante sau atenuate dintre cele prevăzute de art. 75, art. 77 Cod penal şi nici stări de agravare a răspunderii penale, dintre cele prevăzute de art. 35 – art. 44 Cod penal.

S-a reţinut cauza de atenuare a judecării cauzei pe calea procedurii abreviate, cu efectul reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii prevăzute de lege, menţionate supra, reprezentând un caz special de reducere a pedepsei.

S-a reţinut cauza de agravare a recidivei, prevăzută de art. 41 al. 1 Cod penal, între infracţiunea din cauză şi condamnarea de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr 15.B.4/2012/26, modificată şi definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2 Bf.80/2013/11, a fost recunoscută prin Încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Astfel, în baza încheierii nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 17/2014 din 23.01.2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Ulterior recunoaşterii hotărârii instanţelor maghiare, certificatul în vederea transferării a fost retras de autorităţile maghiare, deoarece persoana condamnata putea fi liberată condiţionat mai devreme în Romania decât în Ungaria, cf adresa Ministerului de Justiţie din Ungaria din 11.02.2015, fila 186 dosar  405/43/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

În consecinţă, prin sentinţa penală nr. 10/10.04.2015, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, rămasă definitivă, a fost admisă contestaţia la executarea Încheierii nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, formulată din oficiu de judecătorul delegat, fiind anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 17/2014 din 23.01.2015 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Potrivit art. 166 al. 13 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, sentinţa de recunoaştere a hotărârii penale străine urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care transferarea nu mai este posibilă pe motiv de acordare a amnistiei ori ca urmare a faptului că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii ori ca urmare a decesului persoanei condamnate în statul emitent.

Întrucât cazurile de excluziune nu sunt incidente, cf supra, încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş produce efecte juridice sub aspectul stării de recidivă.

În privinţa felului recidivei, pedeapsa aplicată de autorităţile maghiare nu a fost adaptată.

Executarea pedepsei a început la data de 27.07.2011, când inculpatul a fost predat de autorităţi pentru efectuarea urmăririi penale în Ungaria, urmând a fi considerată executată integral la data de 26.07.2018, potrivit dreptului maghiar, cf certificatului din 15.05.2014 emis de autorităţile maghiare în vederea transferării şi executării pedepsei în România.

Persoana condamnată a fost pusă în libertate anticipat de autorităţile maghiare, respectiv la data de 27.10.2016, cf adresei Biroului National Interpol, f 104 dosar, în condiţiile în care pedeapsa ar fi expirat la data de 26.07.2018, cf supra.

Cf principiilor generale de drept şi art. 156, 163, 166 si art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicata, sentinţa de recunoaştere produce efecte potrivit dreptului român, atât în cazul pedepselor executabile, cât şi al stabilirii stării de recidivă.

Prin excepţie, restul calculat de autoritatea străină e relevant numai în privinţa pedepselor executabile în Romania, cf art. 156 al. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată - în concret nefiind comunicată nici existenţa şi nici inexistenţa vreunui rest de pedeapsa, stabilit de autorităţile maghiare.

În fine, durata arestului preventiv se deduce în cazul arestului executat în statul de executare, atunci când e executat în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române, respectiv se deduce din pedeapsa executabila in Romania, potrivit art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În consecinţă, s-a apreciat că, deoarece pedeapsa recunoscută nu e executabilă şi deoarece durata arestării în România în vederea predării pentru efectuarea urmăririi penale în Ungaria (19.07.2011-27.07.2011) nu urmează a se deduce din pedeapsă, rezultă că starea de recidivă s-a cercetat în raport de data începerii executării în Ungaria, din 27.07.2011, în condiţiile art. 72 Cod penal, similar executării de arest preventiv în Romania, ca şi în raport de data expirării acesteia, 26.07.2018, stabilită în raport de durata pedepsei, în condiţiile art. 186 Cod penal, când pedeapsa ar fi fost considerată executată în România, în condiţiile art. 106 Cod penal.

În sensul de mai sus, de la data de 27.07.2011 şi până la momentul punerii în libertate, din 27.10.2016, inculpatul executase efectiv 1.920 de zile din pedeapsă, care transformată în zile însemnă 2.557 zile închisoare, rămânând un rest neexecutat de 637 de zile închisoare.

Întrucât inculpatul a comis infracţiunea anterior datei considerării ca executate a pedepsei, potrivit dreptului intern, rezultă că a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă în raport de condamnarea de 7 ani închisoare ante-menţionate -  aplicată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr. 15.B.4/2012/26, modificată şi definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2 Bf.80/2013/11, pentru săvârşirea infracţiunii intenţionate de tâlhărie în formă agravată, şi recunoscută prin Încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş.

Întrucât starea de recidiva este unică, potrivit actualului Cod penal, numai tratamentul sancţionator fiind diferit, nu se impune schimbarea încadrării juridice reţinute de procuror, în raport de situaţia juridică a inculpatului.

Efectul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, incident în concret, cf supra, constă în adăugarea restului neexecutat din pedeapsa anterioară, la pedeapsa stabilită, fără a se pune problema revocării liberării condiţionate, care nu este de competenţa instanţelor romane, potrivit art. 43 al. 1 Cod penal.

S-a considerat că nu se pot reţine alte cauze de agravare a pedepsei dintre cele prevăzute de art. 32 Cod penal – art. 45 Cod penal şi nici cauze de atenuare.

În privinţa limitelor aprecierii potrivit art. 79 Cod penal, la stabilirea pedepselor, în urma aplicării efectelor cauzei de atenuare a procedurii abreviate şi apoi agravare a recidivei postcondamnatorii, au rezultat următoarele intervalele de aplicare a pedepsei principale a închisorii: de la 9 luni si 637 zile închisoare, la 3 ani, 4 luni şi 637 zile închisoare.

În sensul de mai sus, cauza de atenuare a procedurii abreviate atrage reducerea limitelor de pedeapsa, şi nu a cuantumului pedepselor, aşadar nu justifică reducerea limitei speciale minime sub 9 luni închisoare.

În privinţa individualizării executării, starea de recidivă exclude, sub aspecte de legalitate, orice altă forma de executare, cu excepţia celei cu privare de libertate în raport de prevederile art. 80 al. 2 lit. a) Cod penal - renunţarea la aplicarea pedepsei, art. 83 al. 2 lit. b) Cod penal - amânarea aplicării pedepsei, şi respectiv art. 91 al. 1 lit. b) Cod penal – suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În consecinţă, ţinând cont de gravitatea faptei şi de persoana inculpatului potrivit criteriilor menţionate supra, ca şi de forma executării efective, s-a apreciat ca următoarele pedepse sunt adecvate exigentelor legii penale şi asigură finalitatea preventivă, specială şi generală, pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului: 9 luni şi 637 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 al. 1 Cod penal, în stare de recidivă postcondamnatorie.

Din punct de vedere al individualizării soluţiei procesuale, se impune aplicarea celei corespunzătoare individualizării pedepsei principale deja efectuată: condamnarea, prevăzută de art. 396 al. 1, 2, 10 Cod de procedură penală.

În privinţa pedepselor complementare, în raport de natura şi gravitatea faptei şi de persoana inculpatului, cf supra, s-a apreciat că nu este necesară suplimentarea sancţiunii rezultând din aplicarea pedepsei principale stabilite.

Nefiind stabilite pedepsele complementare, nu este posibilă nici aplicarea de pedepse accesorii, potrivit art. 65 al. 1 Cod penal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 396 al. 1, 2, 10 Cod de procedură penală, raportat la art. 335 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P.J., la pedeapsa principală de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Raportat la art. 43 al.1 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 9 luni închisoare, restul neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, recunoscută prin Încheierea nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 9 luni şi 637 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, în stare de recidivă, cu privare de libertate.

Împotriva aceste sentinţe penale a declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş şi inculpatul P.J..

Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinţei penale nr. 3/6.01.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/320/2019 privind pe inculpatul P.J. şi în rejudecare să se constate că inculpatul a săvârşit infracţiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 al. 1 Cod penal în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 41 al. 1 Cod penal rap. la art. 43 al. 5 Cod penal, termenul 1 al recidivei postexecutorii fiind reprezentat de condamnarea de 7 ani închisoare dispusă de Tribunalul Sectorului Limitrof din Budapesta şi recunoscută prin Încheierea penală nr. 49/2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş din care a liberat la data de 27.10.2016, dată la care termenul de reabilitare de 5 ani conform art. 166 al. 1 lit. b) Cod penal s-ar împlini la data de 26.10.2021, inculpatul săvârşind infracţiunea de conducere fără permis prevăzută de art. 335 al. 1 Cod penal în cursul termenului de reabilitare, respectiv la data de 7 iunie 2018.

S-a mai solicitat să se dispună în baza art. 396 al. 2 şi 10 Cod procedură penală condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis prevăzută de art. 335 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 1 Cod penal rap. la art. 43 al. 5 Cod penal la o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele speciale de la 1 la 5 ani.

În motivarea căii de atac s-a considerat, în privinţa felului recidivei, că sunt aplicabile prevederile art. 41 al. 1 Cod penal rap. la art. 43 al. 5 Cod penal privind recidiva postexecutorie. Din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul P.J. a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare la data de 27.07.2011 când a fost predat autorităţilor maghiare pentru efectuarea urmăririi penale în Ungaria, urmând a fi considerată executată integral la data de 26.07.2018, după cum rezultă din certificatul din 15.05.2015 emis de autorităţile maghiare în vederea transferării şi executării pedepsei în România. Potrivit adresei Biroului Naţional Interpol nr. 3361788/SEA din 20.11.2020 inculpatul P.J. a fost liberat de autorităţile maghiare din executarea pedepsei de 7 ani închisoare la data de 27.10.2016. Având în vedere că din relaţiile comunicate de Interpol rezultă că inculpatul a fost liberat fără vreun rest de pedeapsă s-a considerat că în mod neîntemeiat s-a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis în stare de recidivă postcondamnatorie cu consecinţa adăugării la pedeapsa de 9 luni închisoare a întregii perioade rămase de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, respectiv 637 de zile. S-a apreciat că, în cazul în care instanţa ar fi considerat incomplete relaţiile de la Interpol s-a considerat că s-ar fi impus solicitarea de relaţii  de la autorităţile ungare cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 7 ani închisoare, respectiv dacă la momentul liberării inculpatului Paczi Jozsef din Penitenciarul din Ungaria a rămas vreun rest neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare şi nu adăugarea în întregime la pedeapsa de 9 luni închisoare a perioadei rămase de executat din pedeapsa aplicată.

S-a considerat că, faţă de relaţiile comunicate de Interpol, din care rezultă că inculpatul P.J. a fost liberat la data de 27.10.2016 din pedeapsa de 7 ani închisoare  fără vreun rest de pedeapsă, acesta este momentul în care pedeapsa se consideră executată conform art. 43 al. 5 Cod penal şi de la care curge termenul de reabilitare de 5 ani conform art. 166 al. 1 lit. b) Cod penal care s-ar împlini la data de 26.10.2021, iar inculpatul a săvârşit fapta în 7 iunie 2018, deci în cursul termenului de reabilitare.

S-a concluzionat că se impunea reţinerea stării de recidivă postexecutorie şi condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis prevăzută de art. 335 al. 1 Cod penal la o pedeapsă cuprinsă între limitele de pedeapsă calculate conform art. 396 al. 10 Cod procedură penală şi art. 43 al. 5 Cod penal, respectiv între 1 şi 5 ani închisoare.

Inculpatul P.J. solicită admiterea apelului său şi lăsarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a munci. Recunoaşte că a greşit dar apreciază că se impune lăsarea sa în stare de liberatate.

Analizând apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpatul P.J. prin prisma limitelor prevăzute de art. 417, 418 şi 420 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar constată că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Sub aspectul stării de fapt, corect reţinută de către instanţă, pornind de la materialul probator administrat în cauză, hotărârea primei instanţe nu comportă nici un fel de critică, fiind justă concluzia la care s-a oprit judecătorul de fond, anume că inculpatul P.J. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută şi pedepsită de art. 335 al. 1 Cod penal.

Procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 7.06.2018 se coroborează cu declaraţiile martorului N.D., şi cu adresa nr. 292.904/23.07.2018 emisă de IPJ Mureş – Serviciul rutier.

În faţa instanţei de fond, inculpatul a recunoscut fapta de care este acuzat solicitând judecarea sa conform procedurii simplificate prevăzute de art. 374 al. 4 Cod procedură penală şi art. 396 Cod procedură penală.

Cu privire la apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş

În cadrul apelului formulat, reprezentantul Ministerului Public a criticat în esenţă natura recidivei reţinute în sarcina inculpatului P.J. faţă de infracţiunea dedusă judecăţii şi, subsecvent, efectele pe care le produce.

Instanţa de control judiciar a reamintit faptul că inculpatul P.J. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr. 15.B.4/2012/26, definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2.Bf.80/2013/11.

Prin încheierea nr. 49/CC/19.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 405/43/2014 a fost recunoscute hotărârile penale anterior menţionate şi în baza art. 154 al. 6 lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată condamnatului P.J.. S-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului perioada deja executată începând cu data de 19 iulie 2011.

Ulterior recunoaşterii hotărârii de condamnare autorităţile maghiare şi-au retras certificatul în vederea transferării deoarece persoana condamnată putea fi liberată condiţionat mai devreme în România decât în Ungaria, conform adresei Ministerului de Justiţie din Ungaria din data de 11.02.2015.

Prin sentinţa penală nr. 10/10.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. 94/43/2015 în baza art. 154 al. 13 lit. a) din Legea nr. 302/2014 s-a admis cererea privitoare la sentinţa penală nr. 49/CC din data de 19.12.2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş formulată de judecătorul delegat la Compartimentul Executări Penale al acestei instanţe şi s-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 17/2014 emis în baza acestei sentinţe, ca urmare a retragerii de către autorităţile emitente a certificatului prevăzut de Anexa 5 din Legea nr. 302/2004 privitor la condamnatul P.J..

În motivarea sentinţei penale anterior menţionate, Curtea de Apel Târgu Mureş a reamintit prevederile art. 154 al. 13 lit. a) din Legea nr. 302/2004 (în forma în vigoare la data pronunţării) conform cărora dacă, după emiterea mandatului de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau închisorii, statul emitent îşi retrage certificatul, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. În acest caz, sentinţa instanţei române urmează să producă efecte juridice numai sub aspectul stării de recidivă, în afară de cazul în care retragerea certificatului s-a făcut pe motiv de aplicare a amnistiei ori ca urmare că s-a stabilit ulterior că persoana nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii sau ca urmare a decesului persoanei condamnate.

Din certificatul emis de autorităţile maghiare la data de 15.05.2014 în dosarul nr. 405/43/2014 rezultă că inculpatul P.J. a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare la data de 27.07.2011 când a fost predat autorităţilor maghiare pentru efectuarea urmăririi penale în Ungaria, urmând a fi considerată a fi executată integral la data de 26.07.2018.

Din adresa nr. 3361788/SEA din 20.11.2020 emisă de Biroul Naţional Interpol (fila 104 dosar 8339/320/2019 fond) rezultă că inculpatul P.J. a fost eliberat din Penitenciar din Ungaria la data de 27.10.2016 şi începând cu această dată nu mai există informaţii referitoare la sus-numit în bazele de date ale poliţie ungare.

Fapta care face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită la data de 7.06.2018.

În cazul faptei săvârşite de inculpatul P.J. îşi găsesc aplicare prevederile art. 41 al. 3 Cod penal cu privire la recidiva internaţională. În ceea ce priveşte felul recidivei, în acord cu judecătorul de prim grad s-a considerat că este vorba despre o recidivă postcondamnatorie. În certificatul din 15.05.2015 emis de autorităţile maghiare în vederea transferării şi executării pedepsei în România de către inculpat rezultă că aceasta urmează a se finaliza în 26.06.2018. Totodată, din adresa Ministerului de Justiţie din Ungaria din data de 11.02.2015, prin care s-a dispus retragerea certificatului, rezultă că fracţia de pedeapsă necesară pentru a fi executată în vederea liberării condiţionate este mai mare în Ungaria decât în România. Contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public, din adresa nr. 3361788/SEA din 20.11.2020 emisă de Biroul Naţional Interpol nu rezultă că liberarea din penitenciar a inculpatului Paczi Jozsef din data de 27.10.2016 ar fi avut loc la termen, ci numai că, ulterior acestei date, nu mai există date despre inculpat în baza de date a poliţiei ungare.

O altă problemă de drept care este necesar a fi dezlegată de către instanţa de control judiciar este aceea a efectelor recidivei internaţionale postcondamnatorii asupra unei pedepse pronunţate în România.

Spre deosebire de Codul penal din 1969 care, prin art. 37 al. 3 Cod penal, prevedea caracterul facultativ al recidivei internaţionale, actualul Cod penal, prin art. 41 al. 3, stabileşte caracterul obligatoriu al acestei forme de recidivă, condiţionând-o însă de dubla incriminare a faptei pentru care s-a pronunţat condamnarea, precum şi de recunoaşterea hotărârii de condamnare potrivit legii.

Recunoaşterea hotărârilor penale străine este reglementată prin Legea nr. 302/2004, prin Titlul V – Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe (nemembre ale Uniunii Europene), Titlul VI – Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană şi Titlul VII - Recunoaşterea şi executarea în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost dispuse sancţiuni sau măsuri penale neprivative de libertate.

Prin titlul VI al Legii nr. 302/2004 a fost transpusă în legislaţia naţională Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, acest titlu reglementând în fapt transferarea unei persoane române condamnate de un stat membru al Uniunii Europene, deţinute în acel stat, în România, în vederea executării pedepsei.

Această procedură presupune recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate de statul membru al Uniunii Europene şi dispoziţia de transferare a persoanei condamnate în România în vederea executării pedepsei aplicate de acest stat, executare care, potrivit art. 156 din Legea nr. 302/2004, este guvernată de legea română.

Într-o astfel de situaţie, în cazul în care hotărârea de condamnare pronunţată de un stat membru al Uniunii Europene a fost recunoscută în cadrul acestei proceduri de transfer al executării pedepsei, câtă vreme executarea pedepsei privative de libertate este guvernată de legea română, efectele recidivei nu ridică probleme.

În schimb, în situaţia în care statul membru nu a solicitat transferul executării pedepsei în România (sau a retras această solicitare, cum este cazul în speţă), în cauză devine aplicabilă Decizia-cadru 2008/675/JAI din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal.

Aşa cum s-a reţinut în Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu din 02.06.2014, este în interesul unei justiţii penale eficace în cadrul Uniunii Europene, inclusiv pentru protecţia victimelor criminalităţii, ca toate statele membre să dispună de norme privind luarea în considerare, în toate etapele procesului penal, a faptului că o persoană se află la prima infracţiune sau a mai fost condamnată într-un alt stat membru. Capacitatea de a evalua trecutul infracţional al inculpatului este esenţială pentru buna desfăşurare a noului proces penal, în special pentru a garanta luarea de decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la arestul preventiv sau cauţiunea şi pentru a deţine toate informaţiile disponibile în etapa de pronunţare a sentinţei.

S-a precizat că în acest context a fost adoptată Decizia-cadru 2008/675/JAI din 24 iulie 2008 privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal. Decizia-cadru permite autorităţilor judiciare dintr-un stat membru să ia în considerare hotărârile penale definitive pronunţate de instanţele din alte state membre. Acesta stabileşte condiţiile în care autorităţile în cauză iau în considerare, în cadrul unui proces penal împotriva unei persoane, condamnările anterioare pronunţate împotriva aceleiaşi persoane pentru fapte diferite săvârşite în alte state membre. În cadrul unui nou proces penal, statele membre trebuie să se asigure că respectivele condamnări anterioare pronunţate în alt stat membru sunt luate în considerare în mod corespunzător, în conformitate cu aceleaşi norme ca şi condamnările anterioare de la nivel naţional.

Decizia-cadru vizează să asigure faptul că sunt conferite efecte juridice similare condamnărilor de la nivel naţional şi condamnărilor din alte state membre. În conformitate cu articolul 2 din decizia-cadru, o condamnare este definită ca „orice hotărâre definitivă pronunţată de o instanţă penală care stabileşte săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte penale”.

În cazul în care condamnările anterioare sunt luate în considerare de către statul membru în care se desfăşoară un nou proces, acest lucru nu trebuie să aibă ca efect influenţarea, revocarea sau revizuirea condamnărilor anterioare.

În acelaşi sens, cu privire la aplicarea Deciziei-cadru 2008/675/JAI a Consiliului din 24 iulie 2008 s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza Beshkov (Hotărârea din 21 septembrie 2017, cauza C 171/16). CJUE a stabilit că articolul 3 alineatul (3) din Decizia cadru 2008/675 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede că instanţa naţională, sesizată cu o cerere de aplicare, în vederea executării, a unei pedepse totale privative de libertate care ia în considerare printre altele pedeapsa aplicată în cadrul unei condamnări anterioare pronunţate de o instanţă a unui alt stat membru, modifică în acest scop modalităţile de executare ale acestei din urmă pedepse.

În concluzie, modalitatea de executare a unei pedepse pronunţate în străinătate (suspendare condiţionată, liberare condiţionată, etc.) este un atribut care ţine de suveranitatea statului în care s-a pronunţat condamnarea şi nu poate fi modificată de judecătorul naţional investit cu judecarea unei infracţiuni care intră într-o formă de pluralitate cu infracţiunea pentru care s-a pronunţat o soluţie de condamnare de către un stat străin. Prin urmare, în cazul recidivei internaţionale postcondamnatorii, instanţa nu poate revoca liberarea condiţionată acordată de statul străin.

Cum adăugarea restului de pedeapsă rămas neexecutat la pedeapsa pronunţată pentru cel de-al doilea termen al recidivei conform art. 43 al. 1 Cod penal este o operaţiune subsecventă liberării condiţionate, nici această operaţiune juridică nu poate avea loc.

Recidiva internaţională postcondamnatorie va fi avută în vedere numai la individualizarea judiciară a tratamentului sancţionator pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

Aplicând principiile teoretice anterior menţionate la prezenta speţă, instanţa de control judiciar a înlăturat dispoziţia primei instanţe de adăugare a restului de 637 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr. 15.B.4/2012/26, definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2.Bf.80/2013/11.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată în concret inculpatului P.J., instanţa de control judiciar constată că nu s-a făcut o justă individualizare prin prima prevederilor art. 74 Cod penal.

Inculpatul P.J. s-a suit la volanul autoturismului marca Chrysler având numărul de înmatriculare provizorii XXX fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de vehicule, a condus pe drumurile publice pe raza localităţii Dumitreşti din oraş Miercurea Nirajului, a pierdut controlul volanului şi s-a izbit în gardul imobilului cu nr. 35, în urma accidentului fiind distrusă o parte de gard precum şi uşa de acces în imobil, iar autoturismul condus a fost avariat. Mobil săvârşirii faptei, anume acela de a învăţa să conducă înainte de a se înscrie la şcoala de şoferi denotă o oarecare lipsă de responsabilitate a inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior şi de autorităţile din Ungaria. Un aspect pozitiv care va fi reţinut în favoarea inculpatului de către instanţa de control judiciar este repararea în cursul procesului penal a pagubelor pricinuite martorului N.D., proprietarul imobilului avariat.

Reindividualizând pedeapsa prin prisma aspectelor anterior menţionate, instanţa de control judiciar a majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.J. de la 9 luni închisoare la 1 an şi 3 luni închisoare.

Cu privire la apelul formulat de inculpatul P.J.

Inculpatul P.J. a solicitat admiterea apelului său şi lăsarea sa în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a munci. Recunoaşte că a greşit dar apreciază că se impune lăsarea sa în stare de liberatate.

Având în vedere motivul de apel invocat, referitor la reducerea cuantumului pedepsei, s-a constatat că acesta este nefondat. Modul şi circumstanţele comiterii infracţiunii, astfel cum a fost detaliat mai sus, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului pledează pentru aplicarea unui tratament sancţionator mai sever care să asigure realizarea scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei. Însă apelul inculpatului este fondat pentru alt motiv, care nu a fost invocat, anume acela al nelegalei adăugări a restului de 637 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare pronunţată prin sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Sectoarelor Limitrofe Budapesta în data de 26.11.2012, în dosarul nr. 15.B.4/2012/26, definitivă prin sentinţa penală pronunţată de Curtea de Apel a Capitalei în data de 22.10.2013, în dosarul nr. 2.Bf.80/2013/11, astfel cum s-a argumentat în cadrul analizei asupra apelului formulat de reprezentantul Ministerului Public.

Faţă de cele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală au fost admise apelurile promovate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş şi inculpatul P.J. împotriva sentinţei penale nr. 3/6.01.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. 8339/320/2019.

Domenii speta

Spete similare