Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Reindividualizare pedeapsă

DREPT PENAL

Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului. Reindividualizare pedeapsă

- art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal

- art. 396 alin. 1, 2 și alin. 10 Cod procedură penală

Curtea a constatat că versiunea prezentată de către inculpat nu este corectă. Dimpotrivă, acesta a condus autoturismul pe un drum public și nu doar și-a mișcat mașina pentru a o parca și nici nu a fost cooperant cu proprietarul mașinii avariate.

Având în vedere împrejurările cauzei, modul de comitere a acesteia, conduita inculpatului de recunoaștere a faptei, vârsta acestuia, valoarea relativ mare a alcoolemiei, accidentul rutier produs, existența stării de recidivă posteexecutorie, respectiv persistența acestuia în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum şi pericolul social al faptei şi, în conformitate cu jurisprudenţa constantă în materie, curtea a apreciat că motivele reținute de instanța de fond privind individualizarea sancțiunii penale nu sunt plauzibile, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului şi modalitatea de individualizare a executării acesteia sunt prea blânde faţă de datele speţei.

Dimpotrivă, odată ce inculpatul a consumat în exces alcool și în această stare a condus mașina pe un drum public fără să îl intereseze antecedența penală și chiar producând un accident rutier, este greu ca instanța de control judiciar să se orienteze spre pedeapsa cea mai blândă fără ca scopul și funcțiile sancțiunii penale să fie atinse, astfel că s-a impus aplicarea pedepsei închisorii egale cu minimul special care să fie executată în regim de detenție.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 432 din 1 iulie 2021

Prin Sentinţa penală nr. (...)/2021 din data de 9 martie 2021 pronunţată de Judecătoria (...), în temeiul art. 396 alin. 2 şi 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul (I), fiul lui (...) şi (...), născut la data de (...) în loc. (L), jud. (J), CNP (...), domiciliat în (...), str. (...), nr. (...), bl. (...), ap. (...), jud. (J) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (recidivă postexecutorie) la pedeapsa de: 230 zile amendă.

În temeiul art. 61 alin. 2 şi 4 lit. c) Cod penal a fost stabilită suma corespunzătoare unei zile amendă la 30 de lei, astfel că inculpatul execută o amendă de 6.900 lei.

În temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 66 alin. 1, lit. i) Cod penal i s-a interzis inculpatului dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere categoria AM, B1, B, pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

I s-a atras atenţia inculpatului că neexecutarea, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, atrage înlocuirea zilelor amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

I s-a pus în vedere inculpatului că potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. (...)/P/2020 din data de 12.11.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), înregistrat pe rolul Judecătoriei (...) la data de 16.11.2020, sub nr. (...)/271/2020, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului (I) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esență, următoarea situaţie de fapt: la data de (...), în jurul orei 18:50, inculpatul (I) a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...) pe strada (...) din (...), având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 3,37 gr.‰.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: protocolul etilotest nr. (...) din (...) (fila 12); proces-verbal de exprimare a consimțământului pentru recoltare (fila 14); proces-verbal de recoltare mostre biologice (fila 16); cerere de analiză (fila 17); fişă de examen clinic (fila 18); copii după actele de identitate ale inculpatului (fila 19); buletinul de analiză toxicologică nr. (...)/A1/588 eliberat de S.J.M.L. (J) la data de 22.06.2020 (fila 24); declaraţiile date de (I) în calitate de inculpat (filele 25-26 şi 51-52); declaraţia dată de (I) în calitate de suspect (filele 29-32); declaraţia martorului (M1) (filele 35-37); declaraţia martorului (M2) (filele 45-48).

La termenul de judecată din 9 martie 2021, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, iar instanţa a admis în temeiul art. 375 alin. 1 Cod procedură penală cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Analizând probele administrate în faza de urmărire penală în raport cu prevederile art. 375 Cod procedură penală, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:

La data de (...), organele de poliţie au fost dirijate de către ofiţerul de serviciu să se deplaseze la un apel S.N.U.A.U 112 pe strada (...) din (...) unde se reclama producerea unui accident de circulaţie soldat cu pagube materiale. La faţa locului s-au identificat două autoturisme, respectiv autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare (...) care prezenta avarii în partea stângă şi autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...) care prezenta avarii în partea stângă spate.

De asemenea, au fost identificate mai multe persoane, anume martorul (M1), proprietarul autoturismului marca Volkswagen şi soţia inculpatului, (sI).

Organele de poliţie i-au solicitat numitei (sI) să îl cheme pe inculpatul (I), acesta apărând la scurt timp după solicitare (proces verbal de constatare filele 10-11 dosar u.p.).

Inculpatul (I) a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 1,30 m/l alcool pur în aerul expirat (fila 12 dosar u.p.).

Ulterior, la sediul SML (...), inculpatului i-a fost recoltată o probă de sânge, rezultând o alcoolemie de 3,37 g/l alcool pur în sânge (buletin de analiză toxicologică – fila 24 dosar u.p.).

Fiind audiat, inculpatul a arătat că la data de (...), a pornit cu autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...), din satul (L) şi a ajuns în (...), la domiciliul, în jurul orelor 14:00. Ajuns în faţa blocului, a constatat că locul de parcare este ocupat, astfel că a parcat autoturismul în faţa celui care ocupa locul de parcare. În timp ce se afla în apartament a consumat băuturi alcoolice, iar la un moment dat a fost sunat de către un vecin care i-a cerut să mute autoturismul ca să poată ieşi. Inculpatul a coborât la autoturism, s-a urcat la volan, iar în timp ce a efectuat manevra de mers înapoi a tamponat autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare (...) care se afla parcat pe trotuar (declaraţie suspect filele 30-32 dosar u.p.).

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului (I), care la data de (...), în jurul orei 18:50, a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...) pe strada (...) din (...), având la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv de 3,37 gr.‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal.

Fapta a fost săvârşită pe strada (...) din (...) care are calitatea de drum public conform art. 6 alin. 1 pct. 14 din OUG 195/2002 potrivit căruia prin drum public se înţelege „orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile”.

Natura de drum public a străzii (...) din (...) este de notorietate locală, motiv pentru care instanţa nu a administrat probe cu privire la acest aspect.

Cu privire la elementul material al laturii obiective, s-a arătat că acesta constă în acţiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere, respectiv autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...), pe un drum public.

În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 3,37 gr ‰ alcool pur în sânge.

În ceea ce priveşte urmarea imediată, s-a arătat că aceasta constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice şi psihice, au o viteză de reacţie scăzută şi simţuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situaţiile periculoase din trafic.

Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale şi a acceptat că astfel pune în pericol siguranţa circulaţiei, chiar dacă nu a urmărit producerea ei (intenţie indirectă).

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 386 alin. 1 Cod procedură penală întrucât fapta există, a fost săvârşită de către inculpat şi constituie infracţiune, instanţa a dispus condamnarea inculpatului.

Individualizarea judiciară a pedepsei.

Instanţa de fond a avut în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum şi criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei făcându-se în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

La stabilirea pedepsei infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, s-a ţinut cont de gradul de pericol real al faptei săvârșite, prin raportare la circumstanțele de facto în care a avut loc comiterea acesteia.

În acest sens, instanţa a reţinut că raportat la valoarea mare a alcoolemiei, fapta inculpatului este deosebit de gravă. Însă, contextul în care inculpatul a condus autoturismul, scopul pentru care s-a urcat la volan şi distanţa infimă parcursă, au dus la o atenuare importantă şi reală a pericolului pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Astfel, din probele administrate s-a constatat că inculpatul a condus autoturismul pe o distanţă scurtă, aproximativ 2-3 metri, scopul fiind acela de a parca autoturismul. Prin urmare s-a concluzionat că, în concret, fapta inculpatului nu a produs o lezare gravă a valorii sociale apărate de norma din art. 336 Cod penal.

Mai mult, s-a reţinut că inculpatul a avut o atitudine asumată faţă de organele de poliţie, prezentându-se la faţa locului la scurt timp după solicitarea acestora.

S-a mai arătat că, inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, anterior, prin Sentinţa penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...), fiind condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Instanţa de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, urmată de executarea în regim de detenţie (având în vedere starea de recidivă postexecutorie), raportat la modul, scopul, contextul comiterii faptei şi la personalitatea şi implicaţiile grave pe care le-ar avea asupra inculpatului, nu se impune în prezenta cauză.

Astfel, în plus faţă de cele expuse mai sus, instanţa a reţinut că inculpatul a recunoscut fapta încă din faza de urmărire penală, că este pensionar, în vârstă de 61 ani şi are în îngrijire pe mama sa în vârstă de 86 ani. Inculpatul a depus eforturi în vederea diminuării „consecinţelor” faptei sale, în acest sens achitând suma de 2.800 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismul tamponat.

S-a mai reţinut că inculpatul se bucură de o apreciere pozitivă în societate, din recomandarea de la ultimul loc de muncă rezultând că acesta a fost un angajat model, fiind disciplinat şi foarte muncitor, executând la timp şi bine sarcinile primite. De asemenea, preşedintele Asocaţiei de Proprietari (...) Zona de Vest a apreciat că inculpatul este un bun platnic, gospodar şi că nu a avut niciodată sesizare de la locatari cu privire la un comportament neadecvat.

În final, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei amenzii într-un cuantum ridicat şi prin interzicerea ca măsură complementară a dreptului inculpatului de a conduce autovehicule pe durată de 3 ani de la rămânerea definitivă a sentinţei.

Pentru considerentele expuse, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa de 230 zile amendă pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (recidivă postexecutorie).

În temeiul art. 61 alin. 2 şi 4 lit. c) Cod penal a stabilit suma corespunzătoare unei zile amendă la 30 de lei, astfel că inculpatul execută o amendă de 6.900 lei.

Fiind necesară completarea represiunii rezultate din pedeapsa principală, instanţa, în temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art. 66 alin. 1, lit. i) Cod penal a interzis inculpatului dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere categoria AM, B1, B, pe o durată de 3 ani de la data rămânerii definitive a sentinţei.

Prin apelul declarat în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei sentinţe legale şi temeinice, prin care să se dispună condamnarea inculpatului intimat la o pedeapsă cu închisoarea just individualizată, în regim de detenţie.

În motivare se arată în esență că pedeapsa aplicată este nejustificat de blândă, raportat la alcoolemia avută în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, cu atât mai mult cu cât fapta s-a săvârşit în stare de recidivă postexecutorie, respectiv inculpatul fiind condamnat şi în trecut pentru aceeaşi infracţiune, la pedeapsa de un an şi două luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...).

Consideră că valoarea alcoolemiei nu poate fi ignorată în procesul de individualizare al pedepsei şi de asemenea, că recunoaşterea faptei de către inculpatul intimat nu este suficientă pentru a justifica un tratament atât de blând.

Examinând sentinţa atacată atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea a constatat că, aceasta este legală şi temeinică parţial, sens în care apelul declarat de către parchet a fost admis.

În mod corect a reţinut instanţa de fond starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului (I) pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reţinută de către prima instanţă, raportat la probatoriul administrat şi procedura recunoaşterii urmată de către inculpatul (I) s-a constatat că, la data de (...), în jurul orei 18:50, acesta a condus autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...) pe strada (...) din (...), având la momentul prelevării mostrelor biologice o având o îmbibație alcoolică de 1,30 m/l alcool pur în aerul expirat.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. (...)/AL/588 din 22.06.2020 emis de SJML (J) rezultă că, numitul (I) a avut o alcoolemie de 3,37 g‰ alcool pur în sânge la recoltarea probei biologice la ora 19:55.

Totodată, s-a reținut că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, respectiv prin Sentinţa penală nr. (...)/27.11.2015 a Judecătoriei (...) definitivă prin neapelare la 29.12.2015, a fost condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

Deși inculpatul a afirmat în faza de urmărire penală că inițial a parcat autoturismul pe care îl conducea în fața altui autoturism care i-a ocupat locul de parcare, după care a consumat băuturi alcoolice și apoi s-a deplasat pentru a permite ca autoturismul blocat să iasă din parcare, totuși în fața instanței de judecată a declarat că a condus mașina în parcarea din fața blocului de pe strada (...) din (...).

Însă martorul (M1) – vecin de bloc cu inculpatul, a declarat în faza de urmărire penală că în data de (...) orele 18:48 se afla pe strada (...) și a observat mașina marca Opel, cu numărul de înmatriculare (...) aparținând inculpatului care se deplasa pe strada (...) din (...) înspre strada (...) și la un moment dat, în timp ce se afla în dreptul imobilului cu nr. (...) a efectuat mai multe manevre dorind probabil să întoarcă și a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare (...).

Martorul a arătat că, a observat că inculpatul era neatent și l-a atenționat, însă după accident acesta a venit împreună cu proprietarul autoturismului avariat la inculpat care emana miros de alcool și acesta a afirmat că nu îl interesează și nu îi pasă.

Prin urmare, versiunea prezentată de către inculpat nu este corectă întrucât acesta chiar a condus autoturismul pe strada (...) și nu doar și-a mișcat mașina pentru a o parca și dacă acesta era cooperant cu proprietarul mașinii avariate, cu siguranță că nu se ajungea la formarea acestui dosar penal.

Având în vedere împrejurările cauzei, modul de comitere a acesteia, conduita inculpatului de recunoaștere a faptei, vârsta acestuia, valoarea relativ mare a alcoolemiei, accidentul rutier produs, existența stării de recidivă posteexecutorie, respectiv persistența acestuia în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, precum şi pericolul social al faptei şi, în conformitate cu jurisprudenţa constantă în materie, instanţa a apreciat că atât pedeapsa aplicată inculpatului cât şi modalitatea de individualizare a executării acesteia sunt prea blânde faţă de datele speţei, astfel că s-a impus aplicarea pedepsei închisorii egale cu minimul special care să fie executată în regim de detenție.

Altfel zis, motivele reținute de instanța de fond privind individualizarea sancțiunii penale nu sunt plauzibile și nu justifică deloc aplicarea pedepsei amenzii penale.

Dimpotrivă, odată ce inculpatul a consumat în exces alcool și în această stare a condus mașina pe strada (...) fără să îl intereseze antecedența penală și chiar a reușit să producă un accident rutier, este greu ca instanța de control judiciar să se orienteze spre pedeapsa cea mai blândă fără ca scopul și funcțiile sancțiunii penale să fie atinse.

Pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/09.03.2021 pronunţată de Judecătoria (...), pe care a desfiinţat-o şi în rejudecare a înlăturat dispoziţia instanţei de fond de condamnare a inculpatului (I) la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.900 lei (230 zile amendăx30 lei) pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (recidivă postexecutorie), precum şi dispoziţiile art. 63 alin. 1 şi art. 559 alin. 1 Cod procedură penală.

Întrucât apelul parchetului nu a vizat menținerea pedepselor complementare și raportat la noua sancțiune penală aplicată și la criteriile prevăzute de art. 67 Cod penal, acestea nu mai sunt necesare, a înlăturat dispoziţia instanţei de fond de aplicare a dispoziţiilor art. 67 rap. la art. 66 alin. 1 lit. i) Cod penal.

În baza art. 396 alin. 1, 2 și alin. 10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul (I) pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal la pedeapsa de un an închisoare în regim de detenție, cu menținerea celorlalte ale dispoziţiilor sentinţei atacate.

Domenii speta

Spete similare