Plângere contravenţie

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr.x la 14.03.2016, petentul Ţ. I.  a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria R16, nr.x încheiat la 23.02.2016, solicitând anularea acestuia.

În motivare a arătat că, în procesul verbal se reţine că la data de 26.08.2015, ora 19,59, a circulat  pe DN 58 km 28+601m, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare x, fără a deţine rovinietă valabilă, faptă care constituie contravenţie potrivit art. 8 alin.(1) din OG 15/2002, modificată şi completată ulterior. Arată că procesul verbal nu îndeplineşte condiţiile de temeinicie  impuse de prevederile OG 15/2002 având în vedere că  în data de 05.05.2012 a înstrăinat  autoturismul cu nr. de înmatriculare x, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, autoturismul fiind cumpărat de  M. A. D, din  Brăila, astfel, utilizator la  data săvârşirii faptei contravenţionale, dată ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, este M. A. D..

În drept,  şi-a întemeiat plângerea pe prevederile O.G. nr. 15/2002.

În dovedire a depus la dosar  copia procesului verbal de constatare a contravenţiei, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.

Prin serviciul registratură la 06.04.2016, intimata a depus la dosar  întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca  nefondată şi neîntemeiată,  menţinerea procesului verbal ca fiind  temeinic şi legal.

În motivare a arătat că  la  data de 26.08.2015, pe DN58 Km28+601m, pe raza localităţii Soceni, judeţul Caraş Severin, vehiculul cu nr. de înmatriculare x, aparţinând I. T.,  a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă, sens în care, la data de 23.02.2016 a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei seria R16 nr. x de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin.(2) din Ordonanţa nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi structurat în funcţie de perioada de parcurs şi de staţionare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) şi de numărul de axe, după caz.

Mai arată  că Procesul Verbal de Constatare a Contravenţiei seria R16 nr. x  îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind  întocmit cu respectarea prevederilor art. 9. alin. 2 si 3 din O.G. nr. 15/2002. în lipsa contravenientului şi a martorilor, constatarea contravenţiei fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare şi Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor. 

De asemenea, arată că procesul verbal de contravenţie este semnat olograf cu respectarea prevederilor legale, iar contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, contractul de vânzare-cumpărare nu le este opozabil, sens în care solicită să fie înlăturată apărarea petentului cu privire la înstrăinarea autoturismului.

Mai arată că certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate şi nu conferă această calitate, astfel cum este descris şi în conţinutul acestui înscris. Certificatul face dovada doar că petentul nu figurează în evidenţe cu creanţe bugetare.

Din prevederile art. 7 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligaţia de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menţionat în certificatul de înmatriculare, utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

În baza de date a Ministerului Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, contestatorul apare menţionat ca fiind proprietar, situaţie în care răspunderea contravenţională îi revine conform O.G. 2/2001 şi O.G. 15/2002.

Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terţilor doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidenţele serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor competent.

În speţă, pentru modificarea proprietarului sau a utilizatorului în baza de date a DRPCIV petentul se poate adresa numai la Direcţiei Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare, cât şi în evidenţele serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculări, nicio altă persoană fiind menţionată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, şi acesteia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei.

Referitor la condiţiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Astfel, conform art. 24 alin.2 lit. d) din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor: "Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane".

De asemenea, în cauza de faţă, petentul nu a dovedit că, la data constatării contravenţiei, autoturismul sancţionat ar fi fost radiat din evidenţele poliţiei, de pe numele său.

Altfel, este evident ca petentul în calitate de persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare şi în cartea de identitate a vehiculului, este subiect activ al contravenţiei săvârşite.

Aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 si nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinieta îi aparţine.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea în baza dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările şi completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.

Prin serviciul registratură la 13.04.2016 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărării  intimatei.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi având în vedere dispoziţiile art. 34 din O.G. 2/2001 care instituie o procedură  cu dispoziţii derogatorii de la cea de drept comun, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria R16, nr.xîncheiat la 23.02.2016, s-a reţinut că data de 26.08.2015, pe DN58 Km28+601m, pe raza localităţii Soceni, judeţul Caraş Severin, vehiculul cu nr. de înmatriculare x, aparţinând petentului I. Ţ., a fost surprins că a circulat pe drumurile naţionale fără a deţine rovinieta valabilă,  stabilindu-se că fapta constituie contravenţie continua conform art.8 alin.(1) din OG nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare şi se sancţionează potrivit art.8 alin.(32) din acelaşi act normativ, cu amendă contravenţională în valoare de 250 lei.

Sub aspectul legalităţii întocmirii procesului verbal de contravenţie seria R16, nr.x încheiat la 23.02.2016, se observă că acesta este întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001, si cuprinde toate  menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile acestui articol.

Astfel, procesul verbal cuprinde data şi locul unde este încheiat, numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, precum şi descrierea faptei contravenţionale fiind indicate data, ora şi locul în care a fost săvârşită, şi  semnătura agentului constatator.

De asemenea, se constată că sancţiunea  este întemeiată pe dispoziţiile art.8 alin.(1) din OG 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, care instituie  obligaţia utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale (rovinieta) şi este aplicată în baza art.8 alin.(3) din acelaşi act normativ.

În ceea ce priveşte temeinicia, instanţa reţine că procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei este un înscris oficial, care se bucură de prezumţia relativă de legalitate si temeinicie, nefiind necesară nicio altă formalitate, aprobare sau confirmare, dacă este întocmit de către un agent public aflat în exerciţiul funcţiunii, în calitate de reprezentant al statului, făcând dovada situaţiei de fapt menţionate in cuprinsul sau pana la proba contrară, contestatorul având posibilitatea să răstoarne această prezumţie prin administrarea de probe.

Instanţa constată că sancţiunea este întemeiata pe dispoziţiile art.8 alin.(1) din OG 15/2002, care instituie  obligaţia utilizatorilor reţelei de drumuri naţionale de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale (rovinieta) şi este aplicată în baza art.8 alin.(2) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 11 din Ordinului 769/2010 privind aprobarea Normelor, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către personalul prevăzut la art. 9 alin. (1) din OG 15/2002 cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, acestea având rolul de a identifica, în regim static sau dinamic, numărul de înmatriculare al vehiculului în vederea interogării bazei de date a SIEGMCR cu privire la achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul identificat.

Deşi, intimata a încheiat procesul verbal având în vedere înregistrările din sistemul pus la dispoziţie de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, respectând prevederile art. 1 alin.(1) lit.b) din OUG nr.15/2002, în sensul că, prin utilizatori se înţeleg - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini, petentul a făcut dovada că la data de 23.02.2016, când a fost surprins circulând autoturismul cu nr. de  înmatriculare x pe DN58 Km28+601m, pe raza localităţii Soceni, judeţul Caraş Severin, acesta nu mai era în proprietatea sa, fiind transferat dreptul de proprietate şi implicit folosinţa numitului M. A.D.,  domiciliat în Brăila, str. D., nr., judeţul Brăila,  potrivit contractului de vânzare - cumpărare din 05.05.2012(f.7).

 Potrivit art.1674 Cod civil,  proprietatea este de drept strămutată la cumpărător din momentul încheieri contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul încă nu a fost plătit, iar potrivit art.1516 alin.(1) C. civil, creditorul are dreptul la  îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Faţă de aceste probe administrate, instanţa constată faptul că petentul nu este în culpă, nesăvârşind contravenţia, deoarece nu mai era proprietarul autoturismului surprins de mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR pe DN58 Km28+601m, pe raza localităţii Soceni, judeţul Caraş Severin,  proprietar fiind la aceea dată M. A. D., care l-a cumpărat în data de 05.05.2012, având obligaţia, potrivit art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002, să îl transcrie pe numele său în 30 de zile, şi să obţină un nou certificat de înmatriculare al autoturismului.

La art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002 se prevede că :,, În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului,,.

Susţinerea intimatei, că petentul are calitate de subiect activ al contravenţiei, întrucât este proprietar în certificatul de înmatriculare, nu poate fi reţinută de instanţă câtă vreme actul de proprietate asupra autovehiculului este înscrisul prin care se obţine proprietate, iar nu certificatul de înmatriculare, acest înscris fiind necesar doar pentru a circula pe drumurile publice, iar nu pentru a dovedi dreptul de proprietate.

La art.1 alin.(1) lit. b)din OUG nr.15/2002, se prevede că, prin utilizatori se înţeleg - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Deci, pentru a fi subiect activ al contravenţiei,  trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: 1.persoana fizică sau juridică să figureze în certificatul de înmatriculare; 2. să fie proprietară a autovehiculului, ori să aibă un alt drept legal de folosinţă, condiţii care nu se regăsesc în persoana petentului, acesta nemaifiind proprietar din 05.05.2012, şi nemaiavând niciun alt drept legal de a-l folosi.

Susţinerile intimatei din întâmpinare, anume că, potrivit art.24 alin.(2) lit. d) din Ordinul nr.1501/2006 al ministrului de administraţiei şi interne, privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberării autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor:"Proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane", respectiv trimiterea la considerentele Deciziei nr.217/2013 a Curţii Constituţionale, nu pot fi reţinute de instanţă, deoarece, potrivit art.11 alin.(2) coroborat cu art.17 din OUG nr.195/2002 actualizate, înmatricularea unui autovehicul în circulaţie a devenit permanentă, iar termenul de radiere se referă doar la patru ipoteze când autovehiculul este scos definitiv din circulaţie, în cazul transmiterii dreptului de proprietate, obligaţia de a  solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare revenind, potrivit art.11 alin.(4) noului proprietar, iar nu vechiului proprietar ce figurează în certificatul de înmatriculare:,,  Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulaţie până la scoaterea definitivă din circulaţie a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiţii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, şi presupune următoarele operaţiuni :(….); Radierea din evidenţă a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: proprietarul doreşte retragerea definitivă din circulaţie a vehiculului şi face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat, deţinut în condiţiile legii; proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unităţi specializate în vederea dezmembrării; la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; în cazul furtului vehiculului. Radierea din evidenţă a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condiţiile legii,,.

Astfel, prevederea din ordin este caducă, aplicându-se dispoziţiile ordonanţei, iar nu ordinului de ministru, prima având forţă juridică constituţională superioară în raport cu subsecventul.

De asemenea, din considerentele decizie evocate nu  transpare concluzia necesară că, în cazul înstrăinării autovehiculului responsabilitatea pentru circulaţia fără rovinietă revine fostului proprietar. În această decizie se explică doar că, referitor la neconstituţionalitatea art. 1 alin. (1) lit.b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, privind termenul de ,,utilizator,,  certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine.

Pe cale de consecinţă, doar în cazul în care autovehiculul se încredinţează spre folosire altei persoane, cu păstrarea dreptului de proprietate asupra sa,  responsabilitatea este asumată de proprietar, or, în speţa pendente nu este incidentă ipoteza reţinută de Curte, petentul înstrăinând definitiv autoturismul, noul proprietar având obligaţia legală de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare.

Pe de altă parte, petentul prin informarea din 23.01.2015 adresată Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor M., a sesizat acest serviciu despre înstrăinarea autoturismului către M. A. D., fiind efectuate menţiunile în evidenţe, aşa cum relevă adresa acestuia cu nr.70357/19.04.2016 (f.31).

Prin urmare, petentul a făcut proba contrară a celor menţionate în procesul verbal, anume că nu a circulat cu respectivul autoturism pe care nu îl mai avea în proprietate, şi deci nu el este persoana care a săvârşit contravenţia reţinută în procesul verbal de contravenţie încheiat de intimată, răsturnând astfel prezumţia relativă de temeinicie a procesului verbal de contravenţie, şi calitatea sa de subiect activ al contravenţiei.

Dovedind petentul contrariul celor reţinute în procesul verbal de contravenţie, instanţa va admite plângerea, va anula procesul verbal  de contravenţie seria R16, nr.x încheiat la 23.02.2016, şi îl va exonera  de la plata amenzii de 250 lei.

Se va lua  act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru motivele evocate, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001,

Domenii speta

Spete similare