Ordonanţă preşedinţială

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:

R O M Â N I A

X

DOSAR NR.X

DECIZIA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din data de X

Completul constituit din:

Preşedinte: X

Judecător : X

Grefier: X

Pe rol judecarea cererii de apel formulate de către apelanţii-reclamanţi X şi X X împotriva sentinţei civile nr. X, pronunţate de către X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata-pârâtă  X, având ca obiect ordonanţă preşedinţială suspendarea obligaţiei de plată a ratelor lunare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la strigarea cauzei în ordinea listei de şedinţă, respectiv la sfârşitul şedinţei de judecată, au lipsit părţile, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X, Judecătoria X a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii X şi X ca nefondată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţe de fond a reţinut că, între reclamanţii X şi X şi pârâta X în calitate de bancă-împrumutătoare, s-a încheiat convenţia de credit nr. X având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 35.000 CHF.

Faţă de majorarea ratelor de credit datorate către bancă - determinată de creşterea cursului CHF – reclamanții au solicitat suspendarea parţială a efectelor contractului, în sensul obligării băncii să accepte – până la soluţionarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul X sub nr. X având ca obiect acţiune în declararea ca abuzivă a unor clauze contractuale.

Conform art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor care s-ai ivi cu prilejul unei executări.

Verificând temeinicia cererii conform dispozițiilor dreptului substanțial, instanţa a reţinut că, potrivit art. 1082 Cod civil, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată. O aplicaţie în acest sens o reprezintă art. 1083 Cod civil, care prevede că nu poate fi loc la daune-interese când, din o forţă majoră sau din un caz fortuit, debitorul a fost poprit de a da sau a face aceea la care se obligase, sau a făcut aceea ce-i era poprit. Prin urmare, „cauză străină” de care vorbeşte art. 1082 Cod civil este intervenţia cazului fortuit sau a cazului de forţă majoră (în care se include, dacă are caracteristicile cazului fortuit sau ale cazului de forţă majoră, şi vina creditorului).

Prin urmare, suspendarea efectelor contractului s-ar putea decide numai în situaţia unei  „cauze străine” care (a) fie să facă imposibilă executarea (în cazul contractelor bilaterale punându-se problema riscului contractului, care va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat), (b) fie să suspende temporar executarea obligaţiei, ceea ce face ca debitorul să execute cu întârziere, dar fără a plăti despăgubiri pentru aceasta.

Reclamanţii nu au invocat şi nici nu au dovedit existenţa unei astfel de cauze străine, majorarea ratelor ca urmare a diferenţelor de curs valutar nefiind de natură să se încadreze în împrejurările prevăzute de art. 1083 Cod civil.

Reclamanţii cunoşteau sau ar fi trebuit să cunoască  de la data încheierii contractului faptul că debitul său este influențat de valoarea CHF la data plăţii şi de asemenea, cunoşteau conţinutul clauzelor referitoare la comisioane, acestea nefiind împrejurări noi, de natură să justifice urgenţa suspendării efectelor unui contract.

În ceea ce priveşte scăderea veniturilor, nici aceasta nu este o împrejurare imprevizibilă de natură să conducă la suspendarea executării contractului, cu atât mai mult cu cât intervenţia medicală avut loc cu mai mult de 1 an anterior formulării prezentei cereri de emitere a ordonanţei preşedinţiale.

Nici eventualul argument în sensul că în prezent achită o sumă mai mare decât cea pe care o plătea înainte de valorizarea CHF nu justifică urgenţa promovării prezentei acţiuni, având în vedere că plata unei sume mai mari de bani nu ţine de urgenţa la care face referire art. 997 Cod procedură civilă. Nu este vorba despre un „drept care s-ar păgubi prin întârziere” sau despre „prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”, ci dimpotrivă, reclamantul va avea oricând posibilitatea de a solicita de la bancă restituirea sumelor de bani nedatorate.

Urgenţa, ca o condiţie a ordonanţei preşedinţiale, nu trebuie confundată cu celeritatea specifică unui litigiu sau cu dorinţa reclamantului, legitimă din punct de vedere psihologic, de a plăti, cât mai grabnic, sume mai mici în achitarea obligaţiilor asumate. Urgenţa la care se referă art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă are o altă semnificaţie, şi anume aceea de condiţie specifică pentru însăşi formularea cererii în justiţie, ce ţine de însăşi natura ordonanţei preşedinţiale.

Faţă de cele arătate, instanţa a reţinut că o astfel de cerere, având ca obiect suspendarea parţială şi temporară a efectelor unui contract de credit nu este inadmisibilă de plano, însă în concret, reclamanţii nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor specifice ordonanţei preşedinţiale, sens în care va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii X şi X, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă admiterea cererii introductive de instanţă așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că înțeleg să critice soluţia pronunţata de instanţa de fond raportat la faptul că în speţa de faţă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se putea admite cererea. In acest sens arată faptul ca pe calea ordonanţei președințiale pot fi dispuse masuri provizorii in cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări. Or, raportat la faptul că apelanţii au promovat pe rolul X Dosarul nr. X având ca obiect constatare nulitate clauze abuzive şi obligaţie de a face apreciază ca sunt întrunite cerinţele legale pentru a se fi dispus în sensul celor solicitate de apelanţi.

Mai mult decât atât a arătat faptul că datorită creşterii enorme a ratei de schimb valutar si datorita datoriilor pe care le-au acumulat pentru achitarea ratelor (mai mult de V2 din venitul nostru fiind destinat pentru acoperirea datoriilor contractate) nu mai sunt in măsura sa achite lunar ratele creditului contractat in condiţiile in care in prezent rata este cu mult mai mare faţă de momentul la care am contractat creditul. Mai arată faptul ca in prezent apelanţii acumulează o restanţă de aproximativ 700 de CHF la plata ratelor si exista posibilitatea sa se solicite executarea silita. Astfel apreciază ca este întemeiata cererea apelanţilor si raportat la faptul ca încercau sa evite procedura de executare silită pana la soluţionarea Dosarului de fond.

Apreciază greşita soluţia pronunţata de instanţa de fond in condiţiile in care pârâta-intimata nu va accepta din proprie iniţiativa suspendarea plăţii ratelor de către consumator, până la remedierea clauzelor abuzive ( ca fac obiectul Dosarului sus menţionat) astfel încât singura modalitatea juridică pentru a se da efect prevederilor art. 6 din Legea nr. 193/2000 este cererea formulata de apelanţi prin care solicită suspendarea plaţii ratelor pe baza de ordonanţă preşedinţială.

Faţă de toate cele sus învederate apreciază ca sunt întrunite toate cerinţele prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă, respectiv aparenta de drept, urgenta, caracterul provizoriu şi vremelnic (măsurile solicitate având o aplicare limitată în timp) precum şi nerejudecarea fondului. Or, în condiţiile în care se va constata caracterul abuziv al clauzelor ce fac obiectul Dosarului sus menţionat ne vom regăsi in situaţia ca subsemnaţii sa fi realizat plaţi nedatorate care, in situaţia in care se va respinge si prezentul apel, vor continua in mod nejustificat pana la soluţionarea in mod definitiv si irevocabil a dosarului de fond.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea prezentului, schimbarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă admiterea cererii așa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi următoarele NCPC.

 Intimata-pârâtă X a depus întâmpinare prin care a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunţa să respingă apelul ca neîntemeiat, având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor ari. 996 alin. (1) din noul Cod de procedura civila, „instanţa de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea să ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Din analiza dispoziţiilor anterior menţionate, rezulta ca una dintre condiţiile necesare pentru a fi admisa o cerere de ordonanţa președințială constă în afirmarea unei aparente a dreptului.

Având în vedere ca apelanţii - reclamanţi solicita suspendarea temporara a efectelor clauzelor contractuale care stipulează obligaţia acestuia de plata ratelor de credit si a comisioanelor, instanţa de fond a considerat in mod corect faptul ca nu este îndeplinita condiţia de admisibilitate anterior menţionata întrucât nu poate fi vorba de existenţa unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru ca apelanţii - reclamanţi au o obligaţie, iar nu un drept.

Mai mult decât atât, se învederează faptul că apelanţii-reclamanţi au solicitat prin acţiunea de fond îngheţarea cursului valutar, or prin cererea de emitere a ordonanţei președințiale se solicita suspendarea temporara a ratelor de credit în integralitatea lor, rate care cuprind, pe lângă dobânda si comisionul de administrare si capitalul, or din moment ce acesta nu a fost contestat prin acţiunea de fond, rezultă că nu se poate dispune suspendarea executării lor.

Așa cum si instanţa de fond, in mod corect, a apreciat ca nu este îndeplinita cerinţa urgentei, menţionam faptul ca, daca ar fi admisa acţiunea de fond, parata va ti obligata sa restituie sumele încasate in baza respectivelor clauze, astfel încât respectiva paguba ar putea fi reparata ulterior, întrucât obligaţia de plata a unei sume de bani este o obligare de a da, susceptibila de a fi executata in natura, in toate cazurile.

De asemenea, in susţinerea îndeplinirii condiţiei existentei unui caz grabnic, apelanţii - reclamanţi susţin ca urgenta consta In înlăturarea pericolului executării silite a bunurilor aflate in patrimoniul reclamanţilor.

Învederează instanţei de judecata ca nu este îndeplinita cerinţa urgentei întrucât apelanţii - reclamanţi invoca doar posibilitatea demarării executării silite in urma declarării scadentei anticipate, or pana la acest moment nu s-a concretizat aceasta posibilitate, nefiind începută executarea silita si nici creditul nu a fost declarat scadent anticipat.

Mai mult decât atât, chiar daca ar fi fost începuta executarea silita, pana s-ar ajunge la întocmirea publicaţiilor de vânzare a bunurilor aparţinând apelanţilor - reclamanţi ar dura câteva luni, întrucât trebuiesc îndeplinite multe formalităţi de executare silita care durează mai multe luni, in intervalul cărora este foarte posibil sa se soluţioneze dosarul de fond.

De asemenea, consideră că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, în considerarea faptului că reclamantul a formulat prezenta acţiune in data de X, deci la mai mult de 9 ani de la încheierea Contractului de credit nr. X, timp in care au plătit lunar ratele astfel cum au fost stabilite, trecerea unui timp relativ îndelungat ducând la concluzia ca apelanţii - reclamanţi nu au considerat urgentă soluţionarea litigiului cu intimata.

Cu privire la ipoteza a treia: condiţia de admisibilitate pentru care se prevede necesitatea luării masurilor provizorii pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, instanţa de fond a considerat în mod corect ca nu este îndeplinita aceasta condiţie întrucât, în cazul constatării nulităţii clauzelor contestate, parata va fi obligata sa restituie sumele in baza respectivelor clauze, astfel încât respectiva paguba ar putea fi reparata ulterior, întrucât obligaţia de plată a unei sume de bani este o obligaţie de a da. susceptibila de a fi executate în natură, în toate cazurile.

Prin urmare, solicită respingerea apelului ca inadmisibil pentru motivele arătate mai sus.

Pe fondul cauzei,

Solicită de respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Învederează instanţei de judecata ca apelanţii-reclamanţi nu au făcut dovada faptului ca ratele ce trebuie achitate lunar nu mai pot fi acoperite din veniturile obţinute, ci doar afirma ca se afla in imposibilitatea de a le achita, însă afirmaţia lor este neînsoțită de probe.

Totodată, se menționează faptul că, în ipoteza în care ar fi admisă cererea de ordonanţă președințială şi, ulterior ar fi respinsa cererea de chemare in judecata pe fondul raportului juridic litigios, s-ar ajunge la situaţia în care apelanţii-reclamanţi ar fi obligaţi sa restituie într-o singură lună toate ratele cu privire la care ar obţine o suspendare provizorie, ceea ce nu ar fi în interesul acestora, întrucât ar exista riscul incapacităţii reale de plată şi, deci cel al declarării scadenţei anticipate şi al executării silite a contractului de credit.

În concluzie, faţă de toate aspectele invocate anterior, solicită respingerea apelului declarat de către apelanţii-reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. X, pronunţată de X, în dosarul nr. X, ca neîntemeiat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin.5 rap. la art. 205 şi urm. NCPC, art. 996 aiin.1 Cod civil şi orice alte dispoziţii legale incidente în cauză.

Apelanţii X şi X au depus răspuns la întâmpinare prin care arată faptul că îşi menţin apelul așa cum a fost declarat şi solicită admiterea lui .

Examinând hotărârea atacată în raport de actele dosarului şi de motivele invocate de apelanții reclamanți, X apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. X, X a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii X şi X ca nefondată.

Potrivit art. 996 alin. (1) C.proc.civ., instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii sau grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ca atare, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, trebuie să fie îndeplinite patru condiţii în mod cumulativ: aparenţa dreptului, urgenţa (existenţa unor cazuri grabnice), caracterul provizoriu al măsurilor şi nerejudecarea fondului.

Condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condiţiilor art. 996 C. proc. civ., ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra tuturor drepturilor părţilor implicate în proces. Chiar dacă în această procedură nu se recunoaşte sau nu se confirmă un drept cu autoritate de lucru judecat, prin măsurile dispuse se intervine radical în raportul juridic de drept privat.

Reclamanții ce au formulat prezenta acţiune sunt clienți ai pârâtei X, fiind aşadar consumatori în sensul legislaţiei protecţiei consumatorilor, deoarece, în baza contractului încheiat cu pârâta X, comerciant in sensul aceleiaşi legislaţii, acţionează în scopuri personale, exterioare oricărei activităţi comerciale, industriale, de producţie, artizanală sau liberală.

Retine X ca reclamanții au formulat cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale motivat de faptul ca anumite clauze din contractul încheiat cu pârâta sunt abuzive în sensul art.6 din legea nr.193/2000, că leul s-a devalorizat puternic față de CHF, şi, faţă de aceste aprecieri, se impune suspendarea aplicabilităţii lor până la soluţionarea fondului litigiului ce are la bază contractul de credit încheiat, cu consecința suspendării plății ratelor,

Daca in privința condiției referitoare la vremelnicie, constatam ca reclamanții au reușit sa probeze îndeplinirea ei (măsura suspendării fiind solicitata pana la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat pe rolul instanței de fond) , nu aceeași situație se regăsește si in privința condițiilor referitoare la urgenta si aparenţa de drept.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la urgenţa tribunalul reţine faptul că reclamanții nu au făcut dovada urgenţei măsurii solicitate deşi aceştia au motivat cererea pe faptul că, lunar trebuie să achite sume de bani mult mai mari și că este posibil ca banca să declare creditul scadent anticipat cu consecința declanşării executării silite.

Legea nu defineşte conceptul de urgenţă, ci indică doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reclamanții au arătat că cererea sa de chemare în judecată are ca scop păstrarea unui drept şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Tribunalul constată că, în cauză, nu s-a probat prin nici un mijloc de probă admisibil, în condiţiile art. 249 C. proc. civ., potrivit căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Astfel, cu privire la faptul că sumele pe care le plătesc lunar băncii pârâte ar fi împovărătoare, tribunalul reţine că acest aspect, nedovedit, nu poate constitui un temei pentru suspendarea efectelor contractului, convenite de părţi, aşa cum rezultă din contractul menţionat mai sus.

Mai mult decât atât, tribunalul reţine că şi în cazul în care în care reclamanții ar suferi o pagubă, aceasta nu ar fi ireparabilă, existând posibilitatea compensării eventualelor sume de bani achitate în plus către societatea pârâtă.

Așadar, în opinia Tribunalului, din probatoriul administrat, constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că în speţă nu este certă producerea în viitor a unei pagube, cu atât mai mult cu cât acesta are la îndemână, în ipoteza câștigării procesului, posibilitatea întoarcerii executării silite.

Şi în ceea ce priveşte condiţia referitoare la nerejudecarea fondului Tribunalul, așa cum s-a antamat mai sus, constată că instanța de fond în mod corect a considerat că nu este îndeplinită, în condiţiile în care aceasta supune analizei modul în care pârâta intimată și-a îndeplinit propriile obligații contractuale.

Astfel, analizarea acestui motiv, în raport de înscrisurile depuse, în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale ar aduce atingere fondului, respectiv acţiunii introduse pe calea dreptului comun, motiv pentru care, ar fi încălcată condiţia nerejudecării fondului impusă de procedura specială prevăzută de dispoziţiile art.996 Noul C.proc.civ.

Altfel spus, afirmarea drepturilor apelanților reclamanți făcute prin petitul acțiunii ar determina transformarea acesteia intr-o veritabila acțiune de drept comun, aspect ce excede obiectului prezentei cauze, în condiţiile în care instanţa nu se poate pronunţa asupra legalităţii facturilor emise de intimata pârât, căci o asemenea cercetare este rezervată numai judecăţii în fond.

Având în vedere că susţinerile apelanților reclamanți nu au fost probate în niciun mod, instanța de fond apreciind în mod corect că formularea unei astfel de cereri este neîntemeiată, tribunalul, în baza dispoziţiilor art.999 C.proc.civ. va respinge apelul formulat de apelanţii-reclamanţi X şi X împotriva sentinţei civile nr. 8253/2016, pronunţate de către X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata-pârâtă  X, ca nefondat.

PENTRU  ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge apelul formulat de apelanţii-reclamanţi X, CNP - X şi X, CNP - X, ambii cu domiciliul X, împotriva sentinţei civile nr. X, pronunţate de către X în dosarul nr. X, în contradictoriu cu intimata-pârâtă  X, J X, CUI X, cu sediul în X, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, X.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,  GREFIER,

Judecător – X Judecător – XX

Red. jud. X/X

Dactilo. X./5 ex.X

X

Judecător fond – X

Comunicat ……………………

Ex. ……………………

Domenii speta

Spete similare