Exigenţele respectării prevederilor art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Iaşi sub nr. 8718/99/2015 contestatoarea C. a chemat în judecată pe intimata Universitatea, solicitând anularea deciziei de concediere (fără număr, fără dată), comunicată la data de 14.12.2015 cu nr. 30771, emisă de intimata, reintegrarea pe postul de secretar şef universitate deţinut anterior, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale reactualizate şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data suspendării până la data reintegrării şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea contestaţiei contestatoarea a invocat, pe cale de excepţie, nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă întrucât aceasta nu face o precizare clară, concretă şi precisă a faptei care ar constitui o abatere disciplinară, care să permită o verificare temeinică a sancţiunii aplicate prin raportarea acesteia la dispoziţiile legale, nu nominalizează acţiunile şi inacţiunile care au condus la luarea acestei măsuri disciplinare, ci face doar o descriere evazivă a fişei postului, nesatisfăcând cerinţele art. 252 alin. (2) lit. a Codul Muncii.

Comisia de disciplină susţine că „secretarul şef a fost iniţiatorul acestei proceduri”, fără să precizeze despre ce procedură este vorba, pentru că atribuţiile din Ordinul de Serviciu nr. 46420.05.2015, înregistrat la Registratură cu nr. 9143/20.05.2015 şi Decizia nr. 516 din 2.06.2015, înregistrată cu nr. 10197/03.06.2015 de numire a comisiei tehnice din care a făcut parte, au fost respectate în totalitate, anularea rezultatelor evaluărilor dosarelor candidaţilor cetăţeni străini datorându-se deficienţelor în procedura de evaluare, respectiv lipsa regulamentului specific, nefuncţionarea comisiei de evaluare, lipsa criteriilor de evaluare.

Condiţia descrierii faptei în mod concret şi detaliat este prevăzută imperativ de lege şi trebuie să rezulte din însăşi decizia de desfacere a contractului de muncă şi nu din alte înscrisuri sau printr-o simplă deducţie.

De asemenea, în mod nelegal şi neîntemeiat au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare prin cele două materiale depuse pe parcursul anchetei disciplinare, fără o prezentare concretă a motivelor şi a probelor care au determinat înlăturarea acestor apărări, în condiţiile în care în ultimul material pe care 1-a depus comisiei de disciplină, întocmit ca urmare a procesului verbal al cercetării, înregistrat cu nr. 27952/23.11.2015 a făcut trimitere la o serie întreagă de înscrisuri, a enunţat o serie întreagă de împrejurări ce ar fi trebuit să fie în mod obligatoriu cercetate de către comisie şi în final să motiveze în detaliu fiecare motiv de înlăturare a acestora, apărările formulate ca urmare a finalizării cercetării conţinând 20 de pagini în care au fost dezvoltate şi enunţate o serie de informaţii verificabile şi dovedite cu înscrisuri, faţă de care comisia de disciplină nu a avut nici cel mai mic interes să le analizeze.

Mai invocă nulitatea deciziei pentru neconstituirea legală a Comisiei de disciplină.

Un alt motiv de anulare a deciziei este şi cel referitor la neconcordanţa dintre conţinutul referatului rectorului nr. 21945/08.10.2015 şi conţinutul deciziei de sancţionare. Prin acest referat, rectorul Prof. Dr. D., sesizează Consiliul de Administraţie şi implicit comisia de disciplină, solicitând cercetarea personalului din secretariatul Rectorat, pentru existenţa a patru situaţii apărute în sesiunea de evaluare a dosarelor, care ar fi avut drept rezultat vicierea rezultatelor a unui număr de 70 de dosare: 1. studenţi admişi deşi nu ar fi trebuit să fie, având punctaj mai mic decât ultimul admis acceptat (ex. la limba engleză - 46 de puncte faţă de 47).

2. dosare cu fişă de evaluare modificată nerecunoscută de comisia de evaluare prin modificarea punctajului în mod grosolan, astfel încât punctajul total să fie afectat în favoarea unor aplicanţi care în mod normal nu ar fi putut deveni studenţi la Universitatea.

3. dosare cu inadvertenţe majore între nota din fişa de evaluare din dosar şi cea afişată pe site, toate în favoarea aplicantului care din neeligibil a devenit admis la Universitatea în cele două facultăţi la diverse linii de studiu.

4. dosare evaluate deşi nu trebuiau evaluate (ex. boli psihice).

Comisia, fără a analiza vinovăţia contestatoarei în raport de cele patru cazuri semnalate, s-a raportat la o analiza punctuală a obligaţiilor din fişa postului, în care nu există prevederi referitoare la atribuţiile contestatoarei în cadrul procedurii de evaluare şi validare a dosarelor candidaţilor cetăţeni străini, atribuţiile din fişa postului având un caracter permanent şi privesc relaţiile secretariatului Rectorat cu celelalte secretariate, pe când atribuţiile stabilite prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015, Decizia nr. 516 din 2.06.2015 şi Procedura de evaluare au un caracter temporar, privesc doar o etapă şi anume sesiunea de evaluare o dosarelor, iar rolul secretarelor este cel tehnic, adică obligaţia lor de a îndeplinii atribuţiile exprese prevăzute în actele menţionate, comisia de disciplină având obligaţia imperativă de a stabili fapta, împrejurările în care a fost săvârşită, consecinţele, în calitate de membru a Comisiei tehnice, cu raportare directă la cele trei acte menţionate anterior.

Cum decizia de desfacere a contractului de muncă are un conţinut diferit de materialul încheiat în cadrul cercetării disciplinare, conţinutul acestei decizii nu a făcut obiectul cercetării.

Pe fond, invocă contestatoarea şi netemeinicia deciziei de sancţionare.

În dovedire, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul contestatoarei.

Prin sentinţa nr. 1214 din 6 iulie 2016 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea, a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimată, a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 şi a obligat intimata să o reintegreze pe contestatoare pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, a obligat intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă şi până la reintegrarea efectivă, a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 12.000 lei cheltuieli de judecată.

Analizând probele administrate în cauză din prisma dispoziţiilor legale aplicabile Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată contestaţia formulată şi a admis-o ca atare pentru considerentele ce succed:

Prin „descrierea faptei" trebuie să rezulte în mod concret în ce a constat acţiunea sau inacţiunea săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici, data la care a fost săvârşită, etc. Prin descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară nu se poate înţelege în nici un caz o enumerare sau enunţare, ci prezentarea explicită, a acelor aspecte care pot conduce la concluzia că fapta salariatului reprezintă o încălcare de către acesta a normelor de disciplină a muncii săvârşită în legătură cu munca sa, o înfrângere a obligaţiilor izvorâte din contractul individual de muncă.

Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie făcută aşadar în mod concret şi precis, pentru a permite instanţei să verifice temeinicia sancţiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă şi la obligaţiile stabilite prin contractul de muncă, contractul colectiv de muncă şi regulamentul intern, nefiind respectate dispoziţiile menţionate în situaţia în care descrierea faptei este generică, fără a se arăta data la care faptele au fost săvârşite ori descrierea faptei se face doar în actele anexate deciziei, întrucât condiţia descrierii faptei în mod concret şi detaliat este prevăzută de lege imperativ şi trebuie să rezulte din decizia de sancţionare şi nu din alte înscrisuri sau printr-o simplă deducţie.

În speţă, Tribunalul notează faptul că această condiţie legală a fost respectată de intimată. Astfel, după ce în decizie intimata precizează faptul că abaterea gravă săvârşită de C. constă din încălcarea prevederilor legale în realizarea procedurii de admitere a studenţilor cu taxa în valută, în virtutea sarcinilor de serviciu deţinute conform Fişei de post pentru funcţia de Secretar Şef şi membru în comisia tehnica de admitere, desemnată prin decizia nr. 10197/03.06.2015, decizia oferind astfel coordonate clare şi precise cu privire la sarcina de serviciu a contestatoarei care face obiectul analizei - anume calitatea acesteia de membru al Comisiei Tehnice desemnate în procedura de admitere a studenţilor cu taxa în valută, intimata procedează la filele 3-10 din decizie la o enumerare a atribuţiilor din fişa postului, menţionându-se pentru fiecare atribuţie tratată aspectele pentru care se apreciază că aceasta a fost încălcată.

O altă cauză de nulitate absolută invocată de contestatoare în temeiul dispoziţiilor art. 252 alin. (2) lit c din Codul Muncii vizează faptul că în mod nelegal şi neîntemeiat au fost înlăturate apărările formulate de contestatoare prin cele două materiale depuse pe parcursul anchetei disciplinare.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (2) din Codul Muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Faţă de acest motiv de nulitate Tribunalul a avut în vedere faptul că partea contestatoare a fost audiată la Comisia de Disciplină la data de 09.10.2015, iar după comunicarea procesului verbal încheiat cu acel prilej a formulat o serie de obiecţiuni, solicitând inclusiv să-i fie prezentate actele cu referire la fals, răspunsul la memoriul său din data de 12.10.2015 privind faptul că se accesase calculatorul său de alte persoane cât timp fusese în concediu de odihnă, prezentând detaliat apărări şi solicitând explicaţii şi înscrisuri doveditoare.

De asemenea, contestatoarea a depus la Comisia de Disciplină la data de 23.11.2015 (f. 57 - 76 dosar) sub nr. 27952, un memoriu de 20 de pagini în cadrul căruia răspunde punctual la multe dintre aspectele reţinute în procesul verbal încheiat la data de 09.10.2015 (f. 113- 132 dosar) cu prilejul audierii sale de Comisia de Disciplină. Sunt menţionate pentru exemplificare: referitor la comunicarea deciziilor rectorului arată că le-a comunicat prin Registratură, dovadă fiind faptul că decanatele celor trei facultăţi, ... ,şi-au informat membrii comisiei de evaluare privitor la numirea lor, singura excepţie fiind C.O., secretara de la ...; de asemenea, contestatoarea arată că la Biroul Secretariat Rectorat aveau acces şi alte persoane în afara programului de lucru, cheia fiind lăsată la portar, neputându-se astfel reţine că exclusiv contestatoarea a avut acces acolo. Tot astfel, la acuzaţia domnului rector, de falsificare a punctajului a doi candidaţi de către contestatoare, aceasta a invocat faptul că îi solicită rectorului să explice în mod clar în ce constau cele două falsuri, numele candidaţilor, să i se prezinte cele două dosare pentru a lua la cunoştinţă eventualele nereguli. Cu privire la acuzaţia referitoare la modificarea bazei de date, contestatoarea a invocat în apărare faptul să după solicitarea de către rector a documentelor existente în calculatorul domnului V., informaticianul a deschis calculatorul acestuia şi a dublat user name-ul şi parola contestatoarei, aceste aspecte fiind cunoscute de conducere şi fiind de natură a permite oricui intra de pe celălalt calculator pentru o anumită operaţiune să efectueze diverse operaţiuni/ modificări de date, putând să creeze impresia că cea care a efectuat operaţiunea este contestatoarea.

Aceste exemple sunt doar câteva din apărările care au fost descrise foarte amănunţit de contestatoare, iar intimata era datoare, pentru a realiza o analiză obiectivă, bazată pe probe, iar nu pe simple susţineri ori acuzaţii, să-şi aplece atenţia asupra acestora, să le analize în concret pe fiecare, să administreze probe, chiar dacă aceasta implica scoaterea dosarelor „cu probleme", prezentarea fişelor cu modificări sau fără semnături ori cu semnături multiple, iar înlăturarea acestor susţineri se impunea să fie făcută cu tot atâta minuţiozitate cu care apărările au fost formulate, câtă vreme intimata a analizat activitatea contestatoarei din prisma nerealizării majorităţii atribuţiilor din fişa postului.

Or, intimata a reţinut la art. 3 din decizia contestată (f. 11-12 decizie) faptul că reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, iar faptul că ulterior şi-a schimbat declaraţiile nu se coroborează cu declaraţiile tuturor celorlalte persoane audiate şi cu actele întocmite. Nu se menţionează însă de cine anume este vorba, despre care declaraţii sau despre ce acte este vorba.

În plus, deşi apărările din data de 23.11.2016 au un conţinut excesiv de complex şi amănunţit, intimata a înţeles să le înlăture cu motivarea succintă, ca şi inexistentă practic, că acestea fac referire la o posibilă faptă penală, salariata nefăcând probe contrarii. Ori Tribunalul are în vedere faptul că nu se poate reţine în sarcina angajatului obligaţia de a se apăra în faţa angajatorului sau chiar în faţa instanţei, în sensul de a face probe contrare, acesta având dreptul de a se apăra, conform dispoziţiilor art. 251 alin. (4) din Codul Muncii, iar nu obligaţia de a se apăra, angajatorului revenindu-i sarcina de a proba că acuzaţia este întemeiată, inclusiv prin administrarea de probe în combaterea apărărilor angajatului.

În continuare, reţine intimata că nu-i impută contestatoarei etapa de evaluare dosare, ci doar aspecte administrative, tehnice, dar nu explică de ce atribuţiile pentru care i s-a imputat o realizare defectuoasă nu privesc etapa de evaluare, aşa cum s-a apărat contestatoarea, ci ţin doar de activitatea Comisiei Tehnice.

De asemenea, intimata mai reţine la acest capitol faptul că reclamanta cunoştea foarte bine care îi sunt atribuţiile, însă le-a realizat necorespunzător, generând un lanţ de nereguli.

Cu această argumentare cuprinzând o pagină întreagă a deciziei, intimata a înţeles să înlăture apărările pe care contestatoarea le-a făcut pe zeci de pagini cu trimiteri la aspecte concrete, la nume, la chestiuni verificabile, motivarea intimatei neconţinând nimic concret în sensul de explicaţii pentru înlăturarea apărărilor, simpla susţinere că „nu se coroborează" fără a se arăta în concret, exact, cu ce anume, nesatisfăcând cerinţa legală prevăzută de dispoziţiile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii referitoare la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, cerinţa legală vizând ca aceste motive să fie de substanţă, iar nu voluminos exprimate.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul a reţinut şi faptul că textul nu obligă unitatea la o argumentare excesiva şi în amănunt pe fiecare susţinere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unităţii, conduc la o altă situaţie decât cea invocată de salariat ca apărare. Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspectele esenţiale de natură a expune în mod clar poziţia unităţii faţă de apărările salariatului. Or în speţă, angajatorul nu a făcut discuţie cu privire la nici una din apărările formulate de salariată, neargumentând nici măcar sintetic poziţia unităţii în raport de fiecare apărare formulată şi care viza aspecte distincte, înţelegând a preciza în mod general că apărările nu se coroborează, aspect de natură a atrage nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară conform dispoziţiilor art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul Muncii.

Faţă de considerentele de mai sus Tribunalul a apreciat că acest motiv de nulitate este întemeiat şi urmează a fi reţinut, astfel că a admis excepţia nulităţii absolute a deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimata Universitatea şi a constatat nulitatea deciziei de concediere nr. 30771 din data de 14.12.2015 emisă de intimată.

Pe fondul litigiului, Tribunalul a reţinut următoarele:

În fapt, prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015 emis de Rectorat, înregistrat sub nr. 9143/20.05.2015 la Universitatea (f 53 dosar voi I), a fost aprobat calendarul pe patru etape şi activităţile care se vor desfăşura în sesiunea pentru evaluarea dosarelor candidaţilor cetăţeni din state UE/Non UE, stabilindu-se ca responsabili Comisiile Tehnice şi cele de validare, cu menţionarea atribuţiilor fiecăreia. Atribuţiile Comisiei Tehnice au constat din: primire dosare solicitanţi, înregistrare dosare solicitanţi, verificare existenţă şi validitate documente din dosar, verificare check list dosar, corespondenţă cu solicitanţii în vederea completării dosarului cu documente corecte, alcătuire bază de date dosare, prezentarea comisiei de validare a dosarelor în vederea evaluării şi acordării punctaj, trimitere dosare acceptate către MECS.

Ulterior, prin decizia nr. 516/02.06.2015 a Rectorului Universității înregistrată sub nr. 10197/03.06.2015 la Universitatea (f. 54 - 56 dosar voi I) contestatoarea a fost desemnată, alături de alţi 15 membri, ca membru în Comisia Tehnică - Studii de Licenţă, unde apare nominalizată pe prima poziţie, precum şi ca membru în alte trei Comisii Tehnice - Studii Masterat, Studii Doctorale şi Studii Rezidenţiat, unde apare nominalizată pe poziţia nr. 3.

În calitate de membru al Comisiei Tehnice Studii de Licenţă contestatoarei i s-a reproşat că, având în vedere şi calitatea sa de Secretar Şef Universitate, ar fi trebuit să coordoneze ca la carte întreaga procedură desfăşurată în sesiunea de admitere a studenţilor la studii cu taxă în valută, dată fiind şi nominalizarea sa pe primul loc în Comisia tehnică. Altfel spus, câtă vreme era Secretar Şef, trebuia să exercite şi calitatea de şef în Comisia Tehnică prin aplicarea dispoziţiei pct. 4.1.2. din fişa postului (f. 82 vol. I), care stabileşte că: „Are în subordine funcţiile din cadrul următoarelor structuri: Secretariatul Universităţii, Secretariatul Facultăţilor de a, b, c şi d". Acest aspect a fost cel care a generat întreaga cercetare disciplinară, care a pornit de la calitatea sa de membru al acestei comisii şi a vizat calitatea sa de Secretar Şef Universitate.

Tribunalul a reţinut însă faptul că această calitate de şef al Comisiei tehnice, de coordonator al activităţii acestei Comisii nu poate fi reţinută în sarcina sau în favoarea contestatoarei câtă vreme nu a fost stabilită în mod expres prin dispoziţia rectorului prin care s-a desemnat comisia.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că atribuţiile din fişa postului care se impută contestatoarei a nu fi fost realizate vizează coordonarea secretariatelor din subordine, a secretarelor care lucrează acolo, neavând nici o legătură cu activitatea desfăşurată de Comisia Tehnică care are în componenţă şi alte persoane cu alte funcţii, de exemplu: A ., nominalizat la nr. 6, având calitatea de registrator.

În plus, activitatea Comisiei Tehnice specifică sesiunii de admitere a studenţilor la studii cu taxă în valută, deşi s-a desfăşurat propriu-zis, ca şi locaţie, în Secretariat Rectorat, presupune atribuţii specifice atât cu referire la constituirea dosarului şi verificarea documentelor depuse, activitate specifică în general Biroului Registratură, cât şi aprecierea asupra necesităţii completării cu alte înscrisuri ori înlocuirea unora care nu corespund cerinţelor, impunând o corespondenţă cu candidaţii sau prezentarea dosarelor Comisiei de evaluare pentru acordare punctaj, iar mai apoi menţionarea punctajelor în baza de date.

Atribuţiile care reveneau contestatoarei prin această procedură şi prin Ordinul de Serviciu nr. 464/20.05.2015 (f. 53 dosar vol. I) au un caracter temporar, privesc doar o anumită activitate la care a fost planificată contestatoarea, anume sesiunea de evaluare o dosarelor, iar rolul său a fost unul tehnic, având obligaţia de a îndeplini atribuţiile exprese, specifice, prevăzute în aceste acte, atribuţii care nu se regăsesc şi în fişa postului de secretar şef şi care au în vedere, în general, relaţia Secretariatului Rectorat cu celelalte compartimente, reprezentarea Universităţii, îmbunătăţirea imaginii acesteia, activităţile de rutină vizând supervizarea activităţilor de secretariat de la facultăţi.

Prin urmare, Tribunalul a concluzionat că nu se putea imputa contestatoarei faptul nerealizării sau realizării defectuoase a atribuţiilor din fişa postului de secretar şef Universitate câtă vreme în calitate de membru al Comisiei Tehnice a avut atribuţii fără legătură cu activitatea de Secretar Şef Universitate şi atribuţiile fişei acestui post.

Procedura emisă de intimată pentru admiterea la studiile cu taxă a cuprins aspecte tehnice, fără nominalizarea chestiunilor de detaliu privitoare la locaţia dosarelor, modul lor de păstrare, securizare, de predare de către Comisia tehnică pe bază de semnătură membrilor Comisiei de Evaluare, persoane responsabile cu fiecare etapă în parte, nefiind stabilite reguli de lucru ale Comisiei de Evaluare, program de lucru, normă de evaluare dosare pe fiecare evaluator, reguli de repartizare a dosarelor pe evaluatori, mod de calcul al punctajului, criterii de selecţie a candidaţilor, fapt care a generat acordarea de note diferite aceluiaşi dosar la specializări diferite, reevaluări etc, Comisia Tehnică adaptând din mers procedura pentru a se încadra în termenele stabilite.

Aşa s-a ajuns la situaţia ca, în lipsa unor criterii de selecţie pentru candidaţii care au depus dosare la două sau mai multe specializări, în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 18.08.2015 (f. 96-97 vol. I) să se propună drept criterii de selecţie punctajul cel mai mare, respectiv facultatea unde ocuparea locurilor este deficitară, candidatul aflat în astfel de situaţii urmând a fi admis la specializarea unde are punctajul cel mai mare sau la punctaje egale la specializarea unde ocuparea locurilor este deficitară. Prin urmare, regulile nu au fost clar stabilite de la început, ci pe măsură ce se sesiza un aspect nereglementat, se dispunea într-un anume sens pentru a se putea continua procedura.

Procesul de admitere nu a fost în detaliu reglementat şi nu au existat reguli pentru fiecare etapă, nu au fost desemnate persoane responsabile, totul fiind lăsat la voia întâmplării, de la locaţia unde s-a desfăşurat întreaga procedură şi unde au fost depozitate dosarele, existând posibilitatea pentru oricine să intervină în dosare sau pe fişele de evaluare şi la punctaje, până la organizarea activităţii membrilor celor două comisii, care îşi realizau sarcinile „când puteau" şi „cum puteau".

Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut din probatoriul administrat faptul că nu se poate imputa contestatoarei nici faptul că unii „evaluatori" care au prestat activitate în acest sens nu au fost desemnaţi ca membri ai Comisiei de Evaluare, apelul contestatoarei către decanatele facultăţilor în sensul convocării membrilor evaluatori pentru evaluarea dosarelor nefiind făcut în sensul că poate veni în acest scop orice cadru didactic. Din această perspectivă, este nelegal şi nedrept a imputa contestatoarei faptul că au fost cadre didactice care au efectuat evaluări de dosare, deşi nu au făcut parte din Comisie, răspunderea în acest sens revenind fiecărei persoane în cauză, iar nu contestatoarei.

Din ansamblul probator Tribunalul a reţinut faptul că în procedura de admitere au fost implicate două Comisii, totalizând 39 membri, iar a stabili culpa în derularea defectuoasă a procedurii de admitere doar în sarcina contestatoarei este nedrept şi nelegal totodată, în condiţiile în care chiar conducerea intimatei a recunoscut public în presă că procedura de admitere nu a fost reglementată prin reguli care să asigure siguranţa dosarelor, a punctajelor, care să excludă frauda, impunându-se pe viitor reglementarea acesteia prin reguli ferme si complete.

Or, în speţă, Tribunalul reţine faptul că partea contestatoare si-a îndeplinit atribuţiile de serviciu ca membru al Comisiei Tehnice potrivit procedurii adoptate de conducerea angajatorului, dar şi potrivit dispoziţiilor date de Rectorul Universităţii, dispoziţii care au fost însă de natură să ducă la modificarea clasificării, a listelor, adăugarea unor nume etc (din dispoziţia rectorului şi contrar procedurii, s-a deschis corespondenţa sosită după data de 10.08.2015 şi cu actele primite au fost completate dosarele de candidaţi, fapt de natură a modifica punctajul şi clasamentul, din dispoziţia rectorului unii candidaţi erau trecuţi pe listă de la o specializare la alta).

Pe cale de consecinţă, instanţa a reţinut că deficienţele procedurii de admitere 2015 şi consecinţele respectivului mod de lucru sunt departe de a fi fost generate de acţiunile/ inacţiunile contestatoarei, ci derivă din managementul defectuos aplicat procedurii respective.

De asemenea, în temeiul dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 12.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Onorariul achitat apărătorului contestatoarei a fost de 12.000 lei, fiind un onorariu care nu poate fi apreciat drept exagerat de mare. Trebuie avute în acest sens în vedere complexitatea cauzei, în speţă fiind vorba despre o contestaţie la decizia de concediere, miza litigiului, care a fost destul de însemnată pentru parte, fiind vorba de siguranţa locului de muncă, prestaţia la instanţă a avocatului care a asistat/reprezentat partea la toate termenele de judecată, cât şi în faza prealabilă acesteia, anume în cea a cercetării disciplinare, volumul de muncă raportat la volumul de date şi înscrisuri administrate în cauză.

Pe de altă parte, aşa cum a statuat pe acest aspect şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudenţă, se poate afirma că şi în dreptul intern partea care a câştigat procesul va putea obţine rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 453 Noul Cod procedură civilă) doar în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil. Aşadar, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar şi rezonabil au fost plătite de partea care a câştigat procesul în timpul şi în legătură cu acel litigiu (Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza Costin împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza Străin şi alţii împotriva României, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza Stere şi alţii împotriva României, Hotărârea din 19 octombrie 2006 în Cauza Raicu împotriva României, Hotărârea din 27 iunie 2006 în Cauza Petre împotriva României).

Onorariul avocaţial achitat de contestatoare a fost probat în cauză cu chitanţa depusă la dosar, fiind o cheltuială care a fost făcută în mod real, fiind totodată o cheltuială necesară şi utilă, câtă vreme i-a adus în final contestatoarei succesul, înscriindu-se în limita unui cuantum rezonabil.

Pe de altă parte instanţa a reţinut culpa procesuală a intimatei care, prin manierea în care a înţeles să-şi desfăşoare prerogativa disciplinară, cu nerespectarea dispoziţiilor legale reţinute prin considerentele prezentei hotărâri, a determinat partea să introducă prezenta contestaţie pentru a-şi vedea recunoscută dreptatea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Universitatea considerând sentinţa pronunţată ca fiind netemeinică şi nelegală şi solicitând modificarea în tot a sentinţei şi, pe fond, respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei sancţionării ca legală şi temeinică.

În motivarea apelului a arătat că decizia de sancţionare atacată respectă dispoziţiile art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul muncii, întrucât apelanta a reţinut la art. 3 din decizie, filele 11-12 din decizie că reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, iar faptul că ulterior şi-a schimbat declaraţiile nu se coroborează cu declaraţiile tuturor celorlalte persoane audiate şi cu actele întocmite.

Intimata a înţeles să înlăture apărările contestatoarei care au un caracter complex, cu o motivare succintă, cerinţa legală fiind ca aceste motive să fie de substanţă, iar nu voluminos exprimate şi apreciază că acest motiv de nulitate este întemeiat.

Critică prin prezentul apel sentinţa, motivat de netemeinicia acestor considerente şi de nelegalitatea interpretării textului incident din art. 252 alin. (2)  lit. c Codul muncii.

Articolul 3 din decizia contestată menţionează argumentele comisiei pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, suficient de clar, precis şi argumentat.

Având în vedere dispoziţiile art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul Muncii, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat prin nota explicativă nr. 27952/23.11.2015 şi prin declaraţiile din timpul şedinţelor din 09.10.2015 si 23.10.2015 sunt următoarele: din toate probele administrate de comisie reiese că iniţial reclamanta a recunoscut că a efectuat anumite erori, dând dovadă de neglijenţă în desfăşurarea activităţilor profesionale, conform procesului verbal din data de 09.10.2015, iar faptul că ulterior şi-a schimbat declaraţiile nu se coroborează cu declaraţiile tuturor celorlalte persoane audiate şi/sau cercetate, precum şi cu actele întocmite.

Apărările formulate în scris depuse la data de 23.11.2015 fac în principal referire la o posibilă faptă penală, care nu face obiectul cercetării disciplinare, motiv pentru care comisia le-a înlăturat. Salariata nu a făcut probe contrarii, care să ateste îndeplinirea corectă şi completă a sarcinilor de serviciu, atât cele din fişa de post cât şi cele din Ordinul de serviciu nr. 464/20.05.2015, respectiv Procedura de admitere pentru locurile cu taxa în valută nr. 6595/07.04.2015, aprobată cu anexele sale prin decizia nr. 9141/20.05.2015. Mai susţine reclamanta în apărarea sa faptul că nu poate fi răspunzătoare pentru etapa de evaluare dosare, dar comisia nici nu a analizat ca fiindu-i imputată această etapă, ci doar aspectele administrative, tehnice, care îi incumbau, în calitate de secretar şef universitate şi membru în comisia tehnică de admitere.

Referatul domnului rector, avut în vedere pentru iniţierea cercetării disciplinare, prezintă rezultatele constatate ca urmare a procesului defectuos în procedura de admitere, dar în ce o priveşte, comisia a analizat doar acţiunile întreprinse de aceasta sau inacţiunile pe care le avea în sarcini, şi care au conlucrat la rezultatul prezentat în referat, ce a determinat, alături de alţi factori ce fac obiectul unui dosar penal, la anularea listelor iniţiale de admişi şi reevaluarea dosarelor, conform hotărârilor de senat din octombrie 2015. Din corespondenţa e-mail din perioada anterioară admiterii, reiese că reclamanta a fost iniţiatorul acestei proceduri, deci cunoştea foarte bine care îi sunt limitele, atribuţiile şi obligaţiile. De asemenea, conform Ordinului de serviciu şi Procedurii de admitere, partea reclamantă avea în atribuţii alcătuire baza de date dosare, prezentarea dosarelor în vederea evaluării şi acordării de punctaje Comisiei de evaluare etc, aşa cum recunoaşte în fila 7 a apărărilor depuse în 23.11.2015, obligaţii neîndeplinite corespunzător, care au generat acest lanţ al neregulilor în procesul de admitere, soldat cu votul în Senat privind anularea rezultatelor iniţiale şi reevaluarea tuturor celor 951 dosare de candidaţi trimise la MECS.

Legiuitorul a prevăzut aceasta obligaţie în sarcina angajatorului ca o recunoaştere şi protecţie a drepturilor salariatului, însă nu a determinat şi felul în care aceste argumente trebuie prezentate, cantitatea sau felul acestora. Motivele, ca şi considerentele unei hotărâri, sunt în mod evident unele subiective şi aparţin persoanelor care fac analiza faptelor, situaţiei, iar faptul că ele nu coincid cu voinţa salariatului cercetat nu este un caz de natură a considera lipsa lor din cuprinsul deciziei.

Fiecare dintre elementele declarate verbal în faţa comisiei, cât şi în scris de către reclamată, au fost analizate de către comisie, aşa cum reiese din cuprinsul procesului verbal final de deliberare, menţionate ca atare în cuprinsul deciziei. Multe dintre "apărările" formulate în scris de către reclamanta nu aveau legătura cu faptele cercetate, sens în care solicită să fie verificat conţinutul proceselor verbale din datele de 08.10.2015 şi 23.10.2015, pentru a se crea convingerea că iniţial, salariata a avut o atitudine sinceră şi de recunoaştere, cel puţin parţial a situaţiei create şi, în cea de-a doua întrunire, asistată de avocat ales, a înţeles să încerce să întrerupă lucrările, să distragă atenţia comisiei de la subiectul analizat, să divagheze prin inducerea în eroare cu privire la fapte penale etc.

Conform acestei dispoziţii, angajatorul trebuie să precizeze în decizia de sancţionare motivele pentru care nu a ţinut cont de apărările salariatului atunci când a stabilit că fapta constituie abatere disciplinară şi a individualizat-o pe scara sancţiunilor prevăzute de art. 248 din Codul muncii.

Apreciază că prin această dispoziţie legiuitorul transformă angajatorul într-un judecător, deoarece va trebui să motiveze nu numai propriile lui fapte, ci şi de ce anume nu a luat în considerare apărările salariatului.

Problema care apare cu această prevedere este aceea a gradului de motivare a motivelor pentru care angajatorul nu a luat în considerare apărările salariatului. Trebuie oare să fie extrem de precise şi exacte sau este suficientă exprimarea cu titlu de exemplu „apărările salariatului nu sunt pertinente"?

În ceea ce îi priveşte apreciază că judecătorul va trebui să analizeze în raport cu buna-credinţă a angajatorului în emiterea deciziei de sancţionare, însă nu va trebui să acorde o importanţă exagerată acestei situaţii, deoarece angajatorul nu este judecător, el nu are exerciţiul motivării deciziilor. (GILCA Costel, Codul Muncii comentat şi adnotat, ediţia a II-a din 18-august-2015, Rosetti).

Absenţa menţiunii prevăzute la art. 252 alin. (2) lit. c din cuprinsul deciziei de sancţionare disciplinară se sancţionează cu nulitatea absolută a deciziei.

Or, în cazul de faţă nu avem o absenţă a acestor menţiuni, ci o motivare oferită de angajator, pe care o şi recunoaşte prima instanţă, doar că nu o găseşte oportună, însă condiţia nulităţii, sancţiunea aceasta este legiferată de legiuitor nu pentru cazul în care motivarea este sumară, slab argumentată, ci pentru lipsa, absenţa cu desăvârşire a acestei menţiuni în cuprinsul deciziei, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Cum nulitatea absolută, ca să îşi producă efecte, trebuie să fie expres prevăzută, asimilarea şi interpretarea dată de prima instanţă potrivit cu care angajatorul nu este convingător în argumentele prezentate, nu echivalează cu lipsa menţiunilor de înlăturare a apărărilor salariatului, ci din contra o şi recunoaşte.

Textul prevăzut de art. 252 alin. (2) lit. c din Codul muncii nu obligă unitatea la o argumentare excesivă şi în amănunt pe fiecare susţinere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unităţii, conduc la o altă situaţie decât cea invocată de către salariat ca apărare.

Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspecte esenţiale de natură a expune în mod clar poziţia unităţii faţă de apărările salariatului. (C. Ap. Craiova, s. I civ., dec. nr. 3024 din 6 martie 2012).

Instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul muncii, câtă vreme acestea nu indica obligativitatea descrierii amănunţite şi detaliate a motivelor pentru care apărările angajatului nu au fost luate în considerare, ci doar se referă la obligativitatea de a menţiona motivul, obligaţie legală pe care angajatorul a îndeplinit-o prin utilizarea sintagmei „nu aduce argumente exoneratoare de răspundere". (Hotărârea nr. 549 din 20.03.2013, pronunţata de Curtea de Apel Timişoara).

Aşa cum se observă din dispoziţiile legale mai sus citate, ceea ce se impune a fi cuprins în decizia de sancţionare disciplinară este arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat.

Textul nu obligă unitatea la o argumentare excesivă şi în amănunt pe fiecare susţinere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficientă arătarea motivelor care, în opinia unităţii, conduc la o altă situaţie decât cea invocată de către salariat ca apărare.

Motivele pot fi expuse în mod sintetic, privind aspecte esenţiale de natura a expune în mod clar poziţia unităţii faţă de apărările salariatului.

Aşa cum se observă din decizia respectivă, unitatea a precizat faptele care au condus la aplicarea sancţiunii disciplinare, a menţionat care au fost apărările salariatului şi a răspuns acestor apărări punctual, argumentând în mod sintetic poziţia unităţii faţă de apărările contestatoarei.

Deşi art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă statuează că instanţa se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei, deşi admite excepţia nulităţii absolute a deciziei contestate, în temeiul art. 252 alin. (2)  lit. c Codul muncii, analizează şi soluţionează, în baza aceluiaşi probatoriu şi fondul cauzei, în sensul în care reţine că reclamanta nu a comis vreo abatere disciplinară şi admite acţiunea.

Şi sub acest aspect critică sentinţa, considerând că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală pe fondul cauzei, expunând pe larg care sunt considerentele care pot duce la concluzia că sancţiunea aplicată reclamantei intimate este temeinică şi se justifică pe abaterile disciplinare reţinute în mod legal în sarcina părţii salariate.

Mai critică soluţia Tribunalului şi sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei:

În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea cauzei  penale înregistrată la DNA - Serviciul Teritorial Iaşi cu nr. de dosar 189/P/2015.

Urmare a aceleiaşi situaţii de fapt ce a determinat şi concedierea contestatoarei, Universitatea a formulat plângere penală înregistrată la DNA Iaşi, pe care o anexează în copie - pentru a dovedi identitatea situaţiei şi a faptelor reclamate, ca şi în decizia de concediere.

Faptul existenţei unui dosar penal pendinte a fost de altfel confirmat şi de contestatoare la termenul din 09.03.2016.

Legiuitorul a reglementat această instituţie a suspendării facultative a dosarului civil, până la soluţionarea penalului, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, tocmai pentru a da eficacitate principiului că penalul are prevalenţă în faţa civilului.

Critică sentinţa şi pentru că Tribunalul a respins neîntemeiat şi nemotivat administrarea probei testimoniale, asupra necesitaţii căreia revine.

Administrarea probei testimoniale este necesară şi utilă soluţionării cauzei, determinat de obiectul contestaţiei împotriva deciziei de concediere, dar mai ales raportat de faptele reţinute în sarcina contestatoarei şi care au atras sancţionarea sa, situaţie de fapt cunoscută îndeaproape de martori.

Apreciază că instanţa, prin încheierea de la termenul din 20.04.2016 s-a limitat la analiza tezei probatorii expuse oral la acel moment (în urma discuţiilor expuse, raportat şi la unele răspunsuri la interogatoriu se impune administrarea acestei probe motivat de calitatea acestor persoane, de timpul petrecut de acestea la Universitatea în toată perioada de la începutul acestei proceduri şi până la 8 octombrie când a generat cercetarea disciplinară) şi nu şi la cea prezentată în scris în întâmpinare (pentru dovedirea situaţiei de fapt - asupra întregii activităţi desfăşurată de reclamantă în perioada derulării procedurii de admitere studenţi străini).

În temeiul art. 254 alin. (1) şi (2) Cod procedură civilă probele se pot suplimenta atunci când nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească, coroborat cu art. 272 Codul muncii care instituie obligaţia de a proba în sarcina angajatorului;

Solicită a se reţine şi considerentele ICCJ expuse în Decizia nr. 11/2013, sub aspectul necesitaţii ca instanţa de judecată să aibă toate elementele probatorii pentru a analiza dacă acţiunea angajatorului de individualizare a sancţiunii a fost una legală, corectă, conform art. 250 Codul muncii.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

Intimata reclamantă C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

A arătat intimata că în mod corect, prin hotărârea atacată, instanţa de fond a reţinut faptul că decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută, având în vedere că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.

A expus în continuare intimata pe larg în cuprinsul întâmpinării abaterile care au fost reţinute în sarcina sa şi apărările pe care le-a formulat şi în faţa apelantei – fost angajator, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.

Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra cererii de apel, Curtea a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 30771 din 14.12.2015 emisă de pârâta apelantă, a fost sancţionată disciplinar reclamanta intimată, sancţiunea aplicată fiind desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În sarcina părţii salariate s-a reţinut săvârşirea abaterilor disciplinare grave constând în încălcarea prevederilor din fişa postului, în ceea ce priveşte modul de îndeplinirea a sarcinilor  de serviciu, respectarea sarcinilor de serviciu şi a prevederilor legale în realizarea procedurii de admitere a studenţilor cu taxa în valută, în virtutea sarcinilor de serviciu deţinute conform fişei de post pentru funcţia de secretar şef Universitate şi membru în comisia tehnică de admitere, desemnată prin decizia nr. 10197/03.06.2015.

În principal trebuie analizată decizia de sancţionare disciplinară raportat la reţinerile din hotărârea atacată, în sensul că decizia este lovită de nulitate absolută, date fiind prevederile art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul muncii, aspect criticat de pârâta apelantă prin memoriul de apel.

Potrivit acestor dispoziţii din legislaţia muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Aşa fiind, în decizie urmează să se precizeze de ce au fost înlăturate apărările salariatului, ce motive au fost avute în vedere.

Sub acest aspect, în cuprinsul deciziei de concediere, apelanta fost angajator a reţinut că salariata cercetată a recunoscut iniţial că a efectuat anumite erori, determinate de neglijenţă în desfăşurarea activităţii profesionale, ulterior revenind asupra acestor declaraţii, însă susţinerile ei nu se coroborează cu declaraţiile celorlalte persoane audiate, precum şi cu actele întocmite.

În legătură cu apărările formulate în scris depuse la data de 23.11.2015 s-a reţinut că fac în principal referire la o posibilă faptă penală, care nu face obiectul cercetării disciplinare, motiv pentru care comisia le-a înlăturat.

Raportat la susţinerea salariatei că nu îi pot fi imputate neregulile săvârşite pe parcursul procesului de evaluare, în decizie s-a reţinut că nu s-a analizat ca fiindu-i imputată această etapă, ci doar aspectele administrative, tehnice, care îi incumbau, în calitate de secretar şef universitate şi membru în comisia tehnică de admitere.

S-a mai evidenţiat şi referatul avut în vedere pentru iniţierea cercetării disciplinare, referat care prezintă rezultatele constatate ca urmare a procesului defectuos din procedura de admitere, dar în ce o priveşte pe reclamantă comisia a analizat doar acţiunile întreprinse de aceasta sau inacţiunile pe care le avea în sarcină, şi care au conlucrat la rezultatul prezentat în referat, ce a determinat, alături de alţi factori, ce fac obiectul unui dosar penal, anularea listelor iniţiale de candidaţi admişi şi reevaluarea dosarelor, conform hotărârilor de senat din octombrie 2015.

Prin urmare trebuie să stabilim dacă aceste considerente evidenţiate în cuprinsul deciziei de sancţionare a reclamantei intimate se pot constitui în veritabile „motive pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile”.

Simplul fapt că un angajator inserează anumite aspecte în cuprinsul unei decizii de antrenare a răspunderii disciplinare a unui salariat, atunci când încearcă a da eficienţă dispoziţiilor art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul muncii, nu înseamnă automat că exigenţele textului de lege au fost respectate.

Legislaţia muncii nu sancţionează cu nulitatea absolută decizia numai atunci când aceste motive lipsesc fizic din cuprinsul actului de sancţionare, act care nu ar cuprinde nicio referire cu privire la aceste motive, dar şi atunci când prin intermediul lor nu se răspunde practic apărărilor concrete formulate de salariatul cercetat.

A da o interpretare contrară acestei dispoziţii legale ar însemna a se anula raţiunea pentru care se impune desfăşurarea chiar a cercetării prealabile, în condiţiile în care o etapă importantă a acestei cercetări este tocmai exercitarea dreptului salariatului de a formula şi a susţine toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.

Această etapă a ascultării salariatului căruia i se impută fapta trebuie să fie urmată de cercetarea apărărilor acestuia, iar dacă apărările ajung să fie înlăturate, motivele trebuie să fie indicate în concret în cuprinsul deciziei de sancţionare.

Rolul instanţei de judecată intervine din punctul în care se promovează un eventual litigiu determinat de actul angajatorului, litigiu în care să fie cercetate legalitatea sau temeinicia actului respectiv, însă în niciun caz instanţa de judecată nu trebuie să suplinească lipsa unor menţiuni obligatorii din decizie, lipsă pe care legislaţia muncii o sancţionează cu nulitatea absolută.

Altfel spus, rolul instanţei de judecată nu este acela de a se substitui angajatorului în procedura de antrenare a răspunderii disciplinare şi de a înlătura motivat apărările pe care salariatul a înţeles să le invoce în favoarea sa.

Angajatorul, întrucât deţine toate datele, probele şi informaţiile pe care se întemeiază măsura dispusă, trebuie să facă dovada temeiniciei şi legalităţii acestei măsuri, inclusiv prin combaterea şi înlăturarea în mod concret, aplicat a apărărilor şi dovezilor pe care salariatul a înţeles să le invoce şi să le aducă, activitate care trebuie să aibă loc anterior aplicării sancţiunii disciplinare şi nu ulterior acestei măsuri.

Aşa cum mai sus am arătat, atunci când vorbim de lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului nu avem în vedere numai o lipsă efectivă a acestora, ci şi situaţia în care pretinsa argumentaţie a angajatorului este construită în aşa fel încât practic, în concret, nu răspunde apărărilor formulate.

Este adevărat că dispoziţia reglementată de art. 252 alin. (2)  lit. c din Codul muncii nu obligă angajatorul la o argumentare excesiva şi în amănunt a susținerilor formulate de către salariat în apărarea sa, însă aceasta nu înseamnă că această argumentare poate fi una superficială ori în termeni generali şi neaplicată la apărările invocate de partea salariată, subiect al cercetării disciplinare.

Sintetizând cele pe care mai sus la începutul acestor considerente le-am expus, reţine instanţa de control judiciar că apelanta a cuprins în decizia de sancţionare, ca motive pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei intimate următoarele: recunoaşterea iniţială a unor erori în activitatea pe care a desfăşurat-o partea, conform procesului verbal din data de 9.10.2015; necoroborarea celor invocate ulterior de reclamantă, pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, cu declaraţiile celorlalte persoane audiate şi cu înscrisurile întocmite; invocarea unei posibile fapte penale, faptă care nu a făcut obiect al cercetării disciplinare; neimputarea unor nereguli ţinând de etapa de evaluare, aspecte care au fost invocate de reclamantă prin apărările depuse în scris la data de 23.11.2015.

Apărările pe care partea salariată a înţeles să le invoce sunt prezentate pe larg în cuprinsul memoriului indicat în cuprinsul deciziei de sancţionare, înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015, şi vizează următoarele aspecte concrete pe care le vom prezenta detaliat pentru a putea evidenţia în ce măsură apelanta a răspuns sau nu în concret apărărilor ridicate de reclamantă pe parcursul cercetării disciplinare prealabile.

Prima apărare vizează necesitatea transcrierii menţiunii de aviz favorabil de pe cererea iniţială pe noul formular tipizat pe care candidaţii l-au completat, operaţie în legătură cu care partea a invocat că nu a săvârşit practic nicio abatere şi a prezentat circumstanţele în care aceste transcrieri au fost făcute şi persoanele care au luat parte la acest proces, fiind evidenţiate şi problemele care au apărut, probleme generate de faptul că membrii comisiei de evaluare erau plecaţi în concediu.

Astfel se arată următoarele: „după publicarea pe site-ul universităţii a formularului de cerere, candidaţii non UE au trimis formularul completat pe fax, e-mail, corespondenţă sau depus personal la Registratura universităţii. Potrivit hotărârii Consiliului de Administraţie, a cărui şedinţă a avut loc în prima parte a lunii iulie 2015, s-a decis ca cererile completate pe tipizatul vechi să fie înlocuite cu acest nou tipizat completat de către candidat, având numărul de înregistrare iniţial. Înainte de a fi trimise la minister, cererile nou completate trebuiau să poarte avizul favorabil preluat de pe vechea cerere. A se reţine că acest nou tipizat completat de către candidaţi, cu preluarea avizului favorabil menţionat pe vechea cerere, s-a aplicat numai la dosarele deja evaluate de membrii evaluatori şi transmise la MECS. Menţionez că toate dosarele candidaţilor înscrişi şi transmise la minister au avut menţionat pe cerere aviz favorabil. Nu s-au trimis la minister dosare neevaluate sau fără aviz favorabil, de altfel nici ministerul nu accepta dosare incomplete sau tară aviz favorabil.

Declaraţia doamnei prorector conţine erori şi neadevăruri. Menţiunea aviz favorabil era trecută pe cererea iniţială, dosarele candidaţilor erau evaluate de membrii din comisiei şi trimise la minister, iar avizul favorabil pe noul format de cerere era doar o transcriere a menţiunii. În această manieră am solicitat doamnei prorector să soluţioneze noile tipizate de cerere, prin transcrierea avizului favorabil de pe vechea cerere şi nu cu altă intenţie pe care dumneaei şi domnul Prof. D. încearcă să o insinueze.

Ca urmare a faptului că au sosit un număr mare de cereri ale candidaţilor nonUE, am solicitat doamnei Prof. B., în calitatea sa de prorector didactic, soluţionarea acestor cereri. În vederea rezolvării acestei probleme, am prezentat doamnei prorector, lista nominală a dosarelor trimise la minister ca dovadă că acele cereri erau legal constituite. Doamna prorector a solicitat să vadă dosarele şi cererile iniţiale, care au şi fost pregătite. Întrucât în zilele următoare doamna prorector nu a mai venit în secretariat, venind abia săptămâna următoare, iar rezolvarea cererilor şi trimiterea acestora la minister era urgentă, m-am adresat evaluatorilor prezenţi în secretariat, care având aceeaşi competenţă, în baza cererii avizate favorabil iniţial, făceau transcrierea menţiunii aviz favorabil pe noua cerere. Aceste formulare de cereri noi completate şi înregistrate cu numărul iniţial, cu avizul favorabil, au fost trimise cu adresă de înaintare ministerului, respectiv Direcţiei Generale Relaţii Internaţionale şi Europene.

Afirmaţia domnului Prof. D este tendențioasă, nu am solicitat doamnei prorector să semneze alte documente, respectiv fişe de evaluare, procese verbale. De asemenea şi acea constatare (pg. 2 din pv 23.10.2015) a domnului profesor prin care se subliniază faptul că semnătura doamnei prorector pe acea cerere ar fi certificat de fapt că acel candidat are actele necesare calificării şi se încadrează cu punctajul pentru a face cereri către Bucureşti, nu este reală si este făcută cu rea intenţie. La minister s-au trimis toate dosarele complete şi evaluate. În realitate, doamna prorector B., pe baza listei cu dosarele deja trimise la minister şi a cererii iniţiale avizate favorabil, făcea o simplă transcriere a acelui aviz.

Este gravă motivaţia doamnei Prof. B., care în calitatea sa de prorector didactic, denotă o lipsă de preocupare faţă de procesul de evaluare a dosarelor, afirmând cu uşurinţă faptul că evaluatorii sunt în concediu, în plin proces de evaluare, când ministerul solicita în regim de urgenţă soluţionarea acestei situaţii şi s-ar fi impus să se ia măsuri de completare a comisiei cu evaluatori, nominalizaţi de către Consiliul de Administraţie, cu atribuţii specifice pentru o evaluare corectă şi finalizarea tuturor etapelor de lucru. Dumneaei a refuzat să semneze, a lipsit o săptămână (fapt recunoscut şi de dumneaei, fila 3 din procesul verbal, unde declară că a fost o zi - două în luna august ac), lăsând lucrurile fără rezolvare.

Discuţia cu doamna prorector B. a avut loc motivat de faptul că evaluatorii erau plecaţi în concediu, iar numărul de dosare de evaluat era în creştere şi era o perioadă foarte aglomerată în secretariat. Temerea doamnei prorector este nejustificată, deoarece formularul nou tipizat de cerere, completat de candidat, avea ataşată vechea cerere cu avizul favorabil aplicat si dosarul complet al candidatului, adresa ministerului prin care se solicita completarea noului formular de cerere şi lista nominală a dosarelor deja evaluate şi trimise la minister. Fără această nouă cerere completată şi transmisă ministerului, dosarele transmise anterior la minister nu puteau fi procesate şi ministerul nu putea emite scrisoarea de acceptare la studii pentru respectivii candidaţi”.

A doua apărare a evidenţiat faptul că reclamanta salariată a solicitat rectorului Universităţii să ia măsurile care se impun, în condiţiile în care dosarele care erau în lucru erau într-un număr foarte mare, iar spaţiul de depozitare impropriu şi membrii evaluatori plecaţi în concediu, solicitare care însă nu ar fi primit nicio rezolvare din partea persoanei pe care partea salariată o considera în măsură să organizeze întreg procesul de admitere, singura sugestie fiind aceea de a anunţa decanatele pentru a rezolva problema.

Astfel se arată următoarele: „Referitor la procesul verbal privind declaraţia domnului Prof. D., din 23.10. 2015:

De la începutul lunii august 2015 o mare parte din membrii comisiei de evaluare au plecat în concediu de odihnă. De fapt o parte dintre ei au făcut cunoscut acest lucru şi domnului rector, Prof. D. Constatând că nu s-a emis o decizie de completare a deciziei iniţiale, în condiţiile în care numărul dosarelor primite creştea iar spaţiul de depozitare era impropriu, fapt confirmat şi de colegele din secretariat Rectorat, l-am informat pe dl. rector şi am solicitat să dispună măsurile ce se impuneau. Cu această ocazie, dl. rector a avut o atitudine de indiferenţă, răspunzându-mi să anunţ decanatele să rezolve problema, fapt pe care domnia sa îl şi recunoaşte. Am luat legătura cu doamnele secretar şef de la decanate şi am transmis hotărârea domnului rector. M-am consultat cu doamna O. şi încercam să identificăm cadre didactice care au mai participat la procesul de evaluare în anii anteriori. Eu am luat legătură cu doamna Prof. Dr. M. pe care am rugat-o să se prezinte la Rectorat a doua zi la ora 9.00. O. a informat-o pe doamna prodecan, Prof. B., care a căutat soluţii şi a doua zi s-a prezentat în Rectorat cu încă două cadre didactice”.

În continuare reclamanta a arătat că nu a fost singura persoană de contact pentru studenţii străini, activitatea Comisiei Tehnice fiind o activitate în echipă, toţi secretarii răspunzând cererilor studenţilor şi oferind informaţii acestora. „La întrebarea d-lui Prof. D. şi răspunsul d-lui Prof. P. referitoare la relaţia mea cu potenţiali candidaţi cetăţeni străini este un neadevăr. Sunt secretarul şef al universităţii dar în secretariatul Rectoratului lucrează o echipă de şapte secretari, toţi pregătiţi să răspundă cererilor studenţilor străini şi români, să ofere informaţii. Nu deţineam exclusivitate şi nici nu ar fi fost posibil să fac acest lucru, la un număr de aproximativ 8000 de studenţi şi un volum atât de mare şi complex de activităţi ce se desfăşoară în secretariat. Este o exagerare, o afirmaţie cu rea intenţie din partea domnilor profesori, nu sunt singura persoană de contact. Au oferit informaţii candidaţilor cetăţeni străini şi au răspuns solicitărilor si colegele mele din Rectorat aşa cum se confirmă în declaraţiile acestora, E., F., G. etc. şi colegele din Decanate, care au făcut parte din Comisia Tehnică. Nu ştiu pe ce se bazează dl. Prof. P când afirmă că eu eram singura persoană de contact, că purtam numai eu conversaţii cu potenţialii candidaţi la universitate. La aceste afirmaţii solicit mai multe explicaţii. Este absolut surprinzător faptul că vedea flori pe masa secretarelor, dar nu vedea modul cum se păstrau dosarele răspândite în tot spaţiul pe jos, nu îşi aminteşte că zilnic îl informam şi îi arătam teancurile de dosare, nu îşi aminteşte că a invitat membrii evaluatori în cabinetul dumnealui să evalueze dosare, că aceştia îl informau asupra constatărilor făcute la evaluare. Constat că îl preocupau aspecte minore şi nu probleme de o importanţă majoră cum ar fi organizarea procesului de evaluare şi securizarea dosarelor”.

Partea salariată s-a apărat şi în sensul că mai multe persoane au avut acces la secretariatul rectoratului, respectiv la dosarele care erau în evaluare, atât prin rămânerea la birou peste program şi chiar seară de seară aproape, cât şi prin evaluarea dosarelor sâmbăta şi duminica, dat fiind numărul foarte mare al acestora.

A arătat şi faptul că începând cu luna februarie 2015 nu a mai avut acces la seiful din cabinetul rectorului, astfel încât nu putea avea acces la documentele care erau acolo păstrate.

„Referitor la programul de lucru prelungit ţin să precizez că rămânerea peste program era ocazională şi nu numai a mea, şi colegele din Rectorat şi Decanate lucrau peste orele de program în funcţie de urgenţa unor lucrări, programul de lucru al evaluatorilor sau diverse situaţii solicitate. In schimb dl. rector, aproape seară de seară rămânea în birou, până târziu, aşa se explică e-mail-urile şi mesajele transmise de dumnealui după ora 22.00.

Menţionez că atât dl. Prof. P cât şi eu am avut cheie de la intrarea în secretariat Rectorat. La începutul lunii august, înainte de plecarea în concediu a doamnei Prof. Dr. H şi a domnului Conf. Dr. I, aceştia văzând că sunt multe dosare de evaluat au venit cu propunerea că pot să evalueze dosare sâmbătă şi duminică. L-am informat pe domnul rector, Prof. Dr. D. care mi-a spus să las cheia de la birou la portar pentru că va veni şi dumnealui şi are nevoie de cheia sa. Am lăsat cheia la portar şi l-am informat că vor veni cadre didactice să lucreze în Rectorat. Lunea următoare, când am venit la serviciu, am luat cheia de la portar, acesta informându-mă că duminică a venit doamna Prof. Dr. H. L-am informat pe domnul rector că doar doamna Prof. H a fost duminică să evalueze dosare.

În prima parte a lunii septembrie 2015, într-o zi de vineri, la sfârşitul programului de lucru, aflându-mă în faţa universităţii, domnul Prof. Dr. D. m-a sunat şi mi-a spus să îi las cheia de la birou deoarece dumnealui nu o are şi că voi recupera cheia luni dimineaţă de la portar. În prezenţa a două cadre didactice am predat cheia domnului Prof. Dr. D., care a şi făcut o apreciere asupra brelocului de la cheie, şi apoi am plecat acasă. Am recuperat cheia de la portar luni dimineaţă.

De asemenea, îmi amintesc că de câteva ori, pe parcursul evaluării dosarelor, uşa de la biroul Rectorat şi de la Sala Senat au fost găsite deschise şi au fost sigilate de către portar, în condiţiile în care eu terminasem programul de lucru şi plecasem acasă iar domnul Prof. Dr. D. a rămas în biroul dumnealui sau au fost organizate diverse evenimente în Sala Senat şi după finalizarea acestora uşa a rămas deschisă.

Referitor la cheile de la seiful existent în cabinetul domnului rector:

Din informaţiile pe care le deţin de la fostul secretar şef în momentul când mi-a predat cheile, la acest seif există numai un singur rând de chei, două chei de la o uşă şi o singură cheie la cealaltă uşă. Nu reţin la care din uşi sunt 2 chei. În perioada cât a fost rector domnul Prof. A, în seif s-au păstrat doar ordinele de numire ale dumnealui ca rector şi cheile au stat o perioadă la domnul profesor iar spre sfârşitul mandatului m-a rugat să le pun în dulapul din spatele biroului meu. La preluarea mandatului de către dl. Prof. D, în luna februarie 2015 eu mă aflam în concediu de odihnă. Îmi amintesc că undeva în luna martie sau aprilie 2015 domnul Prof. D. m-a întrebat dacă ştiu de existenţa unor dosar /bibliorafturi aflate în seif. I-am comunicat că nu ştiu iar F., care predase cheile de la seif domnului rector, a explicat ce era cu acele dosare în momentul descinderii DNA.

Menţionez că începând cu luna februarie 2015, înainte de plecarea mea în concediu, nu am mai avut acces la seif.

Domnul Prof. P nu este explicit, nu precizează la ce document se referă, crede că ar fi lista de candidaţi admişi. Constat că nu-şi aminteşte despre ce listă este vorba, crede că UE studii în engleză, cel în care apare Z. Apreciază că ar fi o listă de candidaţi admişi, listă în care apare candidatul Z, fără punctaj pe pagina a treia. Ţin să îi amintesc domnului Prof. P că listele de pe data de 22 septembrie 2015 le-am finalizat ajutată fiind parţial de G. şi în aceste liste nu apare candidata Z. Listele de pe 24 septembrie ac. au fost întocmite de dl. Prof. P, în şedinţa Consiliului de Administraţie.

Nu deţin nici o cheie de la seif, nu am avut acces la seif, nu ştiu şi nici nu m-a interesat unde ţinea dl. Prof. P cheile de la seif”.

Au fost formulate apărări şi în legătură cu modalitatea de comunicare a deciziilor rectorului, arătându-se că: „Referitor la comunicarea deciziilor rectorului, precizez că toate deciziile sunt transmise prin Registratura universităţii, spre informare şi ducere la îndeplinire, decanatelor facultăţilor şi departamentelor/serviciilor implicate. Dovadă este faptul că decanatele facultăţilor de c şi d şi-au informat membrii comisiei de evaluare privitor la numirea acestora, transmiţând scanat, pe e-mail decizia si anunţând telefonic. Singura excepţie, pe care am aflat-o abia acum, este la Facultatea de a, unde doamna secretar şef, O. spune că nu a anunţat membrii comisiei de evaluare, cu toate că doamna Prof. R. menţionează în declaraţie că a fost la Decanat şi O. a informat-o că este membru în comisie. Nu îmi explic de ce O. nu a procedat ca de obicei când a primit decizia prin Registratură. în timp ce 3 secretari şefi de la 3 facultăţi din universitate au procedat corect”.

Din punctul de vedere al reclamantei, organizarea unei sesiuni de admitere este în sarcina conducerii universităţii şi nu în sarcina secretarului şef.

„Obligaţia de a organiza în mod corect şi legal o sesiune de admitere este în sarcina conducerii universităţii şi nu a secretarului sef. Secretarul şef execută şi se supune deciziilor luate de conducere. Măsurile de securitate trebuiau să fie aceleaşi ca şi în cazul admiterii candidaţilor cetăţeni români. Este cel puţin surprinzător cum o persoană cu funcţie înaltă, respectiv cea de rector, poate să plaseze o problemă atât de importantă la nivelul unui secretar”.

„Nu am primit nici o decizie, nici o dispoziţie din care să rezulte că eu coordonez sau sunt responsabilul procesului de admitere la studii cu taxă în valută. În condiţiile în care la admiterea din iulie 2015 responsabil / coordonator este un prorector didactic, nu puteam şi nici nu ar fi fost legal să îmi arog astfel de atribuţii.”

„Pentru securizarea şi evaluarea dosarelor la admiterea la studii cu taxă în valută, conducerea universităţii sau o comisiei de lucru desemnată ar fi trebuit să alcătuiască o metodologie de lucru cu atribuţii şi responsabilităţi specifice”.

A subliniat partea reclamantă care îi erau atribuţiile, în calitate de membru al Comisiei Tehnice, evidenţiind faptul că nu a avut nicio atribuţie pe linia de evaluare.

„Se pare că domnul rector, Prof. Dr. D. a uitat că există o comisie tehnică, din care fac parte şi eu şi care avea în atribuţii primirea dosarelor, înregistrarea acestora, corespondenţă cu solicitanţii în vederea completării dosarelor, prezentarea dosarelor în vederea evaluării, trimiterea dosarelor la MECS. Făcând parte din comisia tehnică, toţi cei nominalizaţi au avut aceste atribuţii”.

„La întrebarea doamnei Prof. I. (de la fila 5 din pv) ţin să precizez că este într-o gravă eroare, dosarele se primeau la secretariat Rectorat, am avut atribuţii la fel ca toţi membrii din comisia tehnică, însă evaluarea în sine era atributul membrilor comisiei de evaluare”.

A recunoscut reclamanta faptul că a organizat o întâlnire cu membrii Comisiei Tehnice, ocazie cu care a prezentat însă atribuţiile care le reveneau membrilor acestei Comisii, în procesul de admitere, nedepăşindu-şi practic atribuţiile.

„La declaraţia d-nei O. confirm organizarea unei întâlniri de lucru la începutul lunii iunie 2015, cu membrii Comisiei Tehnice, unde s-a prezentat conţinutul deciziei privind aprobarea instrucţiunilor/ procedurii de alcătuire a dosarului, componenţa nominală a comisiei tehnice şi atribuţiile comisiei tehnice. Am prezentat atribuţiile aşa cum au fost ele stabilite prin decizie: primire dosare solicitanţi, înregistrare dosare solicitanţi, verificare existenţă şi validitate documente din dosar, corespondenţă cu solicitanţii în vederea completării dosarului cu documente corecte, alcătuire bază de date dosare, prezentarea dosarelor în vederea evaluării şi acordare de punctaj Comisiei de evaluare, trimitere dosare MECS conform prevederilor legale în vigoare, primire Atestate / Scrisori de Acceptare emise de MECS.

Nu a existat un program de lucru când să se evalueze din punct de vedere tehnic dosarele şi când să se completeze baza de date, aceste etape de lucru depinzând de ora la care se primea corespondenţa, de numărul dosarelor primite, de intervalul de timp în care evaluatorii se prezentau pentru evaluare şi de volumul de lucru existent în fiecare secretariat”.

„Neimplicarea cadrelor didactice desemnate a fi responsabile pentru etapele de lucru în procesul de evaluare nu ţine de atribuţiile mele ca secretar şef, ci de conducerea universităţii.”

S-a subliniat şi faptul că multe din problemele care au apărut în procesul de admitere au fost cauzate de lipsa unor proceduri clare în legătură cu atribuţiile Comisiilor şi de problema lipsei membrilor evaluatori.

„Dezinteresul total în privinţa organizării acestei sesiuni de evaluare reiese şi din declaraţiile unor membrii ai comisiei, care arată foarte clar lipsa unei proceduri de evaluare, lipsa regulamentului, lipsa instruirii, lipsa atribuţiilor comisiilor. Aceste lipsuri erau atributul secretarului şef? Cuvântul metodologie folosit de domnul Prof. D. este pretenţios. Ce înţelege domnia sa prin metodologie?  Care a fost metodologia de lucru atât pentru comisia de evaluare cât şi pentru cea tehnică?”

„Din dispoziţia domnului rector Prof. Dr. D., am solicitat decanatelor să rezolve problema lipsei membrilor evaluatori. La începutul lunii august 2015, văzând că membrii din Comisia de validare au plecat în concediu (o parte din ei luându-şi rămas bun de la domnul rector) şi s-au adunat foarte multe dosare care nu erau evaluate, i-am supus atenţiei această situaţie domnului rector, Prof. Dr. D., care mi-a spus să contactez decanatele facultăţilor şi să le solicit să rezolve problema. Am făcut acest lucru luând legătura cu secretarul şef al fiecărei facultăţi, care după ce a informat Decanatul a trimis persoanele disponibile la momentul respectiv. Inclusiv eu, în dorinţa de a ajuta la soluţionarea situaţiei, am sunat-o pe doamna Prof. M. care s-a prezentat a doua zi, 14 august 2015 (posibil), la ora 9.00, la Rectorat şi împreună cu doamna prodecan, Prof. Dr. J. şi echipa convocată de domnia sa au procedat la evaluarea de dosare.

Atât membrii din comisia tehnică, cât şi membrii evaluatori, numiţi prin decizia nr. 516 din 2.06.2015, s-au sesizat că nu există un regulament sau o procedură cu precizarea modalităţii de evaluare şi atribuţii specifice, că nu au fost instruiţi, nu s-a stabilit un program de lucru, nu s-au alcătuit procese verbale, nu s-au securizat dosarele, calculatoarele şi încăperile unde s-a lucrat, nu s-au stabilit persoane responsabile pe etape de lucru, nu a fost desemnat un prorector responsabil al întregului proces. Aceste situaţii sunt confirmate de declaraţiile date de Prof. Dr. J., Conf. Dr. I, Conf. Dr. K, Prof. Dr. H., Asist. Dr. L). Elocventă în acest sens este declaraţia doamnei Conf. Dr. J citat din declaraţie, pagina 2, pv din 13 oct. 2015: „n-am avut nici o metodologie, eu nu am mai fost niciodată în comisie această fişă are foarte multe lucruri neclare, te face pe de o parte să ai erori, pe de altă parte să fii nesigur. Deci neavând pe cine să întrebi dacă era o problemă" şi pagina 10, cu citat din declaraţie: "Au fost implicaţi oameni fără experienţă şi s-au făcut evaluări... au fost vicii de evaluare din lipsa totală de experienţă a persoanei care a evaluat".

Această situaţie este confirmată şi de domnul Prof. I, iniţial membru în comisia de evaluare şi apoi preşedinte al comisiei de reevaluare, de pe poziţia căreia face următoarea afirmaţie: „în momentul în care am fost numit preşedintele comisiei de reevaluare lucrurile au pornit de la zero. Din punctul meu de vedere nu s-a făcut un proces de evaluare fiindcă a fost atât de viciat din atât de multe puncte de vedere încât orice luare în considerare a lui şi comparare cu situaţia finală este ilogică."

A ridicat reclamanta şi problema în sensul că activitatea nesatisfăcătoare a unui membru al Comisiei Tehnice nu îi poate fi ei imputată, dat fiind faptul că fiecare membru era implicat în egală măsură în activitatea acestei Comisii.

„Nu este vina mea că doamna O. a tratat cu indiferenţă obligaţiile ce le avea prin ordinul de serviciu si atribuţiile comisiei tehnice enumerate în procedură conform deciziei. Este chiar surprinzător faptul că a avut o atitudine diferită de cea a secretarilor şefi de la b, b şi b care au anunţat membrii evaluatori numiţi conform deciziei. Nu s-a pus problema încheierii unui proces verbal în urma întâlnirii de lucru organizată la începutul lunii iunie 2015, fapt confirmat de secretarii şefi de la b şi c şi mai ales în lipsa unui regulament sau a unei instrucţiuni care să prevadă acest lucru. Fac o precizare că doamna O. nu era invitată din politeţe, ci făcea parte din comisia tehnică conform deciziei emise.”

De asemenea s-a ridicat şi problema atribuţii fişă post versus activitatea de organizare a secretariatului în funcţie de evenimente, activităţi specifice desfăşurate în universitate, partea subliniind faptul că atribuţiile din fişa postului nu se extind automat şi asupra unor activităţi care trebuie desfăşurate cu ocazia unor evenimente specifice, în lipsa unor decizii de nominalizare expresă în acest sens.

„La întrebarea d-lui Prof. D (pv din 9 oct. 2015) adresată d-nei M ţin să precizez că activitatea secretariatului este reglementată prin Regulamentul de Organizare şi funcţionare iar atribuţiile secretarului şef sunt enunţate în fişa postului. Între activitatea de organizare a secretariatului şi fişa de post este o mare diferenţă. Activitatea secretariatelor este în subordinea Directorului General şi Rectorului şi reglementată prin ROF iar activitatea Secretarului sef este reglementată prin fişa postului. Fişa postului stabileşte atribuţiile la modul general. Funcţie de evenimentul sau activitatea derulată în universitate se emit decizii cu nominalizarea persoanelor implicate, a responsabililor pe tipuri de activităţi, atribuţiile şi responsabilităţile acestora, precizarea etapelor şi a procedurii de lucru”.

Computerul pe care s-a lucrat la alcătuirea bazei de date şi computerul la care a lucrat reclamanta au avut acelaşi user name şi aceeaşi parolă. Aceasta este altă apărare ridicată de parte cu ocazia cercetării disciplinare.

„Declaraţia d-nei F (pv din 9 oct 2015, pag.5) referitoare la dublarea user-name şi a parolei de la computerul meu de serviciu. La un moment dat, nu îmi aduc aminte exact perioada, dl. Prof. D. a solicitat documente aflate în computerul la care a lucrat dl. V. Am sunat la Centrul de Comunicaţii şi am rugat să vină cineva să deschidă computerul.  Domnul N. a venit, a deschis computerul, a salvat documentele solicitate de domnul rector şi mi-a spus că pentru a folosi acel computer trebuie să-i fie alocat un user name şi o parolă. L-am rugat să facă el setările corespunzătoare astfel încât să poată fi folosit. Decizia sa a fost de dublare a user name xxxx şi implicit a parolei. La întrebarea mea dacă nu sunt probleme în sistem când două computere au acelaşi user name şi aceeaşi parolă, răspunsul său a fost să stau liniştită că nu este nici o problemă. Faptul că acel computer pe care s-a lucrat la alcătuirea bazei de date şi computerul la care lucrez eu au acelaşi user-name şi aceeaşi parolă şi că acel computer a stat tot timpul deschis au fost aduse la cunoştinţa domnului rector şi a doamnei director general, aşa cum confirmă şi F. în declaraţie.

În aceea perioadă s-a întâmplat ca unul din computerele existente în secretariat Rectorat, respectiv cel al doamnei M B, să aibă probleme tehnice şi nu s-a putut recupera nici un document sau fişier cu documente. Pentru a preveni o astfel de situaţie, la finalul evaluărilor şi alcătuirii bazei de date cu toate dosarele candidaţilor pentru studii cu taxă în valută, am convenit cu G. ca toate fişierele .xls şi tot ce se completează în baza de date să fie salvat şi copiat şi în computerul meu de serviciu şi în al ei”.

A prezentat reclamanta în continuare toată procedura care s-a desfăşurat pentru aprobarea listelor candidaţilor admişi la studii cu taxă în valută şi toate problemele care au apărut pe parcursul desfăşurării acestei proceduri, probleme care s-au răsfrânt practic şi asupra activităţii membrilor Comisiei Tehnice.

„Referitor la întrebarea d-lui Prof. D adresată doamnei G - acel document a suferit modificări? fac următoarele precizări:

Fiind informată de dl. Prof. Dr. D. că la data de 18 august ac. va avea loc Consiliul de Administraţie care va aproba listele candidaţilor admişi la studii cu taxă în valută, am trimis la data de 17 august 2015, decanilor şi secretarilor şefi ale facultăţilor de a şi b, fişierele .xls conţinând baza de date cu informaţiile pentru toţi candidaţii care au depus dosare, inclusiv punctaje şi un fişier .xls comparativ cu candidaţii care au depus dosare si care erau potenţial admişi la două sau mai multe serii de predare / specializări. Această informaţie că sunt candidaţi care au depus dosare la mai multe specializări o aveam de la o parte din membrii evaluatori şi de la colegele secretare de la facultăţi care au alcătuit baza de date.

Pe data de 18 august 2015, înainte de şedinţa Consiliului de Administraţie, doamna decan, Prof. Dr. A. a venit în cabinetul d-lui Prof. D. şi au stabilit împreună listele candidaţilor admişi şi criteriile de admitere pentru candidaţii potenţial admişi la mai multe specializări. În timpul şedinţei doamna decan, Prof. Dr. D  a prezentat spre aprobare listele candidaţilor admişi la toate specializările şi a informat membrii Consiliului de Administraţie că acei candidaţi care au depus dosar la mai multe specializări vor fi consideraţi admişi la specializarea unde au obţinut punctajul cel mai mare sau la punctaje egale la specializarea unde nu se ocupă locurile. La un moment dat a existat o propunere ca sa fie întrebaţi şi candidaţii asupra opţiunii de admitere, dat fiind specializările diferite şi că dosarele, chiar şi pentru acelaşi candidat, nu au obţinut punctaje identice şi nu au fost evaluate de acelaşi evaluator de la a sau b, dar această propunere nu a fost luată în considerare. Au fost cazuri când acelaşi candidat a fost admis la mai multe specializări.

În condiţiile aplicării subiective a criteriilor de evaluare, punctajul stabilit de evaluator a fost diferit, astfel că un candidat, pentru acelaşi dosar depus la mai multe specializări, a primit punctaje diferite.

Diverşi candidaţi au sesizat că pentru acelaşi dosar depus la mai multe specializări / facultăţi s-au acordat punctaje diferite de către evaluatori, cu diferenţe de 20 de puncte, ceea ce înseamnă foarte mult la un concurs de admitere. Aceasta denotă faptul că punctajele acordate de către evaluatori,  funcţie de criteriile de evaluare, au fost de natură subiectivă, fără a fi aplicate unitar. Îmi amintesc câteva cazuri: C....la a engleză avea 70 - 71 puncte iar la b engleză 90 de puncte, S....la a franceză cred că avea 70 puncte iar la b franceză 95 puncte.

Dacă comisia ar fi lucrat în plenul ei şi ar fi avut procedură de lucru nu ar fi apărut, pentru acelaşi dosar depus la mai multe specializări punctaje diferite, (diferenţă punctaj semnalată în proces verbal declaraţie Conf. Dr. J.).

Lista candidaţilor admişi, inclusiv criteriile propuse de doamna decan, Prof. A, au fost aprobate în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 18 august 2015. Împreună cu doamna R. am lucrat la aceste liste şi în baza aprobării CA candidaţii iniţial admişi la mai multe specializări au fost admişi la o singură specializare conform criteriilor aprobate.

Aceste liste au fost postate pe site-ul universităţii, candidaţii admişi fiind informaţi că până la data de 10 sept. 2015 trebuie să confirme locul ocupat şi să achite prima tranşă din taxa şcolară.

În perioada 19 august - 11 septembrie 2015, listele candidaţilor admişi au suferit modificări în sensul că s-au completat cu informaţii privind confirmarea locului şi achitarea taxei, dacă a primit scrisoare de acceptare, dacă au existat retrageri, dacă ministerul a solicitat documente suplimentare la dosar.

La data de 22 septembrie 2015, în şedinţa Consiliului de Administraţie au fost prezentate şi supuse aprobării listele candidaţilor admişi. Aceste liste, din care au fost excluşi candidaţii care nu au confirmat locul, cei care s-au retras şi cei care nu au primit scrisoare de acceptare la studii au fost pregătite de mine, parţial ajutată de doamna G. In completarea locurilor rămase disponibile, conform cifrei de şcolarizare, în Consiliul de Administraţie s-a hotărât punctajul până la care se coboară lista candidaţilor admişi. Aceste liste au fost postate pe site-ul universităţii şi trimise cu adresă de înaintare Ministerului Educaţiei. Precizez, că în aceste liste nu figurează candidata Z. pe care o menţionează domnul rector.

La data de 23 septembrie 2015, domnul rector şi doamna director general au fost în audienţă la domnul ministru al Educaţiei, motivat de faptul că universitatea nu a primit scrisori de acceptare pentru toate dosarele înaintate ministerului. Am înţeles că reproşul principal adresat domnului rector ar fi fost faptul că nu s-au respectat instrucţiunile MECS şi nici numărul de dosare ale candidaţilor admişi trimise către minister, pe categorii de ţări, UE şi nonUE şi nerespectarea adresei Universității nr. 6909/24 aprilie 2015, comunicată MECS.

La revenirea în universitate, pe data de 24 septembrie ac, domnul rector împreună cu doamna director general, au verificat conţinutul adresei nr. 6909/24.04.2015. Nu înţelegeau în ce circumstanţe, condiţii, s-a stabilit numărul de candidaţi ce vor fi admişi pe ţări de provenienţă. Le-am prezentat ataşat la adresă propunerile decanatelor facultăţilor, aprobate în Consiliul de Administraţie.

Domnul Prof. D. mi-a spus să convoc Consiliul de Administraţie, la data de 24 septembrie 2015. Dumnealui a informat că în urma audienţei de la minister, listele candidaţilor admişi pentru fiecare serie de studiu / specializare trebuie reverificate şi alcătuite separat pe ţări de provenienţă, UE şi nonUE, respectând adresa Universității nr. 6909 / 24 aprilie 2015, comunicată MECS.

În timpul şedinţei Consiliului de Administraţie, domnul rector a lucrat pe computerul dumnealui şi a alcătuit listele candidaţilor admişi. Îmi amintesc că în timp ce domnul rector stabilea listele, o parte din membrii Consiliului au afirmat că nu au înţeles de ce au fost chemaţi, că durează prea mult alcătuirea listelor şi că aceste liste trebuiau alcătuite de comisie.

De fapt aceste liste au fost stabilite de domnul rector în timpul şedinţei Consiliului şi nu îmi amintesc dacă candidata Z figura sau nu pe una din aceste liste, fapt confirmat şi de G, pv 9.10.2015, pag.4 „am primit acel document word semnat de către domnul rector".

„Menţionez faptul că în data de 25 septembrie 2015, împreună cu doamna E. am pregătit listele solicitate de dl. Prof. D. pentru Facultatea de b şi c.

Pe toată perioada evaluării dosarelor până la începutul lunii septembrie 2015 s-au efectuat mutări / transferuri ale dosarelor candidaţilor de la o serie de predare la alta în cadrul aceleiaşi facultăţi sau la facultăţi diferite. Aceste mutări s-au efectuat la solicitarea candidaţilor motivat de faptul că ei apăreau pe site înregistraţi la o specializare iar pe cererea de înscriere sau pe dosar era trecută o altă specializare, situaţii confirmate de doamna R. în declaraţia sa, pag. 11, pv 13.10.2015. Candidaţii semnalau în scris pe e-mail, fax sau prin Registratura universităţii neconcordanţele menţionate anterior. Cred că ultimele mutări / transferuri, cu aprobarea domnului rector, s-au efectuat la sfârşitul lunii. august sau începutul lunii septembrie 2015, când secretariatul Rectoratul a primit prin Registratura universităţii 3 sau 4 cereri ale unor candidaţi din Israel. Cererile erau scrise de mână şi purtau numărul de înregistrare de la Registratura universităţii. Nu îmi amintesc numele candidaţilor dar cred că 3 dintre ei au solicitat transferul de la a studiu în lb. engleză la a studiu în limba română („bănuiesc că la aceste modificări se referă domnul Prof. D şi doamna G. în declaraţia ei privind 3 candidaţi adăugaţi pe liste") şi un candidat a solicitat transferul de la a la b studiu în limba engleză. Pentru candidatul care a fost transferat la b îmi amintesc că au fost intervenţii din partea unui cadru didactic de la b al cărui nume nu-1 ştiu. Cred că numele candidatului este G/G D/A, de altfel se poate constata că cererea a fost aprobată şi din afirmaţia citită de pe cerere (pagina 8 proces verbal din 9.10.2015): „Şi ce scrie cu albastru aici? - Nu e nici o problemă poate fi primit".

 S-a apărat reclamanta şi în legătură cu pretinsele acuzaţii de fals în legătură cu două dosare ale unor candidaţi, invocând tocmai faptul că nu a săvârşit nicio neregularitate şi solicitând să se indice în mod concret despre ce dosare este vorba, dosare care să îi fie prezentate pentru a putea verifica şi pentru a se putea apăra în legătură cu eventuale nereguli din acele dosare.

„Referitor la afirmaţia făcută de dl. Prof. D., pagina 7, proces verbal din 9.10.2015, mi se aduce o gravă acuzaţie: „sunt cel puţin 2 falsuri făcute de doamna C., unul avea 35 era înscris la limba engleză şi 1-a înscris la limba română fiindcă la limba engleză nu intra”. Solicit domnului profesor să explice în mod clar în ce constau cele două falsuri, numele candidaţilor. Afirmaţia domnului profesor este neclară, incompletă: în ce constă falsul, care este numele candidaţilor. Solicit în mod expres să mi se prezinte cele două dosare pentru a lua la cunoştinţă de eventualele nereguli din acele dosare.

Ţin să precizez şi să îi reamintesc domnului Conf. Dr. I că după data de 1 octombrie 2015 nu l-am contactat pentru nici un dosar. Imediat după revenirea domniei sale din concediu, m-a sunat să mă întrebe dacă mai sunt dosare de evaluat şi i-am comunicat că s-a încheiat evaluarea şi singurul lucru care mai trebuie finalizat este transcrierea avizului favorabil pe noile formulare de cerere pentru candidaţii nonUE, în baza avizului acordat iniţial după evaluare. Domnul profesor a venit la rectorat, i-am prezentat două dosare cu cereri noi nonUE completate şi vechile cereri care aveau menţiunea aviz favorabil. Dumnealui şi-a recunoscut semnătura pentru unul din dosare. Pe cele două cereri noi non UE completate şi nu pe fişe de evaluare, dl. Conf. I. a transcris aviz favorabil şi a semnat”.

Au fost evidenţiate şi toate situaţiile cu care s-a confruntat partea reclamantă ulterior datei de 10 august 2015, data limită pentru depunerea dosarelor noi sau pentru completarea cu documente lipsă a celor deja existente, fiind indicate şi persoanele care au contribuit la crearea acestor situaţii, cu precizarea în concret a acţiunilor fiecăreia în parte.

„La data de 11 august 2015, în condiţiile în care 10 august ac. a fost data limită de depunere a dosarelor noi sau a completărilor cu documente lipsă la dosarele deja înregistrate şi evaluate, domnul Prof. Dr. D. m-a chemat în cabinet şi mi-a comunicat că toată corespondenţa (în plic) care soseşte pe adresa Rectoratului referitor la completarea cu documente lipsă la dosare sau dosare noi, nu se deschide, nu se înregistrează şi să fie pusă separat, deoarece nu va fi luată în consideraţie prin depăşirea termenului. În perioada 11-20 august 2015 toată corespondenta referitoare la admiterea pe locurile cu taxă în valută, sosită pe adresa universităţii nu a fost deschisă.

În această perioadă, au fost multiple intervenţii de la candidaţi sau diverşi reprezentanţi ai acestora, de primire documente lipsă la dosar şi completare a dosarelor pentru ca acestea să devină eligibile la admitere. Intervenţii directe au fost şi din partea doamnei Prof. Dr. S, din partea domnului Prof. Dr. T, din partea doamnei O., o doamnă în vârstă pe care nu o cunosc şi din partea U. pentru completarea dosarului candidatei M S. Doamna O. primise prin corespondenţă directă pe adresa ei, la data de 13 august 2015, un plic cu documente lipsă ca şi completare la dosar pentru candidata M S, din Franţa. La fiecare din persoanele care au intervenit, inclusiv pentru această candidată le-am comunicat că nu se pot accepta documentele completare la dosar deoarece este depăşit termenul de 10 august 2015, că acest lucru ar modifica clasamentul deja afişat şi în plus este o decizie pe care nu o pot lua eu, cu atât mai mult cu cât domnul Prof. D a hotărât ca nu se deschide corespondenţa sosită după 10 august ac.

La data de 20 august 2015 domnul Prof. Dr. D a intrat în Rectorat şi mi-a spus să deschid toată corespondenţa care a fost pusă separat şi iniţial a hotărât să nu o deschid, precizând instrucţiuni clare că dosarele de candidatură noi venite să nu fie înregistrate şi să fie sortate separat spre păstrare, iar documentele primite ca şi completare la dosarele deja înregistrate şi evaluate să fie adăugate la dosarul corespunzător fiecărui candidat. Am comunicat colegelor din Rectorat decizia domnului Prof. D. şi ajutată fiind de o parte din ele, (îmi amintesc de F., E., L T, G) s-a procedat conform instrucţiunilor.

După finalizarea completării cu documente lipsă la dosare dl. Prof. Dr. D. m-a chemat în biroul dumnealui şi m-a întrebat dacă candidata M S are dosar complet care să poată fi trimis la minister. Iniţial de la dosarul acestei candidate lipseau foile matricole din timpul liceului. După ce am verificat dosarul împreună cu G. i-am răspuns domnului rector că în urma completării cu documentele lipsă are dosar complet. Domnul rector mi-a comunicat că dat fiind că această candidată are acum dosar complet, evaluat cu 55 / 56 de puncte rezultă că este admisă. Mi-a precizat că numele ei trebuie să fie adăugat în lista candidaţilor admişi la seria de studiu în limba franceză la Facultatea de Medicină şi dat fiind că 21 august 2015 era ultima zi de înaintare a dosarelor candidaţilor din ţări UE la minister, dosarul acesteia trebuie să fie trimis cât mai repede. Am ieşit din biroul domnului Prof. D. şi am mers în biroul colegelor din Rectorat, comunicându-le decizia domnului rector. Dosarul a fost pregătit şi  trimis la minister de doamna G. pentru că dumneaei s-a ocupat de trimiterea dosarelor la minister. Listele postate pe site au fost modificate conform deciziei domnului Prof. D. iar dumnealui a verificat îndeplinirea decizie sale. Nu-mi amintesc cine a modificat listele candidaţilor admişi prin adăugarea candidatei M S.

La întrebarea mea adresată domnului Prof. D. referitor la ce răspuns să dăm candidaţilor care vor vedea listele modificate şi faptul că mai sunt şi alţi candidaţi care în acest fel au dosar complet şi ar fi eligibili la admitere, acesta a precizat că explicaţia pe care trebuie să o dăm candidaţilor este că a fost o greşeală tehnică”.

De asemenea, partea a oferit explicaţii şi apărări şi în legătură cu punctajele modificate de pe unele fişe de evaluare sau în legătură cu vreun dosar care nu trebuia evaluat.

„La punctul 2 din referatul d-lui Prof. D. se face referire la dosare cu fişe de evaluare modificate. Rog a se lua în considerare declaraţiile membrilor comisiei de evaluare care, parte din ei recunosc că au modificat, alţii refuză să recunoască. Cu siguranţă au fost modificate de membrii comisiei. Lipsa unui regulament clar, aşa cum a solicitat MECS, neîntrunirea comisiei în plen, plecarea în concediu a membrilor comisiei şi venirea unor noi membri, evaluare efectuată fără instructaj, fapt confirmat chiar de unii membrii din comisie prin declaraţiile date; toate aceste lacune în organizare au dus la apariţia acestor situaţii cel puţin bizare. Este inadmisibil ca în cazul candidaţilor cetăţeni străini să nu fi existat o metodologie / procedură de evaluare a dosarelor cel puţin identică cu cea pentru candidaţii români. Aceste abateri nu pot fi puse pe seama secretarilor, nu sunt factori de răspundere, nu au atribuţii si competenţe lărgite ca să fie responsabile de aceste nereguli.

Pentru completarea anchetei în stabilirea faptei şi a vinovăţiei, dat fiind că nu se nominalizează ce dosare au fost modificate, ţinând cont de faptul că unii evaluatori confirmă că au efectuat modificări şi îşi amintesc că au semnat sau nu au semnat modificările, solicit să fie scoase dosarele la care s-au găsit modificări spre a fi verificate în prezenţa evaluatorilor şi a secretariatului.

Punctul 3 din referatul domnului Prof. D. priveşte un aspect general, fără posibilitate de verificare. La acest punct se impunea identificarea dosarelor, analizarea lor în comisia de disciplină în prezenta membrilor comisiei de evaluare, a secretarilor din decanate şi rectorat. Aceste generalităţi nu pot conduce spre un rezultat real şi corect.

Punctul 4 din referatul mai sus menţionat face referire la evaluarea unui dosar care nu trebuia evaluat. Evaluarea dosarelor este atributul membrilor comisiei de evaluare. Este o atribuţie exclusivă a comisiei de evaluare. Îmi amintesc că a fost un dosar al unui candidat care a fost evaluat şi a primit punctaj. Un membru al comisiei de evaluare mi-a atras atenţia să pun separat acel dosar pentru că trebuie să se sfătuiască şi cu alţi colegi în privinţa menţiunilor făcute pe adeverinţa medicală a candidatului. Am informat-o asupra situaţiei acelui dosar pe doamna G. şi nu s-a trimis acel dosar la minister”.

 În urma apărărilor pe care le-a formulat, reclamanta a concluzionat în mod ferm că atribuţiile pe care le-a desfăşurat au fost cele corespunzătoare Comisiei Tehnice, nu şi-a depăşit atribuţiile iar împreună cu ceilalţi membri ai Comisiei a dus la îndeplinire deciziile şi hotărârile rectorului, rezumând în mod clar şi fără echivoc care sunt cauzele care au determinat toate problemele care au apărut pe parcursul procesului de admitere:

 „Prima etapă, respectiv întocmirea dosarelor de către candidaţi si apoi verificarea lor ca şi documente depuse/existente la dosar a fost atribuţia exclusivă a Comisiei Tehnice.

Procedura de alcătuire a dosarelor candidaţilor a fost comunicată către toţi factorii de răspundere şi a fost aprobată de Consiliul de Administraţie. Nu s-a ridicat nici un fel de problemă, membrii Consiliului de Administraţie fiind de acord cu această procedură actualizată, drept dovadă că pentru această etapă nu s-au înregistrat contestaţii sau nereguli.

Evaluarea dosarelor este atributul membrilor comisiei de evaluare. Este o atribuţie exclusivă a comisiei de evaluare.

În condiţiile aplicării subiective a criteriilor de evaluare, punctajul stabilit de evaluator a fost diferit, astfel că un candidat, pentru acelaşi dosar depus la mai multe specializări, a primit punctaje diferite.

Atât membrii din comisia tehnică cât si membrii evaluatori, numiţi prin decizia nr. 516 din 2.06.2015, s-au sesizat că nu există un regulament sau o procedură cu precizarea modalităţii de evaluare şi atribuţii specifice, că nu au fost instruiţi, nu s-a stabilit un program de lucru, nu s-au alcătuit procese verbale, nu s-au securizat dosarele, calculatoarele şi încăperile unde s-a lucrat, nu s-au stabilit persoane - responsabile pe etape de lucru, nu a fost desemnat un prorector responsabil al întregului proces.

Obligaţia de a organiza în mod corect şi legal o sesiune de admitere este în sarcina conducerii universităţii şi nu a secretarului şef. Secretarul şef execută şi se supune deciziilor luate de conducere. Este cel puţin surprinzător cum o persoană cu funcţie înaltă, respectiv cea de rector, poate să plaseze o problemă atât de importantă la nivelul unui secretar”.

Şi procesul verbal încheiat la data de 9.10.2015 de Comisia de disciplină, de care se face vorbire în cuprinsul deciziei de aplicare a sancţiunii disciplinare, a fost semnat cu multe obiecţii de către partea salariată cercetată, obiecţii care se constituie în veritabile apărări, raportat la obiectul cercetării disciplinare a părţii, apărări care îşi găsesc corespondent şi în memoriul înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015, în legătură cu care mai sus pe larg am dezvoltat.

Odată prezentate aceste apărări ale părţii salariate, atât pe larg, aşa cum au fost ele formulate de reclamantă, cât şi sintetizate de instanţa de control judiciar, concluzia nu poate să fie decât una singură, raportat la ceea ce s-a reţinut prin decizia contestată, respectiv la art. 3 al acestei decizii şi anume: decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Decizia cuprinde numai formulări generale, neaplicate la apărările concrete ale reclamantei salariate, fiind inserate în cuprinsul deciziei numai pentru a da o aparenţă de legalitate a acestui act unilateral al angajatorului, aparenţă pe care instanţa de judecată nu o poate ignora, în condiţiile în care legislaţia muncii sancţionează cu nulitatea absolută decizia de aplicare a unei sancţiuni disciplinare care nu respectă prevederile art. 252 alin. (2)  lit.c din Codul muncii.

Spunem că sunt formulări cu caracter general pentru că angajatorul apelant s-a limitat la a indica faptul că apărările pe care salariata le-a formulat, cu ocazia declaraţiilor pe care le-a dat, nu se coroborează cu declaraţiile celorlalte persoane audiate sau cercetate şi nici cu înscrisurile întocmite.

Or, aşa cum rezultă din cele de mai sus relatate, în declaraţiile pe care le-a dat, reclamanta salariată a făcut trimitere în mod expres la declaraţii ale persoanelor şi la înscrisuri cu care înţelege să îşi coroboreze fiecare apărare.

Prin urmare motivele pentru care ar fi fost eventual înlăturate apărările părţii salariate trebuiau să fie raportate la acele declaraţii şi înscrisuri invocate de reclamantă, cu indicarea în concret a considerentelor pentru care nu pot fi valorificate în favoarea salariatei, coroborat bineînţeles şi cu alte declaraţii sau înscrisuri pe care angajatorul le considera material probator.

Simpla reţinere a necoroborării declaraţiilor cu susţinerile celorlalte persoane audiate sau cercetate şi nici cu înscrisurile întocmite, în termeni generali, nu poate fi reţinută de instanţa de control judiciar ca un veritabil motiv pentru care s-au înlăturat apărările salariatei, atât timp cât partea salariată nu s-a limitat, de asemenea, la a indica în termeni la fel de generali că nu a încălcat atribuţiile de serviciu, fapt care ar rezulta din probatoriul administrat, ci a înţeles să se apere cu adevărat şi să coroboreze apărările cu probatoriu concret desfăşurat cu ocazia cercetării disciplinare.

O altă formulare cu caracter general pe care angajatorul a înţeles să o califice ca motiv de înlăturare a apărărilor salariatei reclamante, a fost şi invocarea în cuprinsul memoriului înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015 a unei posibile fapte penale, care nu ar fi făcut obiectul cercetării disciplinare.

Care este această „posibilă faptă penală” nu avem de unde să ştim deoarece emitentul deciziei, care avea şi obligaţia de a motiva de ce nu au fost reţinute apărările salariatei, nu a ales să indice în concret această faptă la care face trimitere, în cuprinsul actului unilateral pe care l-a întocmit, pentru a da posibilitatea unei instanţe de judecată de a verifica legalitatea ori temeinicia unei asemenea reţineri.

În cuprinsul memoriului înregistrat sub nr. 27952 din data de 23.11.2015 partea salariată a înţeles să prezinte în concret multe fapte care s-au derulat pe parcursul întregii proceduri de admitere a studenţilor pe locurile cu taxă în valută, fapte care, în opinia reclamantei au cauzat nenumăratele probleme care au apărut şi care i-au fost imputate ca şi abateri disciplinare, deşi nu a avut nicio culpă în ceea ce priveşte evenimentele succesive care s-au desfăşurat.

Faptele în legătură cu care au fost formulate apărările sunt tocmai faptele care i-au fost imputate părţii salariate ca şi abateri disciplinare, în cuprinsul deciziei contestate, astfel încât simpla menţiune că o presupusă faptă, nu se ştie care, nu ar fi făcut obiectul cercetării disciplinare, nu poate fi reţinută ca şi motiv de înlăturare a apărărilor salariatei.

Din cuprinsul deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare rezultă, fără putinţă de tăgadă, care sunt acele fapte pe care angajatorul a înţeles să le reţină, ca şi abateri disciplinare în sarcina părţii salariate, astfel: a convocat şedinţe şi a făcut instructaje cu personalul din directa subordine; a dat dispoziţii personalului din secretariate, asumându-şi astfel rolul de coordonator al acestei activităţi.; a transmis dispoziţii ca din partea Rectorului, fără a exista documente scrise în acest sens; a solicitat secretarelor din subordine modificări pe liste, fără a avea dreptul de a face acest lucru, dispoziţii care au fost preluate, dată fiind subordonarea directă a acestora; a decis toată modalitatea de recepţionare a documentelor şi modul de desfăşurare a procesului de admitere, locaţie a dosarelor, modalitatea de înscriere în calculator şi lipsa totală de securizare a documentelor; şi-a depăşit atribuţiile de serviciu şi s-a substituit comisiilor desemnate de Rectorat, pe care ar fi trebuit să le convoace prin transmiterea deciziilor rectorului; a cerut secretariatelor din subordine să convoace diferite persoane din afara comisiilor, în vederea evaluării dosarelor - aşa cum reiese din declaraţiile sale, ea a ştiut că este un act ilegal şi cu toate acestea a acţionat în acest sens şi a cerut şi secretarelor din subordine să o facă; cu bună ştiinţă a acceptat să încalce regulamentele universităţii şi a dat dispoziţii secretarelor din subordine în acest sens - acestea au respectat aceste dispoziţii, dată fiind relaţia de subordonare existentă; deşi a sesizat (din spusele sale) diverse nereguli, a decis să nu respecte cerinţele legale şi de reglementare pe care le cunoştea; modul de organizare a introducerii datelor în calculator şi lipsa totală a securizării şi trasabilităţii acţiunilor este impardonabilă; modul de coordonare a muncii de secretariat a fost profund deficitar - dosarele candidaţilor, conţinând documente originale de mare importanţă, au fost depozitate fără nici un control şi transmise diverşilor membri ai comisiilor, fără nici un control; a implementat o modalitate de introducere necontrolată a datelor în calculator, ceea ce a determinat un risc major pentru universitate - practic oricine venea în secretariat ar fi putut modifica datele din computer şi ar fi putut sustrage sau distruge dosare; ar fi trebuit să întocmească referate de propuneri, sesizând conducerea ierarhic superioară despre deficienţele întâlnite; toată corespondenţa a fost primită/realizată direct de secretarul şef - dacă a decis distribuirea/ delegarea sarcinilor nu există documente care să arate cum s-a făcut şi cine are responsabilitatea; documente/cereri din partea candidaţilor au semnături diferite, ceea ce ridică semne de întrebare asupra autenticităţii, situaţii care trebuiau sesizate de cel care primeşte corespondenţa; deciziile Rectorului de numire în comisii nu au fost transmise celor vizaţi - a fost decizia reclamantei de a nu anunţa membrii comisiilor, ceea ce a permis implicarea unor persoane care nu făceau parte din comisii şi lipsa totală de coordonare a acestei comisii; nu a convocat Comisia nominalizată pentru procedura de admitere; a convocat secretariatele şi a preluat în mod direct coordonarea acestui proces; nu a convocat Comisia Profesională , nu există convocatoare semnate şi nici un proces verbal de la şedinţele comisiei; modificările de liste şi mai ales introducerea pe liste a unor persoane fără punctaj (motivat de oboseală) reprezintă o eroare extrem de gravă care a dus la periclitarea procesului de admitere şi afectarea imaginii Universității; erorile/fraudele înregistrate sunt la nivel de înregistrare/modificare în calculator a datelor şi modificarea listelor - ar fi trebuit să fie direct implicată în verificarea derulării acestei activităţi şi să sesizeze structurile ierarhice asupra neregulilor de care pare să fie perfect informată; nu a transmis nici un raport referitor la activitatea de admitere care implică direct secretariatul. Dacă o activitate normală, fără probleme, nu necesită o raportare directă, a omis sesizarea problemelor; nu a raportat neconvocarea comisiei profesionale – obligaţie şi sarcina a secretarului şef.; nu a raportat problemele legate de depozitarea şi securizarea dosarelor - nu există nici un raport care să demonstreze ceea ce susţine reclamanta; nu a raportat problemele legate de lipsa de trasabilitate a modificărilor din calculatoare, probleme de care conducerea Universităţii a aflat cu mult mai târziu din alte surse - fiind direct responsabilă de planificare şi control, i se impută modul deficitar de realizare; avea sarcina directă de a redacta şi transmite deciziile Rectorului tuturor celor implicaţi şi nu a făcut-o în mod corespunzător; avea responsabilitatea urmării circuitului documentelor în cadrul secretariatului - în cazul admiterii nu se poate identifica cu siguranţă o persoană care a introdus sau evaluat un dosar; nu a asigurat siguranţa circuitului documentelor legate de clasificarea candidaţilor - astfel prin grava ei neglijenţă au apărut modificări majore pe lista, ducând la invalidarea unei prime evaluări, cu consecinţe grave pentru Universitate; diferenţele şi mai ales introducerea frauduloasă pe liste puteau fi identificate şi imputate mai uşor, dacă exista un control adecvat al circuitului documentelor scrise sau în format electronic; documente semnate de rector au dispărut şi au fost înlocuite de alte documente; a prezentat rectorului, fără să verifice, documente care conţineau grave erori în listele de clasificare; a centralizat liste de candidaţi în care ordinea nu putea fi generată de o greşeală de ordonare, existând suspiciunea de premeditare în realizarea acelei greşeli; prin plasarea unui candidat neeligibil într-o poziţie pe penultima pagină (neidentificabilă uşor) a indus o greşeală de validare care s-a perpetuat şi a determinat afectarea procesului de admitere; nu a verificat nimic din activitatea de secretariat referitor la admitere - astfel şirul de erori s-a putut realiza şi perpetua; nu a comunicat niciunei persoane din Comisiile aferente procesului de admitere (în afara secretariatelor din subordine) structura aprobată prin hotărâre de Consiliului de administraţie (echivalentul BS); prin suprapunerea de sarcini s-a realizat un amalgam de responsabilităţi, ce a permis erorile produse; nu a controlat nimic din sarcinile secretariatului; a fost sesizată de nereguli întâlnite şi prin avizarea lor (sugerând avizul Retorului) a permis perpetuarea acestora; nu a controlat modul de înregistrare a punctajelor şi modul de realizare a listelor de admişi; nu a sesizat forurile de conducere în legătură cu neregulile semnalate; nu a verificat listele de candidaţi declaraţi admişi; nu a verificat introducerea corectă a punctajelor aferente procesului de evaluare.

Mai trebuie subliniat încă o dată de ce a fost necesară o prezentare cât mai detaliată atât a faptelor reţinute în sarcina salariatei reclamante, cât şi a apărărilor pe care partea a înţeles să le invoce pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, tocmai pentru a se putea observa că pentru fiecare faptă imputată există o apărare argumentată, însă pentru nicio apărare argumentată nu există motiv de înlăturare în cuprinsul deciziei atacate, deşi legislaţia muncii sancţionează cu nulitatea absolută o asemenea omisiune a angajatorului.

De asemenea, deşi apelanta refuză să cerceteze o presupusă faptă penală care ar fi fost invocată în apărare de salariată, pe motiv că nu a fost sancţionată disciplinar pentru asemenea fapte, trebuie să observăm că în cuprinsul deciziei de sancţionare a reclamantei angajatorul a reţinut şi fraude la nivel de modificare şi înregistrare în calculator a datelor şi a listelor cu candidaţi, subliniind suspiciunea pe care o are în legătură cu premeditarea unei asemenea conduite.

Prin urmare, raportat la faptele care i-au fost prezentate pe parcursul cercetării prealabile, reclamanta a înţeles să îşi formuleze apărări argumentate, apărări pe care apelanta trebuia să le înlăture motivat, tocmai pentru a respecta exigenţele impuse de legislaţia muncii.

În decizie se mai menţionează de asemenea un aspect pe care angajatorul a înţeles să îl califice ca fiind un motiv de înlăturare a apărărilor salariatei, anume acela că nu ar fi fost sancţionată reclamanta pentru etapa de evaluare.

Însă, prin apărările pe care le-a formulat, salariata, aşa cum mai sus am şi arătat, a înţeles să invoce toate acele probleme care au apărut pe parcursul procesului de evaluare, probleme care s-au răsfrânt şi asupra activităţii membrilor Comisiei Tehnice, în condiţiile în care activităţile Comisiilor erau interdependente, astfel încât deficienţele care au fost reţinute în sarcina sa îşi aveau cauza de fapt în neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de către alte persoane.

Acestea erau apărările care trebuiau analizate de angajator, la care trebuia să răspundă şi pe care eventual trebuia să le înlăture motivat, dacă, în urma procesului de cercetare şi analiză, ar fi ajuns la concluzia că nu sunt întemeiate.

Este adevărat că, dată fiind multitudinea faptelor imputate reclamantei salariate şi complexitatea abaterilor reţinute, această activitate de analiză şi înlăturare a apărărilor salariatei se constituia într-un proces extrem de laborios, care nu putea fi însă ocolit de angajator, de cel care deţine prerogativa disciplinară.

Această prerogativă disciplinară presupune respectarea unor etape pe care legislaţia muncii le impune, nelimitându-se numai la atributul angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Aşa cum mai sus am evidenţiat, pentru fiecare faptă imputată au fost formulate apărări concrete, cu trimitere şi la probatoriul administrat pe parcursul cercetării disciplinare, activitatea complexă de apărare desfăşurată de reclamantă fiind tocmai consecinţa complexităţii faptelor imputate.

Motivele pentru care au fost înlăturate apărările părţii salariate trebuiau să fie indicate în concret în cuprinsul deciziei atacate, obligaţie impusă de prevederile art. 252 alin. (2)  lit.c din Codul muncii, care nu a fost respectată de apelanta angajator.

În speţă nu se pune problema ca instanţa de judecată să poată fi influenţată în vreun fel de amploarea mediatică pe care au luat-o problemele care au determinat sancţionarea disciplinară a părţii reclamante, temere exprimată în faţa instanţei de control judiciar.

Activitatea instanţei de judecată în materie civilă cuprinde două funcţii procesuale, una în continuarea celeilalte, anume: cercetarea cauzei şi soluţionarea acesteia.

Cercetarea cauzei duce la stabilirea, pe baza probelor administrate, a situaţiei de fapt, iar soluţionarea cauzei constă în pronunţarea hotărârii, prin aplicarea normelor de drept substanţial corespunzătoare situaţiei de fapt stabilite.

În urma îndeplinirii acestor două funcţii procesuale, şi numai pe baza probatoriului aflat la dosarul cauzei, instanţa de control judiciar a stabilit, în acord şi cu statuările din hotărârea instanţei de fond, că decizia de antrenare a răspunderii disciplinare a părţii salariate este lovită de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condiţiei imperative dispusă de prevederile art. 252 alin. (2)  lit.c din Codul muncii, reglementare care, sub sancţiunea nulităţii absolute impune ca decizia de sancţionare să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Numai prin indicarea în decizia de sancţionare a acestor motive s-ar fi asigurat în mod real şi efectiv dreptul la apărare al reclamantei intimate, drept care, în speţa de faţă, nu a fost asigurat, aşa cum mai sus pe larg am dezvoltat.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat la considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond, sub aspectul reţinerilor netemeiniciei sancţiunii aplicate, deşi a fost stabilită nulitatea absolută a deciziei atacate, reţine Curtea următoarele:

Posibilitatea declarării căii ordinare de atac a apelului şi împotriva considerentelor hotărârii instanţei de fond este reglementată de prevederile art. 461 alin. (2)  din Codul de procedură civilă.

Prin motivul pe care l-a formulat, apelanta a invocat că hotărârea cuprinde practic constatări de fapt care prejudiciază partea pârâtă, în condiţiile în care, reţinându-se excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare, aspectele ţinând de netemeinicia măsurii disciplinare aplicate nu mai trebuiau inserate în cuprinsul sentinţei atacate.

Într-adevăr, din modul de redactare a dispoziţiei art. 252 alin. (2)  lit.c din Codul muncii, rezultă că această prevedere reglementează un caz de nulitate absolută de formă a deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare a salariatului, în condiţiile constatării lipsei din cuprinsul acesteia a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.

Reţinerea acestei nulităţi de formă a deciziei de sancţionare face inutilă cercetarea altor motive prin care se invocă vreo cauză de nulitate privind fondul deciziei de antrenare a răspunderii disciplinare.

Acesta este de altfel şi motivul pentru care instanţa de control judiciar apreciază că nu mai este necesară analizarea motivelor de apel prin care se invocă temeinicia măsurii de antrenare a răspunderii disciplinare a reclamantei intimate, în condiţiile în care, aşa cum mai sus pe larg am expus, această decizie de sancţionare este lovită de nulitate absolută pentru un viciu de formă.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. (2)  din Codul de procedură civilă şi ale art. 480 alin. (2)  din acelaşi act normativ, instanţa a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată, în sensul înlăturării considerentelor din hotărârea atacată, respectiv începând cu paragraful 1 de la fila 17 din hotărâre, de la „Pe fondul litigiului, Tribunalul reţine următoarele” şi în continuare filele 18, 19, 20 şi fila 21- până la paragraful 5, respectiv până la  „Pentru toate aceste considerente Tribunalul va admite.........”.

A menţinut restul sentinţei apelate, atât în ceea ce priveşte considerentele, cât şi dispozitivul.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de apelanta pârâtă şi de reclamanta intimată, a reţinut Curtea următoarele:

Partea apelantă a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, atât din faţa instanţei de fond cât şi din faţa instanţei de apel, cerere apreciată ca neîntemeiată de instanţa de control judiciar pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin.(1) din Codul procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecată îl constituie vinovăţia, culpa procesuală.

Aşadar, partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât şi cheltuielile făcute de partea care a câştigat procesul, deoarece este în culpă procesuală, determinând, prin atitudinea sa în proces, aceste cheltuieli.

În speţa de faţă partea care a pierdut procesul rămâne pârâta apelantă, în condiţiile în care dispoziţia de admitere a apelului a vizat numai înlăturarea unor considerente din hotărârea atacată, însă sentinţa instanţei de fond a fost păstrată sub aspectul nulităţii absolute a deciziei de concediere şi sub aspectul celorlalte capete de cerere accesorii declarării acestei nulităţi.

 În ceea ce priveşte cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanta intimată, reţine Curtea următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2)  Cod procedură civilă instanţa poate să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Astfel, în aprecierea cuantumului onorariului, instanţa trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât şi proporţionalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente, precum complexitatea, dificultatea litigiului.

De asemenea, trebuie urmărită şi necesitatea respectării proporţionalităţii între munca depusă şi cuantumul onorariului, raportat la respectarea dreptului de „acces la instanţă” prevăzut de art. 6 din CEDO.

Raţiunea pentru care legiuitorul a permis reducerea acestei categorii de cheltuieli de judecată este practic protejarea părţii ce a căzut în pretenţii de instituirea unei obligaţii excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract faţă de care are calitatea de terţ.

Astfel, regularizarea cuantumului sumei achitate cu titlu de onorariu avocat, proporţional cu circumstanţele cauzei, este menită să asigure un just echilibru între dreptul părţii ce a avut câştig de cauză de a-şi recupera cheltuielile avansate şi culpa procesuală a părţii ce a căzut în pretenţii.

Or, tocmai faţă de criteriile mai sus enunţate, în considerarea şi a obiectului pricinii, de contestare a unor decizii de antrenare a răspunderii disciplinare, cu ceea ce presupune această acţiune, în considerarea şi a materialului probator depus la dosar, precum şi a faptului că pricina a fost soluţionată la primul termen de judecată în faţa instanţei de apel, apreciază instanţa de control judiciar că onorariul avocat solicitat de parte este vădit disproporţionat în raport de criteriile mai sus enunţate.

Faţă de aceste reţineri, în temeiul art. 453 alin.(1) Cod de procedură civilă, coroborat cu dispoziţiile art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă, Curtea a obligat pârâta apelantă să plătească reclamantei intimate suma de 2000 de lei, cu titlu de parte cheltuieli de judecată din apel.

Domenii speta

Spete similare