Partaj judiciar. Recurs inadmisibil. Interpretarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Cod procedură civilă coroborate cu art. xviii din Legea nr. 2/2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 27.10.2014 sub nr. 15765/193/2014, reclamantul A.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.M., B. M., P. M., P.E., C.R., C.S., C. C. C. şi C.A., ieşirea din indiviziune asupra bunului imobil teren în suprafaţă de 5,2636 ha, situat în extravilanul şi intravilanul satului C., oraş B., înscris în Titlul de Proprietate nr. 25101 din 21.03.1994 şi formarea de loturi în mod fizic, egale ca valoare, ţinând seama de acordul părţilor cu privire la stăpânirea în fapt a acestor loturi din 2008, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că la data de 21.03.1994 a fost emis Titlul de Proprietate nr. 25101 pentru suprafaţa totală de 5,2636 ha din care 0,1836 ha intravilan şi 5,0800 ha extravilan, pe raza satului C., oraş B., pe numele C.M., P.A., C.P., A.E. şi C.C..

În drept, a invocat prevederile art. 1143 alin. (1) şi alin. (2), art. 975, art. 643 alin. (1)şi alin. (2) Cod civil, art. 979 şi art. 983 alin. (2) Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamantul a solicitat admiterea cererii şi reţinerea anexei nr. 3 la raportul de expertiză judiciară topografică întocmit de expert tehnic judiciar MGC.

Prin sentinţa civilă nr. 850 din 1 februarie 2016, Judecătoria Botoşani a admis cererea reclamantului şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziunea privitoare la suprafaţa de 52.636 m.p. teren extravilan şi intravilan, situată pe raza satului C., oraş B., înscris în Titlul de Proprietate nr. 25101 din 21.03.1994.

Tribunalul Botoşani, prin decizia civilă nr. 596 din 7 iulie 2016, a anulat ca netimbrat apelul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 850 din 1 februarie 2016; a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii apelanţi C.R., C.S., împotriva aceleiaşi sentinţe, a admis apelul declarat de pârâta apelantă A.M., împotriva aceleiaşi sentinţe şi a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că atribuirile se vor face conform anexei nr. 2 din raportul de expertiză MGC, dosar fond, după cum urmează:

- a atribuit moştenitorilor lui C.P. (C.R. şi C.S.) suprafaţa de 10.836 m.p., lot colorat cu culoare maro în raportul de expertiză, compus din suprafaţa de 9000 m.p. teren situat în p.c. 184/129 şi suprafaţa de 1836 m.p. teren în p.c. 128;

- a atribuit moştenitorilor lui C.M. (A.M.) suprafaţa de 10.500 m.p. situată în p.c. 184/129, lot colorat cu culoare mov în raportul de expertiză,

- a atribuit moştenitorilor lui P.A. (B.M., P.M., şi P.E.) suprafaţa de 10.500 m.p. în p.c. 184/129 lot colorat cu culoare galben în raportul de expertiză. A atribuit moştenitorului lui A.A. (A.D.) suprafaţa de 10.500 m.p. în p.c. 184/129 lot colorat cu culoare verde în raportul de expertiză;

- a atribuit moştenitorilor lui C. C. C. (C.C. şi C.A.) suprafaţa de 10.500 m.p. lot colorat cu culoare albastru, compus din suprafaţa de 6500 m.p. în p.c. 184/129 şi suprafaţa de 3800 m.p. în p.c. 180/95.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei necontrare deciziei.

A dispus compensarea cheltuielilor de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 483, 486, 488 alin.(1), punctul 5, 6, 8 Noul Cod de procedură civilă.

Pârâta intimată A.M. a formulat întâmpinare (filele 51 – 55 dosar), prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 Noul Cod de procedură civilă şi art. XVIII din Legea nr. 2/2013. În subsidiar, a invocat excepţia nemotivării recursului, arătând că acesta nu cuprinde o dezvoltare, în concret, a motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă, indicate de recurent.

La termenul de astăzi instanţa a supus dezbaterii contradictorii a părţilor excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata A.M., ce se impune a fi examinată cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

Cu referire la această excepţie, curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) Cod procedură civilă „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – j)…”, iar la art. 94 pct. 1 litera j) sunt prevăzute „cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare”.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă: „(1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) – i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă…”.

Termenul prevăzut la alin. (1) a fost prorogat succesiv, prin O.U.G. nr. 62/2015 şi 95/2016, până la data de 1.01.2019, iar cu referire la dispoziţiile art. XVIII alin. (2), prin aceleaşi acte normative – O.U.G.  nr. 62/2015, articolul unic, alin. (2) şi OUG nr. 95/2016, art. 1 alin. (2) – s-a prevăzut că acestea se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1.01.2016 şi până la data de 31 decembrie 2018.

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost republicată, urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014 (Monitorul oficial nr. 247/10.04.2015), litera i) de la pct. 1 a art. 94 devenind, după renumerotare, litera j).

În speţă, procesul a început la data de 27.10.2014, data înregistrării cererii de chemare în judecată la Judecătoria Botoşani.

Prin urmare, decizia pronunţată de Tribunalul Botoşani în cauză, ca instanţă de apel, nu este supusă recursului. Contrar susţinerilor recurentului, în speţă nu-şi găsesc aplicarea dispoziţiile alin. (1) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, ci cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol, în raport de data începerii procesului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 457 alin. (1) Cod procedură civilă, care consacră principiul legalităţii căii de atac, „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta”.

Aşa fiind, Curtea, constatând întemeiată excepţia invocată de intimata A.M. prin întâmpinare, urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare