4.Contencios administrativ. Obligare emitere diplomă studii masterale și supliment la diplomă. Schimbarea denumirii instituției de învățământ superior ca urmare a reunificării a două facultăți, intervenită în timpul perioadei de studii masterale.

Trecerea, din eroare, în contractul încheiat de reclamantă cu universitatea, a denumirii unei facultăți care la data încheierii actului juridic nu mai exista în nomenclator nu anihilează dreptul reclamantei de a beneficia de acte de studii recunoscute de către stat, care atestă finalizarea studiilor. Obligarea universității la plata penalităților de întârziere, în temeiul art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004. Data de la care se datorează aceste penalități.

-Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4630/2010, art. 2, Anexa nr. 2 pct. 7

-Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5239/2010, Ordinul M.E.C.T. nr. 3268/2008

-O.G. nr. 42/2015, art. 1 lit. d

-Legea nr 554/2004, art. 18 alin. 5, 6

Potrivit adeverinței emise de universitatea, reclamanta-recurentă a fost înscrisă la programul de studii postuniversitare de masterat din cadrul facultății de sociologie–psihologie, la forma de învățământ de zi, trecând examenul de disertație (cu nota 10), iar în chitanțele atestând plata taxelor pentru cele patru semestre s-a menționat aceeași facultate. În contractul de studii universitare de masterat, aprobat de Senatul Universității, este trecută facultatea de sociologie și asistență socială.

Astfel cum reiese, în mod clar, din adeverință și din hotărârea senatului universității, începând cu anul universitar 2007-2008, în structura universității a funcționat facultatea de sociologie și asistență socială, precum și facultatea de psihologie, însă, tot prin hotărârea senatului universității, în anul 2009 cele două facultăți s-au reunificat și au revenit la denumirea facultatea de sociologie–psihologie, absolvenții având înscrisă pe adeverințele, diplomele de licență și de masterat această denumire, începând deja cu promoția 2009. Prin urmare, la data încheierii contractului între universitate și reclamanta-recurentă, denumirea corectă a instituției de învățământ superior era de facultatea de sociologie–psihologie, schimbarea denumirii, ca urmare a reunificării celor două facultăți intervenind în timpul perioadei de studii masterale, în contract fiind trecută, din eroare, denumirea unei facultăți care la data încheierii actului juridic nu mai exista în nomenclatorul universității.

 Universitatea avea obligația ca, după eliberarea adeverinței atestând absolvirea, de către reclamantă, a programului de studii masterale, precum și după susținerea examenului de disertație, să procedeze la eliberarea diplomei de master și a suplimentului la diplomă. Dar această obligație nu s-a putut duce la îndeplinire întrucât chematul în garanție, ministerul, a refuzat tipărirea numărului necesar de formulare tipizate, astfel cum a solicitat universitatea, cu toate că solicitarea a fost aprobată, potrivit adresei emise de minister. Pe de altă parte, refuzul chematului în garanție nu a fost materializat prin exprimarea unui punct de vedere neechivoc în legătură cu situația reclamantei, în care să fi invocat argumente, în fapt și în drept, pentru justificarea acestui refuz. În temeiul art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, va fi stabilită obligația de plată a penalităților de întârziere, momentul de început al calculului acestor penalități constituindu-l data expirării termenului de 30 de zile de la comunicarea formularelor tipizate, de către minister, către universitate, lăsat la dispoziția acesteia pentru executarea hotărârii (art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004).

Prin Sentinţa nr. 841/19 iunie 2015, Tribunalul Mureș a respins, ca neîntemeiate, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta V.(P.) P., în contradictoriu cu pârâta Universitatea S. H. și excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a MINISTERULUI EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, respingând, de asemenea, cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.

Împotriva Sentinţei nr. 841/19 iunie 2015 a declarat recurs reclamanta V. (P.) P., invocând art. 488 pct. 1, 5, 8 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia şi casarea hotărârii atacate, cu consecința  admiterii cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie, cu cheltuieli de judecată. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: în sesiunea iulie 2010 a absolvit Programul de studii universitare de masterat, început în anul universitar 2008-2009, promovând examenul de disertație cu nota 10, însă nu i-a fost eliberată diploma de masterat și nici suplimentul la diplomă; taxele de școlarizare pentru cele 4 semestre (2008-2010) au fost plătite, așa cum rezultă din chitanțele depuse la dosar, iar din referatul pârâtei reiese că reclamanta și-a desfășurat studiile pe parcursul a 4 semestre, în perioada 2008-2010, în cadrul Facultății de Sociologie - Psihologie – Universitatea S. H.; contractul de studii încheiat pentru anul universitar 2009-2010, la data de 30 septembrie 2009, conține o eroare materială, fiind trecută Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București, în loc de Facultatea de Sociologie – Psihologie, dar pe chitanțe este precizată denumirea corectă; deși a sesizat neconcordanța, prima instanță nu a pus în discuție această problemă – deși avea obligația, în temeiul art. 224 Cod proc. civ. –, lipsind părțile de posibilitatea de a se apăra, nesolicitând lămuriri și pronunțând o hotărâre bazată pe o eroare materială; din pct. 6 nr.crt. 8 al Anexei nr. 2 la H.G. nr. 940/2004 reiese că Facultatea de Sociologie – Psihologie, din cadrul Universității S. H. a fost acreditată, art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 404/2006 prevăzând că studiile de masterat pot fi organizate numai de către instituțiile de învățământ superior acreditate prin hotărâre a Guvernului, care oferă studii universitare pentru mai multe cicluri de învățământ sau numai pentru ciclul II, iar la pct. 7 nr.crt. 15 din Ordinul nr. 4630/2010, la Universitatea Spiru Haret, apare Facultatea de Sociologie – Psihologie și programul de studiu de master acreditat: managementul organizațional și al resurselor umane; întrucât Universitatea S. H. poate solicita eliberarea actelor și studii doar după aprobarea tipăririi formularelor tipizate, de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice, recurenta a solicitat și admiterea cererii de chemare în garanție, formulată de pârâta Universitatea S. H., împotriva Ministerului Educației și Cercetării Științifice; foștii colegi de facultate ai recurentei care au urmat același program de studii de masterat, în aceeași perioadă, la Facultatea de Sociologie – Psihologie, și au susținut disertația în aceeași sesiune, și-au primit diplomele de la Universitatea S. H. (de exemplu, B. P. L.-M.), recurenta aflându-se, deci, într-o situație de discriminare; din adresa Ministerului Educației Naționale nr. 8229/MD/10aprilie 2013, depusă la dosar, rezultă că s-a avizat un număr de 2.000 diplome de master pentru absolvenții promoției 2010, însă, probabil, a fost nevoie de un număr mai mare de formulare tipizate; recurenta a invocat și O.G. nr. 40/2015, cu referire la dreptul la diplome recunoscut absolvenților, la finalizarea unor studii neautorizate; prin neeliberarea diplomei de masterat, recurentei i-a fost îngrădit accesul la muncă într-o profesie ale cărei aptitudini le-a dobândit în mod legal, potrivit Legii nr. 200/2004.

Împotriva Sentinţei nr. 841/19 iunie 2015 a declarat recurs provocat pârâta UNIVERSITATEA S. H., invocând art. 488 pct. 1, 8, art. 72-74 Cod proc. civ., solicitând a se dispune admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației și Cercetării Științifice, formulată de Universitatea S. H. În esență, recurenta a susținut următoarele motive: prima instanță s-a preocupat, neînvestită, să facă aprecieri cu privire la acreditarea/neacreditarea formei de învățământ, nedând eficiență adeverinței de studii emise de recurentă, conform O.M. nr. 2284/2007; recursul reclamantei nu poate fi admis fără admiterea recursului pârâtei, între cele două cereri existând o evidentă interdependență care își are originea în procedura de eliberare a diplomei, reglementată prin norme imperative; Universitatea S. H. a fost înființată prin Legea nr. 443/2002 și a funcționat într-un cadrul legal, la momentul înscrierii reclamantei, Universitatea S. H. avea obligația de a obține acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității, nicidecum, pe formele de învățământ, singura condiție fiind ca specializarea să fie acreditată și autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi; actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu, la momentul începerii studiilor de către reclamantă era O.U.G. nr. 75/2005, din art. 29 rezultând că nu era necesară acreditarea distinctă pentru fiecare formă de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conducea la o calificare universitară distinctă; noțiunea de „program de studii” a fost definită de Metodologia aprobată prin H.G. nr. 1418/2006, Universitatea S. H. fiind cuprinsă în Anexele nr. 1, 2 la H.G. nr. 916/2005; prin art. 6 din H.G. nr. 676/2007 s-a stabilit că specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin H.G. nr. 916/2005 și H.G. nr. 1175/2006, care funcționează începând cu anul I, 2005-2006 și care regăsesc în această hotărâre își continuă activitatea; prin art. 1 din H.G. nr. 1175/2005 s-a aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general, observându-se că Universitatea S. H. a funcționat într-un cadru legal; art6. 8 din O.M.E.N. nr. 3404/2006 a recunoscut posibilitatea organizării formei de învățământ la distanță, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri la zi; în vederea eliberării diplomei către reclamantă, s-au făcut demersurile legale la Ministerul Educației, Cercetării și Sportului, comunicându-se numărul formularelor tipizate necesare pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării și pentru emiterea, mai departe, a comenzii de tipărire la SC R. SA; Universitatea S. H. s-a conformat cu promptitudine condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr. 36125/25 iunie 2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate; prima instanță era abilitată, cel mult, să solicite dovezi referitoare la parcurgerea unui program de studii și dovezi ale susținerii promovării examenului de licență; prima instanță a omis faptul că față de Universitatea S. H., legal înființată, nu s-a dispus printr-un ordin al ministrului educației naționale o măsură de sancționare sau desființare, iar, în situația în care MEN (MECTS) ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate trebuia să elaboreze și promoveze, după caz, hotărâre de Guvern, lege, decizie prin care înceta definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program sau respectivei instituții; asupra cererii de chemare în garanție s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul admiterii acestei cereri formulate de Universitatea S. H. (de exemplu, în dosarele nr. 1045/59/2010, nr. 1230/46/2010, nr. 1283/44/2010, nr. 1066/59/2010, nr. 96/32/2011, nr. 1120/42/2010, nr. 108/46/2011, nr. 3207/119/2010); eliberarea diplomei de către Universitatea S. H. este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor  u regim special, de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit art. 483 alin. 1 Cod proc. civ., precum și potrivit regulii instituite prin art. 499 alin. 1 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că recurenta-reclamantă și recurentul-pârât nu au formulat critici referitoare la respingerea excepției lipsei calităţii procesuale pasive a MINISTERULUI EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE  – neavând, de altfel, interes să atace o dispoziție care le este favorabilă -, iar chematul în garanție nu și-au exercitat dreptul de recurs. În consecință, Curtea a constatat că nu a fost învestită cu analizarea modalității de soluționare a excepției menționate. 

În ce privește fondul cauzei, Curtea a reţinut că, potrivit adeverinței nr. 1328/9 septembrie 2015, emisă de Universitatea S. H., reclamanta-recurentă a fost înscrisă la programul de studii postuniversitare de masterat „Managementul Organizațional și al Resurselor Umane” (M.O.R.U.) din cadrul Facultății de Sociologie – Psihologie a Universității S. H., în anul I – anul universitar 2008-2009 (f. 20, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș) la forma de învățământ de zi, având numărul matricol 1491/2008, susținând examenul de disertație în sesiunea iulie 2010 și obținând nota 10 (f. 69, dos. Tribunalului Mureș). În chitanțele atestând plata taxelor pentru cele patru semestre (în anii universitari 2009-2009 și 2009-2010) s-a trecut „master”, „Fac. S.P.” – adică Facultatea de Sociologie – Psihologie –, M.O.R.U., adică „Management organizațional și al resurselor umane” (f. 12-14, dos. Tribunalului Mureș).

În Contractul de studii universitare de masterat încheiat între Universitatea S. H. și V. P. P., la data de 30 septembrie 2009, pentru anul universitar 2009-2010, adică pentru al doilea an de studii masterale M.O.R.U., așa cum a fost aprobat de Senatul Universității la data de 13 mai 2009 (f. 5, dos. Tribunalului Mureș), este menționată Facultatea de Sociologie și Asistență Socială București (f. 4, dos. Tribunalului Mureș).

Curtea a constatat că, astfel cum reiese, în mod clar, din adeverința nr. 1328/9 septembrie 2015 și din Hotărârea Senatului Universității S. H. nr. 843/27 septembrie 2007, începând cu anul universitar 2007-2008, în structura Universității S. H. a funcționat Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, precum și Facultatea de Psihologie (f. 20, 21, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș), însă, prin Hotărârea Senatului Universității S. H. nr. 846/23 septembrie 2009, cele două facultăți menționate s-au reunificat și au revenit la denumirea Facultatea de Sociologie – Psihologie, absolvenții având înscrisă pe adeverințele, diplomele de licență și de masterat, denumirea „Facultatea de Sociologie – Psihologie”, începând deja cu promoția 2009, așa cum s-a stabilit prin art. 2 din Hotărârea Senatului Universității nr. 846/2009 (f. 22, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

Prin urmare, la data încheierii contractului între Universitatea S. H. și V. (P.) P. (30 septembrie 2009), denumirea corectă a facultății nu era „Facultatea de Sociologie și Asistență Socială”, ci „Facultatea de Sociologie – Psihologie”, schimbarea denumirii, ca urmare a reunificării a celor două facultăți anterior precizate, intervenind în timpul perioadei de studii masterale urmate de reclamanta-recurentă, iar, prin raportare la înscrisurile dosarului mai înainte analizate, Curtea a constatat că, din eroare, a fost trecută în contract denumirea unei facultăți care la data încheierii actului juridic nu mai exista în nomenclatorul Universității S. H.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că reclamanta-recurentă a urmat cursurile la forma de învățământ de zi (împrejurare, de altfel, confirmată de pârâtă și necontestată de chematul în garanție), în speță, nu sunt incidente prevederile O.G. nr. 10/2009 (în vigoare până în luna februarie 2011, când a fost abrogată, prin art. 361 alin. 1 din Legea nr. 1/2011, publicată în M.O. nr. 18 din 10 ianuarie 2011 și intrată în vigoare la 30 de zile de la publicare), întrucât acestea priveau dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate.

Referitor la acreditarea Facultății de Sociologie – Psihologie – aspect pe care, contrar susținerilor recurentei-pârâte, prima instanță avea abilitarea legală de a-l verifica, reprezentând o chestiune esențială soluționării cauzei, și, de asemenea, în opoziție cu susținerea reclamantei-recurente, contractul de studii masterale depus la dosar a fost pus în discuția părților, în ședința publică din 28 aprilie 2015, precum și facultatea urmată de reclamantă, forma de învățământ și perioada, reprezentantul reclamantei făcând precizări, în acest sens (f. 58, dos. Tribunalului Mureș)  –, Curtea a reţinut că în Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4630/2010, privind aprobarea programelor de studii universitare de masterat evaluate de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, inițial, Facultatea de Sociologie – Psihologie nu era inclusă. La pct. 7 din Anexa nr. 2, referitor la Universitatea S. H. din București existau doar 13 poziții, însă, prin pct. 2 lit. e din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 5239/2010, pentru modificarea şi completarea Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4630/2010, pct. 7 din Anexa nr. 2 a fost completat, existând, în total 15 poziții, la nr. crt. 15 fiind prevăzută și Facultatea de Sociologie – Psihologie, din cadrul Universității S. H. din București, cu programele de studiu de masterat acreditate „Psihologie judiciară și victimologie”, respectiv, „Management organizațional și al resurselor umane”.

Astfel cum Curtea a subliniat, mai înainte, problema acreditării facultății în cadrul căreia reclamanta-recurentă a urmat și a absolvit studiile masterale, precum și problema dreptului de a organiza aceste studii, erau aspecte esențiale pe care, față de modalitatea de formulare a cererii de chemare în judecată, respectiv de argumentele invocate, reclamanta avea sarcina de a le dovedi, cu atât mai mult cu cât au fost menționate și în întâmpinarea la care reprezentantul reclamantei a făcut trimitere concretă, în ședința publică din 28 aprilie 2015 (f. 58 verso, dos. Tribunalului Mureș). În consecință, nu se putea susține, cu temei, nici din această perspectivă, că prima instanță a încălcat dreptul părților la apărare prin verificarea și analizarea acestor aspecte.

În ce privește abilitarea legală a Facultății de Sociologie – Psihologie de a organiza programe de studii masterale, Curtea a avut în vedere faptul că, potrivit art. 2 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4630/2010, organizarea studiilor pentru programele de studii universitare de masterat, inclusiv cele cuprinse în Anexa nr. 2, se putea face începând cu anul universitar 2010 – 2011. Însă, Ordinul nu se aplică retroactiv, în condiţiile în care, organizarea studiilor pentru programele de studii universitare de masterat, pentru anul universitar 2008 – 2009, a fost prevăzută de un alt act normativ, anterior, și anume Ordinul M.E.C.T. nr. 3268/2008. Concluzia se impunea nu numai prin faptul aprobării, în mod succesiv, a ordinelor reglementând dreptul de organizare a programelor de studii masterale, ci și prin sintagma …începând cu anul universitar…, prevăzută în fiecare din aceste Ordine, subliniindu-se, o dată în plus, caracter lor neretroactiv.

Pe de altă parte, însă, Curtea a constatat că, în cauză, este incidentă dispoziția art. 1 alin. d din O.G. nr. 42/2015,  referitoare la faptul că au dreptul de a beneficia de acte de studii recunoscute de către stat, care atestă finalizarea studiilor, absolvenţii înmatriculaţi anterior începerii anului universitar 2011 – 2012, care au promovat examene de finalizare a studiilor dintre cele prevăzute la art. 143 alin. 1 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, la instituţii de învăţământ superior acreditate şi care au fost înmatriculaţi la programe de studii aflate în curs de autorizare, la data înmatriculării (dovada elocventă a finalizării procedurii de autorizare, în privința Facultății de Sociologie – Psihologie, din cadrul Universității S. H. constituind-o includerea acesteia la pct. 7 din Anexa nr. 2 la Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4630/2010).  Deși reclamanta-recurentă a susținut că nu este cazul, în speță, să se facă aplicarea prevederilor O.G. nr. 42/2015 întrucât, la data la care ea a început studiile masterale –„Managementul Organizațional și al Resurselor Umane” (M.O.R.U.4) –, Facultatea de Sociologie – Psihologie din cadrul Universității S. H. era acreditată să organizeze astfel de studii/programe, din considerentele anterior redate rezultă contrarul. Prin urmare, Curtea a ținut seama de normele speciale cuprinse în O.G. nr. 42/2015, prin raportare la art. 1 alin. d din acest act normativ.

Curtea a constatat, de asemenea, că, deși Universitatea S. H. i-a solicitat Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin adresa nr. 283/21 aprilie 2010, necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților, pentru anul 2010, incluzând și „diploma de MASTER (Legea nr. 84/1995), cod 17-6-22/a, 1.100 buc. (44 carnete)”, respectiv, „diploma de MASTER (Legea nr. 288/2004), cod 17-6-22/b, 10.220 buc. (408 carnete)”, prin adresa nr. 193/22 iulie 2010, reiterându-se solicitarea, iar Ministerul a avizat achiziționarea formularelor tipizate cerute, astfel cum rezultă din adresa nr. 32048,36711,40456/13 octombrie 2010 (destinată R. SA), totuși, acestea nu au fost tipărite decât în parte, în pofida solicitărilor repetate ale pârâtei-recurente (concretizate în adresele nr. 2112/16 mai 2011 și nr. 1618/26 ianuarie 2012 - f. 70-76, dos. Tribunalului Mureș). La formularea acestei concluzii, Curtea a avut în vedere împrejurarea că pentru unii din absolvenții programului de studii masterale, „Managementul Organizațional și al Resurselor Umane” (M.O.R.U.), organizate de Facultatea de Sociologie – Psihologie, din cadrul Universității S. H., au fost eliberate diplome de master, dovadă fiind cea depusă la dosar, de către recurentă, pentru una din colegele ei, diploma având nr. 3204/25 noiembrie 2011 (f. 12, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea a reţinut, pe de o parte, că pârâta avea obligația ca, după eliberarea adeverinței atestând absolvirea, de către reclamantă a programului de studii masterale, cu o durată de 4 semestre -  organizat de Facultatea de Sociologie – Psihologie, din cadrul Universității S. H. -, precum și după susținerea examenului de disertație, în sesiunea iulie 2010 (cu nota 10), să procedeze la eliberarea diplomei de master și a suplimentului la diplomă. Dar această obligație nu s-a putut duce la îndeplinire întrucât chematul în garanție, Ministerului Educației și Cercetării Științifice, a refuzat tipărirea numărului necesar de formulare tipizate, astfel cum a fost solicitat de pârâta Universitatea S.H.,  cu toate că solicitarea a fost aprobată, dovadă fiind adresa nr. 32048,36711,40456/13 octombrie 2010, emisă de M.E.C.T.S. (antecesorul M.E.C.S.) și destinată R. SA – Compania de Material Didactic.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că refuzul chematului în garanție nu a fost materializat,  prin exprimarea unui punct de vedere neechivoc în legătură cu situația reclamantei, în care să fi invocat argumente, în fapt și în drept, pentru justificarea acestui refuz.

Având în vedere faptul că obligația pârâtei este corelativă obligației chematului în garanție, referitoare la aprobarea formularelor tipizate, în speță, există raportul juridic cerut de art. 68 Cod proc. civ.

Prin raportare la argumentele punctuale anterior evocate, precum și la prevederile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, Curtea a dat eficiență juridică și solicitării reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, în sensul stabilirii acestora la suma de 100 lei pe fiecare zi de întârziere (cuantumul solicitat de reclamantă fiind de 1.000 lei/zi de întârziere). Momentul de început al calculului acestor penalități îl va constitui data expirării termenului de 30 de zile de la comunicarea formularelor tipizate, de către MINISTERULUI EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE, către UNIVERSITATEA S. H., lăsat la dispoziția pârâtei pentru executarea hotărârii (art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004).

Prin cererea de chemare în garanție, Universitatea S. H. a solicitat și obligarea chematului în garanție, Ministerului Educației și Cercetării Științifice, la plata oricăror sume de bani la care Universitatea ar fi obligată prin hotărârea judecătorească (f. 30, dos. Tribunalului Mureș). Însă, Curtea a avut în vedere o distincție necesară, pornind de la faptul că penalitățile de întârziere la care pârâta Universitatea S. H a fost obligată țin, exclusiv, de o culpă a acesteia, în situația neemiterii diplomei de master și a suplimentului la această diplomă, după trecerea termenului de 30 de zile, calculat de la data la care îi vor fi comunicate formularele tipizate, de către Ministerul Educației și Cercetării Științifice. În aceste condiții, penalitățile de întârziere nu pot fi puse în sarcina chematului în garanție, M.E.C.S., neexistând raportul juridic stabilit de art. 68 Cod proc. civ.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a admis recursul reclamantei și recursul provocat formulat de pârâtă, casând, în parte, hotărârea atacată – art. 496 alin. 1 teza I, alin. 2 teza a II-a, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. –  și, rejudecând cauza, în limitele casării, a admis cererea principală și cererea de chemare în garanție, menținând dispoziția din hotărârea primei instanțe vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării Științifice. În temeiul disp. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantei suma de 1.815 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în primă instanță și în recurs (reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii de avocat, rezultând din înscrisurile depuse la filele 23, 27, 66 din dosarul Tribunalului Mureș și la filele 6, 7, 14, 36 din dosarul Curții de Apel Tg.-Mureș), iar, prin efectul admiterii cererii de chemare în garanție, chematul în garanție va fi obligat să-i plătească pârâtei suma de 1.815 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, chematul în garanție va fi obligat să-i plătească pârâtei suma de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în primă instanță și în recurs (taxe judiciare de timbru și onorarii avocațiale parțiale), Curtea făcând aplicarea disp. art. 451 alin. 2 Cod proc. civ., prin raportare la gradul de complexitate a cauzei și la munca efectivă îndeplinită de avocat (formularea întâmpinării/chemării în garanție – f. 29-32, dos. Tribunalului Mureș, și a întâmpinării/recursului provocat – f. 39-41, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș).

Domenii speta

Spete similare