Legi penale succesive. Asistenţa juridică obligatorie.

Prin sentinţa penală nr. 1350 din 21.09.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. 18045/193/2014, s-au dispus următoarele:

A fost condamnat inculpatul A.

 - pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare;

- pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) Cod penal şi art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), 39 alin. (1) lit. b Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, pedeapsa rezultantă fiind de 1 (unu) an şi 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 Cod penal/1968 a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 491/22.12.2008 a Tribunalului Botoşani (definitivă prin decizia penală nr. 614 din 20.02.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce s-a adăugat la cea aplicată prin sentinţa penală nr. 1350 din 21.09.2016, inculpatul urmând a executa, în total, pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenţie.

S-a constatat că persoana vătămată S.C. B.SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 425 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 17 decembrie 2014 întocmit în dosarul nr. 418/P/2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Codul penal.

Potrivit rechizitoriului, activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a constat în următoarele:

La data de 11.11.2013, în jurul orei 0950, inculpatul A. s-a prezentat împreună cu martorul D. la magazinul Orange aparţinând SC B.SRL, situat în incinta Mall, cu intenţia de a încheia un contract de abonament şi a obţine un telefon mobil la un preţ promoţional

În vederea încheierii abonamentului, inculpatul A. s-a prezentat sub numele de C.,  sens în care a prezentat o xerocopie modificată a unei cărţi de identitate pentru acest nume, pe care o deţinea la domiciliu în urma unor relaţii contractuale mai vechi, precum şi o factură de utilităţi (factura privind consumul de gaze naturale), corespunzătoare adresei de domiciliu menţionată pe respectiva carte de identitate, adresă la care de circa 5 ani de zile locuieşte martora E., modalităţi prin care a indus astfel în eroare reprezentanta magazinului la momentul încheierii contractului.

Martora F., angajată a societăţii în calitate de reprezentant vânzări, a acceptat în condiţiile prezentate mai sus, încheierea Contractului de abonament prestări servicii de telefonie mobilă Orange România, tip "Panteră 31" (cost lunar 31 euro), seria 47582.... din 11.11.2013, cu numărul de apel 0743/....., iar inculpatul A. a primit un telefon subvenţionat, marca Samsung Galaxy Sil Plus NFC 19105 Blue-Gray, serie IMEI..... la preţul de 1 euro, urmând ca inculpatul să-i aducă şi cartea de identitate în original, lucru care nu s-a mai întâmplat.

În realitate, inculpatul A. a falsificat o xerocopie a unei cărţi de identitate aparţinând martorului C. din localitatea F., judeţul S., prin aceea că pe aceasta a aplicat fotografia de pe cartea sa de identitate şi adresa sa de domiciliu.

De asemenea, inculpatul, care locuieşte fără forme legale în municipiul B., Aleea ...., s-a deplasat la Centrul de Relaţii Clienţi B. al SC E-on Energie S.A. unde a solicitat să i se elibereze o xerocopie a facturii de utilităţi (factură privind consumul de gaze naturale), de la adresa de domiciliu menţionată pe cartea sa de identitate, respectiv municipiul B., str. ..., adresă la care de circa 5 ani de zile locuieşte martora E., folosind ca pretext faptul că este soţul numitei E.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, numita F. a menţionat că într-adevăr, în prezenţa sa, s-a încheiat Contractul de abonament Orange, seria 47582... din 11.11.2013, şi că la magazin s-au prezentat două persoane de sex masculin, din care cea mai în vârstă, care s-a prezentat ca fiind C., a solicitat încheierea acelui contract de abonament.

Martora a mai declarat că i-a pus în vedere titularului abonamentului că încheierea unui abonament tip "Panteră 31" în valoare lunară de 31 euro, presupune achitarea în avans a 3 luni de abonament, acesta fiind de acord să achite suma de 413,14 lei, primind şi telefonul mobil, marca Samsung Galaxy Sil Plus NFC 19105 Blue-Gray, la preţul de 1 euro.

Martora F. a menţionat că deşi avea obligaţia de a solicita clientului să prezinte cartea de identitate în original, nu a făcut acest lucru, acceptând rugămintea inculpatului A. (care s-a prezentat ca fiind C.), să încheie contractul de abonament Orange, seria 47582... din 11.11.2013, doar în baza unei xerocopii a cărţii de identitate, urmând ca acesta să prezinte ulterior cartea de identitate în original, lucru care nu s-a mai întâmplat.

Martora F. a declarat că ulterior a aflat de la numitul G. director de vânzări la SC B.SRL că persoana care s-a prezentat în data de 11.11.2013 la magazin şi cu care a încheiat contractul de abonament Orange, seria 47582..., nu este C. ci inculpatul A. din municipiul Bo., abonamentul în cauză fiind suspendat, urmând să fie reziliat.

Fiind audiat, martorul D. persoana care 1-a însoţit în magazinul din incinta Mall pe inculpatul A. în data de 11.11.2013 la încheierea acelui abonament Orange, a declarat că deşi 1-a însoţit în magazin pe acesta, nu are nici o legătură cu faptele comise de către inculpat cu ocazia încheierii acelui abonament.

Martorul a declarat că în momentul când s-a întâlnit cu inculpatul, acesta din urmă i-a spus că-şi face un abonament la Orange şi că îi poate vinde lui cartela SIM Orange, lucru care s-a şi întâmplat după încheierea contractului, el oferindu-i suma de 50 lei, cartela fiind folosită în interes personal. Acesta a mai precizat că nu are nici o legătură cu martora F., iar inculpatul A. a comis de unul singur faptele pentru care este cercetat şi nu înţelege motivele pentru care este implicat şi el de către acesta.

A fost identificat şi audiat prin comisie rogatorie, martorul C. din municipiul F., judeţul S., împrejurare în care acesta a declarat că nu a încheiat niciodată vreun contract de abonament pentru telefonie mobilă, pe raza municipiului B.

Martorul a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul A. de prin anul 2011 când s-au întâlnit în Târgul de maşini din localitatea C., judeţul S., ocazie cu care au încheiat contracte de vânzare cumpărare a unor autovehicule şi au făcut schimb de xerocopii după cărţile de identitate.

Despre cele întâmplate la magazinul Orange B. la data de 11.11.2013, declară că a aflat abia în luna decembrie 2013 când a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat ca fiind de la o firmă de recuperare creanţe către S.C. Orange România S. A. şi i s-a solicitat să plătească suma de 500 lei, iar în urma verificărilor proprii efectuate, a aflat că numele său şi xerocopia modificată a cărţii sale de identitate expirate au fost folosite la magazinul Orange aparţinând SC B.SRL situat în incinta Mall.

Primind pe e-mail xerocopia modificată a cărţii sale de identitate expirate, a constatat că pe aceasta era aplicată fotografia lui A. pe care îl cunoştea din momentul când a făcut schimbul de autovehicule în anul 2011 şi adresa acestuia de domiciliu din municipiul B., str. ..

Cu ocazia audierii în calitate de martor, numita E. din municipiul B., str. Ştefan .., a declarat că locuieşte la adresa în cauză de prin luna noiembrie 2010 când a cumpărat apartamentul respectiv de la inculpatul A. şi fosta sa soţie H.

Pentru justa soluţionare a cauzei, s-au purtat corespondenţe cu S.C. E-on Energie România S.A. şi cu S.C. Orange România S.A..

Prin adresa nr. 30540/S din 24.02.2014, S.C. E-on Energie România S.A. a comunicat că în data de 11.11.2013, la Centrul de relaţii Clienţi B., s-a prezentat inculpatul A., care a afirmat că este soţul martorei E. şi a solicitat copia facturii nr. 10911595613 din 30.10.2013, pentru a o achita. La solicitarea angajaţilor, acesta a prezentat cartea de identitate din care reieşea că are acelaşi domiciliu cu cel al locului de consum, respectiv str. .., B.

Cartea de identitate prezentată de inculpat a fost încărcată în sistemul informatic al E-ON după care i s-a eliberat copia facturii inculpatului A..

Cu aceeaşi adresă E-on a înaintat şi xerocopia cărţii de identitate a inculpatului A. ce a fost implementată în sistem.

Cu adresa nr. 14/SEC/12799/LBA/26.02.2012, S.C. Orange România S.A. a comunicat în copie Contractul de abonament încheiat în data de 11.11.2013 împreună cu documentele care au stat la baza încheierii lui.

S.C. Orange România S.A. precizează că respectivul contract a fost încheiat prin intermediul partenerului firmei, B. Mall, , de către martora F..

S-a mai comunicat faptul că valoarea de piaţă la data de 11.11.2013, a telefonului mobil, marca Samsung Galaxy Sil cu seria IMEI .... era de 229 euro cu TVA inclus, iar S.C Orange România S.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În cauză, lucrătorii de poliţie judiciară au prezentat spre recunoaştere martorei F., o planşă foto conţinând fotografiile mai multor persoane având semnalmentele asemănătoare ca ale persoanei descrise de către aceasta şi care în data de 11.11.2013 s-a prezentat la magazinul la care lucra, ca fiind C., sens în care a încheiat şi semnat în fals contractul de abonament prestări servicii de telefonie mobilă Orange România, tip panteră 31 (cost lunar 31 euro), seria 47582068 din 11.11.2013, împrejurare în care martora a indicat fără ezitare fotografia aparţinând inculpatului A., aspecte materializate de către lucrătorii de poliţie într-un proces verbal şi o planşă foto aferentă.

S-au solicitat şi obţinut de la magazinul Orange aparţinând SC B.SRL situat în incinta Mall, imagini video surprinse de camerele de supraveghere din magazin în data de 11.11.2013, ora 0950, ocazie cu care s-a stabilit că una dintre persoanele ce se prezintă în magazin este inculpatul A., iar cealaltă persoană care îl însoţeşte este martorul D., observându-se că cei doi se uită la telefoanele mobile din rafturile de prezentare din interiorul magazinului.

Fiind identificat şi audiat, inculpatul A. declară că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care este cercetat, şi expune o versiune conform căreia vinovat este martorul D. care 1-a pus să comită aceste infracţiuni.

Astfel, acesta susţine că în perioada octombrie-noiembrie 2013, martorul D. a venit la locuinţa sa şi a observat mai multe xerocopii ale unor cărţi de identitate pe care le deţinea în urma unor tranzacţii auto din perioada 2009-2010. D. le-ar fi solicitat şi i-a spus că poate face contracte de abonament Orange pe numele unor persoane fictive, solicitându-i şi inculpatului să facă acest lucru contra sumei de 100 lei, acesta din urmă fiind de acord. D. i-a spus că el trebuie să aducă doar o factură de utilităţi, iar de restul actelor şi formalităţilor se ocupă el, având o cunoştinţă la un magazin Orange.

Astfel, inculpatul A. susţine că s-a prezentat la Centrul de Relaţii Clienţi B. din cadrul S.C. E-on Energie România S.A. şi a solicitat o copie după factura la gaze naturale emisă pe numele E. care locuia la adresa sa de domiciliu menţionată în cartea de identitate, respectiv str. ... , B, deşi el nu mai locuia la acea adresă din anul 2010.

Având xerocopia facturii menţionate, în dimineaţa zilei de 11.11.2013, s-a întâlnit cu martorul D. şi împreună s-au deplasat la magazinul Orange situat la parterul Mall. Aici, susţine că angajata nu l-a întrebat cum îl cheamă, nu i-a solicitat cartea de identitate, ci doar  l-ar fi pus să semneze contractul, iar D. a luat un telefon mobil şi au plecat, inculpatul primind suma de 100 lei.

A mai declarat că nu ştie cine este C., şi că probabil printre actele înmânate martorului D. să se fi aflat şi xerocopia cărţii de identitate a acestuia.

Din examinarea materialului probator aflat la dosar instanţa a reţinut ca fiind dovedită situaţia de fapt prezentată de procuror în actul de trimitere în judecată. Potrivit înscrisurilor şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, inculpatul A. a fost cel care a achiziţionat acel telefon mobil, folosindu-se de copia cărţii de identitate a numitului C., fiind însoţit de numitul D..

În concluzie, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea celor două fapte pentru care a fost trimis în judecată. Prin actul de acuzare s-a reţinut existenţa infracţiunilor de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Codul penal.

Infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

S-a reţinut de către prima instanţă că inculpatul a acţionat împreună cu D. cu intenţie directă, urmărind a obţinere un folos material injust. Acest folos material a fost obţinut tocmai urmare a inducerii în eroare, fiind încălcate relaţiile sociale referitoare la patrimoniu. Existenţa unui raport de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatele produse rezultă din modul de derulare a evenimentelor expuse în actul de sesizare a instanţei.

În ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă de inculpatul A., s-a constatat că anterior era reglementată de art. 290 din Codul penal/1968. Spre deosebire de acest text de lege, în privinţa elementului material, noul cod face trimitere nu numai la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale dar şi la cea de fals intelectual, fiind reglementate mai multe modalităţi de realizare a falsificării. În cazul de faţă, s-a reţinut că falsificarea înscrisurilor s-a realizat prin atestarea unor împrejurări neconforme cu realitatea şi contrafacerea scrierii.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond a constatat că a fost stabilită de parchet în conformitate cu Noul Cod penal, în vigoare de la 1 februarie 2014, deşi activităţile infracţionale ale acestuia s-au derulat sub imperiul Codului penal din 1968.

Art. 5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

La stabilirea legii penale favorabile inculpatului, instanţa a avut în vedere nu numai textele incriminatoare cuprinse în cele două legi penale succesive cât şi aspecte legate de circumstanţele cauzei, persoana autorului, instituţiile aplicabile în cazul acestuia. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă, încât s-a menţinut încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aşa cum a fost stabilită de procuror prin actul de acuzare.

În ce priveşte pe inculpat, s-a constatat că nu este la prima confruntare cu legea penală, faptele fiind comise în stare de recidivă prevăzută de art.41 alin. (1) din Codul penal.

Potrivit acestui text de lege, există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an şi până la împlinirea termenului de reabilitare sau reabilitare, condamnatul comite o nouă infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, sancţionată cu pedeapsa închisorii de cel puţin 1 an.

S-a reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile cumulative ale acestui text de lege întrucât inculpatul A. a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de un an faţă de care nu s-a împlinit termenul de reabilitare şi în acest interval a comis infracţiunile din prezentul dosar, fapte săvârşite cu intenţie şi pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. 

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din Codul penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal, instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal referitoare atât la împrejurările săvârşirii infracţiunilor, gravitatea acestora cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului. Instanţa de fond a mai reţinut că prin faptele inculpatului s-a cauzat numitului G. – director vânzări la S.C. B.SRL un prejudiciu de 1200 lei care nu are calitate procesuală în cauză şi care a trimis la dosar în scris fila 28, cerere prin care a arătat că nu mai formulează nicio pretenţie de la inculpat, iar societatea ca atare a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză prin înscrisul trimis la fila 51 dosar. S-a mai avut în vedere că faptele au fost comise împreună cu o altă persoană, prejudiciul este mic şi prezintă o anumită gravitate prin modul de comitere şi mijloacele folosite.

 Luând în considerare că inculpatul A. nu se află la prima abatere de la legea penală, poziţia sa procesuală neadecvată, instanţa i-a aplicat acestuia pedepsele de 1 an închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

S-a reţinut că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost săvârşite în condiţiile concursului prevăzut de art. 38 alin. (1) din Codul penal, fiind anterioare pronunţării unei soluţii definitive de condamnare. De aceea, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b din Codul penal şi a dispus contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, pedeapsa rezultantă fiind de 1 (unu) an şi 2 (două) luni închisoare.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012 regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1968, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării, este cel prevăzut de Codul penal din 1968. Ca atare, se aplică în continuare prevederile art. 83 din vechiul Cod penal ce impun revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării în cazul comiterii unei noi infracţiuni înainte de expirarea termenul de încercare.

Faţă de cele arătate, în baza art. 83 din Codul penal din 1968 combinat cu dispoziţiile art. 15 din Legea 187/2012, instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 491/22.12.2008 a Tribunalului Botoşani (definitivă prin decizia penală nr. 614 din 20.02.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani închisoare, pedeapsă ce s-a adăugat la cea aplicată prin sentinţa penală de faţă, inculpatul urmând a executa, în total, pedeapsa de 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare cu executare în regim de detenţie, singura pedeapsă permisă de lege în cazul inculpatului ce este recidivist.

Sub aspect civil, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu au fost formulate pretenţii financiare de către persoana vătămată S.C. B.SRL, astfel că nu a existat constituire de parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel inculpatul A., în motivarea căruia a arătat că intenţionează să se împace cu persoana vătămată.

În motivele orale, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Examinând apelul declarat de inculpat, curtea îl constată întemeiat pentru motivul reţinut din oficiu şi care va fi expus mai jos:

Potrivit dispoziţiilor art. 90 lit. c) Cod procedură penală, asistenţa juridică este obligatorie „în cursul procedurii în cameră preliminară şi în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii ai mare de 5 ani.”

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin.(1) Cod procedură penală, „ în cazurile prevăzute în art. 90, dacă suspectul sau inculpatul nu şi-a ales un avocat, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu”.

În speţă, deşi prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava din data de 17 decembrie 2014 întocmit în dosarul nr. 418/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) şi (2) din Codul penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi art. 41 alin (1) din Codul penal, fapte ce au primit încadrări pe noul Cod penal, activitatea infracţională imputată inculpatului s-a desfăşurat la data de 11.11.2013, dată la care era în vigoare Codul penal de la 1969, fapt de altfel reţinut şi de prima instanţă.

Ori, potrivit Codului penal de la 1969, fapta de care este acuzat inculpatul se încadrează la art. 215 alin. (1) - (3), care prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 3 şi 15 ani, limită maximă în raport de care era obligatorie asistenţa juridică a inculpatului, în conformitate cu textele de lege mai sus citate, drept de care inculpatul nu a beneficiat.

Este adevărat că instanţa de fond a reţinut în final legea nouă ca fiind mai favorabilă şi în raport de care asistenţa juridică nu ar fi obligatorie întrucât pedeapsa prevăzută de art. 244 alin.(1) şi (2) Cod penal nu depăşeşte 5 ani închisoare, însă curtea apreciază că, chiar şi aşa, inculpatul trebuia să beneficieze de asistenţă juridică obligatorie, întrucât, pe tot parcursul cercetării judecătoreşti el s-a aflat sub incidenţa ambelor coduri, instanţa de fond neputând şti cu exactitate până la pronunţarea sentinţei ce lege va aplica, după cum, acelaşi lucru este valabil şi pentru instanţa de apel.

Ca atare, curtea constată că prima instanţa a încălcat prevederile legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie a inculpatului în acest caz, încălcare care este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 281 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală.

Aşa fiind, curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul A. şi va desfiinţa sentinţa apelată,trimiţând cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe.

În baza art. 275 alin.(3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia, inclusiv suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului S.

Domenii speta

Spete similare