8.Contencios administrativ-fiscal. Anulare decizie de soluționare de contestației administrative și a deciziei de impunere. Nemenționarea în decizia de impunere a termenului de depunere a contestației administrative

-OG nr. 90/2003 – Codul de procedură fiscală, art. 207 alin. 1, art. 43 alin. 2 lit. i

Indicarea prevederilor art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 nu este suficientă pentru a putea fi aplicat termenul de 30 de zile de contestare deoarece în cuprinsul art. 207 dom PG nr. 92/2003 este introdusă obligativitatea respectării dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. i din OG nr. 92/2003, în sens contrar, termenul de contestare fiind de 3 luni de la data comunicării actului.

Dacă s-ar considera că menționarea dispozițiilor art. 204 și următoarele din OG nr. 92/2003 este suficientă pentru introducerea contestației în termenul de 30 de zile, ar însemna că prevederile art. 43 alin. 2 lit. i nu ar avea aplicabilitate în nicio situație, ceea ce ar însemna că textul este interpretat într-un mod eronat, cu încălcarea unora dintre principiile de interpretare a legii, conform căruia norma legală se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, și nu în sensul de a nu produce niciun efect juridic.

Prin urmare, în condițiile anterior menționate, în care a fost emisă decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii, nu se poate  susține, cu temei, că reclamanta a depus contestația administrativă cu ignorarea termenului legal.

Prin Sentinţa nr. 698/8 noiembrie 2016, Tribunalul Mureş a hotărât: admiterea acţiunii formulate de reclamanta A. 2007 SRL, în contradictoriu cu pârâta U.O.L BRAŞOV-A.J.F.P.MUREŞ; anularea Deciziei nr. 10590/29.02.2016 şi a Deciziei de stabilire a obligaţiilor accesorii nr.112794/14.10.2015 emise de pârâtă; obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative împotriva Deciziei nr.112794/14.10.2015; obligarea pârâtei să-i plătească reclamantei suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei nr. 698/8 noiembrie 2016 a declarat recurs pârâta U.O.L BRAŞOV-A.J.F.P.MUREŞ, invocând art. 488 alin.1 pct.6, 8 Cod proc. civ., solicitând a se dispune modificarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii şi a menţinerii Deciziei nr.10590/29.02.2016, emisă de DGRFP Braşov- AJFP Mureş. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: este eronată opinia primei instanţe, potrivit căreia trimiterea la art.207 din OG nr.92/2003, cuprinsă în decizia de impunere, nu este suficientă pentru a determina cu exactitate termenul de formulare a contestaţiei administrative; în Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015 s-a specificat că împotriva acestui act administrativ se poate formula contestaţie la organul fiscal emitent, în conformitate cu art. 205, 206 din OG nr.92/2003, contestaţia urmând a se depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ-fiscal, sub sancţiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1; art. 43 alin. 2 lit. i din OG nr. 92/2003 este aplicabil numai atunci când în decizie nu este menţionat termenul de contestare, dar în decizia în speţă acest termen a fost arătat; Decizia nr. 112794/14.10.2015 a fost imprimată şi i-a fost comunicată reclamantei conform OMFP nr. 1107/2012, formularul deciziei privind obligaţiile de plată accesorii fiind aprobat prin OPANAF nr. 2447/4.08.2014; reclamanta nu a respectat prevederile OG nr. 92/2003 cu privire la termenul de depunere a contestaţiei administrative; un alt motiv de recurs îl constituie pronunţarea primei instanţe asupra unei chestiuni care nu a fost cerută de reclamantă, şi anume anularea Deciziei nr. 112794/14.10.2015; în plus, actul administrativ-fiscal nu a fost emis de către DGRFP Braşov, ci de Serviciul Fiscal Municipal Sighişoara; hotărârea pronunţată conţine dispoziţii contradictorii, în sensul că, pe de o parte, se anulează Decizia nr. 10590/29.02.2016 şi Decizia nr. 112794/14.10.2015, iar, pe de altă parte, DGRFP Braşov este obligată să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă împotriva acestei ultime decizii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 martie 2017 (f. 10-14), intimata AZTECAR 2007 SRL a solicitat a se dispune respingerea recursului, invocând, în esenţă, următoarele apărări: în Decizia nr.112794/14.10.2015 nu se precizează vreun termen de contestare, ci doar texte de lege cu privire la contestaţia administrativă, motiv pentru care, în condiţiile art. 207 alin. 4, coroborat cu art. 43 alin. 2 lit. i din OG nr.92/2003 şi cu art. 3.8, 3.11 din Instrucţiunile din 25.09.2014, aprobate prin OMFP nr. 2906/2014, această decizie poate fi atacată în termen de 3 luni de la data comunicării; decizia comunicată intimatei nu face nicio precizare cu privire la termenul de 30 de zile, de formulare a contestaţiei administrative; prima instanţă a reţinut în mod corect faptul că ambele părţi au recunoscut că această decizie de impunere nu conţine termenul în care poate fi atacată; de asemenea, prima instanţă a reţinut în mod corect că, deşi pârâta a emis un exemplar al Deciziei nr. 112794/14.10.2015 care conţine şi termenul de atac, nu această formă a actului i-a fost comunicată contribuabilului; fiind comunicată la data de 28.10.2015 şi neprecizând termenul de contestare, Decizia nr. 112794/14.10.2015 poate fi contestată în termen de 3 luni de la data comunicării, conform art. 207 alin. 4 din OG nr. 92/2003; simpla trimitere la texte de lege care reglementează termenul de promovare a contestaţiei administrative nu este suficientă, în contextul dispoziţiilor art. 2017, art. 43 slin. 2 lit. i din OG nr. 92/2003; dacă s-ar considera că menţionarea art. 207 din OG nr. 92/2003 ar fi suficientă pentru introducerea contestaţiei în termenul de 30 de zile, ar însemna că dispoziţiile art. 43 alin. 2 lit- i nu ar mai avea aplicabilitate în nicio situaţie indicată; intimata a invocat şi Decizia nr. 5239/25.11.2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 533/45/2009, prin care s-a reţinut că simpla menţionare a textului de lege care reglementează termenul nu este suficientă pentru introducerea contestaţiei în termenul de 30 de zile; în cauză, termenul de 3 luni ar fi expirat la 28.01.2016, dar contestaţia administrativă a fost înregistrată la 11.12.2015.

Analizând actele dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit limitelor stabilite prin art. 499 teza I Cod proc. civ. -, a reținut următoarele aspecte:

Prin Decizia nr. 10590/29.02.2016, DGRFP Braşov a respins „ca nedepusă în termen”, contestaţia formulată de A. 2007 SRL, împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015, arătând că nu s-a respectat termenul de 30 de zile pentru formularea contestaţiei, „deşi în decizia atacată, emisă de AJFP Mureş – Serviciul Fiscal Municipal Sighişoara a fost precizată calea de atac şi termenul în care poate fi exercitată”. Organul fiscal a invocat art. 207 alin. 1, art. 44 din OG nr. 92/2003, art. 12.1 din Instrucţiunile pentru aplicarea Titlului IX din OG nr. 92/2003, aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 2906/2014, art. 181, 183 Cod proc. civ. (f.11-13, dos. Tribunalului Mureş). De asemenea, organul fiscal a menţionat că Decizia nr. 112794/14.10.2015 i-a fost comunicată Societăţii A. 2007 SRL, la sediul acesteia (din municipiul x), prin poştă, cu scrisoare recomandată, la data de 28.10.2015, potrivit confirmării de primire, însă contestaţia a fost depusă la oficiul poştal din Bucureşti la data de 11.12.2015, conform ştampilei aplicate pe plicul anexat contestaţiei administrative, adică după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003.

În ce privește termenul de exercitare a contestaţiei administrative împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015, Curtea a constatat, în primul rând, că în acest act administrativ-fiscal s-a făcut, în alineatul penultim, următoarea precizare: „Împotriva prezentului înscris, cel interesat poate formula contestaţie la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat în conformitate cu prevederile art. 205 şi 206 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările anterioare, în termenul prevăzut de art. 207 al aceluiaşi act normativ” (f.14, dos. Tribunalului Mureş). Aceeaşi formă a deciziei a fost depusă şi la filele 23, 84, 118 din dosarul Tribunalului Mureş. Însă, pârâta a anexat la întâmpinarea înregistrată la data de 6 iunie 2016, o altă formă a Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015, în sensul că precizarea din penultimul alineat era completată, menţionându-se şi termenul de 30 de zile de la comunicare, pentru depunerea contestaţiei (f.81, dos. Tribunalului Mureş).

Se poate, însă, lesne observa că aceasta a doua formă diferă vizibil de prima, mai exact este redactată cu un alt scris şi cu o altă mărime a literelor, că anumite pasaje sunt aşezate într-o altă parte a filei, că anumite cuvinte sunt scrise cu majuscule (în timp ce în prima formă nu erau redactate astfel), că nu conţine codul de bare și indicaţia „AA20549903066”, precizate în forma deciziei anexată cererii de chemare în judecată, pentru care a fost prezentată şi copia confirmării de primire, la data de 28.10.2015 (f. 83, dos. Tribunalului Mureş).

Curtea a observat, de asemenea, că în confirmarea de primire a scrisorii recomandate, din data de 28.10.2015, al cărei destinatar a fost intimata A. 2007 SRL, este precizat atât codul de bare, cât şi indicaţia „AA20549903066” (f. 83, 117, dos. Tribunalului Mureş), referindu-se, aşadar, la comunicarea Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015.

De altfel, văzând depunerea celor două forme ale uneia şi aceleiaşi decizii de impunere, prima instanţă a dispus, la data de 26.09.2016, întocmirea unei adrese către pârâtă, în sensul de a face dovada comunicării ambelor forme ale Deciziei nr. 112794/14.10.2015 (f. 134-135, dos. Tribunalului Mureş). Prin adresa nr. 48438/18.102016, DGRFP Braşov-AJFP Mureş a arătat că depune întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii deciziei şi „totodată dovezile de comunicare a deciziilor anterior menţionate” – însă aceste decizii „anterior menţionate” sunt cele purtând nr. 10590/29.02.2016 (prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă) şi nr. 112794/14.10.2015 (referitoare la obligaţiile de plată accesorii), fără ca pârâta să facă vreo referire la cele două forme ale Deciziei nr. 112794/14.10.2015 sau la existenţa a două comunicări, cu confirmare de primire, pentru această decizie. De altfel, la această adresă a fost anexată confirmarea de primire vizând comunicarea Deciziei nr. 10590/29.02.2016 (f.139, dos. Tribunalului Mureş), iar în ce priveşte Decizia nr. 112794/14.10.2015, organul fiscal a depus la dosar tocmai confirmarea de primire (în copie) conţinând codul de bare şi indicaţia „AA20549903066” (f.152, dos. Tribunalului Mureş), prezentă pe prima formă a deciziei, adică aceea depusă de reclamantă ca anexă la cererea de chemare în judecată şi în care nu este precizat niciun termen concret de formulare/depunere a contestaţiei administrative, ci există doar o referire generală la art. 207 din OG nr. 92/2003. În acest context, Curtea a apreciat, în fine, că în cererea de recurs nu se mai pretinde faptul menţionării termenului de 30 de zile în decizia atacată, motivele căii de atac fiind prezentate de pârâtă prin referire la menţionarea, în decizie, a art. 207 din OG nr. 92/2003.

Referitor la nemenționarea, în actul administrativ-fiscal a termenului de depunere a contestației administrative, astfel cum este prevăzut de lege, Curtea a avut în vedere Decizia nr. 5239/25.11.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Contencios administrativ și fiscal, în care s-a reținut că indicarea prevederilor art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală) nu este suficientă pentru a putea fi aplicat termenul de 30 de zile de contestare, deoarece în cuprinsul art. 207 dom PG nr. 92/2003 este introdusă obligativitatea respectării dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. i din OG nr. 92/2003, în sens contrar, termenul de contestare fiind de 3 luni de la data comunicării actului; dacă s-ar considera că menționarea dispozițiilor art. 204 și următoarele din OG nr. 29/2003 este suficientă pentru introducerea contestației în termenul de 30 de zile, ar însemna că prevederile art. 43 alin. 2 lit. i nu ar avea aplicabilitate în nicio situație, ceea ce ar însemna că textul este interpretat într-un mod eronat, cu încălcarea unora dintre principiile de interpretare a legii, conform căruia norma legală se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, și nu în sensul de a nu produce niciun efect juridic. Prin urmare, în condițiile anterior menționate, în care a fost emisă Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015, nu se poate  susține, cu temei, că A. SRL a depus contestația administrativă cu ignorarea termenului legal.

În privința recursului formulat de pârâta DGRFP Brașov – AJFP Mureș, Curtea a constatat, însă, că deși prima instanță a motivat hotărârea în sensul admiterii cererii reclamantei A. SRL și al anulării Deciziei nr. 10590/2016, prin care s-a respins, ca nedepusă în termen, contestația administrativă formulată de reclamantă, împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. 112794/14.10.2015, cu consecința obligării pârâtei să soluționeze contestația administrativă pe fond, totuși, în dispozitivul hotărârii a cuprins, în mod eronat, și o dispoziție de anulare a Deciziei nr. 112794/14.10.2015. Așadar, Curtea a admis recursul pârâtei doar sub acest aspect.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea a admis recursul pârâtei – art. 496 alin. 1 teza I, art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod proc. civ. -, a casat în parte hotărârea atacată – art. 496 alin. 2 teza a II-a Cod proc. civ. – și, rejudecând cauza, în limitele casării – art. 498 alin. 1 Cod proc. civ. –, a eliminat din sentință dispoziția privind anularea Deciziei de stabilire a obligațiilor accesorii nr. 112794/14.10.2015, emisă de pârâta DGRFP Brașov – AJFP Mureș.

Domenii speta

Spete similare