Drept civil. Acte juridice valabil întocmite, fondate pe o cauza licita si reala. Prohibitia instituita de art. 810 alin. 1 si 3 din Codul civil, întemeiata pe prezumtia absoluta de captatie si sugestie.

SECTIA  I - A CIVILA

Materie: DREPT  CIVIL. Acte juridice valabil întocmite, fondate pe o cauza licita si reala. Prohibitia instituita de art. 810 alin. 1 si 3 din Codul civil, întemeiata pe prezumtia absoluta de captatie si sugestie.

- Art. 810 alin. 1 din Codul  civil

- Art. 812 din Codul civil

- Art. 1645 din Codul civil

 Dispozitia art. 810 alin. 1 si 3 din vechiul  Cod civil se aplica si preotilor, prohibitia întemeindu-se pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie – care  nu permite proba contrara – în sensul ca preotul profitând  de starea de boala a pacientului, în ultimele  momente de viata ale acestuia, l-a  capacitat  prin manopere dolosive sa-i faca liberalitatea  testamentara.

Conform probatoriului existent la dosar, relatia  între intimat si defuncta nu a  fost una trecatoare, nu a  avut la baza doar calitatea de preot a acestuia ci si cea umana, au fost  prieteni de zeci de ani, intentia de gratificare  existând  mult anterior  încheierii actelor în litigiu, ca atare în mod corect instantele anterioare  au retinut  neincidenta dispozitiilor legale  mentionate, cauza juridica fiind apreciata ca  reala, serioasa si licita.

DECIZIA CIVILA NR. 861/2014-R din 25.09.2014

(Dosar nr. 17338/271/2010)

Prin sentinta civila nr.11432 din 14 octombrie 2013 pronuntata de Judecatoria O s-a respins, ca neîntemeiata, actiunea civila formulata de reclamantul T I în contradictoriu cu pârâtul R J.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

În fapt, prin testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 559 din 03.02.2005 emisa de Biroul Notarului Public O L D din O, jud. B, defuncta E I a aratat ca, în deplinatatea facultatilor mintale, de buna voie si nesilita de nimeni, pentru cazul încetarii din viata a acesteia, lasa ca pârâtul R J sa mosteneasca întreaga avere mobila si imobila a defunctei, ce se va afla în patrimoniul acesteia la data încetarii ei din viata, instituindu-l astfel pe pârât ca legatar universal. Prin testamentul mai sus aratat, defuncta a mentionat ca nu are mostenitori rezervatari, ca face acest act de liberalitate în deplina si libera capacitate de dispozitie, în speranta ca legatarul acesteia o va îngriji, îi va asigura cele necesare traiului si o va înmormânta cu cinstea cuvenita, potrivit obiceiului. Prin testamentul mai sus aratat, defuncta a mentionat ca acest testament revoca în întregime testamentele ei anterioare. 

Ulterior, prin contractul de întretinere autentificat prin încheierea nr. 878/2010 din 06.07.2010 emisa de Biroul Notarului Public B F E din O, jud. B, defuncta E I a dat cu titlu de întretinere pârâtului R J, necasatorit, urmatoarele bunuri: imobilul situat în O, cartierul P, nr. 154, jud. B, compus din casa de locuit si terenul aferent, în suprafata de 250 mp., de pe parcela cu nr. topo. 1896/2, înscris în CF nr. 1986 O; cota de 281/421 mp. teren situat în intravilanul municipiului O, cartierul P, nr. 154, jud. B, de pe parcela cu nr. topo. 1895 înscris în CF nr. 314 O; cota de 2.325/3.487 mp. teren situat în intravilanul municipiului O, cartierul P, nr. 154, jud. B, de pe parcela cu nr. topo. 1896/1, înscris în CF nr. 2368 O. Prin contractul de întretinere mai sus aratat s-a mentionat ca, pentru toate celelalte terenuri dobândite de catre defuncta cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlurilor de proprietate nr. 1279/1994 si nr. 4083/2003 sau alte bunuri imobile necuprinse în contractul de întretinere, fiind proprietatea extratabulara a defunctei, se mentin în întregime dispozitiile cuprinse în testamentul autentificat sub nr. 559 din 03.02.2005 de catre B.N.P. O L D din O, jud. B, în sensul ca defuncta lasa toate aceste bunuri pârâtului R J, care o întretine. Prin contractul de întretinere s-a mai convenit ca, în schimbul imobilelor pe care defuncta le-a dat pârâtului, acesta îi datora defunctei întretinere continua si zilnica, pe tot timpul vietii acesteia, la domiciliul sau din comuna O, satul O, nr. 372, jud. B, pârâtul obligându-se sa îi asigure defunctei hrana, îmbracaminte, spalat, asistenta medicala cu medic si medicamente în caz de boala, iar dupa deces înmormântarea cu cinstea cuvenita, potrivit obiceiului locului, pârâtul suportând cheltuielile de înmormântare. Prin contract s-a mentionat ca, în cazul nerespectarii conditiilor impuse prin contractul de întretinere, întretinuta va putea cere rezilierea contractului, fara somatie sau punerea în întârziere a întretinatorului. Prin contractul de întretinere sus aratat, defuncta a mentionat expres ca nu solicita întabularea sarcinii de întretinere în Cartea Funciara. Partile contractante au evaluat întretinerea pe 10 ani si au declarat valoarea imobilelor înstrainate prin acest act, cu titlu de întretinere, la suma de 278.750 lei.

Ambele parti contractante si-au însusit contractul de întretinere prin semnatura. În ce priveste însusirea de catre defuncta a contractului de întretinere mai sus aratat, instanta a retinut  mentiunile facute prin încheierea de autentificare nr. 878/2010 de catre Notarul Public (fila 6 din dosar), în sensul ca Notarul Public, însotita de secretara K E, s-a deplasat la Spitalul Judetean, Sectia Chirurgie, Salonul nr. 3, unde a gasit-o bolnava si netransportabila pe defuncta E I si a identificat-o pe aceasta cu C.I. seria XH nr. 575026 eliberat la data de 29 august 2008 de SPCLEP O. S-a retinut ca defunctei, care era nevazatoare, i-a fost citit actul cuvânt cu cuvânt de catre Notarul Public, fiind întrebata de catre Notarul Public daca cele auzite reprezinta vointa ei. S-a mai retinut totodata ca actul i-a fost tradus din limba româna în limba maghiara de catre secretarul biroului, K E, dupa care defuncta, în calitate de întretinuta, a consimtit la autentificarea contractului de întretinere si a semnat toate exemplarele.

Ulterior încheierii testamentului si contractului de întretinere mai sus aratate, defuncta E I a decedat la data de 26.07.2010 în O., jud. Bihor. Ultimul domiciliu al defunctei, asa cum rezulta din contractul de întretinere mai sus aratat, a fost în O, Cartierul P, nr. 154, jud. B.

Instanta a apreciat ca actele juridice mai sus aratate sunt legal întocmite. Astfel, temeiurile juridice invocate de reclamant în sustinerea actiunii acestuia sunt prevederile art. 810, 812 si 966 din Vechiul Cod Civil, în vigoare la data întocmirii actelor contestate si la data decesului defunctei E I. Conform prevederilor art. 810 alin. 1 din Vechiul Cod Civil, doctorii în medicina sau chirurgie, ofiterii de sanatate (medicii militari) si spiterii, care au tratat pe o persoana în boala din care moare, nu pot profita de dispozitiile între vii sau testamentare, ce dânsa a facut-o în favoare-le în cursul acestei boli. Aceleasi reguli sunt aplicabile în privinta preotilor, conform prevederilor art. 810 alin. 3 din Vechiul Cod Civil. Conform prevederilor art. 812 alin. 1 din Vechiul Cod Civil, dispozitiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute în numele unor persoane interpuse. Conform prevederilor art. 966 din Vechiul Cod Civil, obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea niciun efect.

În cauza de fata, pentru stabilirea capacitatilor psihice ale defunctei la data întocmirii ultimului act juridic mai sus aratat, respectiv la data întocmirii contractului de întretinere din data de 06.07.2010, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice. Prin Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica, întocmita de Institutul de Medicina Legala T cu nr. 1374/10.10.2012, avizat prin Avizul nr. 1374/E2/10.10.2012 al Comisiei de Avizare si Control al Actelor Medico-Legale constituita în cadrul IML T, s-a apreciat ca defuncta E I a avut competenta psihica la întocmirea contractului de întretinere autentificat în 06.07.2010. Asa cum se mentioneaza prin avizul cu nr. E1/12917/2012 emis de Comisia Superioara Medico Legala din cadrul Institutului National de Medicina Legala „M M” (fila 4 din suplimentul III al dosarului), Comisia Superioara Medico Legala a aprobat Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica nr. 1374 din 10.10.2012, aprobat prin avizul Comisiei de Avizare si Control nr. E2/1374 din 10.11.2012, efectuate la I.M.L. T, în sensul ca defuncta a avut pastrata capacitatea psihica la data întocmirii actului civil, fiind competenta psihic de a încheia acte de dispozitie, respectiv contractul de întretinere din data de 06.07.2010. Cu privire la notiunea de competenta psihica, prin avizul mai sus aratat s-a mentionat ca, în conformitate cu art. 211 din Legea nr. 71/2011 privind Legea de punere în aplicare a noului Cod Civil, prin care s-a armonizat terminologia stiintifica actuala cu notiuni perimate, cuprinse înca în unele articole, chiar si ale noului Cod Civil, expertiza medico-legala psihiatrica va opera cu notiunea de competenta psihica specifica fiecarui tip de cauza civila, în sensul ca, prin competenta psihica se întelege capacitatea persoanei de a aprecia critic si predictiv consecintele social-juridice ce decurg din exercitarea drepturilor si obligatiilor civile. Prin acelasi aviz, s-a mentionat ca sintagma de competenta psihica înlocuieste termenul „discernamânt”, ce este specific numai cauzelor penale, si care reprezinta capacitatea persoanei de a aprecia critic continutul si consecintele social-negative ale faptei comise.

În cauza de fata, au fost adiati martorii B L (fila 60), C I (fila 61), C I (fila 63) si F E (fila 68). Din declaratiile acestor martori rezulta ca defuncta E I era o persoana foarte religioasa. În acest sens, martorul C I a aratat ca defuncta a avut conflicte cu fratele acesteia, T I, bunicul reclamantului, din cauza religiozitatii prea mari a defunctei. Tot ca aspect al religiozitatii reclamantei, instanta retine faptul, relatat tot de martorul C I, ca atunci când imediat dupa Revolutie s-a construit Biserica Ecumenica Catolica si Reformata în cartierul P din O, unde preot era pârâtul, defuncta si-a pus la dispozitie locuinta pentru servirea mesei de catre oamenii care construiau biserica. Din declaratiile aceluiasi martor rezulta ca pârâtul era confesorul defunctei. Martorul C I a mai aratat ca defuncta mergea în O la preotul catolic R J, pârâtul din prezenta cauza, unde statea si 2, 3 saptamâni, unde facea curat si gatea. Sub acest aspect, declaratia martorului C I se coroboreaza cu declaratia martorului B L, prin care se arata ca defuncta mergea la biserica din P unde facea curatenie, si mai mergea si la F, si statea o saptamâna sau doua saptamâni la pârâtul R J. De asemenea, martora C I a aratat ca tot timpul a auzit ca defuncta este plecata la preot, respectiv la pârât, în O, defuncta spunându-i acestei martore ca îi facea curatenie si mâncare pârâtului, care este preot în O. Aceste împrejurari prezentate de martora C I fac dovada relatiilor foarte apropiate care existau între defuncta si pârât, nu numai sub aspect religios, ci si sub aspect personal. Sub acest aspect, declaratia martorei C I se coroboreaza si cu declaratia martorei F E, prin care se arata ca, în fiecare iarna, defuncta era dusa la domiciliul pârâtului, unde defuncta avea conditii foarte bune. Aceasta martora a mai aratat ca familia preotului s-a comportat cu defuncta ca si cum aceasta ar face parte din familie. Martora a mai aratat ca relatia dintre defuncta si preot dureaza de mai bine de 25 de ani, iar vreme de câtiva ani, când nu exista biserica în P, defuncta îl lasa pe preot sa tina slujbele la ea acasa, în conditiile în care aceasta nu avea pe nimeni. Martora a mai aratat ca, în urma cu mai mult de 10 ani, defuncta si-a exprimat dorinta de a încheia un contract de întretinere cu pârâtul, dar pârâtul nu a vrut la început sa faca acest contract spunând ca nu pentru bani o ajuta el pe defuncta. Martora a mai aratat ca defuncta i-a spus si martorei, personal, acest lucru, si nu odata. Martora a mai aratat ca defuncta nu avea copii, iar fratii acesteia au murit.

Din declaratiile martorilor mai sus aratati, coroborate cu Raportul de noua expertiza medico-legala psihiatrica întocmit de Institutul de Medicina Legala T, instanta a apreciat ca defuncta a fost lucida, având competenta psihica necesara pentru încheierea testamentului si contractului de întretinere mai sus aratate. Instanta a retinut ca între pârât si defuncta au existat relatii apropiate, atât de natura interumana, cât si pe plan religios, data fiind calitatea de preot a pârâtului. Instanta a retinut si ca, sub aspect religios, defuncta participa la slujbele oficiate de pârât si se i confesa acestuia, în virtutea calitatii de preot al pârâtului. Pe plan personal, relatiile dintre cei doi sunt ilustrate de faptul ca, în fiecare iarna, defuncta era luata în familia pârâtului, unde era tratata ca un membru de familie. În acest sens, instanta a retinut din declaratia martorei F E faptul ca pârâtul a avut grija de defuncta si i-a asigurat acesteia conditii, în sensul ca i-a zugravit în casa, i-a reparat tigla de pe casa si a zugravit si în exterior. În virtutea acestei relatii personale apropiate, defuncta a avut în mod constant intentia de a-l gratifica pe preot cu toata averea mobila si imobila a acesteia, în caz de deces. În justificarea acestei intentii constante a pârâtei, instanta a retinut destainuirile facute de pârâta, nu o data, martorei F E, dar si întocmirea testamentului din anul 2005, respectiv a contractului de întretinere din anul 2010.

Instanta a apreciat ca, din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 810 alin. 1 din Vechiul Cod Civil cu prevederile alin. 4 din acelasi articol din Cod, rezulta ca incapabil sa profite de dispozitiile între vii sau testamentare este preotul care a asistat-o religios pe defuncta în cursul bolii din care aceasta a murit. Relatiile personale dintre pârât si defuncta au început însa cu mult înainte de decesul defunctei, iar intentia defunctei de a-l gratifica pe pârât a fost manifesta si constanta cu mult înainte de internarea, operatia si decesul defunctei, survenite în anul 2010. În aceste conditii, nu se poate retine în niciun fel ca asistenta religioasa oferita defunctei de catre pârât pe timpul ultimei boli de care aceasta a murit a determinat-o pe defuncta sa îl gratifice pe pârât, aceasta intentie a defunctei existând cu mult timp înainte, cel putin înca din momentul redactarii testamentului mai sus aratat, la începutul anului 2005. Pentru aceste motive, instanta apreciaza ca dispozitiile facute de catre defuncta în favoarea pârâtului, atât prin testamentul din anul 2005 cât si prin contractul de întretinere din anul 2010, sunt valabile, fiind fondate pe o cauza licita si reala, chiar si în conditiile în care întretinerea prestata de pârât în favoarea defunctei, dupa încheierea contractului de întretinere, a avut o durata redusa în timp. Însa, în fapt, asa cum rezulta si din declaratia martorei F E, pârâtul a facut acte de întretinere în favoarea defunctei si înainte de încheierea contractului de întretinere (luarea defunctei pe timpul iernii la domiciliul pârâtului, îngrijirea defunctei, repararea tiglei de pe casa, zugravirea interioara si exterioara a casei defunctei).

În concluzie, vazând ca intentia defunctei de a-l gratifica pe pârât cu toata averea acesteia s-a manifestat în mod constant si consecvent cu multi ani înainte de ultima internare, de operatia suferita de defuncta si de boala de care a murit aceasta, vazând relatiile personale apropiate dintre defuncta si pârât, instanta a considerat ca pârâtul nu era capabil sa profite de dispozitiile între vii sau testamentare încheiate de defuncta, iar testamentul si contractul de întretinere mai sus aratate sunt fondate pe o cauza reala, licita si morala. Dispozitiile art. 810 si urmatoarele din Codul Civil sunt adoptate, în mod evident, pentru a apara patrimoniul persoanelor aflate în dificultate, de influenta care ar putea fi exercitata de doctorii în medicina sau chirurgie, ofiterii de sanatate (medicii militari) si spiterii care au tratat astfel de persoane în boala din care acestea mor, precum si de influenta preotilor care asigura asistenta religioasa, în cursul unei astfel de boli, ceea ce nu este cazul în prezenta speta, în conditiile în care, cu ani de zile înaintea ultimei boli de care a murit defuncta, aceasta era foarte apropiata de pârât, manifestându-si intentia de a-l gratifica pe pârât.

În consecinta, instanta a apreciat ca atât testamentul cât si contractul de întretinere mai sus aratate au fost legal si valabil întocmite, instanta a respins actiunea formulata de reclamant, ca fiind neîntemeiata.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecata, în conditiile în care actiunea reclamantului urmeaza sa fie respinsa, iar pârâtul nu a facut dovada avansarii unor cheltuieli de judecata în fata instantei de fond.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal si legal timbrat, a declarat apel, apelantul T I în contradictoriu cu intimatul R J, solicitând instantei admiterea apelului si modificarea hotarârii atacate în sensul admiterii actiunii reclamantului-apelant, conform petitului actiunii de fond, cu cheltuieli de judecata în ambele instante, sentinta fiind considerata nelegala si netemeinica.

Prin decizia civila nr. 58/A/2014 din data de 24 februarie 2014, pronuntata de Tribunalul B, în dosar nr.  17338/271/2010, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul T I, domiciliat în O str. G M nr. 20, ap. 3, judetul B în contradictoriu cu intimatul R J, domiciliat în O nr. 372, judetul B, împotriva Sentintei Civile nr.11432 din 14 octombrie 2013 pronuntata de Judecatoria O, pe care a pastrat-o în totalitate.

Fara cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de apel a avut în vedere urmatoarele considerente:

Prin sentinta civila nr.11432 din 14 octombrie 2013 pronuntata de Judecatoria O s-a respins, ca neîntemeiata, actiunea civila formulata de reclamantul T I în contradictoriu cu pârâtul R J.

Instanta de apel a retinut ca prin testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 559 din 03.02.2005 emisa de Biroul Notarului Public O L D din O, jud. B, defuncta E I a aratat ca, în deplinatatea facultatilor mintale, de buna voie si nesilita de nimeni, pentru cazul încetarii din viata a acesteia, lasa ca pârâtul R J sa mosteneasca întreaga avere mobila si imobila a defunctei, ce se va afla în patrimoniul acesteia la data încetarii ei din viata, instituindu-l astfel pe pârât ca legatar universal. Prin testamentul mai sus aratat, defuncta a mentionat ca nu are mostenitori rezervatari, ca face acest act de liberalitate în deplina si libera capacitate de dispozitie, în speranta ca legatarul acesteia o va îngriji, îi va asigura cele necesare traiului si o va înmormânta cu cinstea cuvenita, potrivit obiceiului. Prin testamentul mai sus aratat, defuncta a mentionat ca acest testament revoca în întregime testamentele ei anterioare. 

Ulterior, prin contractul de întretinere autentificat prin încheierea nr. 878/2010 din 06.07.2010 emisa de Biroul Notarului Public B F E din O, jud. B, defuncta E I a dat cu titlu de întretinere pârâtului R J, necasatorit, urmatoarele bunuri: imobilul situat în O, cartierul P, nr. 154, jud. B, compus din casa de locuit si terenul aferent, în suprafata de 250 mp., de pe parcela cu nr. topo. 1896/2, înscris în CF nr. 1986 O; cota de 281/421 mp. teren situat în intravilanul municipiului O, cartierul P, nr. 154, jud. B, de pe parcela cu nr. topo. 1895 înscris în CF nr. 314 O; cota de 2.325/3.487 mp. teren situat în intravilanul municipiului O, cartierul P, nr. 154, jud. B, de pe parcela cu nr. topo. 1896/1, înscris în CF nr. 2368 O. Prin contractul de întretinere mai sus aratat s-a mentionat ca, pentru toate celelalte terenuri dobândite de catre defuncta cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, conform titlurilor de proprietate nr. 1279/1994 si nr. 4083/2003 sau alte bunuri imobile necuprinse în contractul de întretinere, fiind proprietatea extratabulara a defunctei, se mentin în întregime dispozitiile cuprinse în testamentul autentificat sub nr. 559 din 03.02.2005 de catre B.N.P. O L D din O, jud. B, în sensul ca defuncta lasa toate aceste bunuri pârâtului R J, care o întretine. Prin contractul de întretinere s-a mai convenit ca, în schimbul imobilelor pe care defuncta le-a dat pârâtului, acesta îi datora defunctei întretinere continua si zilnica, pe tot timpul vietii acesteia, la domiciliul sau din comuna O, satul O, nr. 372, jud. B, pârâtul obligându-se sa îi asigure defunctei hrana, îmbracaminte, spalat, asistenta medicala cu medic si medicamente în caz de boala, iar dupa deces înmormântarea cu cinstea cuvenita, potrivit obiceiului locului, pârâtul suportând cheltuielile de înmormântare. Prin contract s-a mentionat ca, în cazul nerespectarii conditiilor impuse prin contractul de întretinere, întretinuta va putea cere rezilierea contractului, fara somatie sau punerea în întârziere a întretinatorului. Prin contractul de întretinere sus aratat, defuncta a mentionat expres ca nu solicita întabularea sarcinii de întretinere în Cartea Funciara. Partile contractante au evaluat întretinerea pe 10 ani si au declarat valoarea imobilelor înstrainate prin acest act, cu titlu de întretinere, la suma de 278.750 lei.

Ambele parti contractante si-au însusit contractul de întretinere prin semnatura. În ce priveste însusirea de catre defuncta a contractului de întretinere mai sus aratat, instanta a retinut  mentiunile facute prin încheierea de autentificare nr. 878/2010 de catre Notarul Public (fila 6 din dosar), în sensul ca Notarul Public, însotita de secretara K E, s-a deplasat la Spitalul Judetean, Sectia Chirurgie, Salonul nr. 3, unde a gasit-o bolnava si netransportabila pe defuncta E I si a identificat-o pe aceasta cu C.I. seria XH nr. 575026 eliberat la data de 29 august 2008 de SPCLEP O. S-a retinut ca defunctei, care era nevazatoare, i-a fost citit actul cuvânt cu cuvânt de catre Notarul Public, fiind întrebata de catre Notarul Public daca cele auzite reprezinta vointa ei. S-a mai retinut totodata ca actul i-a fost tradus din limba româna în limba maghiara de catre secretarul biroului, K E, dupa care defuncta, în calitate de întretinuta, a consimtit la autentificarea contractului de întretinere si a semnat toate exemplarele.

Ulterior încheierii testamentului si contractului de întretinere mai sus aratate, defuncta E I a decedat la data de 26.07.2010 în O, jud. B Ultimul domiciliu al defunctei, asa cum rezulta din contractul de întretinere mai sus aratat, a fost în O, Cartierul P, nr. 154, jud. B.

Instanta a apreciat ca actele juridice mai sus aratate sunt legal întocmite si vazând ca intentia defunctei de a-l gratifica pe pârât cu toata averea acesteia s-a manifestat în mod constant si consecvent cu multi ani înainte de ultima internare, de operatia suferita de defuncta si de boala de care a murit aceasta, vazând relatiile personale apropiate dintre defuncta si pârât, instanta a considerat ca pârâtul nu era capabil sa profite de dispozitiile între vii sau testamentare încheiate de defuncta, iar testamentul si contractul de întretinere mai sus aratate sunt fondate pe o cauza reala, licita si morala.

Principala critica a apelantului vizeaza faptul ca instanta de fond nu a interpretat corect probele administrate, ca relatiile dintre intimat si autoarea sa îi interziceau celui dintâi sa accepte liberalitati din partea unei persoane careia îi era duhovnic, interpretând eronat natura juridica a acestora si ajungând în mod gresit la concluzia ca actele cu titlu gratuit ar trebui mentinute ca legale, iar contractul de întretinere încheiat de defuncta si intimat cu o doar o zi înainte de decesul acesteia reprezinta, în fapt, o donatie deghizata, si ca acest contract este lovit de nulitate, datorita lipsei elementului „alea”, esential în astfel de contracte.

Vazând probele administrate de prima instanta, motivele invocate de apelant, precum si textele legale incidente în cauza, instanta a apreciat ca apelul este nefondat,  fiind respins, pentru considerentele ce succed.

Instanta de apel a apreciat ca daca este adevarat ca art. 810 alin. 1 si 4 Cod civil de la 1864 interzice preotilor sa primeasca liberalitati din partea celor carora le-au asigurat asistenta spirituala înainte de moarte, în cursul ultimei lor boli, sanctionând cu nulitatea în art. 812 Cod civil de la 1864 actele întocmite în dispretul acestor texte, în cazul de fata acest text de lege nu este aplicabil. Acesta deoarece din probele testimoniale administrate în cauza reiese fara putinta de tagada ca relatia dintre intimat si autoarea sa a fost una de durata, materializata în mai multe acte si fapte cu consecinte inclusiv în plan patrimonial, în conditiile în care defuncta nu avea descendenti directi, iar intimatul nu avea rude apropiate. Instanta de apel a retinut din probele administrate ca între partile contractuale a existat o relatie de durata, o relatie de tipul celei parinte-copil, bazata pe încredere si consolidata în timp, iar la sfârsitul vietii sale, neavând descendenti directi sau rude apropiate sufleteste, defuncta a optat pentru a transmite întreaga sa avere imobila intimatului. De altfel, instanta de fond a retinut în mod corecta cete aspecte, aratând ca relatiile personale dintre pârât si defuncta au început însa cu mult înainte de decesul defunctei, iar intentia defunctei de a-l gratifica pe pârât a fost manifesta si constanta cu mult înainte de internarea, operatia si decesul defunctei, survenite în anul 2010. În aceste conditii, nu se poate retine în niciun fel ca asistenta religioasa oferita defunctei de catre pârât pe timpul ultimei boli de care aceasta a murit a determinat-o pe defuncta sa îl gratifice pe pârât, aceasta intentie a defunctei existând cu mult timp înainte, cel putin înca din momentul redactarii testamentului mai sus aratat, la începutul anului 2005. Pentru aceste motive, instanta de apel a apreciat ca dispozitiile facute de catre defuncta în favoarea pârâtului, atât prin testamentul din anul 2005 cât si prin contractul de întretinere din anul 2010, sunt valabile, fiind fondate pe o cauza licita si reala, chiar si în conditiile în care întretinerea prestata de pârât în favoarea defunctei, dupa încheierea contractului de întretinere, a avut o durata redusa în timp.

Nu sunt lipsite de relevanta în acest sens  si concluziile celor doua rapoarte d expertiza medico-legala dispuse si efectuate în cauza stabilirea capacitatilor psihice ale defunctei la data întocmirii ultimului act juridic mai sus aratat, respectiv la data întocmirii contractului de întretinere din data de 06.07.2010, concluzii prin care s-a apreciat ca defuncta E I a avut competenta psihica la întocmirea contractului de întretinere autentificat în 06.07.2010, astfel încât sustinerile apelantului în sens contrar nu pot fi primite.

În ceea ce priveste sustinerea apelantului relativa la faptul ca acest contract de întretinere încheiat de defuncta si intimat cu o doar o zi înainte de decesul acesteia reprezinta, în fapt, o donatie deghizata, si ca acest contract este lovit de nulitate, datorita lipsei elementului „alea”, esential în astfel de contracte, nici aceasta nu poate fi retinuta, întrucât nimeni nu poate cunoaste cu certitudine data mortii sale sau a altuia, iar pe de alta parte, intentia de gratificare a defunctei fata de intimat se manifestase în alte acte juridice anterioare, cu mult timp înainte de acest moment, contractul de întretinere încheiat de catre parti în conditiile date fiind doar o noua modalitate de materializare acestei intentii. De altfel, instanta apreciaza ca omisiunea legiuitorului de a acorda unor rude de sânge îndepartate si care nu au pastrat legatura cu autorul lor beneficiul rezervei succesorale, chiar daca le acorda vocatie la mostenire, cum este cazul apelantului, este tocmai aceea de a oferi posibilitatea persoanelor care nu au descendenti directi în viata sau mostenitori rezervatari, cum este cazul defunctei, de a dispune, dupa bunul lor plac, de averea lor mobila si imobila, în favoarea acelor  persoane de care se simt apropiate si care le-au acordat sprijin material si moral în timpul vietii.

În consecinta, instanta de apel a considerat ca prima instanta în mod corect si legal a apreciat ca atât testamentul cât si contractul de întretinere mai sus aratate au fost legal si valabil întocmite, respingând actiunea formulata de reclamant, ca fiind neîntemeiata.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanta a respins apelul ca nefondat si a mentinut în tot sentinta apelata. S-a luat act ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat,  a declarat recurs apelantul T I, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, a admiterii actiunii, constatarea nulitatii absolute  a testamentului autentificat sub nr. 559/03.02.2005 de BNP O L D, a se constata ca reprezinta o donatie  deghizata contractul de întretinere autentificat  sub nr. 878/06.07.2010 de BNP B F E, a nulitatii absolute  a liberalitatii  pentru incapacitatea pârâtului de a o primi în calitatea sa de preot duhovnic al defunctei, în subsidiar, constatarea nulitatii absolute a contractului de întretinere pentru lipsa cauzei, restabilirea  situatiei anterioare de CF, cu cheltuieli de judecata la toate instantele.

Prin motivele de recurs s-a invocat ca a formulat actiunea ca unic mostenitor  legal cu vocatie  succesorala al defunctei – stranepot de frate -, iar probele  au dovedit ca pârâtul a fost mai mult de 3 decenii duhovnicul defunctei E I ca preot catolic, acordându-i asistenta religioasa si în timpul ultimei boli.

Toti cei 4 martori au declarat ca defuncta  frecventa bisericile unde pârâtul  era preot – O, F, P -, iar C I si I au declarat ca aceasta era foarte religioasa. Desi acesta a încercat sa conteste calitatea sa de persoana în virtutea  careia  defuncta i s-a spovedit – de duhovnic – actele  confirma ca avea aceasta abilitate. Martorii au aratat ca defuncta mergea frecvent la  domiciliul acestuia din O, îi facea mâncare si curatenie, iar când nu exista  biserica  în P, îl lasa sa tina slujba la ea acasa.

Prin testament  i-a testat  o parte din imobile contrar art. 810 Cod civil, legatul fiind  nul conform art. 812 Cod civil.  S-a încheiat  contractul de întretinere înainte cu câteva zile  de deces, ambii  cunosteau starea de sanatate, ca reprezinta o donatie deghizata. Fiind  o liberalitate se pune problema  incapacitatii de a primi raportat la calitatea de preot ce a acordat asistenta religioasa defunctei inclusiv la spital, actul fiind  lovit de nulitate. Anterior  decesului, a fost  internata de doua ori la spital – insuficienta cardiaca cronica, icter mecanic, Tu cap pancreas, calculocancer invadant -. Contractul de întretinere s-a încheiat la 06.07.2010, a doua zi dupa interventia  chirurgicala când pârâtul cunostea boala incurabila, decesul iminent, discutase cu medicul, s-a grabit sa se prezinte  cu notarul la spital pentru încheierea actului.

Faptul ca debitorul cunostea  moartea iminenta  determina lipsa cauzei contractului de întretinere,  sens în care s-a pronuntat  literatura de specialitate – prof.  univ. dr. F D – Tratat de drept  civil contracte speciale pag. 541 nota subsol. Instanta a mentinut  ca reala o stare de fapt  ce  nu corespunde  realitatii, nedovedite.

S-a invocat în drept  art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului câta vreme relatiile sale cu defuncta au fost profunde, mai mult decât o relatie preot – enorias. Înca din 2005 a dorit sa-i lase mostenire, rudele colaterale nu au fost  într-o relatie cu aceasta de natura a o face sa le  lase ceva din avere, nu s-au preocupat de ea, nu au vizitat-o.

Nu exista, cum corect  au retinut instantele, motiv  de nedemnitate, impediment  legal ce sa afecteze contractul de întretinere, data decesului era incerta, relatiile au fost ca între mama – fiu, nu cum se încearca a se arata de recurenti.

Examinând  decizia  recurata, prin prisma motivelor de recurs cât si din oficiu, instanta de recurs a constatat urmatoarele:

Prin contractul de întretinere, autentificat sub nr. 878/06.07.2010 de notar public B F E – filele 4 – 6 dosar fond – E I a convenit  cu intimatul ca imobilele casa cu 250 mp, nr. top. 1896/2 înscris în CF nr. 1986 O, cota de 284/421 mp teren, nr. top. 1895 înscris în CF nr. 314 O, cota de 2325/3487 mp din nr. top. 1896/1, înscris  în CF nr. 2368 O, sa-i fie transmise  acestuia cu titlu de întretinere, urmând  ca acesta sa-i datoreze întretinere continua, zilnica pe tot timpul vietii la domiciliul sau din O nr. 372, prin asigurare  de hrana, îmbracaminte, spalat, asistenta medicala cu medic si medicamente în caz de boala, iar dupa deces înmormântarea cu cinstea cuvenita potrivit  obiceiului locului, suportarea cheltuielilor. S-a mentionat  ca întretinuta nu a solicitat  întabularea  sarcinii de întretinere în favoarea sa, întretinere evaluata pe  10 ani.

Anterior, la data de  03.02.2005, E I a întocmit un testament  autentificat sub nr. 559 de notar public O L D – fila 38 dosar  fond -, prin care a dispus  ca în cazul încetarii din viata sa lase intimatului pârât întreaga sa avere mobila si imobila ce se va afla în patrimoniul sau la data  încetarii sale  din viata, instituindu-l legatar universal. S-a mentionat  ca se face liberalitatea în speranta  ca legatarul o va îngriji, îi va asigura  cele necesare traiului si ca o va înmormânta  cu cinstea  cuvenita, potrivit obiceiului.

Se retine  din extrasul din registrul de decese – fila  7 dosar fond – eliberat  de consiliul Local al Municipiului O. – Serviciul Public Comunitar  Local de Evidenta a persoanelor ca, E I a decedat la data de  26.07.2010, loc. O., deci dupa 20 de zile  de la data la care a încheiat cu intimatul  pârât  contractul de întretinere susmentionat.

La data de  02.07.2010 – fila 27 dosar fond -, potrivit foii de  observatie  clinica generala, defuncta a fost  internata la sectia  chirurgie generala cu diagnosticul  icter mecanic, Tu CAP Pancreas, ICC Nyha, insuficienta mitrala gr. III, iar la externare în 14.07.2010 cu cel de calculocancer. Rapoartele de contraexpertiza medico legale  întocmite în cauza au relevat  faptul ca la data încheierii contractului de întretinere susmentionat, defuncta a fost  competenta psihic  de-a încheia  acte de dispozitie, a avut pastrata capacitatea psihica.

Potrivit declaratiei martorei C I – fila  61 dosar  fond -, intimatul era duhovnicul defunctei de mai mult de 10 ani de zile, mergea la biserica acestuia, îi facea  curatenie, mâncare. Aceasta, conform martorului C  I – fila  63 – era foarte religioasa, statea la preot câte 2 – 3 saptamâni, confirmând spusele  celuilalt martor în sensul ca îi facea mâncare, curatenie. Si-a pus chiar casa la dispozitia acestuia dupa revolutie  când se construia biserica  din cartierul Podgoria, muncitorii luau masa acolo, era preotul, confesorul  defunctei, duhovnic, si a avut conflicte  cu fratele T I – bunicul recurentului – din cauza religiozitatii  prea mari. Nu avea nevoie de întretinere, a murit de cancer, spitalul s-a ocupat de îngrijire, nu stie cine a dus-o la spital.

Martora F E – fila  68 dosar fond -, a confirmat ca defuncta a  mai fost  internata în spital anterior decesului – în urma cu 2 ani -, fiind îngrijita de intimat, i-a zugravit casa, i-a reparat tigla, familia acestuia  se  comporta cu aceasta ca si când ar fi facut  parte din familie. Pe timp de iarna era dusa la domiciliul intimatului, era retrasa, nu cunoaste daca se spovedea preotului, confirma martorul ca defuncta l-a lasat pe intimat  când  se  construia biserica sa tina slujbele la ea acasa, relatia  dura de peste  25 de ani, în afara de intimat  nimeni nu o întreba de sanatate,  înca în urma cu 10 ani si-a exprimat  dorinta de-a încheia un contract de întretinere, dar la început  acesta a refuzat  spunând ca nu o ajuta pentru bani, de mai multe ori i-a spus  martorului acest aspect.

Curtea a retinut, raportat la probele administrate în cauza ca între intimat si defuncta a existat  nu doar  o relatie preot – enorias, ci una mult mai profunda, de prietenie, care  dainuia de mai multi ani – peste 20 de ani -, perioada în care s-au ajutat reciproc, iar anterior decesului acesta pe timp de iarna o gazduia în locuinta sa, îi asigura  cele necesare. Chiar  cu 10 ani anterior, i-a propus sa încheie un contract de întretinere, deci intentia în acest sens nu a fost una iscata doar  în urma starii sanatatii precare  a acesteia.

Potrivit  art. 810 alin. 1 din vechiul Cod civil, doctorii în medicina, ofiterii de sanatate, spiterii care au tratat o persoana în boala din care moare, nu pot profita  de dispozitiile între vii sau testamentare ce dânsa a facut-o în favoare-le  în cursul acestei boli, dispozitie ce conform art. 3 se aplica si în privinta preotilor.

Aceasta dispozitie legala se aplica asadar  si preotilor care au acordat  asistenta spirituala testatorului în cursul ultimei boli. Prohibitia  se întemeiaza pe  o prezumtie  absoluta de captatie  si sugestie, care nu permite proba contrara, ca preotul profitând de starea  de boala a pacientului, în ultimele momente de viata l-a capacitat  prin manopere dolosive sa-i faca liberalitatea  testamentara.

Câta vreme, conform celor expuse, relatia între intimat si defuncta nu a fost una  trecatoare, nu a avut la baza doar calitatea de preot a acestuia ci si cea umana, fiind prieteni de zeci de ani, se ajutau reciproc pe durata acestora, intentia de gratificare existând mult anterior încheierii actelor în litigiu, în mod corect  instantele au concluzionat neincidenta dispozitiilor legale susmentionate, cauza fiind  una reala, serioasa,  licita, iar faptul ca dupa încheierea contractului de întretinere, la doar 20 de zile  a intervenit decesul, nu este motiv de nulitate a actului încheiat. Este cert ca obligatiile asumate de intimatul întretinator au fost respectate, iar de altfel, testamentul s-a încheiat cu aproape 5 ani anterior decesului, când defuncta nu era bolnava.

Unul din caracterele contractului de întretinere este cel aleatoriu, care de altfel este de esenta acestuia, obligatia  debitorului depinzând  nu doar de  durata  incerta a vietii creditorului întretinerii, dar si de  obiectul prestatiei ce variaza în functie de nevoile lui zilnice sau de alti factori care pot  influenta  întinderea prestatiei – starea sanatatii celui întretinut, costul vietii -. Faptul ca s-a încheiat  contractul de întretinere cu doar 20 de zile  anterior decesului, nu este de natura a determina  nulitatea acestuia, doar daca era vorba  de  un contract de renta viagera erau aplicabile dispozitiile  art. 1645 din vechiul Cod civil – contract de rendita pe viata, în favoarea  unei persoane afectata de o boala de care a murit în interval de 20 de zile de la data contractului, este nul. Faptul ca în literatura de specialitate au existat  si puncte de vedere contrare, este irelevant raportat  la  cele  susmentionate.

La data la care s-a încheiat  testamentul – 03.02.2005 – chiar daca se accepta ideea recurentului în sensul ca intimatul a  fost duhovnicul defunctei, între acestia  a existat o relatie de prietenie foarte apropiata, era considerata membru al familiei, în acel moment de altfel nu era bolnava pentru a atrage  o eventuala incidenta a dispozitiilor  art. 810 ce se refera doar la situatiile  în care s-a încheiat un act pe  perioada de boala, neputând fi vorba de incidenta dispozitiilor  art. 812 Cod civil. Mai mult, intentia  de gratificare  a existat  cu mult anterior încheierii actelor, iar faptul ca a mai trait doar putin timp defuncta, nu este un aspect ce sa duca  la concluzia ca ar fi existat o cauza falsa.

Împrejurarea ca s-a convenit  ca în cartea funciara sa nu se înscrie dreptul la întretinere al defunctei nu este de natura a duce la  concluzia  ca ar fi fost vorba  de o  donatie deghizata raportat la toate considerentele susmentionate, oricum, întrucât exista o dispozitie testamentara universala nerevocata, în favoarea pârâtului, constatarea nulitatii acestui contract de întretinere, nu ar fi schimbat beneficiarul  averii defunctei.

Ca urmare, nefiind incidente  dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, instanta de recurs în baza art. 312  alin. 1 Cod procedura civila,  a respins ca nefondat recursul si a mentinut în întregime decizia recurata, ca fiind legala si temeinica.

Domenii speta

Spete similare