Săvârşirea infracţiunilor de ”ultraj” şi ”trecerea frauduloasă a frontierei de stat”toate în concurs de infracţiuni, cu aplicarea legii penale mai favorabile.

Obiect – săvârşirea infracţiunilor de ”ultraj”, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 257 alin. 1 Cod penal și ”trecerea frauduloasă a frontierei de stat”, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 262 alin. 1 Cod penal, toate în concurs de infracţiuni, cu aplicarea legii penale mai favorabile.

Cuprins pe materii : Drept penal. Infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Codul penal din 1969. Infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

Index alfabetic :

-Achitare neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Codul penal din 1969.

-Achitare delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. 1 Cod penal raportat la art. 308 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

Rezumat hotărâre:

Instanţa de fond a reţinut că la data de 10.12.2008, persoana vătămată SC A.C. S.A Galați a sesizat organele de cercetare penală din cadrul IPJ Galați – Serviciul Investigare Fraude, cu privire la faptul că, în urma verificărilor având ca obiect modul de încasare a facturilor emise către clienții societății din sectorul Vadu Roșca, s-a constat că sumele de bani au fost încasate de către martorul C.M. și predate inculpatei S.C., dar acestea nu au intrat niciodată în casieria unității.

Faptele inculpatei S.C. au avut ca premisă deficiențe în modul în care persoana vătămată SC A.C. S.A a înțeles să își organizeze activitatea de încasare a contravalorii facturilor de la consumatorii aflați în sectorul Vadu Roșca. Astfel, așa cum reiese din toate actele de urmărire penală efectuate în cauză SC A.C. S.A Galați a desemnat persoane însărcinate cu încasarea sumelor de bani de la clienți, pentru toate sectoarele, cu excepția sectorului Vadu Roșca, unde începând încă din anul 1999 s-a născut o cutumă, conform căreia sumele de bani respective erau încasate de către martorul C. M.

Conform fișei postului, C.M. era angajat pe funcția de electrician de întreținere și reparații și avea ca atribuții, printre altele:

- executarea citirii indecșilor la toate contoarele de apă,

- executarea de citiri intermediare și lunare, conform graficului întocmit de șeful de sector, astfel încât, pe data de 25 a lunii în curs, să fie încheiată activitatea privind stabilirea consumurilor de apă, în baza proceselor - verbale întocmite după aparatele de măsură sau în sistem paușal.

În acest sens, s-a reținut că niciunul din martorii audiați în cauză nu a putut indica o dispoziție a conducerii SC A.C. S.A în sensul încasării banilor de către martorul C.M., dar cu toții, până și martorul M. V., șeful nemijlocit al acestuia, au arătat că această situație era cunoscută și acceptată de conducerea societății.

Conform acestei cutume, martorul C.M., ajutat de ceilalți muncitori din sectorul Vadu Roșca, în afara celorlalte atribuții de serviciu stabilite prin fișa postului, încasau sumele de bani de la consumatori, odată cu înmânarea către aceștia a facturilor. Sumele respective erau centralizate în tabele întocmite de către martorul C.M. și, ulterior, înaintate inculpatei S.U CONSTANȚA. Aceasta din urmă, fără a avea vreo atribuție de serviciu în acest sens, trebuia să depună sumele de bani în casieria unității și primea chitanțe pentru fiecare consumator, conform tabelului întocmit de C.M..

Toate aceste aspecte reies în mod unitar din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză  în cursul urmăririi penale.

În anul 2005, localitatea Vadu Roșca a fost afectată puternic de viitură, ca urmare a ploilor abundente, și cea mai mare parte a locuitorilor părăsind localitatea pentru aproape un an, respectiv vara anului 2006.

Activitatea de încasare a sumelor înscrise în facturi a continuat conform cutumei mai-sus arătate, inculpata S.C. insistând să i se predea sumele de bani și evidența indecșilor, pe care conform atribuțiilor postului era obligată să-i înscrie în evidența informatizată a societății.

În acest context, profitând de faptul că atribuțiile sale, conform fișei postului, prevedeau, printre altele, verificarea corectitudinii datelor primare din procesele verbale de stabilire a consumului pentru prestațiile de apă și canalizare, ce stau la baza întocmirii facturilor  și introducerea în baza de date a cantităților cuprinse în procesele - verbale de taxare, fără a se preciza nicio obligație privitoare la încasarea sumelor de bani, extinzându-și atribuțiile a continuat să primească sumele de bani de la martorul C.M., dar nu le-a mai depus în casieria unității, în considerarea faptului că nu va trezi suspiciuni, având în vedere comportamentul său corect de până la acea dată și mecanismul greoi de verificare a evidențelor.

Astfel, în tot cursul urmăririi penale inculpata a susținut că a depus în casieria unității toate sumele de bani primite de la martorul C.M. și că de fapt această activitate reprezenta un serviciu, pe care-l făcea martorului, în afara orelor de program, insistând pe ideea că nu există niciun fel de evidențe a sumelor care îi erau predate.

Aceste susțineri ale inculpatei S.C. sunt infirmate de declarațiile martorului C.M. coroborate cu declarațiile celorlalți martori, angajați în funcții de execuție (șoferul unității și muncitori) din care reiese că aceștia erau convinși că încasarea banilor era o atribuție a inculpatei. Din declaraţia martorului C.M. din cursul urmăririi penale rezultă că primele chitanţe au fost depuse la casierie de inculpata S.C. la datele de 29 şi 30 septembrie 2008, după un interval de două luni în care nu recunoscuse că primise suma de bani obţinută din încasările efectuate în Vadu Roşca. Martorul B.M. a arătat că în momentul în care i s-a solicitat inculpatei să prezinte chitanţele cu care au fost depuse sumele de bani  în casierie, aceasta a prezentat câteva chitanţe, dar până în anul 2005, după această dată neputând prezenta nicio chitanţă. Acelaşi martor a precizat că inculpata S.C., fiind întrebată de martorul Condurache dacă are asupra sa sume de bani din încasări, a afirmat că are suma de 800 lei, iar după acel moment nu s-a mai prezentat la serviciu. Instanţa reţine şi declaraţia martorului C.A., care a menţionat că inculpata S.C. i-a spus că nu a depus banii la casierie pentru că nu a avut timp şi că deţine toate chitanţele într-o cutie în biroul său, însă după control aceasta s-a internat în spital şi în birou nu s-au găsit decât facturile de penalităţi.

De asemenea, inculpata S.C. a susţinut că a primit, în mod sporadic sume de bani de la martorul C.M. și le-a depus în casierie fără a avea posibilitatea verificării corectitudinii acestora. Însă, în aceeași declarație inculpata susține că depunea sumele de bani și primea chitanțe pentru fiecare consumator, în funcție de consumul acestuia. Or, inculpata nu ar fi avut posibilitatea să cunoască care dintre abonați și-a achitat consumul fără tabelele centralizatoare întocmite de martorul C.M..

Nici afirmația cu privire la serviciul pe care i l-ar fi făcut martorului C.M., nu este plauzibilă având în vedere că acesta nu avea atribuții de încasare a banilor, aspect pe care inculpata îl cunoștea, și de altfel, este de neconceput ideea că un angajat în funcția de electrician ar fi solicitat din proprie inițiativă favoruri de tipul celor arătate anterior unei persoane din serviciul administrativ, în mod repetat, pe parcursul a 8 ani.

Conform procedurii instituite la nivelul societății, facturile curente și facturile de penalități erau emise de două compartimente diferite. Astfel, facturile curente erau emise de compartimentul Vânzări - Contracte, unde a funcționat și inculpata S.C. până în anul 2007, iar facturile de penalități erau emise de Monitorizare clienți, din care făcea parte inculpata P.C..

Cele două compartimente ale societății aveau evidențe distincte ale acelorași clienți, în sensul că inculpata P.C. nu avea acces la datele privind adresele clienților. Pentru acest motiv, inculpata P.C. s-a adresat inculpatei S.C., cu rugămintea de a înscrie pe plicurile care conțineau facturile de penalități, adresele consumatorilor.

Inculpata S.C., cunoscând că facturile de penalități au fost emise ca urmare a însușirii  sumelor plătite de clienți, le-a reținut în fișetul său. Urmare a unui control intern, în fișetul inculpatei au fost descoperite facturi de penalități din perioada 2005 - 2008.

Referitor la această împrejurare, inculpata S.C. a susținut că datorită programului încărcat de lucru a omis, pe parcursul a trei ani, să completeze adresele și să expedieze facturile. Această afirmație, lipsită de credibilitate, este infirmată și de declarația martorului C.M., care arată că a observat pe facturile curente, înmânate clienților, sume înscrise îngroșat la rubrica sold, iar inculpata a motivat că noul program de calculator înscrie la rubrica sold situația tuturor facturilor plătite de client.

În cauză a fost efectuată expertiza contabilă judiciară, care a concluzionat că, în perioada 2005 - 2008 nu a fost depusă la casierie nicio sumă de bani încasată de la clienții din Vadu Roșca, producându-se un prejudiciu în cuantum de 26 361, 53 lei.

La această sumă s-a adăugat valoarea majorărilor de întârziere, în cuantum 6750,04 lei.

În cursul cercetării judecătoreşti, martorul C.M. a reiterat aspectele precizate şi în cursul urmăririi penale. Din depoziţia acestuia rezultă atât modul defectuos de organizare a activităţii de colectare a sumelor de bani în localitatea Vadu Roşca, cât şi aspecte care se coroborează cu celelalte probe în cauză care conduc la concluzia existenţei vinovăţiei inculpatei S.C.. Astfel, martorul a arătat că niciodată nu se eliberau chitanţe consumatorilor din Vadu Roşca, crezând că factura ce rămânea la abonat reprezenta justificare pentru sumele plătite. A mai arătat că el centraliza toate tabelele, fiind cititorul care semna toate procesele-verbale şi că expedia tabelele cu sumele de bani la Galaţi cu menţiunea „pentru Tanţa S.u”, pachete conţinând sumele de bani fiind înmânate şi personal inculpatei, fără a şti însă dacă aceasta avea o atribuţie de serviciu în acest sens.

Declaraţia inculpatului este susţinută probator şi prin declaraţiile martorului D.P., care a arătat în faţa instanţei că i-a înmânat inculpatei S. C un plic în care se aflau bani de la martorul C.M., în anul 2006 sau 2007, martorul arătând că plicul conţinea bani de la consumatori şi procesele-verbale. A mai arătat martorul că în aceeaşi perioadă, în zona Micro 19 l-a văzut pe inculpatul C.M. predându-i bani inculpatei. În acelaşi sens, martorul D.E. a precizat  în cursul judecăţii că banii strânşi de la consumatori erau ulterior expediaţi către inculpata S. şi că personal a văzut cum martorul C. M. i-a înmânat bani inculpatei. Şi martorul C.N., în acord cu declaraţia dată în cursul urmăririi penale, a arătat în faţa instanţei că se deplasa la Galaţi şi îi înmâna inculpatei plic pe care se menţiona „pentru d-na Tanţa”, care conţinea sume de bani.

Având în vedere probatoriul administrat, instanţa de fond a constatat că declaraţiile martorilor M.V., I. G. şi J.D., din cursul urmăririi penale, în sensul că sumele de bani încasate din Vadu Roşca erau predate inculpatei S.C. se coroborează cu celelalte probe şi corespund adevărului. Schimbarea poziţiei acestor martori în cursul judecăţii nu are aptitudinea de a determina reţinerea unei alte situaţii de fapt.

În cursul judecăţii, inculpata S.C. a precizat că anterior anului 2005 a început să primească bani şi facturi, că probabil a omis să trimită o parte din chitanţe şi nu a putut preciza de ce martorul C.M. a apelat la serviciile sale.

Instanţa de fond a constatat din întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti că rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata S.C., în calitate de angajată a SC A.C. S.A Galați, și-a atribuit sarcini de gestionar, și în acest context, și-a însușit, în perioada februarie 2005 - septembrie 2008, în realizarea unei rezoluții infracționale unice, sumele de bani provenite din încasarea contravalorii facturilor de la consumatorii din localitatea Vadu Roșca, cauzând persoanei vătămate un prejudiciu în cuantum de 33111, 57 lei.

Instanţa de fond a apreciat că fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale infracţiunii, respectiv, este prevăzută de lege penală ca infracţiune, este săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă inculpatei, nefiind incident vreunul din cazurile prevăzute de art. 23-31 Cod penal.

La individualizarea pedepsei prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 2 Cod penal, a ţinut seama de  împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs  ori a altor consecinţe ale infracţiunii (intervalul mare de timp în care s-a realizat activitatea infracţională, valoarea însemnată a prejudiciului, respectiv 33111,57 lei),  motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea unor venituri în mod ilicit), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (a avut în mod constant o poziţie de nerecunoaştere a faptei), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială  şi socială (caracterizările depuse în circumstanţiere privind buna îndeplinire a sarcinilor de serviciu nu vor fi luate în considerare de instanţă, având în vedere că instanţa şi-a format convingerea în privinţa vinovăţiei inculpatei tocmai pentru o infracţiune de serviciu).

Instanţa de fond a considerat că o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 2 (doi) ani constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatei, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Având în vedere conduita procesuală a inculpatei şi prejudiciul însemnat produs părţii civile, prima instanţă a apreciat că se impune executarea pedepsei prin privarea de libertate a inculpatei pentru îndreptarea acesteia.

Totodată, având în vedere natura infracţiunii săvârşite şi durata mare în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul produs şi conduita inculpatei, care nu a recunoscut încălcarea dispoziţiilor penale, instanţa de fond, în temeiul art. 67 alin. 1 din Cod penal a apreciat  necesar a aplica inculpatei S. C. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, apreciind că există nedemnitate pentru exercitarea acestor drepturi.

În temeiul 65 alin. 1 din Cod penal, i-a aplicat inculpatei S.C. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Instanţa de fond a reţinut că angajarea răspunderii civile a inculpatei este întemeiată pe dispoziţiile 998 - 999 Cod Civil din 1864 (răspundere civilă delictuală), în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a acesteia: fapta ilicită – infracţiunea de delapidare în formă continuată săvârşită, prejudiciul cert (existenţa şi cuantumul prejudiciului rezultă din expertiza contabilă judiciară efectuată, în care s-a concluzionat că în perioada 2005-2008 nu a fost depusă la casierie nicio sumă de bani încasată de la clienţii din Vadu Roşca, producându-se un prejudiciu în cuantum de 26361,53 lei, la care se adaugă valoarea majorărilor de întârziere, de 6750,04 lei) şi nereparat, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia inculpatei sub forma intenției.

În consecinţă, în temeiul art. 19, art. 25 şi 397 Cod procedura penala, în referire la art. 998 - 999 Cod Civil din 1864, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat pe inculpata S.C. la plata sumei de 33111,57 lei către partea civilă SC A.C. S.A, reprezentând daune materiale.

În privinţa inculpatei P.C., instanţa de fond a constatat, în fapt,  că s-a reţinut prin actul de sesizare că, potrivit fișei postului de contabil monitorizare clienți, inculpata P.C. avea următoarele atribuții:

- preavizarea clienților pe care îi are în evidență cu sold debitor, urmată după caz, de propunerea de restricționare sau sistare a serviciilor furnizate către aceștia;

- urmărirea lunară a respectării graficelor de eșalonare;

- verificarea lunară a plăților efectuate de către clienții aflați în gestiune;

- efectuarea semestrial a punctării soldurilor contabile ale clienților aflați în gestiune, întocmind împreună cu aceștia, proces - verbal de confirmare a soldului debitor;

- anual, procedarea la inventarierea soldurilor debitoare ale clienților aflați în gestiune transmițându-le acestora, prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmarea primirii corespondenței, componente de sold, în vederea confirmării la plată.

S-a apreciat că acţiunile inculpatei S.C. s-au întins pe o perioadă îndelungată, aproximativ trei ani, ca urmare a pasivității inculpatei P.C., care, din neglijență, nu și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu, așa cum au fost prezentate mai sus, mulțumindu-se să raporteze șefei sale directe, martora B.M., că nu are acces la bazele de date ce cuprind adresele clienților și să abandoneze facturile de penalități în biroul inculpatei S.C..S-a considerat că inculpata P.C., conform atribuțiunilor de serviciu ar fi trebuit să constate faptul că sumele de penalități creșteau în mod constant, pentru toți clienții, fără excepție, și să propună șefilor sistarea furnizării serviciilor, situație în care faptele inculpatei S.C. ar fi fost descoperite încă din fază incipientă (după primele trei luni), iar prejudiciul cauzat ar fi fost diminuat la o sumă insignifiantă.

Infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal din 1969 presupune încălcarea din culpă a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia ori îndeplinirea defectuoasă.

Instanţa de fond a reţinut că în fişa postului inculpatei P.C. nu este menţionată data la care aceasta a fost întocmită şi la care inculpata a luat cunoştinţă de sarcinile şi atribuţiile de serviciu.  Astfel, nu se poate aprecia dacă sau în ce măsură inculpata avea cunoştinţă despre îndatoririle de serviciu ce se presupune că au fost încălcate. Lipsa unei dovezi certe, datate, de luare la cunoştinţă a sarcinilor de serviciu este esenţială, dată fiind natura infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cu atât mai mult cu cât inculpata a precizat că nu reţine la ce dată a semnat fişa postului pentru sectorul exterioare.

Din declaraţia martorului B.M., în subordinea căreia îşi desfăşura activitatea inculpata P.C., rezultă că aceasta din urmă nu avea nicio altă posibilitate de identificare a clienţilor care nu aveau date complete decât prin consultarea cu inculpata S.C., care introducea în calculator consumurile lunare pe baza proceselor-verbale sosite din sectorul exterioare, până în luna martie 2008. Acelaşi martor a precizat că inculpata P.C. i-a adus la cunoştinţă faptul că în sectorul exterioare există mai mulţi clienţi a căror date de identificare nu se cunosc şi nu pot fi urmăriţi pentru încasarea debitelor. Din acest motiv, martora a arătat că s-a deplasat împreună cu inculpata P.C. la inculpata S.C. pentru furnizarea datelor necesare, însă aceasta a motivat de fiecare dată că este ocupată, demersurile rămânând fără finalitate. Martorul C.A. a arătat în faţa instanţei că B.M. avea obligaţia de a-l sesiza în scris cu privire la soldurile existente.În contextul dat de probele administrate în cauză şi analizate, instanţa de fond a constată că în activitatea desfăşurată de inculpata P.C. nu se poate reţine existenţa unei fapte de natură penală, având în vedere că în mod cert aceasta a făcut demersuri pentru înştiinţarea superiorului său, B.M., despre nereguli în activitatea inculpatei S.C., care vizau inclusiv posibilitatea de analiză  a debitelor din secotrul Vadu Roşca. Astfel, se constată că nu a existat pasivitate din partea inculpatei P.C., aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare. În consecinţă, instanţa, constatând că nu există fapta reţinută în sarcina inculpatei P.C., o va achita.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond în baza art. 396 alin. 1 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Calea de atac

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați şi inculpata S.C..

Apelul formulat de inculpata S.C. a fost admis, în timp ce apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați a fost respins ca nefondat.

Problema de drept

Probatoriul care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatei şi pe care prima instanţă şi-a întemeiat soluţia de condamnare a inculpatei a constat în declarația martorului C.M., a martorei B.M., a martorului D.P., a martorului D.E., a martorului C.N., a martorului M.V., a martorului Iftimie Gheorghe, a martorului C.V.  și a martorului J.D., reţinându-se că acestea se coroborează cu procesul - verbal de predare - primire chitanțe din data de 25.09.2008 și în parte cu declarația inculpatei S.C..

Conform fișei postului, C.M. era angajat pe funcția de electrician de întreținere și reparații și avea ca atribuții, printre altele:

- executarea citirii indecșilor la toate contoarele de apă,

- executarea de citiri intermediare și lunare, conform graficului întocmit de șeful de sector, astfel încât, pe data de 25 a lunii în curs, să fie încheiată activitatea privind stabilirea consumurilor de apă, în baza proceselor - verbale întocmite după aparatele de măsură sau în sistem paușal.

Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu a putut indica o dispoziție a conducerii SC A.C. S.A în sensul încasării banilor de către martorul C.M., dar cu toții, până și martorul M.V., șeful nemijlocit al acestuia, au arătat că această situație era cunoscută și acceptată de conducerea societății.

Potrivit propriei declarații, martorul C.M., ajutat de ceilalți muncitori din sectorul Vadu Roșca, în afara celorlalte atribuții de serviciu stabilite prin fișa postului, încasau sumele de bani de la consumatori, odată cu înmânarea către aceștia a facturilor. Sumele respective erau centralizate în tabele întocmite de către martorul C.M. acesta susținând că, ulterior, erau înaintate inculpatei S.C., care,  fără a avea vreo atribuție de serviciu în acest sens, trebuia să depună sumele de bani în casieria unității şi să primească chitanţe pentru fiecare consumator, conform tabelului întocmit de C.M..

Raportat la conţinutul acestei declaraţii, martorul C.M., din proprie iniţiativă, dar – se pare- cu acordul tacit al superiorilor, a efectuat pe lângă operaţiunile de citire a indecșilor  apometrelor abonaţilor şi de întocmire a proceselor verbale de taxare şi operaţiuni de încasare de la abonaţi a sumelor înscrise pe factură, atribuindu-şi astfel atribuţii de gestionar (de fapt) deşi nu avea cunoştinţele necesare şi nici atribuţii conform fişei postului/a unei dispoziţii exprese a conducerii, dovadă fiind faptul că nu a emis chitanţe fiscale în acest sens.

În cauză, exceptând declaraţia martorului C.M., nu au fost administrate alte probe din care să rezulte, pe de o parte, faptul că acesta ar fi încasat de la abonaţi vreo sumă de bani cu titlu de c/val a consumului de apă  şi, pe de altă parte, cuantumul eventualelor încasări ori datele la care s-au efectuat încasările; martorul C.M. a arătat că niciodată nu se eliberau chitanţe consumatorilor din Vadu Roşca, el apreciind că factura ce rămânea la abonat reprezenta justificare pentru sumele plătite.

Astfel, în cauză, nu s-a demonstrat fără echivoc nici faptul că martorul C.M. ar fi predat, direct sau prin intermediul altor persoane, sume de bani către inculpata S.C. în vederea depunerii lor la casieria societăţii şi nu s-au administrat probe că inculpata şi-ar fi însuşit sume de bani primite cu un astfel de titlu şi nici cu privire la cuantumul unor astfel de sume, neexistând niciun înscris întocmit în acest sens între martor şi inculpată.

Împrejurarea că inculpata a admis că a primit unele sume de bani de la martorul C.M. din încasările făcute de acesta din sectorul Vadu Roşca, susţinând că această activitate reprezenta un serviciu pe care-l făcea martorului, în afara orelor de program, nu poate echivala cu o recunoaştere a vinovăţiei sale privind însuşirea sumelor de bani „gestionate”, câtă vreme afirmaţiile sale  potrivit cărora depus în casieria unității toate sumele de bani primite de la martorul C.M. sunt susţinute de chitanţele (52 la număr) predate de inculpată cu prilejul cercetării interne; în plus, aşa cum s-a arătat anterior, în absenţa unor evidenţe scrise, nu se poate reţine faptul remiterii de către martorul C.M. şi a altor sume de bani, titlul cu care ar fi fost remise, cuantumul acestora ori data predării lor.

Expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale, a stabilit doar împrejurarea că, în perioada 2005 - 2008 nu a fost depusă la casierie nicio sumă de bani încasată de la clienții din Vadu Roșca, producându-se un prejudiciu în cuantum de 26 361, 53 lei, la care se adăugă valoarea majorărilor de întârziere, în cuantum 6750,04 lei, fără însă să ofere indicii concrete privitoare la persoana responsabilă de producerea acestuia prejudiciu.

În lipsa unor probe solide, certe (înscrisuri) privind predarea către inculpată, respectiv însuşirea de către aceasta a unor sume de bani provenind din încasări de la clienţi, vinovăția inculpatei susținută doar pe declarațiile unor martori (la rândul lor angajaţi ai părţii civile şi implicaţi- cu depăşirea atribuţiilor de serviciu - în încasarea contravalorii serviciilor prestate consumatorilor) care nici ele nu sunt constante şi concordante, nu poate fi reţinută.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C., Curtea a apreciat că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare