1. Săvârşirea infracţiunii de ultraj. Afectarea dreptului la apărare al inculpatului ca urmare a faptului că prima instanţă nu a procedat la readministrarea tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de judecată. Menţinerea măsurii preventive.

Se constată că în mod greşit prima instanţă nu a procedat la readministrarea tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de judecată, afectând substanţial dreptul la apărare al inculpatului, în condiţiile în care readministrarea probelor în cursul cercetării judecătoreşti constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 Cod procedură penală şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Importanţa deosebită care îi este atribuită dreptului la un proces echitabil într-o societate democratică face ca însăşi renunţarea la el de către beneficiar să fie supusă unor condiţii, fără de care ea nu poate fi considerată validă.

Dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta prevede că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

Art. 257 alin. 1, 4 Cod penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal

cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal

Art. 351, art. 376 Cod procedură penală

Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului

Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Cauzele Beraru şi Cutean împotriva României,

Cauza Colozza contra Italia

Prin sentinţa penală nr. 365/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. …/212/2016 s-au hotărât următoarele:

1.  Faţă de inculpatul [...] pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. 1, 4 C. pen. rap. la art. 206 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C. pen. raportat la art. 61 C. pen. stabileşte pedeapsa amenzii de 6000 lei (compusă din 120 zile amendă x suma de 50 lei).

Atrage atenţia inculpatului  asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen.

2. Constată că prezenta infracţiune a fost comisă în termenul de încercare de 5 ani al suspendării executării pedepsei sub supravegherea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 1551/2012 a Judecătoriei Constanţa rămasă definitivă la data de 20.11.2013 prin decizia penală nr. 1005/2013 a Curţii de Apel Constanţa.

3. În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap la art. 86 ind. 4, 83 C. pen. 1968 revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere stabilită prin sentinţa penală nr. 1551/2012 a Judecătoriei Constanţa şi stabileşte în final inculpatului [...] pedeapsa de 2 ani închisoare la care adaugă pedeapsa amenzii în cuantum de 6000 lei (compusă din 120 zile amendă x suma de 50 lei), cu executare.

4. În baza art. 399 alin. 1 rap. la art. 202 alin. 1 şi 3 C. proc. pen. menţine măsura arestării preventive, luată faţă de inculpat în prezenta cauză.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a  C. proc. pen., deduce din durata pedepsei aplicate, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 14.03.2011 la 17.03.2011 şi de la 14.11.2016 la zi.

5. În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că la data de 13.11.2016, Secţia 3 Poliţie Constanţa a înaintat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa plângerea formulată de lucrătorul de jandarmerie [...], prin care acesta a reclamat săvârşirea împotriva sa de către numiţii [...], [...] şi [...] a infracţiunii de ultraj, constând în ameninţarea, la data de 13.11.2016, a persoanei vătămate cu acte de violenţă îndreptate împotriva acesteia şi a familiei acesteia în condiţiile în care [...] se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

În cadrul cercetărilor efectuate, au fost ridicate înregistrările video surprinse de camerele de filmat montate în zona adiacentă porţii de acces nr. 2 a IPJ Constanţa (aceste înregistrări conţin doar imagini, fără sunet) şi, de asemenea, audiate persoanele care au fost de faţă la evenimentele cercetate, rezultând următoarea situaţie de fapt:

La data de 13.11.2016, în jurul orelor 04:50, lucrătorii din cadrul Secţiei 3 Poliţie Constanţa au fost sesizaţi cu privire la un scandal ce avea loc la localul [...] de pe B-dul … din mun. Constanţa. Faţă de acestea, patrula formată din agenţii de poliţie [...] şi [...] s-au deplasat la locul indicat, solicitând în acelaşi timp şi sprijinul unui echipaj mobil de jandarmerie.

La faţa locului, la scurt timp după echipajul de poliţie, a ajuns şi cel compus din lucrătorii de jandarmerie [...], [...], [...] şi [...].

Persoanele aflate în zonă, respectiv agenţii de pază din cadrul Zipp Escort şi angajaţii de la localul [...] au indicat lucrătorilor de poliţie doi indivizi ca fiind cei care provocaseră scandalul, arătând că cei doi intraseră în punctul de lucru al unităţii comerciale şi, deoarece nu fuseseră serviţi cu promptitudine, aruncaseră cu ketchup şi cu vesela rămasă pe mese în angajaţii localului. S-a procedat la legitimarea celor doi indivizi indicaţi, stabilindu-se identitatea lor ca fiind numiţii [...] şi [...]. În aceste împrejurări, poliţiştii le-au solicitat celor doi să se urce în autospeciala de jandarmerie pentru a fi conduşi la Secţia 3 Poliţie Constanţa, [...] şi [...] dând curs de bună-voie cererii şi urcându-se în maşina jandarmeriei. Aşa cum rezultă din declaraţiile persoanei vătămate şi din cele ale martorului [...], pe parcursul drumului până la secţia de poliţie, inculpatul [...] a avut un comportament recalcitrant şi provocator faţă de lucrătorul de jandarmerie [...], adresându-i injurii şi invitându-l pe acesta să se bată amândoi (de menţionat este faptul că susţinerile inculpaţilor [...] şi [...] sunt în sensul că acesta din urmă a fost agresat de către [...] în timpul în care s-au aflat în autospeciala jandarmeriei, însă în prezenta cauză nu vor fi cercetate aceste fapte reclamate deoarece, aşa cum vom arăta mai jos, caracterul real sau nu al acestor acuzaţii nu are relevanţă directă asupra existenţei infracţiunii de ultraj săvârşite de [...] şi a formei de vinovăţia a acestuia).

Odată ajunşi la secţia de poliţie, [...] şi [...] au fost conduşi în sala de instructaj din Secţia 3 Poliţie Constanţa, încăpere aflată în imediata apropiere a intrării în unitatea de poliţie. Aici, [...] a continuat să aibă o atitudine recalcitrantă şi provocatoare faţă de lucrătorul de jandarmerie [...], invitându-l pe acesta în mod repetat să se bată cu el. În perioada în care s-a aflat în sala de instructaj a Secţiei 3 Poliţie Constanţa, [...] a reclamat faptul că fusese bătut de către [...], afirmând totodată că îl doare capul din cauza loviturilor primite.

Atât pe parcursul drumului până la Secţia 3 Poliţie, cât şi în tot timpul cât s-a aflat în sala de instructaj a acestei unităţi, martorul [...] a stat calm, fără să se manifeste în vreun fel.

După ce lucrătorii de poliţie [...] şi [...] au terminat întocmirea actelor privind incidentul sesizat la localul [...], le-au comunicat numiţilor [...] şi [...] că sunt liberi să părăsească unitatea de poliţie.

De menţionat este faptul că, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului [...] şi cele ale persoanei vătămate [...], coroborate cu imaginile video înregistrate de camerele de supraveghere montate în zona adiacentă a porţii de acces nr. 2 a IPJ Constanţa, în timpul cât [...] şi [...] s-au aflat în Secţia 3 Poliţie Constanţa, la un moment dat, inculpatul [...], aflând că fratele său fusese luat de poliţie, s-a deplasat la Secţia 3 pentru a vedea despre ce este vorba. Odată ajuns aici cu autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare [...], inculpatul a coborât din autoturism şi a intrat în curtea IPJ Constanţa fără să-i fie interzis accesul de vreo persoană. Imediat după aceasta, observându-l la poartă pe inculpat, lucrătorul de jandarmerie [...] l-a întrebat ce doreşte. După ce amândoi au ieşit din curtea unităţii, în faţa porţii de acces, loc în care se aflau alte trei persoane de sex masculin care îl însoţeau pe inculpatul [...], între orele 05:28 - 05:30 (aşa cum rezultă din procesul-verbal din data de 13.11.2016 întocmit de organele de poliţie, ora indicată de sistemul de înregistrare este decalată cu o oră, astfel că, deşi în procesele-verbale sunt consemnate orele 06:28 – 06:30 ş.a.m.d., în fapt evenimentele cercetate s-au petrecut la orele 05:28 - 05:30 ş.a.m.d.), s-a purtat o discuţie paşnică între inculpat şi lucrătorul de jandarmerie. În cadrul discuţiei, inculpatul i-a spus lui [...] că este fratele lui [...] şi că vrea să afle ce s-a întâmplat cu fratele său. [...] i-a comunicat inculpatului că fratele său fusese implicat într-un prezumtiv scandal la localul [...] din Constanţa şi că în acel moment se afla în sediul Secţiei 3 Poliţie în vederea întocmirii unui proces-verbal de către poliţişti cu privire la cele întâmplate. Totodată, [...] le-a solicitat inculpatului şi celorlalte persoane să aştepte afară, spunându-le că [...] va ieşi în scurt timp, după care a intrat înapoi în curtea IPJ Constanţa. Toată discuţia s-a purtat pe un ton calm şi civilizat. Imediat după aceasta, între orele 05:32 – 05:33, în faţa porţii de acces a ieşit lucrătorul de poliţie [...], şi între acesta şi [...] şi celelalte trei persoane fiind purtată o discuţie paşnică. După aceasta, la orele 05:40, inculpatul [...] s-a urcat în autoturismul marca BMW cu care venise şi a plecat la volanul acestuia, virând stânga pe B-dul Mamaia.

După ce li s-a comunicat de către lucrătorii de poliţie că sunt liberi să plece, inculpaţii [...] şi [...] au ieşit din curtea IPJ Constanţa. [...] a ieşit pe poarta de acces nr. 2 la orele 06:51 după care, la scurt timp, a ieşit şi [...]. Cei doi, după ce au ieşit, au rămas în faţa porţii de acces, acestora alăturându-li-se alte persoane de sex masculin care îi aşteptaseră în faţa porţii, printre care şi martorii [...] şi [...]. Imediat după ce a ieşit pe poartă, [...] a continuat să reclame faptul că fusese lovit de către lucrătorul de jandarmerie [...] şi le-a spus, atât celor care se aflau cu el cât şi lucrătorilor de poliţie şi jandarmerie care stăteau lângă poartă că el nu va pleca de acolo până nu va veni o ambulanţă. Tot în aceste împrejurări, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului [...] coroborată cu cea a martorului [...], [...] l-a sunat pe fratele său [...] şi i-a spus acestuia să vină deoarece se află la Secţia 3 şi fusese bătut de către poliţişti.

La orele 06:01, [...] s-a urcat în autoturismul marca Porsche Panamera cu nr. de înmatriculare [...] cu care venise martorul [...], împreună cu acesta din urmă şi cu martorul [...], cei doi martori urcându-se pe locurile din faţă iar inculpatul pe bancheta din spate. După ce, iniţial, a intenţionat să se urce şi el pe bancheta din spate a autoturismului Porsche Panamera, inculpatul [...] a renunţat la aceasta şi a plecat pe jos, pe strada … înspre B-dul … însoţit de o altă persoană de sex masculin dintre cei care se aflaseră în faţa porţii împreună cu cei doi inculpaţi. Imediat după aceasta, martorul [...], aflat la volanul autoturismului Porsche Panamera, a întors maşina intenţionând să plece înspre B-dul …. Tot în acest moment, în faţa porţii de acces în curtea IPJ Constanţa a oprit autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare [...] condus de inculpatul [...], autoturism care imediat  anterior intrase pe strada … dinspre B-dul ….

După ce a oprit în faţa porţii de acces, inculpatul [...] s-a dat jos din autoturism şi a intrat în curtea IPJ Constanţa, fiind urmat îndeaproape de către martorii [...] şi [...]. La scurt timp după ce inculpatul [...] şi cei doi martori au intrat în curtea pe poarta de acces, în curtea IPJ Constanţa a intrat după ei şi inculpatul [...] care, în timp ce se deplasa pe jos pe strada Renaşterii înspre B-dul Mamaia şi observând autoturismul BMW al inculpatului, s-a întors către poarta de acces nr. 2. Aici, imediat după poarta de acces în curtea unităţii, [...] s-a îndreptat către lucrătorul de jandarmerie [...] care se afla pe scările din faţa intrării în Secţia 3 Poliţie şi, adresându-i-se acestuia şi apropiindu-se până la limita contactului fizic, l-a ameninţat spunându-i că o să îl omoare, o să îi taie tendoanele şi că îi va găsi şi îi va tăia şi pe membrii familiei lucrătorului de jandarmerie. Tot în aceste împrejurări şi în timp ce îşi rostea ameninţările, [...] se uita către [...] şi făcea referire în mod direct la acesta, spunându-i „tu ăla mic”, „piticule” şi „nu te uiţi la tine că eşti mic ?” 

Faţă de acestea, jandarmi şi lucrătorii de poliţie care se aflau lângă [...] şi în apropierea acestuia au intervenit şi i-au scos din curtea unităţii de poliţie pe [...] şi pe cei trei care îl însoţeau şi care intraseră împreună cu acesta în curte.

După ce a fost scos din curte, inculpatul [...] a continuat să se manifeste agresiv verbal, adresându-se către lucrătorii de poliţie şi jandarmerie aflaţi acolo şi spunând că vor vedea ei şi că nu va rămâne aşa deoarece se luaseră de fratele lui şi, în acelaşi timp, încercând să treacă de aceştia şi să ajungă la poarta de acces în curtea IPJ Constanţa. În aceste împrejurări, inculpatul [...] s-a interpus între inculpatul [...] şi lucrătorii de poliţie şi jandarmerie, încercând să îl oprească pe acesta din urmă, moment în care [...] l-a împins cu mâinile pe [...] şi şi-a continuat atitudinea agresivă verbal.

Tot în aceste împrejurări, inculpatul [...] şi martorul [...] şi-au dat jos de pe ei vestele cu care erau îmbrăcaţi şi s-au îndreptat către lucrătorii de poliţie şi jandarmerie aflaţi în faţa porţii de acces, având o ţinută şi atitudine fizică vizibil agresive şi invitându-i pe aceştia să se bată cu ei şi îndemnându-i în acelaşi timp şi pe ceilalţi care îi însoţeau să se bată cu poliţiştii şi jandarmii. În aceste condiţii, lucrătorul de jandarmerie [...] i-a somat să rămână pe loc, spunându-le că altfel va folosi armamentul şi mijloacele din dotare, inculpaţii şi cei care îi însoţeau retrăgându-se spre maşinile lor.

[...] s-a urcat la volanul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare [...], pe locul din dreapta-faţă a maşinii urcându-se inculpatul [...]. Inculpatul [...] împreună cu martorii [...] şi [...] s-au urcat în autoturismul Porsche Panamera cu nr. de înmatriculare [...], la volanul autoturismului aflându-se [...].

În aceste condiţii, din curtea IPJ Constanţa a ieşit lucrătorul de poliţie [...], care le-a solicitat celorlalţi poliţişti şi jandarmi aflaţi acolo să facă un cordon în faţa maşinii BMW conduse de inculpatul [...] şi să îi scoată din autoturism pe ocupanţi. Lucrătorii de poliţie şi jandarmerie prezenţi de faţă au dat curs solicitării, scoţându-i din maşină pe [...] şi [...], imobilizându-i şi conducându-i în sediul Secţiei 3 Poliţie.

Imediat după ce lucrătorii de poliţie şi jandarmerie au oprit autoturismul BMW în care se aflau [...] şi [...] şi i-au scos afară pe ocupanţi, inculpatul [...] a coborât din autoturismul Porsche Panamera şi s-a îndreptat către locul în care se afla fratele său, martorii [...] şi [...] plecând de la faţa locului cu autoturismul Porsche Panamera. [...] a fost şi el condus de către jandarmi în sediul Secţiei 3 Poliţie.

În urma acestor evenimente, lucrătorul de jandarmerie [...] a formulat plângere sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, Secţia 3 Poliţie sesizând Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Situaţia de fapt reţinută se probează cu declaraţiile din datele de 13.11.2016, 05.12.2016 şi 07.12.2016 ale persoanei vătămate [...], procesul-verbal de constatare din data de 13.11.2016 încheiat de către lucrătorii din cadrul Secţiei 3 Poliţie Constanţa, procesul-verbal de constatare din data de 13.11.2016 încheiat de către lucrătorii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmerie Constanţa, procesul-verbal din data de 13.11.2016 al Secţiei 3 Poliţie Constanţa de redare a conţinutului înregistrărilor video surprinse de camerele de filmat montate în zona adiacentă porţii de acces nr. 2 a IPJ Constanţa cu planşa foto anexă, procesul-verbal din data de 07.12.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa de completare şi rectificare a celor consemnate în procesul-verbal din data de 13.11.2016 al Secţiei 3 Poliţie Constanţa anterior menţionat, declaraţiile martorilor [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...], coroborate cu parte din declaraţiile inculpaţilor [...], [...] şi [...].

Cele reţinute privind adresarea de ameninţări de către inculpatul [...] lucrătorului de jandarmerie [...] rezultă în special din declaraţiile persoanei vătămate şi din cele ale martorilor [...], [...], [...], [...], [...], [...] şi [...].

S-au înlăturat ca fiind neadevărate parte din declaraţiile martorilor  [...] şi [...] prin care aceştia au arătat că au auzit tot ce [...] a spus după ce a pătruns în curtea IPJ Constanţa şi că acesta din urmă doar a întrebat de ce a fost bătut fratele lui şi nu a adus ameninţări nimănui, deoarece nu se coroborează cu restul probatoriului administrat sus-indicat. De altfel, declaraţiile acestor doi martori nici nu prezintă credibilitate dat fiind aspectele care se pot observa din vizionarea înregistrărilor video surprinse. Astfel, cu privire la martorul [...] se poate constata că acesta, alături de martorul [...], după ce au fost scoşi din curtea unităţii de poliţie, au adoptat o atitudine vădit contrară legii şi de tip huliganic, sărind practic la bătaie la lucrătorii de poliţie şi jandarmerie fără să le fie dat nici un motiv, doar observându-l pe inculpatul [...] că se îndreaptă înspre poliţişti şi jandarmi. Aceste acte nu au fost recunoscute de către cei doi în declaraţiile date, fapt ce duce la concluzia că declaraţiile acestora nu sunt tocmai sincere. Există de asemenea şi posibilitatea ca cei doi, dat fiind condiţiile în care faptele au fost săvârşite, să nu fi perceput în totalitate cele spuse de [...] şi să fi declarat că au auzit tot.

Se poate constata, de altfel, că nici declaraţiile lucrătorilor de poliţie şi jandarmerie audiaţi nu sunt întru totul convergente, mai ales în privinţa faptelor săvârşite de inculpaţii [...] şi [...] şi cu oarecare deosebiri în privinţa faptelor inculpatului [...]. Aceste deosebiri în modul de redare a faptelor sunt explicate însă prin împrejurările şi condiţiile în care au fost percepute – într-o aglomeraţie de persoane ce se crease cu ocazia intrării celor patru în incinta IPJ Constanţa, în condiţiile în care majoritatea celor care îl însoţeau pe [...] au început să adreseze diferite acuze şi injurii organelor de ordine iar lucrătorii de poliţie şi jandarmerie le-au cerut să iasă afară din curte, fiind creată astfel o stare generală de zgomot, precum şi în condiţii de luminozitate redusă, afară fiind noapte. Astfel se explică şi faptul că majoritatea poliţiştilor şi jandarmilor care s-au aflat acolo şi au perceput evenimentele şi-au focusat atenţia şi, în consecinţă, au redat cu mai mare acurateţe acţiunile şi cuvintele inculpatului [...]. Aceasta deoarece, el fiind cel care a intrat primul în curte şi a declanşat incidentul, a putut fi perceput înainte de a se crea aglomerarea de poliţişti şi jandarmi în jurul celor patru persoane care intraseră în curtea IPJ Constanţa şi înainte ca şi ceilalţi care se aflau cu [...] să înceapă să adreseze diverse cuvinte organelor de ordine. Dealtfel, tot cu relevanţă deosebită din punct de vedere al aprecierii probelor, trebuie subliniat şi faptul că, aşa cum rezultă din majoritatea declaraţilor poliţiştilor şi jandarmilor audiaţi, [...] a fost cel mai vocal dintre cei care intraseră în curte, deci a putut fi auzit cel mai bine, fără să fie confundat, fiind dealtfel individualizat ca fiind primul care a intrat în curte, după cum am mai arătat.

Fiind audiat, inculpatul [...] a arătat că a intrat pe poartă având buletinul în mână şi prezentându-l, spunând în acelaşi timp că este fratele lui [...] şi că a venit să vadă ce se întâmplase cu acesta, după care s-a dus spre jandarmii aflaţi în curte tot având buletinul în mână. Inculpatul a mai arătat că nu a adus ameninţări nici unui lucrător de poliţie sau jandarmerie în aceste împrejurări şi că, înainte de a pătrunde în curtea unităţii de poliţie, nu îl observase pe fratele său care se afla lângă gard şi că a crezut că acesta se afla în interiorul sediului unităţii de poliţie. Cele menţionate de inculpat cu privire la faptul că a pătruns în curtea IPJ Constanţa având buletinul în mână şi arătând că este fratele lui [...] sunt adevărate, dat fiind coroborarea dintre declaraţiile inculpatului, imaginile înregistrate de camerele video care surprind interiorul porţii de acces în momentul în care inculpatul în curtea IPJ Constanţa cu cele ale martorului [...]. Acest aspect nu este însă de natură a înlătura cele reţinute privind faptul că inculpatul, imediat după ce a pătruns pe poarta de acces având buletinul în mână şi prezentându-se ca fiind fratele lui [...], s-a îndreptat înspre lucrătorul de jandarmerie [...] şi a început să îl ameninţe.

În afară de faptul stabilit că lui [...] îi fusese comunicat anterior telefonic chiar de către [...] că acesta din urmă fusese bătut, nu rezultă cu claritate, din probele administrate, cine i-a comunicat lui [...] că fratele său fusese bătut de [...], individualizat în cadrul ameninţărilor ca fiind „jandarmul ăla mic”. Cert este că, anterior momentului în care a intrat în curtea unităţii de poliţie, lui [...] îi fusese comunicat că fratele său fusese bătut de „jandarmul ăla mic” iar imediat după ce a pătruns în curte, inculpatul l-a observat pe [...] stând pe scările de la intrarea în Secţia 3 Poliţie. Nu are relevanţă dacă [...] a intrat în curtea unităţii de poliţie special pentru a-l căuta pe [...] sau dacă, după ce a intrat în curte pentru a vedea unde este fratele său, l-a observat pe [...] şi atunci, pe moment, a adoptat hotărârea de a-l ameninţa. Cert este că ameninţările au fost îndreptate împotriva lui [...], individualizat de către inculpat atât prin adresarea directă „nu te uiţi la tine că eşti mic ?”  cât şi prin apropierea de acesta până la limita contactului fizic în momentul în care îşi rostea ameninţările.

Un alt aspect probator care trebuie menţionat este şi faptul că, chiar dacă din vizionarea imaginilor înregistrate de camerele video care surprind exteriorul porţii de acces în momentul în care inculpatul în curtea IPJ Constanţa, există posibilitatea ca [...], înainte de a intra în curtea IPJ Constanţa, să fi crezut într-adevăr că fratele său se află înăuntru dat fiind că la acest moment [...] se afla în autoturismul Porsche Panamera şi a ieşit ulterior, nu sunt verosimile cele arătate de [...] în sensul că a intrat în incinta unităţii de poliţie doar cu scopul de a-l găsi pe fratele său. Aceasta deoarece, după cum se poate observa tot din aceleaşi înregistrări video, după ce a fost scos din curtea IPJ Constanţa iar fratele său [...] s-a interpus între el şi lucrătorii de poliţie şi jandarmerie, deci inculpatul îl observase pe fratele său, [...] a căutat să-l dea la o parte pe fratele său cu intenţia vădită de a trece de acesta şi de a se deplasa înapoi în curte IPJ Constanţa. Or, în aceste condiţii, rezultă că intenţia inculpatului [...] nu era doar de a-l găsi doar de a-l găsi pe fratele său, aşa cum a declarat.

Fiind audiat în calitate de persoană vătămată numitul [...], acesta a arătat nu are nici un fel de pretenţie materială în cauză. 

Astfel, cu privire la numitul [...], se reţine în primul rând că, aşa cum rezultă chiar din declaraţiile persoanei vătămate [...], pe parcursul drumului până la Secţia 3 Poliţie Constanţa şi în timpul în care s-a aflat în această unitate, inculpatul i-a adresat doar cuvinte insultătoare şi provocatoare lucrătorului de jandarmerie, fără să-l ameninţe însă. Chiar dacă, din declaraţiile unor martori audiaţi, rezultă că în timpul în care s-a aflat în sala de instructaj, [...] i-a adus şi ameninţări numitului [...], în condiţiile în care persoana vătămată nu a perceput aceste ameninţări, neauzind sau fiind ieşită din încăpere, actele de ultraj nu şi-au produs efectul, deci nu au ajuns la cel căruia îi erau adresate. Persoana vătămată arată în declaraţiile date că numitul [...] a intrat împreună cu fratele său [...] în curtea IPJ Constanţa şi în aceste împrejurări i-a adresat ameninţări, acestea fiind singurele acte de ultraj reclamate de persoana vătămată ca fiind săvârşite de [...]. Or, după cum se poate constata din vizionarea înregistrărilor video, aspecte consemnate şi în procesul-verbal din data de 07.12.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa după ce la orele 05:51 a ieşit din curtea IPJ Constanţa, [...] nu a mai intrat aici până în momentul în care a fost condus de către lucrătorii de jandarmerie, deci după ce fratele său săvârşise actele de ultraj şi fusese scos din curtea unităţii. Faţă de acestea, se va dispune soluţia clasării faţă de numitul [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1, 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen. cu reţinerea incidenţei cazului prevăzut de art. 16 lit. b C.pr.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală.

Cu privire la numitul [...], din probele administrate rezultă că, până la momentul în care intrat în curtea IPJ Constanţa la scurt timp după inculpatul [...], acesta a fost calm fără să adreseze nici un fel de injurii sau provocări organelor de ordine. Abia după acest moment, aşa cum rezultă atât din declaraţiile lucrătorilor de poliţie şi jandarmerie, acesta a adoptat o atitudine agresivă, aducând injurii şi provocând la altercaţie jandarmii şi poliţiştii aflaţi la faţa locului. Din declaraţiile numitului [...] rezultă însă că acesta a perceput trei persoane care au intrat în curtea IPJ Constanţa şi i-au adus ameninţări – [...] însoţit de alte două persoane cu privire la care [...] a arătat că erau [...] şi [...]. Din vizionarea înregistrărilor rezultă însă că [...] a intrat ultimul în curtea IPJ Constanţa, la destul de mult timp după [...] şi martorii [...] şi [...]. [...] nu face referire la o a patra persoană pe care ar fi observat-o ca intrând în curtea IPJ Constanţa. Este posibil, aşa cum s-a petrecut şi în cazul actelor reclamate în privinţa numitului [...], ca [...] să-l fi confundat pe [...] cu unul din cei doi martori (această concluzie este pertinentă deoarece, aşa cum se poate observa din înregistrările video, ţinutele şi constituţiile fizice ale numiţilor [...] şi [...] sunt asemănătoare). Având în vedere cele expuse se naşte un dubiu în privinţa naturii actelor săvârşite de numitul [...], respectiv dacă au fost acte explicite de ameninţare sau au constat doar în ofense, injurii şi provocări la adresa lucrătorului de jandarmerie. Faţă de acestea, se va dispune soluţia clasării faţă de numitul [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1, 4 C.pen. rap. la art. 206 alin. 1 C.pen. cu reţinerea incidenţei cazului prevăzut de art. 16 lit. b C.pr.pen. – fapta nu este prevăzută de legea penală.

Având în vedere faptul că, în declaraţiile date în cauză, numitul [...] a arătat că a fost agresat de către lucrătorul de jandarmerie [...] în timpul în care s-a aflat în autospeciala jandarmeriei, pe drumul către Secţia 3 Poliţie Constanţa şi din verificările efectuate nu a rezultat existenţa unei plângeri formulate separat, prin prezenta se va dispune disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de lucrătorul de jandarmerie [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 296 alin. 2 C.pen. rap. la art. 193 alin. 1 C.pen. şi declinarea cauzei disjunse către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti ca fiind competent dat fiind calitatea de militar a persoanei cercetate. 

Din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta s-a prezentat la sediul secţiei de poliţie întrucât a fost sunat de o persoană cu privire la faptul că fratele acestuia martorul [...] în urma unei altercaţii a fost transportat pentru a da declaraţii şi este bătut . La momentul când a ajuns la sediul secţiei de poliţie , s-a legitimat şi l-a observat pe martorul  [...] şi întrucât ştia că este condamnat cu suspendare a purtat o discuţie cu acesta pe tema motivului pentru care se află la sediul secţiei de poliţie, mustrându-l iar persoanele care mai erau prezente au început să se certe cu lucrătorii de poliţie . Au plecat, s-au urcat în două autoturisme diferite , a intenţionat să întoarcă autoturismul , a coborât de bună voie , li s-au pus cătuşile, a fost ameninţat cu bătaia de către lucrătorii de poliţie. A menţionat că a solicitat relaţii cu privire la motivul pentru care se află fratele acestuia la sediul secţiei de poliţie, s-a discutat pe un ton mai ridicat, a avut loc un schimb de replici, în exteriorul secţiei, mai multe persoane din cadrul lucrătorilor de poliţie/ jandarmerie i-au întrebat “aţi venit să ne bateţi, ce căutaţi aici ” , a intrat în curtea secţiei de poliţie întrucât iniţial nu l-a observat pe martorul [...] , nu s-a întâlnit cu persoana vătămată , nu a agresat vreun lucrător de poliţie şi nu a adresat injurii . 

Declaraţia inculpatului este susţinută de către declaraţiile martorilor  [...], [...] şi [...].

Se constată că, deşi declaraţiile martorilor sunt contradictorii, acestea coincid în următoarea împrejurare: A existat un moment în care inculpatul a interacţionat cu persoana vătămată, s-a aflat în sediul secţiei de poliţie împreună cu alte două persoane, l-a observat pe martorul [...] şi a discutat cu acesta în sensul că l-a admonestat cu privire la motivele pentru care se află la sediul secţiei de poliţie, l-a certat în acest sens, a părăsit secţia de poliţie, s-a urcat în autoturism, a intenţionat să plece şi a fost scos de către lucrătorii de poliţie iar un jandarm a scos pistolul.

Elementele de contradictorialitate vizează comportamentul inculpatului şi al persoanei vătămate lucrător în cadrul jandarmeriei, referitor la eventuale agresiuni fizice şi psihice. Împrejurarea că au fost adresate injurii şi au fost exercitate agresiuni persoanei vătămate în calitate de lucrător al jandarmeriei este confirmată de declaraţiile martorilor [...], [...], [...] care se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate şi care confirmă situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare care se mai coroborează şi conţinutul procesului - verbal de constatare din data de 13.11.2016 încheiat de către lucrătorii din cadrul Secţiei 3 Poliţie Constanţa, procesul-verbal de constatare din data de 13.11.2016 încheiat de către lucrătorii din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmerie Constanţa, procesul-verbal din data de 13.11.2016 al Secţiei 3 Poliţie Constanţa de redare a conţinutului înregistrărilor video surprinse de camerele de filmat montate în zona adiacentă porţii de acces nr. 2 a IPJ Constanţa cu planşa foto anexă, procesul-verbal din data de 07.12.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa de completare şi rectificare a celor consemnate în procesul-verbal din data de 13.11.2016 al Secţiei 3 Poliţie Constanţa precum şi cu declaraţiile martorilor reţinute în faza de urmărire penală.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.; inculpatul a săvârşit infracţiunea fără a ţine cont de faptul că persoana vătămată era angajat al statului şi purta însemnele oficiale ale acestuia, s-au adus atingere şi bunelor moravuri şi a fost produs scandal public, aducând atingere şi creând o stare de pericol pentru convieţuirea socială, iar prin activitatea inculpatului se creează şi indignarea, revolta publică evidentă, generalizată, colectivă, produsă în momentul adresării ameninţărilor şi injuriilor către persoana vătămată întrucât prin natura activităţii desfăşurate de către persoana vătămată şi prin atitudinea inculpatului se naşte un climat de insecuritate atât în rândul cetăţenilor, cât şi faţă de ordinea publică  şi chiar a persoanelor chemate să îşi dea concursul în exercitarea atribuţiilor statului.

Cu privire la persoana inculpatului se constată că inculpatul a abordat o atitudine de colaborare cu organele judiciare însă parţial sinceră în faţa instanţei şi a organelor judiciare, a fost anterior condamnat pentru mai multe infracţiuni încă din anul 2000 pentru fapte de furt calificat, în anul 2004 pentru altă faptă de furt calificat, iar în anul 2013 pentru 3 infracţiuni de vătămare corporală, ceea ce denotă faptul că inculpatul deşi anterior sancţionat nu a adoptat o atitudine de natură a-l determina să evite un astfel de conflict precum este infracţiunea de ultraj reţinută în sarcina inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr. 365/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. …/212/2016 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul [...].

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a invocat nelegalitatea hotărârii primei instanţe, întrucât nu a fost pronunţată una din soluţiile prev. de art. 396 alin. 1 Cod procedură penală, ci doar a fost stabilită amenda penală; se mai invocă greşita individualizare a pedepsei, cu solicitarea de aplicare a pedepsei închisorii, în raport cu gravitatea crescută a faptei şi persoana inculpatului.

Inculpatul [...] a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, cu motivarea că nu a avut loc o cercetare judecătorească efectivă, în condiţiile în care nu au fost readministrate probele din faza de urmărire penală, deşi au fost contestate de inculpat; în subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, întrucât fapta comisă nu întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii, nefiind o acţiune de ameninţare.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală,  curtea constată că apelurile sunt fondate.

Inculpatul [...] a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. 1, 4 Cod penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod penal  cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată inculpatul [...] a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Curtea constată că prima instanţă nu a readministrat integral mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, limitându-se la audierea inculpatului, a persoanei vătămate şi a şase martori, trei propuşi de inculpat şi trei dintre cei propuşi prin rechizitoriu, cu toate că prin rechizitoriu fuseseră nominalizaţi 16 martori, audiaţi în cursul urmăririi penale.

La termenul din 10.03.2017 inculpatul a propus audierea a trei martori – [...], [...], [...], iar procurorul a solicitat audierea a trei martori dintre cei indicaţi în rechizitoriu - [...], [...], [...]. Prima instanţă a încuviinţat audierea acestor martori, care a avut loc la următorul termen din 10.04.2017.

Tot la termenul din 10.04.2017, inculpatul [...] a solicitat reaudierea tuturor martorilor menţionaţi în rechizitoriu, iar prima instanţă a precizat că s-a pronunţat cu privire la acest aspect la termenul anterior şi a respins solicitarea inculpatului.

Curtea constată însă că prima instanţă nu a dispus nicio măsură, la termenul din 10.03.2017, cu privire la readministrarea probelor din faza de urmărire penală, ci doar a încuviinţat audierea a şase martori, trei fiind dintre cei indicaţi de acuzare. 

Curtea constată că prima instanţă a administrat într-o foarte mică măsură probele din faza de urmărire penală, deşi acestea au fost contestate, iar din considerentele hotărârii rezultă că prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea inclusiv pe declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, dar a căror audiere nemijlocită a fost refuzată.

Conform art.  374 alin. 7 Cod procedură penală, probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti; acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi sunt avute în vedere de instanţă la deliberare.

Conform art. 8 Cod procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.

În art. 376 Cod procedură penală, aplicabil în cazul în care nu se recunoaşte învinuirea şi se contestă probele, se prevede că instanţa are obligaţia de a efectua cercetarea judecătorească, audiind inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, precum şi celelalte probe încuviinţate, în cazul de faţă fiind în discuţie martorii propuşi prin rechizitoriu.

Curtea constată că în mod greşit prima instanţă nu a procedat la readministrarea tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de judecată, afectând substanţial dreptul la apărare al inculpatului [...], în condiţiile în care readministrarea probelor în cursul cercetării judecătoreşti constituie o componentă a dreptului la un proces echitabil, principiu care este consacrat de art. 8 Cod procedură penală şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

În art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale se prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.

O componentă a dreptului la un proces echitabil îl constituie principiul nemijlocirii, care include şi readministrarea în faţa instanţei a probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În numeroase hotărâri pronunţate împotriva României (de exemplu: cauzele Beraru împotriva României, Cutean împotriva României) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „un aspect important al unui proces penal echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii în prezenţa judecătorului care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei. Principiul nemijlocirii este o garanţie importantă în procesul penal în cadrul căruia observaţiile făcute de instanţă cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor pot avea consecinţe importante pentru inculpat”.

Necesitatea respectării principiului nemijlocirii şi readministrarea probelor în faţa instanţei a fost subliniată în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În cauza Colozza contra Italia s-a precizat că „deşi acest lucru nu este în mod expres menţionat în paragraful 1 al articolului 6, obiectul şi scopul articolului în ansamblu arată că o persoană „acuzată în materie penală" are dreptul să ia parte la audieri. Mai mult, subparagrafele (c), (d) şi (e) ale paragrafului 3 garantează „oricărui acuzat" dreptul de a se apăra „el însuşi", „de a întreba sau solicita audierea martorilor" şi „de a fi asistat gratuit de un interpret dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere" şi este dificil de stabilit cum îşi poate exercita persoana în cauză aceste drepturi fără a fi prezentă”.

Garanţia unui proces echitabil se compune dintr-o serie de drepturi distincte, cum ar fi cele privind o instanţă imparţială şi independentă, judecata publică sau termenul rezonabil de desfăşurare. Pentru unele dintre aceste drepturi se poate admite renunţarea ( de exemplu, în ceea ce priveşte publicitatea procedurii, aşa cum s-a reţinut în cazul Albert şi Le Compte contra Belgiei), însă, în schimb, altele formează însăşi esenţa noţiunii de “proces echitabil”, acesta neexistând în absenţa lor. Astfel este cerinţa privind o instanţă imparţială şi independentă, la care nu se poate renunţa.

Importanţa deosebită care îi este atribuită  dreptului la un proces echitabil într-o societate democratică face ca însăşi renunţarea la el de către beneficiar să fie supusă unor condiţii, fără de care ea nu poate fi considerată validă.

Din analiza hotărârilor Deweer contra Belgie; Neumeister contra Austria;  Le Compte, Van Leuven şi De Meyere; Albert şi Le Compte; Colozza contra Italiei se constată că două sunt cerinţele pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le consideră necesare pentru ca o astfel de renunţare să poată produce efecte: prima dintre ele vizează libertatea actului de voinţă, în sensul de a nu fi fost exercitată nici o constrângere asupra beneficiarului dreptului, iar cea de-a doua, lipsa echivocului. Potrivit jurisprudenţei stabilite de Curte, renunţarea la exercitarea unui drept garantat de Convenţie trebuie stabilită într-o manieră neechivocă, această condiţie interesând cauza de faţă.

Inculpatul [...] nu a renunţat la dreptul de  a solicita readministrarea mijloacelor de probă din faza de urmărire penală, dimpotrivă a indicat explicit că nu doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precizare ignorată de prima instanţă. În apel inculpatul a solicitat audierea unor martori menţionaţi în rechizitoriu, reconfirmând că nu doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prima instanţa trebuia să judece cauza potrivit procedurii de drept comun, cu parcurgerea tuturor etapelor judecăţii în primă instanţă şi cu respectarea tuturor principiilor specifice acestei faze procesuale, consacrate de art. 351 Cod procedură penală.

Potrivit art. 351 Cod procedură penală judecata cauzei se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată îşi găsesc aplicarea în reglementarea judecăţii cauzei în primă instanţă. Astfel, instanţa are obligaţia de a proceda la audierea inculpatului şi a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii.

Modalitatea în care a procedat prima instanţă nu poate echivala cu o soluţionare efectivă  a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigenţelor regulilor de bază ale procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei de prima instanţă. Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de instanţa de apel, după readministrarea probelor în apel.

Instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată care ar fi trebuit să aibă loc în primă instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpaţilor, pentru care legislaţia procesuală prevede parcurgerea a două grade de jurisdicţie.

Neregularitatea constatată de curte nu se regăseşte printre cele prev. de art. 281 C. pr. pen. care, conform art. 421 pct. 2 lit. b C. Pr. Pen, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Cu toate acestea, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în faţa primei instanţe, pentru a nu priva inculpaţii de un grad de jurisdicţie prin judecarea cauzei de instanţa de apel, după readministrarea tuturor probelor,  se impune desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecarea cauzei de prima instanţă, în vederea soluţionării fondului cauzei cu respectarea garanţiilor procesuale conferite părţilor de Codul de procedură penală. Hotărârea instanţei de apel este definitivă, potrivit art. 552 Cod procedură penală şi prin urmare nu există o altă instanţă de judecată care poate examina legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de apel care a administrat şi interpretat probele administrate nemijlocit pentru prima oară, în condiţiile în care instanţa de fond nu a administrat nemijlocit toate probele necesare.

Dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală obligă instanţa de apel să pronunţe o nouă hotărâre şi să procedeze potrivit dispoziţiilor privind judecata în fond, ceea ce duce la concluzia că noua hotărâre a instanţei de apel poate fi pronunţată numai pentru a substitui hotărârea anterioară a primei instanţe, dar care a fost pronunţată după desfăşurarea unei judecăţi ce a respectat dispoziţiile art. 349 şi urm. din Codul procedură penală. Hotărârea primei instanţe nu a urmat regulile menţionate, tocmai de aceea ar fi contrar spiritului legii în a impune instanţei de control judiciar să judece direct în apel o cauză care nu a parcurs toate etapele judecăţii în prima instanţă.

Curtea constată că inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie sub aspectul interpretării şi administrării nemijlocite a probelor aduce atingere dreptului la un proces echitabil al inculpatului prev. de art.6 par.1 din Convenţie pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

Având în vedere aceste considerente, curtea reţine că  prima instanţă trebuie să  soluţioneze cauza conform procedurii de drept comun, cu respectarea principiilor oralităţii,  nemijlocirii şi contradictorialităţii, inclusiv sub aspect probator, ceea ce implică reaudierea martorilor ale căror declaraţii sunt considerate relevante şi necesare în stabilirea stării de fapt.

Drept urmare, se impune cu necesitate desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei primei instanţe pentru a soluţiona cauza cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor, respectiv audierea nemijlocită a părţilor şi a martorilor, în măsura în care mijloacele de probă sunt pertinente, concludente şi utile cauzei. Prima instanţă nu este obligată să readministreze integral mijloacele de probă din faza de urmărire penală, dacă nu le apreciază pertinente, concludente şi utile cauzei, respectiv nu este obligată să reaudieze toţi martorii audiaţi în faza de urmărire penală, dar în acest caz nu se poate folosi de declaraţiile acestora din faza de urmărire penală, dacă sunt contestate în faza de judecată.

La rejudecarea cauzei urmează a se avea în vedere şi celelalte critici formulate în apel de procuror şi inculpat, ce vizează fondul cauzei şi care nu se impune a mai fi analizate în apel.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr. 365/15.03.2017 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. …/212/2016.

În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală se va desfiinţa sentinţa penală apelată şi se va dispune rejudecarea cauzei de prima instanţă - Judecătoria Constanţa.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 424 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 399 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 208 alin. 5 Cod procedură penală se va menţine măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul [...] prin încheierea din data de 04.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. 34331/212/2016, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar.

Curtea constată că inculpatul a fost arestat preventiv în data de 14.11.2016, iar măsura a fost înlocuită cu controlul judiciar la data de 04.05.2017, perioadă de timp în care a fost finalizată urmărirea penală, a fost sesizată instanţa, prima instanţă a soluţionat cauza în primă instanţă, prin pronunţarea unei soluţii de condamnare la pedeapsa amenzii penale, în acest moment cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Curtea apreciază că menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar se impune în continuare, din perspectiva scopului măsurilor preventive, având în vedere natura şi gravitatea faptei imputate inculpatului, consecinţele infracţiunii, rezonanţa socială a infracţiunii, persoana inculpatului, care furt calificat, în anul 2004 pentru altă faptă de furt calificat, iar în anul 2013 pentru 3 infracţiuni de vătămare corporală elemente care justifică menţinerea controlului judiciar asupra inculpatului.

Curtea mai constată că inculpatul nu este supus acestei măsuri preventive de o lungă perioadă de timp, iar măsura preventivă este necesară, din perspectiva scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală; trebuie observat că urmează a fi reluată integral cercetarea judecătorească, urmând a fi audiate persoane apropiate inculpatului, aşa încât supravegherea conduitei inculpatului este necesară, pentru a evita influenţarea negativă a cercetării judecătoreşti.

Domenii speta

Spete similare