Primă instanţă. Ultraj, în formă agravată, săvârşită prin tentativă de omor asupra unui poliţist, aflat în exerciţiul funcţiunii. Condiţii de existenţă

Inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de ultraj, în formă agravată, săvârşită prin tentativă de omor asupra unui poliţist, aflat în exerciţiul funcţiunii, instanţa reţinând că, deşi inculpatul a recunoscut fapta sa, a ultragiat grav autoritatea statală prin fapta săvârşită, şi a cauzat grave suferinţe fizice şi psihice unui reprezentant al autorităţii, poliţist, afectând sever imaginea de sine a acestuia, fapte de un grav, extrem de grav pericol social şi generic şi concret, pedeapsa fiind una severă şi orientată dincolo de jumătatea maximului special aplicabil în speţă (pedepsele sunt cele aplicabile infracţiunii de tentativă de omor, cu sporul legal de o jumătate, şi reducerea de o treime datorită recunoaşterii faptelor).

Prin rechizitoriu din 15.01.2019, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr.467/P/2018, şi înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la data de 15.01.2019, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul T.G.S., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prin tentativă la omor, faptă prevăzută de art.257 al.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea la art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că în  data de 21.11.2018, în jurul orelor 21:45, în timp ce se afla în timpul serviciului, agentului de poliţie Ţ.E. i-a fost aplicată o lovitură cu toporul în zona capului, pierzându-şi cunoştinţa şi fiind transportat de urgenţă la Spitalul municipal Caransebeş.

Din concluziile medico-legale emise de S.J.M.L. Caraş-Severin, rezultă că  victima Ţ.E. a fost internat la Spitalul municipal Caransebeş, cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plăgi contuze epicraniene, scalp parietal drept şi anume:

1. Temporo-occipital dreapta plagă cu margini neregulate, suturată chirurgical, situată pe fond excoriat de formă dreptunghiulară cu laturile de 3 şi 3,5 cm lungime;

2. Temporal stânga inferior cu extindere retroauricular stânga, plagă cu margini neregulate situată pe fond excoriat, discontinuu de 2,5/3 cm;

3. Pavilion ureche stângă pe marginea liberă  în treimea superioară excoriat neuniform acoperit cu crustă hematică de aproximativ 2,5/2 cm.

 De  asemenea, medicii legişti au concluzionat că leziunile traumatice, suferite de victimă, necesită un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor, în cazul unei evoluţii favorabile şi, totodată, s-a menţionat că viaţa victimei nu a fost  pusă în primejdie.

În drept: Fapta inculpatului T.G.S. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de ultraj, în formă agravată, săvârşită prin tentativă de omor asupra unui poliţist, aflat în exerciţiul funcţiunii, faptă prevăzută de art.257 al.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea la art.32 Cod penal raportat la art.188 Cod penal.

Alte elemente relevante privind starea de drept, după caz:

Inculpatul T.S.G. a săvârşit infracţiunea de ultraj, în formă agravată, săvârşită prin tentativă de omor asupra unui poliţist, aflat în exerciţiul funcţiunii, cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, faptă prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

Cât priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul T.G.S. a fost trimis în judecată, în ultraj, în formă agravată, săvârşită prin tentativă de omor asupra unui poliţist, aflat în exerciţiul funcţiunii, cu reţinerea stării de provocare, prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Tribunalul nu a luat în considerare solicitările privind realizarea infracţiunii de ultraj decât în modalitatea tentativei de omor, aşa cum s-a propus prin rechizitoriu, dat fiind faptul că, adevărat fiind că viaţa părţii civile nu a fost pusă în concret în pericol, ceea ce se apreciază şi se ia preponderent în calcul în practica judiciară de specialitate este zona vizată de lovitură şi intensitatea loviturii; acestea sunt evocatoare, pentru instanţă, de  tentativă de omor (zona capului şi lovitură destul de intensă, probabil atenuată numai de imprecizia conferită acţiunilor inculpatului de starea de avansată ebrietate în care acesta se afla la momentul aplicării loviturii). Nu are importanţă că toporul a lovit cu partea boantă, inculpatul beat fiind, conform declaraţiilor fiului şi ginerelui său, nu mai avea discernământul şi controlul acestor aspecte, forţa loviturii şi controlul de fineţe al agentului vulnerant. Oricum acesta din urmă era apt să ucidă indiferent ce parte a sa era folosită pentru a lovi, din moment ce lovitura a fost dată, oricum, la cap, zonă vitală. Mai mult, tentativa de omor este punerea în aplicare a intenţiei, nu neapărat premeditate şi nu neapărat directe, de a ucide, ceea ce şi consideră instanţa că inculpatul a manifestat. Acesta din urmă, în plus, a lovit din spate, în timp ce partea civilă poliţist se îndepărta de el, ceea ce înlătură orice idee de apărare. În fapt, instanţa consideră că ceea ce s-a întâmplat a fost materializarea unei intenţii spontane, repentine, a unei persoane aflate sub influenţa alcoolului, cu foarte slab autocontrol şi foarte multă irascibilitate, de a lovi, şi de a lovi capul părţii civile, ştiind că îi poate provoca acesteia moartea şi acceptând producerea şi a acelui rezultat. În speţă intenţia de a ucide a fost indirectă, dar tentativa de omor, potrivit definiţiei legale a tentativei, a existat. Doar starea de beţie în care se afla inculpatul a făcut ca lucrurile să nu evolueze spre omor consumat. De aceea, încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este una, consideră şi reţine instanţa, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie de care inculpatul continuă să se bucure până la judecarea definitivă a cauzei, şi sub rezerva dezbaterii fondului acesteia din urmă, corectă, respectiv un ultraj prin tentativă de omor, aşa cum reţine rechizitoriul. Cererea de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată sub aceste aspecte.

În altă ordine de idei, şi cu aceleaşi rezerve, instanţa nu dă curs nici cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin reţinerea scuzei provocării pentru inculpat, şi aceasta din aceleaşi motive pe care, parţial, le-a expus deja.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 75 alin. 1 lit. a din Noul Cod penal (art. 73 lit. b Cod penal din 1969), îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică;

- starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat;

- provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă;

- riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Nu acţiunea poliţistului partea civilă de a-l lovi pe inculpat a determinat inculpatul să acţioneze, sub imperiul unei puternice tulburări sau emoţii fiind acesta, căci tulburarea sau emoţia sa nu au fost cauzate de lovitură. Cauza tulburării inculpatului a fost însăşi condiţia preexistentă şi anterioară de impulsivitate agresivă pe fondul  consumului de alcool. Nu sunt întrunite condiţiile presupuse de provocare.

Domenii speta

Spete similare