Ultrajul (art.257 ncp)

Prin rechizitoriul nr.xxxx/P/xxx al Parchetului de pe lângă  Judecătoria Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.D.G., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de dispoziţiile art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal raportat la art. 206 alin. 1 Cod Penal şi a inculpatului M.A.F., pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire prevăzută de dispoziţiile art. 208 alin. 2 Cod Penal.

În actul de sesizare s-a reţinut că,  în data zilei de xx.xx.xxx, agentul de poliţie C.C.C din cadrul PMC Craiova-Secţia nr. x, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a observat un autoturism marca VW Passat cu nr DJ-xx-xxx staţionat în mod neregulamentar în staţia RAT amplasată pe str. xxx nr. xxx. Cunoscând că autoturismul aparţine inculpatului B.D.C, persoana vătămată a mers la acesta şi i-a solicitat să mute autoturismul, moment în care inculpatul a început să îi adreseze cuvinte şi expresii jignitoare, atât lui cât şi colegului său B.M.. Astfel, inculpatul i-a adresat ameninţări precum: „Ai copii? Ţi-a murit vreunul până acum? O să-ţi moară”. S-a mai arătat că în cursul aceleiaşi zile, după orele 20:10, persoana vătămată a început să primească telefoane de ameninţare la adresa sa, a soţiei şi a copiilor de pe un telefon anonim şi un alt telefon cu nr. xxxxxxxxxx. A primit de la acest număr de telefon aproximativ 50 de apeluri, o parte fiind înregistrare cu ajutorul unei aplicaţii pe care o avea instalată pe telefonul personal. De asemenea, s-a menţionat că inculpatul B.D.C şi-a pus angajaţii săi, respectiv pe martorul S.C.şi pe inculpatul M.A.F. să îl sune de mai multe ori.

Situaţia de fapt menţionată mai sus s-a susţinut cu următoarele mijloace de probă:  declaraţii persoană vătămată filele 7-10, planşe foto filele 11-13, declaraţii martor B.M.G. fila 20, declaraţii martor D.L.M fila 22, declaraţie martor D.L.S. fila 24, declaraţie B.LS. fila 25, declaraţie martor S.C fila 27, declaraţie martor S.C filele 28-29, proces verbal de percheziţie informatică fila 44, declaraţie suspect B.D.C. fila 64, declaraţie suspect M.A.F. fila 68 şi înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi inculpaţii B.D.C şi M.A.F. care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Persoana  vătămată C.C.C.,  la termenul din data de 04.11.2016 s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, partea civilă a fost audiată, iar declaraţia acestuia  se află la fila 21, la dosarul instanţei.

Au fost audiaţi martorii D.L.M, declaraţia acestuia aflându-se la fila 26, B.M.G., declaraţia acestuia a fost ataşată la fila 27, S.C, declaraţia acestuia aflându-se la fila 33, D.L.S., declaraţia acestuia fiind ataşată la fila.

 Instanţa a solicitat şi la dosar s-au înaintat fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, din care rezultă că inculpatul B.D.G. a fost sancţionat cu amenda administrativă de 1000 lei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 din Vechiul Cod Penal (fila 8) şi că inculpatul M.A.F. nu figurează cu antecedente penale.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 04.10.2016 s-a reţinut legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu numărul xxx/P/xxx din xx.xx.xxx privind pe inculpatul B.D.G. şi pe inculpatul M.A.F.. De asemenea, prin aceeaşi încheiere s-a reţinut legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cursul procesului penal , instanţa retine următoarele:

În fapt, în ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj prevăzută de art. art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206  Cod Penal, în data de xx.xx.xxx în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, partea civilă C.C.C a procedat la sancţionarea contravenţională cu amendă,  potrivit procesului-verbal aflat la fila 17,  a inculpatului B.D.G., pentru faptul că acesta a parcat autoturismul Wolkswagen Passat xx-xx-xxx în staţia de autobuz, amplasată pe str. xxx nr. xxx.Datorită acestui fapt, inculpatul B.D.G. a proferat ameninţări cu moartea la adresa familiei părţii civile. Aceste aspecte rezultă din coroborarea declaraţiei părţii civile dată în faza de urmărire penală şi în faza de judecată cu declaraţiile martorilor D.L.M, D.L.S. şi B.M.G..

Astfel, martorul B.M.G.,  care a perceput evenimentul cu propriile simţuri, a învederat instanţei că inculpatul B.D.G. a întrebat partea civilă dacă are copii şi  a ameninţat-o că  va muri unul dintre ei,  pentru că aplică amenzi contravenţionale. De asemenea, martorul a procedat la amendarea inculpatului pentru adresarea de injurii la adresa agentului de poliţie- fila 18 d.u.p.. Indignarea inculpatului faţă de împrejurarea că a  fost sancţionat administrativ este atestată prin declaraţia  dată de acesta în faţa instanţei- declaraţie care se află la fila 17 „ (...) din 50 de maşini m-a găsit numai pe mine (...)".

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor D.L.M şi D.L.S., care deplasându-se pentru a oferi sprijin agenţilor aflaţi la locul faptei, au perceput în mod direct momentul în care inculpatul B. a ameninţat partea civilă cu moartea copiilor săi pentru motivul că partea civilă aplică amenzi contravenţionale. Martorul D. a arătat că „(...) Ulterior i-a spus colegului meu C. că este un om rău întrucât sancţionează persoane nevinovate. După aceea i-a spus ceva de genul: nu-ţi este frică că o să-ţi moară un copil(...)”. Din declaraţia inculpatului B. rezultă cu claritate că într-adevăr a întrebat partea civilă dacă are copii „(...) am întrebat-o pe aceasta dacă are copii şi mi-a răspuns că da, are, iar eu i-am zis că şi al meu este la spital(...)”

Din declaraţiile martorului B.M.G., instanţa reţine  că partea civilă a fost ameninţată prin telefon de către inculpatul M. şi B.ulterior finalizării evenimentului descris mai sus „ (...) în jurul orei 19:00-20:00, colegului îi suna telefonul de pe un număr necunoscut. A răspuns şi am constatat că era o persoană care îl ameninţa. Precizez că au fost trei persoane care l-au ameninţat, iar după voce l-am recunoscut pe inculpatul B., pe inculpatul M.şi un alt angajat de la bar. L-au ameninţat că îi vor lua copii de la grădiniţă că îi vor viola soţia (...) ” Astfel, martorul a arătat că  a aflat de la partea civilă, faptul că a fost apelată telefonic de către inculpatul B.D.G.. De asemenea, din aceeaşi declaraţie rezultă că partea civilă şi-a manifestat îngrijorarea faţă de siguranţa membrilor familiei sale, aceasta fiind în mod vizibil afectată „ (...) Ştiu că între partea civilă şi soţia sa, urmare a apelurilor telefonice au fost ceva tensiuni. În mod cert părţii civile, pentru o anumită perioadă, i-au fost afectate raporturile familiale. Eu am perceput-o pe partea civilă ca fiind afectată psihic în urma incidentului. Martorul a mai arătat că partea civilă a fost marcată de ameninţările care i-au fost adresate. (...) ”

Instanta va avea în vedere principiile care guverneaza regimul juridic al probelor în cursul  procesului penal - principiul  lipsei unei ierarhii în funcţie de faza procesuala in care se administreaza şi de  sursa din care provin, principiul lipsei valorii prestabilite – având drept corolar principiul liberei aprecieri a acestora, pe baza coroborării faptelor şi  împrejurărilor care rezulta din ansamblul probelor administrate in  cursul procesului ( art  103 Cod de procedură Penală), şi principiul divizibilităţii conform căruia, organul judiciar nu este obligat să ia în considerare o  probă în ansamblul său, ci numai  acele fapte si împrejurări care se coroborează cu  cele relevate  prin administrarea altor probe în cursul procesului penal. În lipsa unei ierarhii  a probelor, instanta are nu numai posibilitatea, ci şi obligaţia  să analizeze care dintre declaraţiile contradictorii reflectă adevărul.

Retractarea totala sau partiala a unei declaraţii anterioare nu este de natura prin ea însăşi să înlature acea declaraţie dată în cursul procesului, întrucât astfel s-ar ajunge la  lipsirea de efecte a unei probe  administrate în mod legal.

Înlăturarea unei declaraţii  se poate face numai în măsura în care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei  formează convingerea ca relatările anterioare  nu reprezintă realitatea.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului S.C, instanţa apreciază că aceasta nu poate fi avută în vedere, întrucât aceasta nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză. Astfel, martorul S.C susţine că inculpatul B.D.G. nu i-a adresat părţii civile niciun cuvânt. Totuşi, acest aspect vine în contradicţie până şi cu declaraţia inculpatului B.D.G. care arată în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti că, deşi nu a ameninţat partea civilă, a adresat injurii părţii civile. De asemenea, se observă că martorul S.C a dat declaraţii contradictorii, arătând cu ocazia audierii în faza de urmărire penală că nu a auzit discuţiile purtate de partea civilă cu inculpatul, deoarece era la o distanţa de 15-20 de m, ulterior cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, fără a oferi un motiv temeinic pentru care revine asupra declaraţiei date, arată că inculpatul nu a adresat ameninţării părţii civile. De asemenea, s-a arătat că agenţii de poliţie veniţi ulterior la faţa locului nu au vorbit cu inculpatul B.D.G., aspecte contrazise în mod consecvent de declaraţiile celor doi martori D.L.M. şi D.L.S., declaraţii date atât cu ocazia audierii martorilor în faza de urmărire penală cât şi-n faza cercetării judecătoreşti. Motivele invocate de martor în sensul că nu a citit declaraţia dată şi nici nu-i cunoaşte pe cei doi inculpaţi nu pot fi primite. Chiar  martorul atestă faptul că la eveniment crede că inculpatul era însoţit de fata acestuia, or prin ipoteză nu se poate susţine în mod pertinent că nu cunoşti pe cineva atâta timp cât îţi este cunoscută relaţia de rudenie a acestuia.

Din declaraţia inculpatului B.D.G., dată în faza de urmărire penală, instanţa reţine că acesta susţine că în niciun moment nu a ameninţat partea civilă. Cu toate acestea, cu ocazia audierii în faţa instanţei recunoaşte că a proferat injurii la adresa părţii civile. În lumina acestor aspecte, instanţa apreciază că declaraţia acestuia nu poate fi primită fiind contrazisă de declaraţiile  părţii civile şi ale martorilor D.L.Ms, B.M.G. şi D.L.S..  Instanţa constată că declaraţiile părţii civile, ale martorilor D.L.Ms, B.M.G. şi D.L.S. oferă o imagine  detaliată a evenimentului, indicându-se în mod  amănunţit modul în care s-au derulat  acţiunile inculpatului B.D.G..

 Astfel, relevanţă juridică asupra fondului cauzei prezinta depozitiile părţii civile şi ale martorilor D.L.M, B.M.G. şi D.L.S.. Ca urmare a probatoriului administrat în cursul judecăţii, instanţa apreciază că inculpatul B.D.G. se face vinovat de fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de ultraj, întrucât în data de xx.xx.xxx, fiind amendat de către partea civilă C.C.C, l-a ameninţat  pe acesta, cu moartea  copiilor săi.

Situaţia de fapt de mai sus a fost reţinută de instanţă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

În ceea ce priveşte infracţiune de hărţuire prevăzută de art. art. 208 alin. 2 Cod Penal, reţinută în sarcina inculpatului M.A.F., din declaraţia dată de partea civilă rezultă că acesta a fost apelat telefonic şi ameninţat că i se vor lua copiii de la grădiniţă, că i se va viola nevasta etc.  Acesta a fost apelat telefonic de pe un număr ascuns şi de pe numărul inculpatului M.A.F.. Din procesul verbal de efectuare a percheziţiei informatice rezultă că persoana vătămată a fost apelată de 47 de ori de pe numărul inculpatului M.A.F.. Cu ocazia audierii martorului S.C, în faza de urmărire penală, s-a învederat că inculpatul M.A.F. a fost recunoscut ameninţând şi înjurând partea civilă în discuţiile notate 13-47-57 şi 21-28-48. De asemenea, inculpatul M.A.F. admite în declaraţia dată în calitate de suspect faptul că a dat telefonul său unei persoane pentru a efectua anumite apeluri telefonice. A mai arătat faptul că şi el a sunat pe acel număr persoana vătămată, proferând înjurături la adresa acestuia. Acesta susţine că este conştient că prin apelurile repetate este posibil să fi produs acelei persoane o stare de temere.

Cu ocazia audierii în faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.A.F. revine şi arată că declaraţiile date cu ocazia audierii în faza de urmărire penală nu corespund realităţii, iar declaraţia a fost semnată fără a fi citită. Instanţa reţine că retractarea totala sau partiala a unei declaraţii anterioare nu este de natura prin ea însăşi să înlature acea declaraţie dată în cursul procesului, întrucât astfel s-ar ajunge la lipsirea de efecte a unei probe  administrate în mod legal. Înlăturarea unei declaraţii se poate face numai în măsura în care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei  formează convingerea că relatările anterioare  nu reprezintă realitatea. Nimic din datele speţei nu justifică faptul că declaraţia dată cu ocazia urmării penale nu corespunde adevărului, de fapt aceasta se coroborează cu declaraţia părţii civile, a martorului B.M.G. şi cu faptul că de pe telefonul inculpatului au fost efectuate un număr  foarte mare de apeluri telefonice, cu aceeaşi ocazie, către numărul părţii civile. Martorul S.C a recunoscut vocea inculpatului M. cu ocazia audierii de la fila 28 d.u.p.. Declaraţia dată de acest din urmă martor nu poate fi retractă prin simpla susţinere a faptului că declaraţia dată în cursul urmării penale nu corespunde adevărului şi că a semnat fără să citească ce anume a semnat. Declaraţia din cursul urmării penale corespunde adevărului ea fiind singura care se coroborează atât cu declaraţia inculpatului M.A.F. dată în calitatea suspect, cât şi cu celelalte probe.

Astfel, relevanţă juridică asupra fondului cauzei prezinta depozitiile părţii civile, depoziţia dată de inculpatul M.,  în calitate de suspect şi declaraţia martorului S.C,din faza de urmărire penală. Ca urmare a probatoriului administrat în cursul judecăţii, instanţa apreciază că inculpatul M.A.F. se face vinovat  de fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiunea de hărţuire, întrucât în data de xx.xx.xx, a  efectuat de pe telefonul său mobil mai multe apeluri telefonice, care prin frecvenţă( aprox. 47 apeluri) sau conţinut ( adresarea de expresii şi cuvinte cu caracter injurios), au fost de natură să îi creeze o temere părţii civile C.C.C. , agent şef adjunct de poliţie din cadrul Secţiei nr.x Poliţie Craiova.

Situaţia de fapt de mai sus a fost reţinută de instanţă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti.

În drept, fapta inculpatului B.D.G., din data de xx.xx.xxx, de a ameninţa cu acte de violenţă, respectiv cu moartea copiilor, pe agentul de poliţie C.C.C, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, pe motiv că îl sancţionase contravenţional pentru staţionare neregulamentară constituie infracţiunea de ultraj prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 raportat la art. 206 Cod Penal.

Elementul material al infracţiunii constă în ameninţarea explicită a unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu,  cu moartea  copiilor săi. Infracţiunea de ultraj prevăzut de art. 257 Cod Penal absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 Cod Penal, fiind o infracţiune complexă. Verbum regens constând în ameninţarea cu moartea  copiilor părţii civile este susceptibil de a produce o temere serioasă persoanei intimidate, fiind de natură să alarmeze victima, adică să-i provoace o restrângere a libertăţii psihice, valoare ocrotită prin instituirea normei penale. Din declaraţia martorului D.L.S. rezultă că partea civilă a fost tulburată de ameninţările proferate la adresa familiei sale „ (...) colegul meu mi-a spus că se teme foarte tare pentru membrii familiei sale. (...) L-am văzut vizibil afectat pe colegul meu Chiţu de ameninţările care i-au fost adresat(...)”. De asemenea, martorul B.M.G. a arătat că „ (...) Eu am perceput încă din ziua respectivă că părţii civile i s-a creat o stare de temere de temere vizavi de persoana sa şi membrii familiei sale. Şi în prezent persistă această stare de temere. (...) colegului meu i-a fost ştirbită autoritatea. De asemenea, mici glume au apărut în cadrul colectivului nostru pe seama incidentului respectiv.(...) ”

În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de ultraj, instanţa reţine că aceasta s-a comis cu intenţie directă, întrucât inculpatul B.D.C a prevăzut şi urmărit să pericliteze libertatea psihică a părţii civile. De asemenea, inculpatul a dorit ca prin ultrajul săvârşit să intimideze poliţistul care a aplicat amenda contravenţională, după cum rezultă din declaraţia martorului D.L.S. „ (...) acesta a încercat să-mi explice că este nevinovat cu privire la aplicarea amenzii cotravenţionale. Ulterior i-a spus colegului meu C.,  că acesta este un om rău întrucât sancţionează persoane nevinovate. După aceea i-a spus ceva de genul: "nu-ti este frică că o să-ţi moară un copil”. Cu toate acestea acţiunea inculpatului, pe lângă starea de pericol creată libertăţii psihice a părţii civile, periclitează şi relaţiile de autoritate a statului român, prin cutezanţa de ameninţarea a unei persoane însărcinată cu desfăşurarea unui serviciu public. 

Se mai observă, potrivit adresei de la fila 16 d.u.p., că partea civilă avea calitatea de agent şef adjunct în cadrul Secţiei de Poliţie 6 a Poliţiei Municipiului Craiova şi se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re din săvârşirea elementului material.

Fapta inculpatului M.F.A. care la  data de xx.xx.xx-xx.xx.xxx în mod repetat,  a efectuat de pe telefonul său mobil mai multe apeluri telefonice ( aproximativ 47 de apeluri telefonice),  care prin frecvenţă  şi conţinut ( adresarea de expresii şi cuvinte cu caracter injurios ), au fost de natură să îi creeze o temere persoanei vătămate C.C.C. , agent şef adjunct de poliţie din cadrul Secţiei nr.x Poliţie Craiova ( crearea unui climat de insecuritate de natură să-i perturbe viaţa privată)  constituie infracţiunea de hărţuire prevăzută de art. 208 alin. 2 Cod Penal.

Astfel, acţiunea inculpatului grefată pe contextul creat de către inculpatul B.D.G. prin ameninţările proferate la adresa poliţistului este de natură şi creează în mod efectiv o stare de temere părţii civile. De asemenea, numărul repetat al apelurilor capătă relevanţa sub acest aspect, justificând întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de hărţuire şi sporind sentimentul de teamă trăit de partea civilă, care a şi arătat că a fost îngrijorată şi tulburată.

Aşadar, elementul material al infracţiunii constă în fapta de a efectua multiple apeluri telefonice persoanei vătămate cu scopul vădit de a o intimida.

În ceea ce priveşte elementul subiectiv al infracţiunii aceasta s-a săvârşit prin intenţie directă, deoarece inculpatul M.A.F. a prevăzut şi urmărit că prin acţiunea sa să creeze o  temere, care să afecteze libertatea psihică a persoanei vătămate. De asemenea, în privinţa legăturii de cauzalitate, instanţa constată că acţiunile inculpatului M.F.A. au condus la întreţinerea şi potenţarea stării de teamă în care se afla persoana vătămată. Nu se poate reţine împrejurarea că inculpatul se afla în stare de ebrietate, întrucât numai o stare de intoxicaţie cu alcool completă şi involuntară are vocaţia de a se concretiza într-o cauză justificativă. Or, în speţă nimic nu conduce spre concluzia că inculpatul M.s-a aflat involuntar într-o stare de beţie, potrivit art. 29 Cod Penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului B.D.G., instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul Cod Penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Se observă că infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257  Cod Penal se sancţionează potrivit alin. 4 cu pedeapsa prevăzută  de lege pentru infracţiunea de ameninţare prev.de art. 206, ale cărei limite se  majorează cu jumătate. Pe cale de consecinţă, se reţine că inculpatului B.D.G. i se va aplica pedeapsa cu închisoare de 8 luni pentru considerentele ce urmează. Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu figurează nu antecedente penale, fiind doar amendat administrativ cu suma de 1000 lei. De asemenea, instanţa reţine că inculpatul este integrat din punct de vedere social, având o familie şi studii liceale de 10 clase şi profesionale completare. Cu toate că infracţiunea săvârşită este gravă, se observă că odată cu venirea celui de al doilea echipaj de poliţie inculpatul s-a  liniştit, fapt care este de natură de a micşora intensitatea stării de pericol social creată pentru valoare ocrotită, respectiv libertatea psihică a părţii civile. Totodată, se observă că infracţiunea a fost comisă verbal, această împrejurarea reducând periculozitatea concretă a infracţiunii.

Avand in vedere toate aceste considerente, instanta consideră că stabilirea unei pedepse orientate spre minim, de 8 luni închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei constituie un mijloc de reeducare suficient pentru inculpat.

În consecinţă, în baza art. 396 alin. 1, 4 Cod de procedură Penală raportat la art. 83 C. pen. instanţa va stabili pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului B.D.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 alin 1 şi 4 Cod Penal.

Instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului  pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 1 an şi 6 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod Penal , iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

 În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

Astfel, această atenţionare urmează a avea pentru inculpat semnificaţia unui avertisment serios asupra consecinţelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii şi a regulilor de convieţuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar şi de-a lungul vieţii. În acest context, instanţa apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificaţia creării pentru inculpat a unei profunde conştiinţe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile şi obligaţiile fiecăruia raportate atât la el însuşi, cât şi la societate, în ansamblul său.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului M.F.A., instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 din actualul Cod Penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Se observă că infracţiunea de hărţuire prevăzută de art. 208 alin.2 Cod Penal se sancţionează cu închisoare de la o  lună la 3 luni sau cu amenda. Pe cale de consecinţă,  inculpatului  M.F.A. i se va aplica pedeapsa cu închisoare de 6 luni pentru considerentele ce urmează. Din analiza fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu figurează cu antecedente penale, acesta fiind la primul contact cu legea penală. De asemenea, instanţa reţine că inculpatul este relativ tânăr, fiind născut pe 04 august 1990. Se mai observă, că inculpatul este în prezent elev, având studii gimnaziale fiind necesar ca acesta să le finalizeze.

Instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului  pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 6 luni închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod Penal , iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 Cod Penal, va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

 În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

 În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

Astfel, această atenţionare urmează a avea pentru inculpat semnificaţia unui avertisment serios asupra consecinţelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii şi a regulilor de convieţuire socială, nu numai în cursul termenului de încercare, dar şi de-a lungul vieţii. În acest context, instanţa apreciază că reglementarea acestui text de lege are semnificaţia creării pentru inculpat a unei profunde conştiinţe moral-juridice referitoare la garantarea echilibrului firesc care trebuie să existe între drepturile şi obligaţiile fiecăruia raportate atât la el însuşi, cât şi la societate, în ansamblul său.

LATURA CIVILĂ

Persoana vătămată  C.C.C, s-a constituit parte civilă cu suma de 30000 lei, reprezentând daune morale. Partea civilă apreciază că se impune obligarea fiecărui inculpat la suma de 15.000 lei fiecare.

Referitor la latura civila instanţa reţine că potrivit art. 1357 Cod Civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare.

Din textul anterior mentionat se desprind elementele raspunderii civile delictuale şi anume: fapta ilicită comisă cu vinovăţie, existenţa unui prejudiciu cauzat prin aceasta şi legătura de cauzalitate dintre prejudiciu si acţiunea ilicită.

În privinta despăgubirilor pentru daune morale pretinse de către  partea civilă, instanta le va admite în parte, pentru următoarele considerente. Daunele morale  constau în atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, la sănătatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate si onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj, urmare a aplicării  criteriilor  referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauza în plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor,  intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării,  măsura afectării, precum si măsura în care părţii vătămate i-a fost afectata viaţa sociala sau familiala, se apreciaza că suma de 6000 lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Suma de 6000 lei este considerata o reparaţie justă şi integrală a prejudiciului moral produs, ţinând seama de principiul reparaţiei integrale si echitabile a oricărei daune  şi de necesitatea ca  această forma de reparaţie să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogăţire fără justă cauza. De aceea suma  solicitata de partea civila, respectiv 15000 lei, este mare şi nu se justifica  fata de împrejurările cauzei, acţiunea civila urmând a fi admisa numai în limitele arătate.

De asemenea, cu privire la infracţiunea de hărţuire, urmare a aplicării  criteriilor  referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauza în plan psihic si fizic, importanta valorilor lezate si măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării,  măsura afectării, precum şi măsura în care părţii vătămate i-a fost afectata viaţa sociala sau familiala, se apreciază că suma de 4000 lei reprezintă o recuperare justa patrimoniala a prejudiciului nepatrimonial suferit. Se reţine că infracţiunea de hărţuire prev. de art. 208 alin. 2 are un pericol social concret mai redus ca infracţiunea de ultraj. Totodată, intensitatea cu care a fost afectată viaţa profesională este una mai redusă decât în cazul infracţiunii de ultraj. Suma de 4000 lei este considerata o reparaţie justă şi integrală a prejudiciului moral produs, ţinând seama de principiul reparaţiei integrale si echitabile a oricărei daune şi de necesitatea ca această forma de reparaţie să nu se convertească într-o veritabilă sursă de îmbogăţire fără justă cauză.

Instanţa nu poate obliga inculpaţii în solidar, astfel cum a solicitat partea civilă,  întrucât potrivit art. 1382 Cod Civil numai cei care răspund pentru aceeaşi faptă delictuală sunt ţinuţi în solidar faţă de cel prejudiciat. Or, în speţă inculpaţii se fac vinovaţi de fapte diferite: ultraj şi hărţuire.

Astfel, în  baza art. 19 C. pr. pen, art. 397 C. pr.pen. rap. la art. 1.357 C.civ. se va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul B.D.G. şi se va obliga inculpatul B.D.G. la plata sumei de  6000 lei, reprezentând daune morale. De asemenea, se va admite acţiunea civilă în parte formulată de partea civilă în contradictoriu cu inculpatul M.A.F., pentru aceleaşi temeiuri de drept şi se va obliga inculpatul M.A.F. la plata sumei de 4000 lei, reprezentând daune morale.

CHELTUIELI  JUDICIARE

În baza art. 274 alin.1, 2 Cod de procedură Penală, va obliga inculpatul B.D.G. la plata sumei de 500  lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 274 alin.1, 2 Cod de procedură Penală, va obliga inculpatul M.A.F. la plata sumei de 500  lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 396 alin.1 şi 4 C.p. raportat la art. 83 Cod Penal stabileşte pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului B.D.C, fiul lui xxx şi xxx, născut la data de xx.xx.xxxx, posesor C.I. seria DX nr. xxxxxx, CNP xxxxxxxx, domiciliat în xxxxxxxxxxxxxx sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj prev de art. 257 alin.1 şi alin 4 Cod Penal raportat la art. 206 alin 1 Cod Penal.

În baza art. 83 alin. 1 Cod Penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art În baza art. 85 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal  se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 C.p.

În baza art. 396 alin 1 si 4 Cod de procedură Penală raportat la art. 83 Cod Penal stabileşte pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului M.A.F., fiul lui xxx şi xxx, născut la data de xxxx, domiciliat în mun xxxxxxxxxxxx, CNP xxx, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de hărţuire prev de art. 208 alin 2 Cod Penal.

În baza art. 83 alin 1 Cod Penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 84 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod Penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- d) să comunice schimbarea locului de muncă;

- e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e Cod Penal se comunică Serviciului de Probaţiune Dolj.

În baza art. 404 alin. 3 Cod de procedură Penală, atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 88 Cod Penal.

În baza art. 19 Cod de procedură Penală, art. 397 Cod de procedură Penală şi art. 1357 Cod Civil admite în parte actiunea părţii civile C.C.C., fiul lui xxx şi xxx, născut la data de xxxxxxx posesor C.I. seria xx nr. xx, CNP xxxxxxxxxxxx, domiciliu xxxxxxxxxxxxxxxxx şi obligă inculpatul B.D.G. la plata către partea civilă a sumei de 6000 lei, reprezentand daune morale.

În baza art. 19 Cod de procedură Penală, art. 397 Cod de procedură Penală şi art. 1357 Cod Civil admite în parte acţiunea formulată de partea civilă C.C.C. şi obligă inculpatul M.A.F. la plata către partea civilă a sumei de 4000 lei, reprezentand daune morale

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură Penală obligă inculpatul B.D.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură Penală, obligă inculpatul M.A.F.  la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, data de 21.04.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare