Legea 10/2001

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr.1097/270/2014 la data de 18.02.2014, reclamanta SC D. SRL, a chemat în judecată pârâții G.G., U. și P. solicitând instanței să constate nulitatea și să dispună anularea parțială a Dispoziției nr.2029 din 30.10.2009 emisă de P., prin care s-a restituit în natură pârâtului G.G., imobilul teren în suprafață de 295mp, situat în Onești.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că a cumpărat de la SC C. SRL un spațiu comercial situat în jud.Bacău, iar prin contractele de concesiune nr.75 din 05.04.2001 și 76 din 05.04.2001 a concesionat de la Primăria Onești o suprafață de teren de 295mp, pentru o perioadă de 24 de ani.

A mai precizat reclamantul că, o parte din terenul cuprins în Dispoziția primarului nr.2029 din 30.10.2009, se află posibil sub imobilul spațiu comercial edificat și cumpărat de societatea aceasta.

Reclamantul nu și-a motivat cererea în drept.

În probațiune reclamantul a solicitata încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul părților, martori și expertiză judiciară.

La data de 24.02.2014 instanța a dispus emiterea unei Adrese către reclamantă (fila 16), prin care i s-a pus în vedere că are obligația de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată.

La data de 07.03.2014 reclamantul a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată, în sensul depunerii la dosar a înscrisurilor menţionate în cererea de chemare în judecată (filele 18-39).

La data de 16.04.2014 pârâtele U. și P. au depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtele au  arătat că Dispoziția nr.2029 din 30.10.2009 a fost emisă în procedura de punere în executare a Deciziei civile nr.177/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.987/32/2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului - teren în suprafață de 2.025mp, situat în mun.Onești.

În probațiune pârâtele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 51-70).

La data de 18.04.2014 pârâtul G.G. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Judecătoriei Onești, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Onești, pârâul a arătat că dispoziția atacată este un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis de o autoritate publică în vederea executării legii care a dat naștere la raporturi juridice, decizia atacată nefiind un simplu act juridic.

În probațiune pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martori.

La data de 08.05.2014 pârâtele U. și P. au depus la dosar, prin serviciul Registratură, răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul G.G., prin care au solicitat declinarea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău, secția de contencios administrativ, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii.

La data de 09.05.2014 reclamanta SC D. SRL a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Onești, iar pe fond a solicitat admiterea acțiunii.

La termenul din 26.06.2014 instanța a constatat că nu a fost depusă la dosar dovada calității de reprezentat pentru reprezentantul convențional al reclamatei, și a acordat un termen scurt pentru complinirea lipsurilor, conform art.82, alin.1 C.pr.civ.

Pronunţând sentinţa civilă nr.1985/10.07.2014 Judecătoria Oneşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată sub nr.1097/270/2014 la data de 22.07.2014 pe rolul Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău care prin sentinţa civilă nr. 1329/02.10.2014 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti.

Fiind sesizată cu pronunţarea unui regulator de competenţă, Curtea de Apel Bacău a pronunţat sentinţa civilă nr.33/21.10.2014 în dosarul nr.650/32/2014 prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Reînregistrată pe rolul Secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bacău sub nr.650/32/2014* la data de 25.11.2014 cauza a fost trimisă Secţiei I civilă a aceleiaşi instanţe, ca instanţă specializată în soluţionarea de litigii la Legea nr.10/2001, pe rolul acestei din urmă secţii dosarul fiind înregistrat sub nr.650/32/2014* la data de 04.02.2015.

La cererea instanţei reclamanta a formulat precizări referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul de drept al acestei cereri, precizări înregistrate la data de 15.05.2015 (filele 15,16) iar pârâta U.A.T. Oneşti a indicat valoarea de impozitare estimată pentru suprafaţa de 295 mp teren situat în Oneşti.

Cererea de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamantă (filele 13,14) a fost soluţionată prin încheierea din 29.01.2016 prin care instanţa a dispus eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru datorate, de 2.352,7 lei, în 12 rate lunare, de 196,06 lei fiecare, rate de urmează a fi achitate pe parcursul a 12 luni, începând cu luna februarie 2016, fiecare rată fiind scadentă în ultima zi a lunii.

Prin precizările înregistrate la data de 20.03.2015 (fila 9) pârâtul G.G. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr.177/23.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.987/32/2007 (filele 18-21), excepţie întemeiată pe dispoziţiile art.430 alin.(2) şi 432 din Cpc şi motivată prin aceea că în cadrul dosarului menţionat instanţa a tranşat definitiv problema persoanei îndreptăţite la restituirea terenului de 2025 mp precum şi situaţia acestui teren în sensul dacă poate fi sau nu restituit în natură, avându-se în vedere inclusiv împrejurarea că este grevat de contracte de concesiune.

Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost soluţionată de instanţă în sensul respingerii prin încheierea din 26.02.2016 pentru motivele arătate în considerentele acestei încheieri iar excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul G.G. Prin întâmpinarea depusă în dosarul Judecătoriei Oneşti a fost soluţionată în mod implicit prin regulatorul de competenţă pronunţat de Curtea de Apel Bacău care a constat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr.554/2004.

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar, de către pârâtul G.G., raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.987/32/2007 al Curţii de Apel Bacău (filele 78-81).

În instanţă reclamanta a fost reprezentată de domnul D.P.I., avocat titular, potrivit împuternicirii avocaţiale seria BC/316831/2016 (fila 83)şi, în substituirea acestuia de domnul avocat C.A.C., potrivit împuternicirilor avocaţiale seria BC/291413 şi 291443/2015 (filele 26,62), pârâta U.A.T. municipiul Oneşti a fost reprezentată succesiv de consilierii săi juridici: doamna P.I., potrivit împuternicirii nr.13799/19.03.2015 (fila 10), de doamna B.E.L., potrivit împuternicirii nr.45596/16.10.2015 8fila 38) şi de doamna L.A.C. potrivit împuternicirii nr.5703/22.04.2016 (fila 98) iar pârâtul G.G. de doamna M.A., avocat în Baroul Bacău, potrivit împuternicirii avocaţiale seria BC/282222/2015 (fila 17).

Examinând actele dosarului în soluţionarea cu precădere, potrivit art.248 alin.(1) Cpc, a excepţiei lipsei de interes, invocată de către pârâtul G.G. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18.04.2014 (filele 79-82 din dosarul nr.1097/270/2014 al Judecătoriei Oneşti), instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta S.C. D. S.R.L. Oneşti arată prin cererea adresată Judecătoriei Oneşti că a cumpărat de la S.C. C. S.R.L. Oneşti un spaţiu comercial situat în jud.Bacău şi a încheiat cu Primăria Oneşti contracte de concesiune pentru suprafaţa de 295 mp aferentă spaţiului comercial cumpărat.

Prin Dispoziția Primarului mun.Onești nr.2029 din 30.10.2009 (filele 31-35 din dosarul nr.1097/270/2014 al Judecătoriei Oneşti ), s-a restituit în natură pârâtului G.G., imobilul teren în suprafață de 2025 mp, situat în mun.Onești, iar reclamanta în calitate de concesionar a unei părți din imobilul teren restituit, a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a Dispozitiei Primarului.

Dispoziția Primarului mun.Onești nr.2029 din 30.10.2009 a cărei nulitate absolută parțială se solicită este emis de o autoritate publică, în vederea punerii în executare a deciziei civile nr.177/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.987/32/2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 2.025 mp, situat în mun.Onești, către pârâtul G.G..

Potrivit art.14 din Legea nr.10/2001, republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989:

Dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate (Viorel Mihai Ciobanu - Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol.I, Teoria generală, Editura Naţional Bucureşti 1996, pag.270) pentru exerciţiul unei acţiuni nu este suficient să afirmi existenţa unui drept actual, ci este nevoie să justifici şi interesul, adică folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare. Astfel, interesul a  fost definit ca fiind avantajul pe care cineva crede că şi-l poate procura prin exercitarea unei activităţi care urmăreşte satisfacerea unei nevoi sau prin împiedicarea uneia activităţi străine care i-ar putea cauza un prejudiciu. S-a subliniat, de asemenea, faptul că interesul, ca şi condiţie de exercitare a acţiunii civile, trebuie să fie legitim, adică să nu vină în conflict cu legea, să fie personal şi direct, adică să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, neputându-se apăra dreptul altei persoane, născut şi actual, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acţiune s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.

Or,  reclamanta nu se pretinde adevărata persoană îndreptăţită la restituirea terenului ce a făcut obiectul Dispoziției Primarului mun.Onești nr.2029 din 30.10.2009, prin anularea sau constatarea nulităţii absolute a acestei dispoziţii neobţinând nici un folos practic personal de vreme ce acest înscris, în sensul de negotium juris, stabileşte doar titularul dreptului de proprietate fără a adduce atingere drepturilor şi obligaţiilor ce derivă din contractele de concesiune nr.75 şi 76/05.04.2001, contracte care devin opozabile noului proprietar ope legis (prin efectul legii), cu condiţia să fi fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001.

Susţinerea reclamantei în sensul că interesul demersului său corespunde necesităţii emiterii de către autorităţile publice de acte legale cu referire la împrejurarea că terenul în cauză face parte din domeniul public întrucât îndreptăţirea oricărei persoane de a putea solicita constatarea nulităţii absolute a unui act nu exclude necesitatea dovedirii unui interes (calitatea procesuală activă nu se confundă cu interesul unei acţiuni); pe de altă parte, posibilitatea restituirii terenului în temeiul Legii nr.10/2001 a fost tranşată în mod definitiv prin Decizia civilă nr.177/23.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.987/32/2007, decizie rămasă irevocabilă prin respigerea recursurilor prin Decizia civilă nr.7436/10.07.2009 pronunţată de ÎCCJ, care se bucură astfel de prezumţia absolută, irefragabilă a puterii de lucru judecat întrucât, astfel cum a arătat şi Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în decizia nr.995/4.02.2009 pronunţată de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis, această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei venind să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că acţiunea reclamantei nu justifică nici un interes, urmând a fi respinsă ca atare.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.453 Cpc instanţa va obliga reclamanta să plătească pârâtului Ghioc I. Gh. 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat achitat conform chitanţei nr.22/22.02.2016 (fila 82).

Domenii speta

Spete similare