Legea 10/2001

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.919/110/2015 la data de 06.03.2015 reclamanta U.R. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.64/02.02.2015 emisă de Primarul comunei R., judeţul Bacău solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată Primăria comunei R. să soluţioneze pe fond notificarea nr.461/2011 depusă de U.C. şi U.E. prin acordarea de măsuri reparatorii pentru bunul cu destinaţie moară proprietatea defunctului U.N., la valoarea stabilită de expertul evaluator, aşa cum s-a stabilit prin Dispoziţia nr.188/29.03.2004, respectiv la 270.000.000 ROL.

În motivarea cererii sale a arătat reclamanta că este moştenitoarea defunctului U.E. şi că, astfel cum reiese din procesul-verbal din 1962, defunctul U.N. a deţinut în proprietate în comuna R. o moară care prin Decizia comitetului Executiv al Sfatului Popular a fost sigilată în mod abuziv.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, în dovedirea susţinerilor sale reclamanta depunând la dosar înscrisuri (filele 32,33,37,38,122-144) şi arătând că toate înscrisurile necesare soluţionării cauzei se regăsesc la Primăria R. de unde urmează a fi solicitate (fila 9).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispoziţiilor art.50 alin.(1) din Legea nr.10/2001.

Prin reprezentantul său convențional, domnul F. S.-C., avocat , potrivit împuternicirii avocațiale seria BC/286853/2015 (fila 21), Primarul comunei R., judeţul Bacău a formulat întâmpinare (filele 19,20) prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei motivat de faptul că decizia a fost emisă la 2.02.2015 iar contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 06.03.2015, cu încălcarea art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001, excepţie respinsă de instanţă prin încheierea din 15.01.2016 pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri.

Pe fondul cauzei s-a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii reclamantei cu motivarea că este nemotivată sau formulată într-o manieră ambiguă întrucât, deşi se solicită efectuarea unei expertize pentru identificarea bunului, se solicită acordarea de despăgubiri la o valoare stabilită de expertul evaluator dar şi acordarea despăgubirilor stabilite iniţial, că A.N.R.P. a restituit primăriei Dispoziţia nr.188/29.03.2004 prin care au fost stabilite despăgubiri în valoare de 270.000.000 ROL semnalându-se faptul că de la dosar lipseşte dovada preluării abuzive şi că, deşi notificaţi în mod repetat în perioada 2011 - 2015, moştenitorii defunctului U.E. au omis să îşi îndeplinească obligaţiile stabilite astfel încât, aplicându-se dispoziţiile imperative ale Legii nr.368/2013 s-a procedat la emiterea Dispoziţiei nr.64/02.02.2015 prin care notificarea a fost respinsă întrucât nu se face dovada preluării abuzive, considerându-se că Procesul-verbal din 28.09.1962 depus de persoanele îndreptăţite dovedeşte doar aplicarea unui sigiliu şi nu preluarea sau confiscarea bunului.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare înregistrat la data de 07.07.2015 (filele 29-31) solicitând respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei cu motivarea că cererea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.26 alin.(3) din Legea nr.10/2001 precum şi respingerea ca neîntemeiate a apărărilor formulate de pârât pe fondul cauzei cu consecinţa anulării în tot a Dispoziţiei nr.64/02.02.2015 ca fiind nelegală şi vădit disproporţionată întrucât procesul-verbal din data de 28.09.1962 face dovada faptului că autorităţile statului au pus sigiliu pe bunul aparţinând autorului reclamantei iar prin aceasta i-au interzis dreptul legitim de a mai exploata acea moară.

A invocat, de asemenea, reclamanta dispoziţiile art.1 lit.e Capitolul I din H.G. nr.250/2007 precum şi pe cele ale art.1203 din Codul civil, dispoziţii potrivit cărora existenţa în prezent a dreptului de proprietate în patrimoniul intimatului reprezintă o dovadă relativă a faptului că imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv şi a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la CEDO, în lumina jurisprudenţei instanţei europene în materie (Cauza Brumărescu împotriva României) Dispoziţia nr.188/29.03.2004 având valoarea unei hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului reclamantei la un bun iar măsura de respingere a notificării şi de revocare a dispoziţiei din 2004 constituind o  ingerinţă a statului în dreptul reclamantei de proprietate.

La cererea instanţei Primarul comunei R. a depus la dosar Dispoziţia nr.64/02.02.2015 precum şi întreaga documentaţie în baza căreia a fost emisă această dispoziţie (filele 44-113).

Reclamanta a fost reprezentată în instanţă de domnul H. C., avocat, potrivit împuternicirii avocaţiale seria IS/454184/2015 (fila 145) şi, în substituire, de doamna A. A., avocat, potrivit delegaţiei de substituire nr.18/12.11.2015 (fila 146).

Prin reprezentantul său convenţional Primarul comunei R. a formulat concluzii scrise (filele 179-180).

Examinând actele dosarului instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt:

La data de 1.07.1958 Sfatul Popular R., Raionul Roman a eliberat adeverinţa nr.1033 atestând faptul că U.C. posedă suprafaţa de 0,18 ha pe raza comunei precum şi faptul că părinţii acestuia sunt chiaburi întrucât posedă o moară (filele 86,113,147).

Cu adresa nr.10409/23.07.1962 Sfatul Popular al raionului Roman a înaintat Sfatului Popular al regiunii Bacău, secţiunea Valorificări lucrările de impunere a morilor pentru anul agricol 1962-1963 pe sectoare şi produse, în situaţia ce constituie anexa 1 a acestei adrese figurând la nr.crt.10 U.N. din comuna R. (filele 156-157). Se arată în cuprinsul acestei adrese că „… având în vedere sarcina de plan ce le-a fost repartizată majoritatea morilor particulare au făcut cerere de donarea morilor întreprinderii de industrie locală pentru care s-a întocmit documentaţia respectivă…” şi că „… cei ce nu au făcut cerere de donaţie şi se suspendă autorizaţia de funcţionare odată cu preluarea tuturor morilor particulare urmând…”.

De asemenea, A.N. - S.J.N. au eliberat reclamantei un extras certificat de pe „Situaţia nominală a proprietarilor de mori cu cantitatea de predat şi realizate în perioada 1958-1962” de la Sfatul Popular al Raionului Roman, din anul 1962, situaţie în care la nr.crt. 49 figurează U.N. din comuna R. (filele 166,168).

Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 28.09.1962 de Sfatul Popular al Raionului Roman, Secţiunea Valorificări (filele 85,111) s-a procedat la sigilarea morii proprietatea lui U.N. din comuna R. ca urmare a asigurării deservirii populaţiei prin morile întreprinderii de industrie locală „I.C. F.” şi având în vedere decizia Comitetului Executiv al Sfatului Popular al regiunii Bacău nr.642 prin care se aproba desfăşurarea sarcinii de plan pentru anul agricol 1962-1963.

Deţinerea morii precum şi deţinerea de teren de către U.N. este recunoscută de către autorităţile locale postdecembriste ale comunei R., primăria acestei comune eliberând o adeverinţă, fără număr şi dată de înregistrare potrivit căreia U.C. nu a primit drepturile prevăzute de Legea nr.112/1995 pentru defunctul său tată, U.N., care a deţinut o moară pe teritoriul comunei, în schimb a obţinut drepturile de teren pentru Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000 (fila 87).

Referitor la teren potrivit adresei nr.37427/04.12.2001 emisă de Primăria municipiului Bacău moştenitorii U. au revendicat o suprafaţă de teren situată pe teritoriul comunei R., cererea fiind transmisă primăriei acestei comune (fila 102).

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău a eliberat titlul de proprietate nr.102440/20.10.1993 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 2000 mp teren situat pe teritoriul satului R., comuna R., judeţul Bacău în favoarea lui U.N., în temeiul Legii nr.18/1991 (filele 122-124).

U.E., P.E., U. A., U. I.  şi U.C. sunt fiii şi, respectiv fiica lui U.N. potrivit documentelor de stare civilă şi actelor de identitate depuse la dosar (filele 89-97), toţi având, potrivit certificatului de moştenitor nr.69/29.04.1998 eliberat de B.N.P. G.D. din Roman (filele 112), calitatea de moştenitori ai defunctului U.N., decedat la data de 26.05.1996 potrivit certificatului de deces seria D A nr.069704 eliberat de Consiliul Local Roman la data de 27.05.1996 cu nr.270 (fila 88).

Cu notificarea nr.461/08.11.2001 (filele 103-110) U. N.E., U. N. C., U. N. I., U. N. A. şi P.E. au solicitat prin intermediul executorului judecătoresc C. I. din Bacău acordarea despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr.10/2001 pentru moara şi utilajele acesteia situate în comuna R., judeţul Bacău, bunuri care au aparţinut părinţilor U. M. şi U.N. şi care nu mai există. Cu privire la terenul aferent morii, în suprafaţă de 2.000 mp, s-a arătat în cuprinsul notificării că Primăria R. a eliberat titlu de proprietate pe numele lui U.N.. Toate bunurile vizate de notificare au fost descrise şi evaluate de către moştenitorii lui U.N. cu precizarea că notificarea poartă doar două semnături aparţinând lui U. N. C. şi U. N. E..

Primarul comunei R. a soluţionat notificarea prin Dispoziţia nr.54/17.12.2001 (fila 101) dispunând transmiterea dosarului privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti solicitate de moştenitorii defunctului U. pentru una moară împreună cu utilajele folosite pentru funcţionarea acesteia către Prefectura Bacău, potrivit art.36 din Legea nr.10/2001, reţinând că valoarea estimativă a imobilului solicitat trecută în notificare este de 202.000.000 ROL, urmând ca în ceea ce priveşte evaluarea imobilului să se pronunţe comisia abilitată de lege.

O a doua dispoziţie, cu nr.188 a fost emisă de Primarul comunei R. la data de 29.03.2004, reţinându-se că imobilul solicitat de către U. N. C. şi U. N. E., respectiv o moară, nu poate fi restituită în natură întrucât nu mai există, că valoarea echivalentă a acestei mori, potrivit referatului comisiei interne şi referatului comisiei de evaluare, este de 270 milioane lei (ROL,), stabilindu-se ca măsură reparatorie în echivalent acordarea de despăgubiri băneşti şi dispunându-se transmiterea ofertei de acordare a despăgubirilor băneşti la Prefectura judeţului Bacău, în conformitate cu dispoziţiile art.36 din Legea nr.10/2001 (fila 83).

Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 constituită în cadrul Prefecturii judeţului Bacău a întocmit procesul-verbal nr.3115/22.07.2004 (fila 82) şi a dispus înaintarea documentaţiei către M.F.P. cu adresa nr.3115/22.07.2004 (fila 81), aprobându-se valoarea estimativă stabilită de unitatea deţinătoare la 270.000.000 ROL.

U.E. a decedat la data de 1.08.2004 potrivit certificatului de deces seria DR nr.867352 eliberat de Primăria Roman la data de 12.08.2004 (fila 73).

Potrivit certificatului de moştenitor nr.33/30.03.2005 eliberat de B.N.P. N. A. din mun. Roman, judeţul Neamţ (filele 71,72) U.R. este unica moştenitoare a defunctului U.E.

Cu adresa nr.6964/CC/28.09.2011 A.N.R.P. a restituit Primarului comunei R. întreaga documentaţie în baza căreia a fost emisă Dispoziţia nr.188/29.03.2004 cerând emitentului să precizeze în mod expres în cuprinsul dispoziţiei de propunere de acordare de măsuri reparatorii suprafaţa fiecărei construcţii pentru care înţelege să acorde despăgubiri, motivând soluţia administrativă adoptată, să completeze dosarul cu acte care să descrie suprafaţa construcţiei demolate, anul construirii, materiale folosite la edificare, utilităţi, finisaje ş.a.m.d., documentaţia aferentă dispoziţiei urmând a include acte juridice translative de proprietate care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică, acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii la data preluării abuzive, acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, în cazul exproprierii prevăzute de art.11 din lege fiind suficiente indicarea actului de expropriere şi, eventual, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere. Astfel, s-a semnalat faptul că la dosar nu au fost depuse înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a morii, că nu s-a menţionat care din situaţiile prevăzute la art.2 din legea nr.10/2001 este incidentă în speţă şi că nu a fost explicat motivul pentru care dispoziţia nr.188/29.03.2004 a fost emisă doar în favoarea d-nilor U.E. şi U.C. în condiţiile în care notificarea nr.461/2001 a fost formulată de aceştia şi în numele celorlalţi moştenitori: U. I., U. A. şi P.E. (filele 66-69).

Prin dispoziţia nr.64/02.02.2015 Primarul comunei R. a respins notificarea nr.461/2001 privind acordarea de despăgubiri atât în natură cât şi în bani pe motiv că moştenitorii nu fac dovada proprietăţii, exproprierii sau preluării abuzive, revocând, totodată, prevederile Dispoziţiei nr.188/29.03.2004 (fila 44).

Dispoziţia a fost comunicată potrivit dovezilor de comunicare ataşate la dosar (filele 45-50).

Primăria comunei R. a formulat adrese în data de 20.10.2011 şi apoi în data de 03.02.2014 (filele 32,51-66) prin care a solicitat reclamanţilor să completeze dosarul cu acte din care să rezulte:

-suprafaţa construcţiei demolate, anul construirii, materiale folosite la edificare, utilităţi, finisaje;

-certificate de stare civilă pentru toţi moştenitorii, buletine, cărţi de identitate, certificate de moştenitor din care să reiasă calitatea de persoană îndreptăţită conform legii;

-acte din care să reiasă dovada preluării abuzive a morii.

Dispoziţii legale incidente:

LEGE Nr. 10 din  8 februarie 2001, Republicată, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

Art. 1

(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.

(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.

…

Art. 2

(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:

…

d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;

…

h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare;

i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.

Art. 6 alin.(1) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial  nr. 448 din 24 noiembrie 1998:

Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

Art. 3

Sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:

a)persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

...

Art. 4:

(1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.

(3) Succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.

(4) De cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.

Art. 6

(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.

…

Art. 7

(1)De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.

…

(2) Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege.

…

Art. 10

(1) În situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

…

(8) Valoarea corespunzătoare a construcţiilor preluate în mod abuziv şi demolate se stabileşte potrivit valorii de piaţă de la data soluţionării notificării, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare în funcţie de volumul de informaţii puse la dispoziţia evaluatorului.

…

Art.21

…

(4) În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.

…

Art. 23

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării.

Notă. Potrivit art. 22 din Legea nr.10/2001 în forma sa în vigoare la data emiterii Dispoziţiei nr.188/29.03.2004

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 25 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 24

(1) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

Art. 25

(1) În termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

…

Art. 26

(1) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.

…

H.G. nr. 614/27.06.2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al nr. 379 din 11 iulie 2001:

Art. 9

(1) Potrivit art. 16 şi 18 din lege, situaţiile în care măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură, sunt:

…

b)imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a legii. Fac excepţie imobilele distruse ca urmare a unor calamităţi naturale, situaţie în care nu pot fi acordate nici despăgubiri în echivalent;

…

Art. 12

(1) Pentru declanşarea procedurii de restituire persoana îndreptăţită trebuie să trimită persoanei juridice deţinătoare o notificare prin executorul judecătoresc, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Notificarea trebuie să cuprindă elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, a persoanei notificate, denumirea şi adresa exactă a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimativă a acestuia.

…

(4) În cazul în care imobilul a fost demolat sau unitatea deţinătoare nu este cunoscută, notificarea se trimite primăriei în a cărei rază teritorială s-a aflat sau se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului Bucureşti, potrivit art. 26 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din lege.

…

Art. 13

De regulă notificarea este însoţită de actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moştenitorilor sau asociaţilor, şi de acte care atestă aceste calităţi. În cazul în care persoana îndreptăţită nu dispune de aceste acte în momentul notificării ele pot fi depuse în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a legii.

Art. 14

(1) În cazurile în care legea prevede posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti, iar persoana îndreptăţită optează pentru această măsură reparatorie, notificarea se depune la prefectura în a cărei rază teritorială se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, în termenul şi în condiţiile reglementate de art. 21 din lege.

(2) Potrivit art. 36 alin. (3) din lege, la prefecturi se centralizează şi ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti făcute de unităţile deţinătoare în situaţia în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă sau nu a fost aprobată.

Art. 15

În termen de 60 de zile de la primirea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare, dacă acestea nu s-au depus o dată cu notificarea, unitatea notificată este obligată să se pronunţe prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură sau prin echivalent, prezentând persoanei îndreptăţite o ofertă corespunzătoare valorii imobilului.

Art. 16

(1) Pentru evaluarea cât mai corectă a despăgubirilor ce urmează să se acorde persoanelor care intră sub incidenţa legii, la prefecturi se vor organiza comisii constituite din personal din cadrul prefecturilor, direcţiei generale a finanţelor publice, aparatului propriu al consiliilor judeţene, Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi al inspecţiei judeţene de construcţii. Este necesar ca personalul desemnat de prefecţi să realizeze primirea şi centralizarea notificărilor şi a ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti să fie foarte bine instruit şi să cunoască dispoziţiile legii, inclusiv situaţiile concrete în care legea prevede posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti.

…

(4) Comisiile au următoarele atribuţii principale:

a) primesc notificările depuse prin intermediul executorului judecătoresc, prin care persoanele îndreptăţite solicită acordarea de despăgubiri băneşti, precum şi ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti pentru situaţiile concrete în care legea prevede această măsură reparatorie;

b) verifică dacă actele depuse sunt cele stabilite de lege, le înregistrează într-un registru special şi formează un dosar distinct pentru fiecare caz;

c) convoacă persoanele îndreptăţite, precum şi orice alte persoane în vederea clarificării unor situaţii şi pentru determinarea valorii imobilelor a căror restituire se solicită;

d) consemnează rezultatul evaluării într-un proces-verbal semnat de membrii comisiei şi menţionează în mod expres eventualele obiecţii;

e) trimit, potrivit art. 37 din lege, Ministerului Finanţelor Publice centralizatoarele, împreună cu materialele primite de la persoanele îndreptăţite.

Art. 17

În aplicarea art. 36 din lege, în cazul în care nu se poate stabili o valoare estimativă cu care părţile să fie de acord, evaluarea imobilelor se va face de către experţi atestaţi potrivit legii, la cererea persoanelor îndreptăţite.

H.G. nr.614/2001 a fost abrogată prin art.3 al H.G. nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 publicată în Monitorul oficial  nr. 227 din  3 aprilie 2007, cu modificările ulterioare

Potrivit dispoziţiilor cuprinse în acest act normativ:

Capitolului 1

…

e) sarcina probei proprietăţii, a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive şi a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) şi ale art. 23 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluţionarea notificării se va face în funcţie şi de acest element - faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă;

pct.3.1.

 Formularea persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) din lege, are semnificaţia că în cadrul procedurii administrative, sarcina probei deţinerii proprietăţii incumbă persoanei care pretinde dreptul (potrivit principiului actori incumbit probatio).

pct.23.1.

Prin acte doveditoare se înţelege:

a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deţinerea proprietăţii de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărţeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcţiuni şi la interzicerea construirii fără autorizare şi în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri şi altele asemenea);

b) actele juridice care atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate, testament însoţit de certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor);

c) orice acte juridice sau susţineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere şi, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;

d) orice acte juridice care atestă deţinerea proprietăţii de către persoana îndreptăţită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparţinea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

e) în cazul în care construcţia a fost demolată, orice act juridic care descrie construcţia demolată;

f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptăţită înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii sale;

g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptăţită înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale;

h) declaraţii notariale date de persoana care se pretinde îndreptăţită, pe propria răspundere, şi care sunt solicitate de unitatea deţinătoare sau de entitatea învestită cu soluţionarea notificării în scopul fundamentării deciziei.

23.4. În cazuri deosebite se pot solicita şi declaraţii notariale date de persoane în viaţă, care atestă anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat şi care pot contribui la fundamentarea deciziei.

La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17 mai 2013.

Potrivit Art.I pct.8 din Legea nr. 368 din 18 decembrie 2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România publicată în Monitorul Oficial nr. 819 din 21 decembrie 2013

La articolul 32, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"ART. 32

(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale."

Potrivit Primului Protocol Adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale:

Art.1 Protecţia proprietăţii

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.

Soluţia instanţei

Înscrisurile depuse odată cu notificarea înregistrată la BEJ C. I. sub nr.461/2001, înscrisuri ce au făcut parte din documentaţia în baza căreia Primăria comunei R., judeţul Bacău a emis Dispoziţiile nr.54/17.12.2001, nr.188/29.03.2004 şi nr.64/02.02.2015, cea din urmă fiind contestată în prezenta cauză, fac dovada împrejurării că:

1.U.N. a avut în proprietate o moară situată în comuna R. aflată în circumscripţia administrativă a regiunii Roman, actualmente a judeţului Bacău, în acest sens fiind depusă adeverinţa nr.1033/01.07.1958 eliberată de Sfatul Popular R., Raionul Bacău (fila 86); acest înscris a fost depus la dosarul administrativ fiind menţionat de raportul de analiză şi evaluare nr.744/10.03.2004 (fila 84);

2.asupra morii deţinute în mod legal de către U.N.  s-a aplicat măsura sigiliului prin procesul-verbal încheiat la data de 28.09.1992 (fila 85), măsură dispusă în cadrul planului amplu de sigilare a tuturor morilor particulare, plan ce urmărea asigurarea deservirii populaţiei prin morile întreprinderii de industrie locală „I.C.F.”; acest document face o triplă dovadă în cauză: aceea a deţinerii legale a bunului, nemenţionându-se în cuprinsul procesului-verbal că moara ar fi fost sigilată ca urmare a faptului că deţinătorul său nu ar fi fost şi titularul dreptului de proprietate şi că ar fi intrat, deci, în mod abuziv, în posesia morii (art.24 din Legea nr.10/2001), aceea a preluării bunului, măsura având drept efect indisponibilizarea morii întrucât aplicarea sigiliului nu mai dădea nici un drept proprietarului de a dispune de prerogativele dreptului său precum şi aceea a caracterului abuziv al bunului, planul de sigilare a tuturor morilor particulare înscriindu-se în registrul de manevre efectuate de regimul comunist care urmărea nu doar anihilarea iniţiativelor particulare în domeniul comerţului,industriei etc dar şi preluarea bunurilor deţinute de „chiaburi”, pretins dobândite prin exploatarea oamenilor muncii (în acest sens fiind redactată şi adeverinţa nr.1033/1.07.1958, mai-sus referită); sub acest aspect, al preluării abuzive, împrejurarea că terenul aferent morii a fost restituit lui U.N. în procedura instituită de Legea nr.18/1991 coroborată cu lipsa oricărei dovezi care să ateste restituirea morii către proprietarul său ori către succesorii acestuia înainte de demolare reprezenta o prezumţie relativă de preluare abuzivă, fiind, deci, incidente dispoziţiile art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr.10/2001;

3.certificatele de stare civilă, certificatele de moștenitor depuse la dosarul administrativ fac dovada împrejurării că reclamanta U.R., în calitate de unică moştenitoare a defunctului U.E. (filele 71,72), este succesoarea defunctului U.N. şi, deci, persoană îndreptăţită în sensul art.3 şi 4 din Legea nr.10/2001, această calitate nefiind contestată de pârât şi neconstituind motiv de respingere a notificării, Dispoziţia 64/02.02.2015 referindu-se exclusiv la împrejurarea că notificatorii nu au făcut dovada preluării abuzive a morii; chiar dacă Dispoziţia nr.188/29.03.2004 se referă doar la U. N. C. şi U. N. E., această împrejurare nu reprezenta un motiv pentru restituirea documentaţiei de către A.N.R.P. întrucât privea raporturile dintre notificatori, persoanele interesate urmând a formula contestaţie pentru a invoca şi dovedi existenţa mandatului dat celor doi semnatari ai notificării nr.461/8.11.2011;

4.referitor la valoarea construcţiei preluate în mod abuziv şi demolate de autorităţile statului, se observă că reclamanta a făcut dovada demersurilor efectuate în vederea obţinerii de informaţii referitoare la dreptul de proprietate al defunctului U.N. asupra morii precum şi la suprafaţa construcţiei, anul construirii, materialele folosite la edificare, utilităţile şi finisajele avute, bunurile mobile care se găseau în moară la data preluării, data preluării abuzive şi data demolării de instituţia care a exploatat moara de la preluare şi până la demolare, prin cereri adresate D.J.A.N. Neamţ şi Bacău precum şi S.A.N.I.C. Bucureşti (filele 125-140,155-159).

Potrivit declaraţiilor date de C.G., şi A.E., declaraţii autentificate sub nr.1547 şi 1548 la data de 11.11.2015 de B.N.P. B. A.-H. din Bacău (filele 141-144) U.N. din comuna R., raionul Roman, regiunea Bacău a deţinut între anii 1950 şi 1962 o moară construită din chirpici, situată la marginea satului R., la şoseaua care ducea spre Valea Mare - Bacău, moara fiind confiscată în toamna anului 1962 de către comunişti şi dată în exploatare întreprinderii industriale locale I., administrator fiind V.V.

5.dispoziţiile Legii nr.368/2013 nu pot fi incidente în prezenta cauză, aplicarea acestora echivalând cu o atingere gravă adusă dreptului de proprietate al reclamantei, protejat de dispoziţiile art.1 din Primul Protocol adiţional la CEDO întrucât la data emiterii Dispoziţiei nr.188/29.03.2004 erau în vigoare dispoziţiile HG 614/2001 care nu impuneau notificatorilor termene de decădere iar documentaţia transmisă de autorităţile locale (Primăria comunei R., judeţul Bacău, Prefectura judeţului Bacău) a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor acestui act normativ;faptul că între data transmiterii dosarului de către Prefectura judeţului Bacău – iulie 2004 şi analiza efectuată de autorităţile competente centrale, în speţă A.N.R.P., în septembrie 2011 au trecut mai bine de 7 ani, interval de timp în care legislaţia referitoare la restituirea proprietăţilor preluate în mod abuziv de către regimul de stat comunist, nu le poate fi imputat decât autorităţilor care erau, ele însele, ţinute de respectarea termenelor stabilite de Legea nr.10/2001 de soluţionare a notificărilor.

în consecinţă, constatând că Dispoziţia nr.64/02.02.2015 este nelegală instanţa va admite acţiunea şi va dispune anularea acestei dispoziţii cu consecinţa menţinerii actului administrativ anterior, respectiv Dispoziţia nr.188/29.03.2004 emisă de Primăria comunei R., judeţul Bacău.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art. instanţa va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat, achitat cu chitanţa nr.103/26.10.2015 (fila 177).

Domenii speta

Spete similare