Contestaţie decizie pensionare

Sentinţă civilă 304 din 11.03.2016


Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2015, sub nr. 1789/110/2015, pe rolul Tribunalului Bacău, contestatorul B.S. a chemat în judecată C.J.P. Bacău şi C.C.C. din subordinea C.N.P.P., contestând Hotărârea nr. 10759/06.04.2015 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună admiterea cererii de înscrierii la pensie pentru limită de vârstă.

În motivarea acţiunii contestatorul a arătat că prin cererea 11771/08.06.2012 a solicitat pensie pentru limită de vârstă. Cererea i-a fost respinsă deoarece perioada cât a lucrat ca lăcătuş mecanic la M.U. Bacău nu a fost valorificată în grupa a II-a. A urmat procedura legală de contestate deoarece perioadele 08.03.1676-03.12.1984, 22.02.1985-14.10.1993, 17.01.1994-14.03.1999 i s-au valorificat în condiţii normale nefiind îndeplinite cerinţele de la poz. 160, anexa 2 din Ordinul 50/1990, deşi a lucrat în condiţii de muncă nocive, grele şi periculoase, situaţie dovedită cu adeverinţa emisă de angajator.

Contestatorul consideră că este discriminat de celelalte persoane care lucrează în condiţii nocive, grele şi periculoase doar pentru că rezultatul finit al muncii întru-un caz e material de construcţii iar al altuia este un utilaj.

A anexat contestaţiei Hotărârea 10759/06.04.2015, ADEVERINŢA 9488/19.10.1999, copie după carnetul de muncă seria A.H. nr. 687368,  Decizia R 11771/06.07.2012, Decizia 213910/14.03.2013(filele 9-34).

Contestatorul a fost reprezentat de av. F.V.  potrivit împuternicirii avocaţiale Seria BC/287232/2015 aflată la fila 7 dosar.

Potrivit art. 157 din Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice cererile în faţa instanţelor de judecată având ca obiect drepturi sau obligaţii de asigurări sociale, sunt scutite de taxă de timbru.

C.J.P. Bacău a formulat întâmpinare (filele 39-42) solicitând respingerea acţiunii ca fiind nefondată, arătând, în esenţă, că prin decizia la care face referire reclamantul s-a respins cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă deoarece la data de 08.06.2012 nu erau îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru obţinerea pensiei de limită de vârstă. Prin cererea 14240/10.12.2012 reclamantul a solicitat pensie anticipată, aceasta fiind stabilită prin Decizia 213510/14.03.2013.

Activitatea desfăşurată de reclamant nu poate fi încadrat în grupa a II-a de muncă pe temeiul indicat în adeverinţă, pct. 160 din Ordinul 50/1990, deoarece se referă la locurile de muncă din cadrul întreprinderilor aparţinând industriei materialelor de construcţii iar angajatorul la care contestatorul şi-a desfăşurat activitatea are alt obiect de activitate respectiv fabricarea maşinilor unelte, activitatea contestatorului fiind de lăcătuş.

 Pct. 160 din anexa 2 se refera la " personalul de la locurile de muncă sau activităţile cu condiţii de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderile din industria materialelor de construcţii (hale sau poligoane de prefabricate din beton şi beton celular, linii tehnologice de fabricare a ipsosului, gipsului, produselor ceramice, agrocalcarului şi dolomitei, materialelor de zidărie, dalelor mozaicate, ateliere de tâmplărie-modelarie-chituire, executarea de carcase şi confecţii metalice precum şi activitatea manuală de încărcări-descărcări şi manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite şi combustibililor, nu şi pentru activităţile în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, fiind neconcordanţe ce vizează atât funcţia cât şi locurile de muncă efective pentru care legiuitorul a permis încadrarea în grupa a II-a de muncă.

Pârâta a solicitat proba cu înscrisurile pe care le-a ataşat întâmpinării (filele 43-75).

În drept au mai fost invocate dispoziţiile Legii 263/2010.

Urmare a adresei instanţei SC W. Bacău a comunicat la dosar, la data de 02.03.2016, înscrisurile de la filele 99-105 din care rezultă modul cum au fost efectuate încadrările locurilor de muncă în grupa a II-a în funcţie de condiţiile de lucru.

Analizând contestaţia de faţă prin prisma motivelor formulate, instanţa reţine următoarele:

Contestatorul a solicitat pensionarea prin cererea 11771/08.06.2012 (fila 55 dosar) depusă la C.J.P. Bacău, la aceasta anexând acte doveditoare respectiv: acte de stare civilă, adeverinţele 283/25.04.2012, 2061/28.056.2012, 284/25.04.2012, 2062/28.05.2012 şi carnet de muncă. Aceste înscrisuri au fost depuse de intimată la dosarul de faţă.

Angajatorul reclamantului a depus şi alte înscrisuri însoţite de adresa 272/29.02.2016, respectiv: adresa 9124/13.09.1999 (fila 100), adresa 61420 din 16.09.1999 (fila 101), anexa la Contractul colectiv de muncă nr. 1823/08.04.1999 (fila 102), Decizia 204/29.09.1999 (fila 103), anexa 2 la Decizia 204 din 29.09.1999 (filele 104-105).

Intimata a respins, prin Decizia R 11771/06.07.2012, înscrierea contestatorului la pensie de limită de vârstă deoarece nu a luat în considerare înscrierea din adeverinţa 284/25.04.2012 (fila 56) emisă de  către angajatorul, S.C. W. S.A din care rezultă că locul de muncă şi activitatea de lăcătuş pe care acesta a desfăşurat-o au fost încadrate în grupa a II-a de muncă în conformitate cu Ordinul 50 din anul 1990, anexa 2 pct. 160. 

Decizia de pensie a fost contestată la C.C.C. din subordinea CNPP, potrivit art. 149 alin 1 din Legea 263/2010, privind sistemul de pensii publice, fiind emisă Hotărârea 10759/06.04.2015 (filele 43-46).

Pe fondul cauzei instanţa va avea în vedere că potrivit pct. 6 din Ordinul 50/1990 nominalizarea persoanelor care s-au încadrat în grupele I şi II de munca s-a făcut de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de munca concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.) .

În cazul contestatorului activitatea de lăcătuş prestată de acesta în perioadele 08.03.1676-03.12.1984, 22.02.1985-14.10.1993, 17.01.1994-14.03.1999 a fost încadrată în grupa a II-a de muncă aşa cum rezultă din listele anexă la Decizia 204/29.09.1999 (fila 105), adeverinţele nr. 284/25.04.2012 (fila 56) şi 9488/19.101999 (fila 13) emise de S.C. W. S.A.

Dispoziţiile legale privind încadrarea locurilor de munca in grupa a II-a de munca nu fac nici o distincţie intre diferitele categorii de salariaţi, condiţia necesara pentru ca activitatea acestora sa fie încadrata in grupa a II-a de munca este ca personalul sa fi lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, in mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidaţii, gaze toxice, radiaţii,vapori de lacuri sau vopsele.

Interpretarea Casei de Pensii privind poziţia nr. 160 din anexa 2 de la Ordinul 50/1990 este formalistă atât timp cât condiţiile de desfăşurare a activităţii de la locul de muncă al contestatorului sunt identice cu cele din cadrul întreprinderilor din industria materialelor de construcţii, chiar dacă societatea la care a fost angajat contestatorul nu aparţine de această industrie, în cuprinsul acestui punct fiind enumerate şi locurile de muncă cu temperaturi ridicate, mediu cu pulberi diverse, zgomot, trepidaţii, vapori, între activităţile prevăzute expres în textul legal menţionat fiind inserată şi executarea de carcase şi confecţii metalice.

Potrivit art. 158 alin. (1) din Legea 263/2010, privind sistemul public de pensii,  perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite.

C.P.B. în mod nelegal a considerat că înscrierea din adeverinţa 284/25.04.2012 nu era o dovada corectă că activitatea contestatorului a fost încadrata în grupa a II-a de muncă. În ceea ce priveşte încadrarea activităţii contestatorului în dispoziţiile legale invocate prin adeverinţa 284/25.04.2012 emisă de S.C. W. S.A., ca temei al grupei de muncă recunoscute, instanţa reţine că, în conformitate cu art. 4 al Ordinului citat anterior, dar şi cu cele de ala art. 124 şi următoarele din HG 257/2011, angajatorul era singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise, şi numai prin invocarea şi admiterea unor acţiuni privind anularea acestor înscrieri se putea aprecia în sensul în care a făcut-o CJP Bacău.

Înscrierea din adeverinţa 284/25.04.2012 se susţine şi prin documente verificabile privind încadrarea efectivă în grupa a II-a de muncă ca urmare a unei adrese emise de Oficiul de pensii din subordinea DGMPS Bacău al cărei continuator este C.J.P. Bacău de la 01 aprilie 2001 (fila 101).

Potrivit art. 1 din OUG 96/2001 controlul contribuţiilor de asigurări sociale s-a exercitat de organele de control proprii ale Casei CNPAS, şi ale caselor teritoriale de pensii, în colaborare cu organele M.F.P., modalitatea de colaborare stabilindu-se prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului finanţelor publice, după 2003 efectuându-se  de organele M.F.P., potrivit art. 27 din Ordonanţa 86/2003.

 În atare situaţie, instanţa apreciază că intimata, C.J.P. Bacău nu puteau interveni în verificarea conformităţii datelor din adeverinţa 284/25.04.2012, cu actele normative ce au constituit fundament al încadrării în grupa a II-a de muncă. Cel mult intimata ar fi putut contesta la instanţă valabilitatea adeverinţei emise de angajator în cazul contestatorului şi numai dacă ar fi fost anulată înscrierea ar fi fost îndreptăţită să nu le ia în considerare. În plus încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă precum şi nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercită în condiţiile Ordinului 50/1990.

Faptul că în opinia intimatelor temeiul legal în baza căruia contestatorul a beneficiat de grupa a II-a de muncă este eronat, deoarece pct. 160 nu ar avea legătură cu obiectul de activitate al societăţii angajatoare nu poate constitui motiv de nelegalitate al încadrării în grupa a II-a de muncă, încadrarea în grupe de muncă făcându-se în funcţie de activitatea desfăşurată în fapt de către salariat şi de condiţiile în care acesta a lucrat, pentru încadrare existând şi confirmare din partea O.P.

Neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, în cazul de faţă contribuţiile diferenţiate pentru grupa a II-a de muncă datorate de la intrarea în vigoare a Legii 49/1992, respectiv de la 01.04.1992, echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 şi a Legii 263/2010 ce au fost emise în considerarea atingerii scopului fundamental al respectării principiilor statuate prin acestea, în ceea ce priveşte modul de calcul al cuantumului acestor drepturi (având în vedere că se acordă şi majorare de punctaj pentru perioadele lucrate în grupa I şi a II-a de muncă).

Instanţa va mai avea în vedere că, privitor la obligaţia de a se respecta principiul contributivităţii, s-a pronunţat ICCJ prin RIL-uri care statuează că instanţa este îndrituită să analizeze dacă au fost achitate sau nu contribuţii (Decizia 19/2011 care deşi se referă la acord global consacră faptul că în cazurile în care se constată de către instanţele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, este firesc ca o parte din această contribuţie să revină foştilor salariaţi/asiguraţi care se pensionează), iar în conformitate cu dispoziţiile art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, deciziile pronunţate de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, sunt obligatorii, inclusiv în considerentele acesteia şi nu numai în dispozitiv. Încadrarea locurilor de muncă în grupa a II-a este corelată şi cu obligaţia de constituire şi de plată a cotelor de contribuţii diferenţiate, aspect cu privire la care intimata nu a făcut nici un fel de obiecţii, eventualitatea unor confuzii efectuate angajator în tandem cu predecesorul intimatei (Oficiul de pensii) nu ar fi de natură a înfrânge principiul contributivităţii, consacrat prin Legea 263/2010, prin R.I.L.-uri de către ICCJ şi de CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunţată în cauza Muller c.Austriei,1972 a subliniat faptul că, prin art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţie se garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul asigurărilor sociale reţinând că „acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum” însă statele sunt ţinute să acorde drepturi de asigurări sociale în limita contribuţiilor datorate/suportate.

Împrejurarea că ulterior emiterii deciziei de respingere contestatorul a mai formulat o cerere de pensie anticipată (14240/10.12.2012), finalizată cu Decizia 213510/14.03.2013 nu este de natură a forma convingerea instanţei că nu s-ar putea dispune valorificarea grupei a II-a de muncă din perioadele:  08.03.1976  - 03.12.1984, 22.02.1985 -14.10.1993 şi 17.01.1994 -14.03.1999.

Faţă de cele mai sus arătate instanţa înlătura toate apărările intimatelor, va admite contestaţia şi în consecinţă va anula Hotărârea 10759/06.04.2015 emisă de C.C.C. din subordinea CNPP şi Decizia nr. R 11771/06.07.2012 emisă de C.J.P. Bacău. Va obliga intimata C.J.P. Bacău să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a perioadelor lucrate în grupa a II de muncă în perioadele 08.03.1976  - 03.12.1984, 22.02.1985 -14.10.1993 şi 17.01.1994 -14.03.1999  ca fiind  lucrate în grupa a  II-a de muncă, în procent  de 100% , potrivit adeverinţei 284/25.04.2012. Plata pensiei urmează a se face cu respectarea art. 104 din Legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, în funcţie de data depunerii cererii de pensionare.

În raport de dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură civilă instanţa va obliga intimatele  C.J.P. Bacău şi C.N.P.P. - C.C.C. Bucureşti să plătească contestatorului, în solidar, suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu apărător), potrivit facturii şi chitanţei de la filele 108-109 din dosar.