Minori

Prin sentința civilă nr. 2987/2015, s-a respins cererea formulată de reclamanta  M.E.O. în contradictoriu cu pârâtul B.D. pentru stabilire locuință minor.

S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul B.D., s-a stabilit locuința minorului B.R.A. , alături de pârâtul reclamant B.D. domiciliat în municipiul Bacău.

S-a stabilit ca reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant în favoarea minorului o pensie lunară în procent de 25% din venitul net realizat începând cu data introducerii acțiunii, 14.01.2014 și până la majorat.

S-au compensat cheltuielile de judecată.

În motivare, s-a reținut:

Prin cererea înregistrată sub nr.  2586/180/2014 pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta M.E.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul  B.D.: modificarea măsurilor luate cu privire la minorul B.R.A., respectiv stabilirea locuinţei minorului alături de reclamantă în Istanbul, Turcia .

Cererea  a fost  legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 6 lei RON şi timbru judiciar  de 0,30 lei RON.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esenţă că  în fapt prin sentinţa civilă nr. 42 din 13.03.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15400/180/2011 s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor prin acordul acestora. S- a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul B.R.A.,  să fie exercitată în comun de ambii părinţi. Tot prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit domiciliul minorului la reclamantă în Bacău, reclamanta arată că este cadru didactic, profesor de limba engleză şi în această calitate, la sfârşitul anului 2012 i s-a oferit posibilitatea să lucreze şi să se perfecţioneze la o instituţie şcolară din Istanbul, Turcia. A dori foarte mult ca minorul B.R.A. să o însoţească şi să locuiască temporar alătur de ea, dar pârâtul a refuzat în mod categoric. Prin sentinţa civilă nr. 597/24.01.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 16829/180/2012 a solicitat suplinirea consimţământului pârâtului pentru a putea face această deplasare cu fiul său, dar instanţa de judecată a decis respingerea acţiunii.  Arată că anul trecut i s-a oferit din nou şansa să lucreze şi să urmeze cursuri de pregătire profesională la Universitatea de stat din Istanbul, Turcia şi a revenit cu rugămintea către tatăl minorului de a permite acestuia din urmă să o însoţească. Ca şi anterior a refuzat categoric. S-a oferit să îi plătească un bilet de avion dus-întors Bucureşti-Istanbul pentru a putea să îl viziteze pe minor atunci când va dori, să îl aducă pe minor în vară în vacanţă, să aibă legături telefonice şi pe skype oricând doreşte.

Având în vedere că această oportunitate profesională este  improbabil să mai apară în viitorul apropiat, a decis să lucreze la Universitatea M. din Istanbul şi să îşi mute termporar domiciliul în Istanbul. A obţinut permis de şedere în acestă ţară şi a închiriat o locuinţă potrivită pentru nevoiele reclamantei şi a minorului.

A făcut demersurile necesare ca minorul să nu întrerupă şcolarizarea şi a căutat o instituţie scolară adecvată, unde minorul va continua să înveţe. Face precizarea că minorul este acceptat la şcoală, dar ca şi în România, înscrierea efectivă a acestuia la această institutie de învăţământ se realizează efectiv prin prezentarea foii matricole şi a minorului. A comunicat acest aspect pârâtului şi a încercat să lămurească toate aspectele juridice legate de domiciliul minorului, de programul de vizitarea al acestuia şi de cheltuielile necesare creşterii şi educării acestuia, dar nu a ajuns la nici un rezultat.

Odată cu începerea anului universitar, în luna octombrie 2013 a fost nevoită să se prezinte la noul loc de muncă  şi a lăsat minorul în grija tatălui, pentru ca tatăl nu a fost de acord să facă paşaport minorului. Pârâtul şi-a luat angajamentul să îi permită păstrarea legăturii cu minorul prin mijloace tehnice, telefon, internet, apeluri skype zilnice, dar acest lucru nu s-a întâmplat. De când a plecat, pârâtul a refuzat să instaleze minorului pe calculator programul gratuit skype pentru a putea vorbi cu el, i-a dat o cameră video care nu necesită instalare pe calculator, dar  a folosit-o o singură dată fără sonor pentru a nu putea vorbi cu fiul meu. Mai mult decât atât, în toată această perioadă, pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a-i extinde minorului interesul şi către alte activităţi decât cele strict şcolare. În plus, pârâtul nu s-a implicat în dezvoltarea relaţiei cu minorul, prin activităţi derulate împreună precum plimbări, vizite la spectacole de teatru, film etc, nu face călătorii cu acesta. Reclamanta plăteşte din străinătate abonamentul lunar al minorului la B.I., unde pârâtul îl duce sporadic, în funcţie de timpul său liber. Minorul are 8 ani şi până acum 4 luni a crescut în permanent cu reclamanta, ea s-a ocupat de creşterea şi educarea lui. La această vârstă, mama are o relaţie funcţională cu copilul, în timp ce tatăl are o funcţie socială. Despărţirea copilului mic de mamă pe o perioadă lungă este traumatizantă şi creează sentimentul instabilităţii. Aceasta are o relaţie foarte bună cu fiul său şi nu doreşte ca schimbarea reşedinţei  sale să conducă la despărţirea de fiul său. Cu cât copilul este mai mic, cu atât îi este mai uşor să se adapteze unui mediu nou, unei culturi noi pentru că el se află la vârsta la care asimilează foarte uşor cunoştinţe noi şi leagă relaţii de prietenie mult mai uşor decât un adult.

Alături de reclamantă, minorul va avea parte de o evoluție mai bună, prin prisma programei educaţionale pe care o va urma la şcoală, cât şi prin faptul că va descoperi un mediu intercultural, atractiv, cu provocări intelectuale şi nu numai. Istanbul este una dintre metropolele cele mai încărcate de istorie din Europa.

În drept a invocat art. 403,496,497 C.civil.

În probaţiune reclamanta a înscrisuri, depunând acte de stare civilă, certificat de naştere, sentinţa civilă nr. 42/2012, permis de şedere, contract de închiriere, adeverinţă de la rectoratul Univeritătii Istanbul M., adresă de la Şcoala primară şi grădiniţa privată , Turcia, proces verbal nr. 3/06.02.2014.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea cauţiunii promovate de reclamanta M.O. şi obligarea acesteia la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 25% din veniturile obţinute.

În motivarea întâmpinării şi cererii reconvenţionale acesta a arătat că solicită ca domiciliul minorului B.R.A. sa fie stabilit la domiciliul său în mun. Bacău,  şi obligarea reclamantei M.E.O. la plata unei pensii întreţinere în favoarea minorului in cuantum de 25% din veniturile obţinute.

În fapt M.E.O. a fost soţia sa si prin sentinţa nr. 42 din 13.03.2013 instanţa a pronunţat divorţul dintre ei iar domiciliul minorului a fost stabilit la domiciliul mamei, autoritatea părinteasca să fie exercitata de ambii părinţi, el fiind obligat la plata unei pensii de întretinere. Totodată a fost stabilit un program de vizitare a minorului. Reclamanta M.E.O., l-a impiedicat sistematic si cu înverşunare să aibă  legaturi cu fiul său, provocând astfel suferinţa luil si familiei sale, dar mai ales fiului sau care l-a folosit ca pe o unealta implicandu-l efectiv in disputele lor.

A incercat pe toate căile sa păstreze o relaţie cu fiul său  insă de fiecare data se lovea de răutatea reclamantei care făcea presiuni asupra copilului astfel incat acesta să aibă un comportament respingător faţă de el. Am fost astfel nevoit sa-l viziteze la şcoală, în pauze (anexez caracterizare şcolara din anul şcolar 2012-2013 de unde rezulta că-şi vizita copilul la şcoală), evitând expunerea emoţională a acestuia deoarece în prezenta mamei avea un altfel de comportament şi cerea mereu din priviri acordul său, aprobarea ei în a face sau a spune ceva. Când nu era prezentă mama lui,  fiul său  avea un comportament firesc si spunea că-si doreşte să se intoarcă  in casa unde a copilărit si sa stea cu ambii parinti.

Urmare a ocupării unui loc de muncă în Turcia, de către reclamantă începând cu anul 2013, minorul a rămas în grija intimatului, data de la care s-a ocupat de cresterea copilului.

Imediat după luarea minorului, a constatat o manifestare violentă în comportamentul copilului, dată  fiind  influența negativă exercitată de către mama asupra copilului vizavi de relațiile cu tatal sau și bunicii paterni.

Pentru remedierea acestei situații, a fost necesară consultarea unui medic specialist.

Ulterior, copilul, a devenit cooperant, fapt ce a determinat obținerea unor rezultate bune la învățătură participând cu succes la concursuri scolare.

Arată că nu este de acord ca fiul său să plece din țară și să-i fie stabilit domiciliul la reședința mamei, în Istambul, deoarece condițiile de creștere și educare sunt ipotetice și incerte, schimbarea fiind una majoră cu implicații emoționale.

Arată că, apelanta are posibilitatea vizitării copilului, a petrecerii vacanțelor cu acesta.

Sub aspect reconventional, solicită instanţei, având in vedere că reclamanta este plecată ţara şi a lăsat copilul in grija sa exclusivă, stabilindu-si reşedinţa in Turcia, are resursele necesare şi disponibilitate totală pentru a-şi asuma răspunderea creşterii, îngrijirii şi educării copilului şi având in vedere toate cele expuse mai sus, sa pronunţe o hotărâre in care sa stabilească domiciliul minorului B.R.A. la domiciliu său, in Bacău şi să oblige reclamanta, M.E.O. sa plătească o pensie de întretinere in favoarea fiului lor in cuantum de 25% din veniturile obţinute.

În susţinerea celor arătate în întâmpinare şi cererea reconvenţională pârâtul reclamant a depus înscrisuri carte de identitate, contract individual de muncă, diplomă magicianul cifrelor, diplomă- premiul II pentru B.R., răspuns de la Şcoala Gimnazială  Bacău, adeverinţă de la C.S.  Bacău, Sentinţa civilă nr. 597/2013, adresă de la D.G.A.S.P.C. Bacău, caracterizare de la Scoala Gimnazială „” Bacău, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2238/10.07.2001.

Reclamanta pârâtă M.O. E. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat în esenţă că de la data promovării acţiunii de divorţ pârâtul reclamant a prezentat diverse adeverinţe de muncă în funcţie de interesul pe care l-a urmări. Pârâtul reclamant face afirmaţii că ar fi dus minorul la şedinţe de terapie psihologică, dar nu indică în ce perioadă, la ce medic şi care au fost constatările medicale. Pe de altă parte, reclamanta, pentru a se asigura de buna dezvoltare sufletească a fiului său, a prezentat băiatul în anul 2012 la d-na dr. A.M.M. care după trei şedinţe a asigurat-o că R. este un copil echilibrat şi nu crede că vor fi probleme în dezvoltarea lui ulterioară.

Pârâtul depune la dosarul cauzei o serie de diplome de merit ale lui R., care atestă participarea la diferite activităţi educaţionale şi sportive. În ceea ce priveşte adeverinţa eliberată de la B.I. Bacău, pârâtul omite să menţioneze că  abonamentul pentru  bazin este achitat de reclamantă prin virament bancar. Faptul că R. este un elev excelent nu este contestat de nimeni. Încă de la începutul şcolarizării, reclamanta arată că s-a ocupat de educaţia acestuia, atât şcolară cât şi extrascolară. Şi în timpul căsătoriei şi după desfacerea căsătoriei acesteia pârâtul reclamant nu a manifestat interes în a face lecţii cu minorul, în a participa la şedinţele cu părinţii sau la alte activităti scolare şi extrascolare în care era implicat minorul. Faptul că R. este un elev excepţional întăreşte şi mai mult ideea că se va adapta foarte bine la sistemul educaţional din Turcia, ajutat fiind şi de îndrumarea sa de mama şi de experientţa didactică. Mai mult, pârâtul reclamant a amintit în repetate rânduri faptul că nu este de acord ca minorul să locuiască împreună cu reclamanta în Turcia, motivând că într-o ţară islamică există un potenţial crescut de conflicte. Situaţia Turciei este mult mai liniştită decât cea din România care se confruntă din ce în ce mai acut cu posibilitatea izbucnirii unui conflict armat la graniţa nord-estică. Pârâtul reclamant nu a încercat niciodată să aplice procedura legală când minorul refuza să meargă cu el, respectiv să apeleze la un executor judecătoresc, care avea competenta să constate acest aspect prin proces verbal şi care, dacă ar fi fost cazul, avea dreptul să anunţe autoritatea tutelară.

Reclamanta a depus în dovedire, înscrisuri scanare facturi şi plăţi, fotografii, certificat de garanţie şi bon fiscal, bilete de la muzeu şi cinema, bonuri fiscale,ordin de plată, facturi.

În cauză  fost audiat minorul, s-a luat interogatoriul pârâtului , s-a luat interogatoriul reclamantei, a fost efectuată anchetă psihosocială atât la domiciliu reclamantei din Turcia cât şi la domiciliul pârâtului, au fost depuse înscrisuri şi au fost audiaţi martorii: B.C. şi S.M.C.

Urmare a analizării întregului material probator, instanța reține:

Cu privire la stabilirea domiciliului minorului

Părţile s-au căsătorit la data de 20.07.2002 iar din căsătoria acestora a rezultat minorul B.R.A., . Căsătoria părţilor a fost desfăcută definitiv prin sentinţa civilă nr 42 din 13 martie 2012 dată de Judecătoria Bacău în dosarul 15400/1802011 astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr 269 din 24.09.2012 dată de Tribunalul Bacău, recursul formulat în cauză fiind respins. Prin sentinţa sus menţionată s-a dispus exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi cu privire la minorul R. A. rezultat din căsătorie şi s-a stabilit domiciliul minorului alături de mamă.

Copilul a locuit alături de mamă până în toamna anului 2013 când aceasta a plecat în Turcia pentru a lucra la o Universitate din Istanbul în calitate de profesor de limbă engleză, aceasta fiind şi specializarea dumneaei. Anterior plecării în Turcia aceasta a lăsat copilul în grija tatălui, pârâtul reclamant B.D., intervenind o modificare în fapt a locuinţei minorului.

Reclamanta a arătat că avea posibilitatea încheierii unui contract de muncă cu această Universitate şi în cursul anului 2012 însă din cauză că i s-a respins cererea având ca obiect suplinire consimţământ pârât pentru a pleca în Turcia împreună cu minorul, a refuzat oferta şi a rămas alături de minor.

Prin prezenta cerere reclamanta a arătat că doreşte să fie stabilită locuinţa minorului alături de ea în Turcia Istanbul unde are actualmente reşedinţa şi unde realizează venituri din muncă şi că pârâtul îi obstrucţionează accesul la legături personale fireşti cu minorul. Reclamanta a mai arătat că minorul ar beneficia de condiţii optime de creştere şi dezvoltare în locuinţa sa şi este înscris la şcoală din Istanbul însă este necesară prezenţa copilului pe teritoriul statului turc pentru a frecventa efectiv cursurile şcolare.

Poziţia pârâtului a fost în sensul respingerii cererii, arătând că nu este de acord ca minorul să plece din România, că se ocupă personal de minor şi acesta este bine integrat în mediul familial şi şcolar , că are posibilităţi financiare pentru a susţine activităţile copilului dar şi că nu se opune ca mama să ia legătura cu minorul şi acesta să menţină legătura şi cu familia mamei mai exact cu bunicii materni, copilul fiind chiar dus la aceştia de mai multe ori.

Din probatoriul administrat rezultă că reclamanta M.O. este angajată legal la secţia engleză de bază din cadrul Ş.S.L.S. din cadrul Universităţii Istanbul M.,că realizează venituri, că deţine un imobil în baza unui contract de închiriere, că păstrează legătura cu minorul şi contribuie la activităţile extraşcolare ale acestuia achitând contravaloarea abonamentului de înot a minorului, ale căror cursuri sunt urmate de minor ( înscrisuri, recunoaştere pârât la interogatoriu).

Din declaraţia martorei S.M.C. rezultă că în perioada în care copilul a locuit alături de mamă aceasta s-a ocupat îndeaproape de copil, au fost aproape nedespărţiţi, copilul a fost implicat în activităţi recreative dar şi de dezvoltare a culturii generale şi programe de dezvoltare personală, a fost instruit în mod deosebit de mama sa acesta terminând primul an de studii cu calificativul FB.

Din declaraţiile martorului B.C. rezultă că şi actualmente copilul aflat în grija tatălui este un copil normal, vesel, pârâtul reclamant este un tată devotat, îşi îngrijeşte cu multă atenţie copilul şi se ocupă de acesta. Martorul a arătat că tatăl a avut şi are în continuare o relaţie deosebită cu copilul, se implică în activităţile specifice vârstei copilului, merge cu acesta în parc, că pârâtul reclamant a fost în vară împreună cu copilul la mare pe litoralul românesc şi a urmat cursurile unei şcoli de vară şi a fost într-o tabără.

Din conţinutul anchetei psihosociale rezultă că minorul locuieşte împreună cu tatăl într-un apartament cu 3 camere situat în Bacău, proprietatea părinţilor pârâtului reclamant, racordat la utilităţi, dotat cu aparatură electrocasnică, mobilat, cu ferestre cu tâmplărie PVC, întreţinut igienico sanitar. Minorul urmează cursurile Şcolii Gimnaziale  din Bacău, fiind bine integrat în colectivul şcolar şi cu rezultate foarte bune la învăţătură. Audiat de instanţă, copilul a arătat că păstrează legătura cu mama, că vorbeşte zilnic la telefon cu aceasta, că are o relaţie foarte bună cu ambii părinţi, că este cel mai bun la matematică din clasă şi că ar dori să rămână în ţară deoarece aici îi sunt rudele, prietenii, colegii.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul reclamant este angajat legal cu contract de muncă şi realizează venituri. Din cele arătate de minor, respectiv că vorbeşte zilnic la telefon cu mama sa rezultă că pârâtul reclamant nu obstrucţionează dreptul mamei de a păstra legături personale fireşti cu minorul R. A. .

Conform art 496 cod civil copilul minor locuieşte la părinţii săi iar dacă  părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.  Alineatul al treilea prevede că în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.

Pe de altă parte Recomandările Comisiei Europene privind Legislaţia Familiei evidenţiate în documentul „Principiile legislaţiei europene privind autoritatea părintească”, prevăd în cuprinsul  Principiului 3:20 (  Locuinţa copilului)că: 

 (1) În cazul în care autoritatea părintească este exercitată în comun, titularii acestora, dacă locuiesc separat, ar trebui să se pună de acord cu privire la persoana cu care va locui copilul.

(2) Copilul poate locui în mod alternativ cu titularii autorităţii părinteşti, fie ca urmare a unui acord aprobat de autoritatea competentă, fie a unei decizii luate de aceasta din urmă. Autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere următorii factori:

 (a) vârsta şi opinia copilului;

 (b) capacitatea şi dorinţa titularilor responsabilităţilor parentale de a colabora unul cu celălalt cu privire la aspectele legate de copil, precum şi situaţia lor personală;

 (c) distanţa dintre locuinţele titularilor autorităţii parentale şi şcoala pe care o frecventează copilul.

Potrivit art 403 C civ, „ În cazul schimbării împrejurărilor , instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririlor părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru din familie (……..)”. 

Reclamanta a arătat că s-a modificat situaţia de fapt în sensul că între timp s-a angajat în Turcia la o Universitate din Instanbul şi solicită ca locuinţa copilului să fie stabilită alături de ea în Turcia.

Practic, atunci când stabileşte locuinţa copilului minor instanţa trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt părinte accesul în locuinţa sa, situaţia locativă a fiecăruia dintre cei doi părinţi, istoricul îngrijirii copilului, dorinţa exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinţei sale la reşedinţa unuia sau altuia dintre părinţi, apropierea locuinţelor fiecăruia dintre cei doi părinţi de şcoală  şi respectiv grădiniţă, concluziile raportului autorităţii tutelare cu privire la locuinţele celor doi părinţi, dorinţa exprimată de fiecare dintre cei doi părinţi cu privire la stabilirea locuinţei minorului la reşedinţa lor.

Din probatoriul administrat în cauză instanţa constată că ambii părinţi sunt ataşaţi de copil, că ambii beneficiază de condiţii optime pentru creşterea şi educarea copilului, că ambii realizează venituri din muncă, că ambii părinţi doresc să se implice în creşterea şi educarea copilului iar locuinţa acestuia să fie stabilită alături de el.

Unitatea şcolară frecventată de minor este situată  în apropierea imobilului apartament în care locuieşte minorul împreună cu tatăl său în prezent.

Minorul şi-a exprimat  dorinţa de a rămâne alături de tată în ţară, deoarece aici îi sunt rudele, prietenii, colegii.

În perioada în care s-a aflat lângă tată acesta a avut o conduită corespunzătore faţă de minor şi faţă de păstrarea legăturilor personale dintre copil şi părintele absent, şi s-a preocupat îndeaproape şi atent de copil însoţindu-l pe acesta la şcoală şi la activităţile extraşcolare , dar şi în concedii, sprjinindu-l şi fiindu-i aproape.

Instanţa reţine că de principiu în momentul în care se stabileşte locuinţa copilului la unul din părinţi este important să se asigure o anume stabilitate şi continuitate copilului din punctul de vedere al condiţiilor de locuire, scopul fiind acela de a se evita desul apel la instanţă  în cazul în care părintele rezident şi-ar schimba frecvent reşedinţa. La acest moment, nevoia de stabilitate nu poate fi asigurată decât lăsând copilul în locuinţa alături de tată.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel de către apelanta M.O.E. pentru nelegalitate și netemeinicie.

Arată că a plecat în Turcia în contextul unei oportunităţi profesionale, care îi oferă atât acesteia, cât şi minorului şansa unei vieţi mai bune. Pe minor l-a lăsat cu pârâtul de nevoie, respectiv ca urmare a refuzului acestuia de a-i da consimţământul pentru a pleca cu minorul: dovadă Sentinţa civilă nr. 597/2013 pronunţată în Dos.civ.nr. 16.829/180/2012 al Judecătoriei Bacău, precum şi poziţia refractară a acestuia, sens în care nici măcar nu a fost dispus la alternativa medierii (a se vedea Procesul-verbal de invitaţie la mediere 3/6.02.2014 (fila 31 dosar fond) şi Procesul-verbal 59/19.03.2014 (fila 121), deşi părinţii sunt datori să coopereze pentru binele minorului.

Coroborând aspectele sus-arătate cu acuzaţiile pe care i le aduce pârâtul în cuprinsul apărărilor sale scrise: nenumărate plângeri penale pe care le-a făcut (filele 59-68), probleme patrimoniale, modul în care ar fi gestionat programul de vizită etc, este evident că prezentul litigiu a reprezentat pentru pârât oportunitatea perfectă de a o sancţiona pentru aspecte care nu au legătură cu locuinţa minorului.

Dintre toate criteriile enumerate de instanţă ca trebuind să fie avute în vedere atunci când stabileşte locuinţa minorului, instanţa a avut în vedere doar 2 şi anume că: l) unitatea şcolară frecventată de minor este situată în apropierea apartamentului în care minorul locuieşte cu tatăl „în prezent”,  respectiv că 2),. minorul şi-a exprimat dorinţa de a rămâne alături de tată ", concluzia instanţei, anume că prin stabilirea locuinţei minorului la tată se asigură nevoia de stabilitate a minorului, fiind în realitate tot o preluare din apărările scrise ale pârâtului.

In esenţă, soluţia primei instanţe ignoră o realitate obiectivă contemporană, extrem de larg răspândită si anume fenomenul emigraţiei forţei de muncă, aspect care presupune ca minorii să-si poată urma părinţii, iar „nevoia de stabilitate" a acestora trebuie să fie analizată prin raportare la o pluralitate de factori şi criterii care ţin de însuşi interesul superior al minorului precum: vârsta minorului, natura relaţiei cu părintele, stabilitatea emoţională, rolul părintelui în viata minorului la o anumită vârstă, condiţiile de locuit, situaţia materială a părintelui, perspectivele şcolare ale minorului sub aspectul facilităţilor  şcolare pe care le oferă sistemul de învăţământ din statul străin, posibilităţile părintelui de a se ocupa de educaţia şi cu deosebire instruirea şcolară a minorului (subsemnata fiind profesor),  criterii pe care instanţa le-a ignorat cu desăvârşire.

În cazul de faţă, instanţa a avut în vedere criteriul proximităţii locuinţei actuale a pârâtului faţă de şcoala unde învaţă minorul - aspect pe care l-a preluat necenzurat tot din apărările scrise ale pârâtului, deşi nu este fundamentat pe nici o probă, în vreme ce în cazul acesteia, instanţa nu a analizat nici măcar într-o frază.  Ancheta socială de la reşedinţa apelantei (filele 82-92 dosar de fond), anexa cu planşele foto (fila 93) rămânând capsată în plic închis, nici Adresa de la filele 27-30 (dosar de fond) care prezintă programa şcolară de la unitatea de învăţământ unde a făcut demersuri pentru ca minorul să înveţe la Istanbul (aspecte care ţineau de analiza „situaţiei personale a părinţilor" potrivit aceluiaşi Principiu 3.20 - ort. 2, lit. b) indicat de instanţă.

 Analizând înscrisurile de la filele 27-30, 82-92 dosar, se poate observa că apelanta  dispune  de o locuinţă care oferă condiţii corespunzătoare de locuit: „trai organizat, pentru o viaţă de familie", iar programa şcolară este de natură să ofere minorului o dezvoltare pluridisciplinară.

De asemenea, instanţa de fond a ignorat faptul că apelanta  este cadru

didactic, respectiv profesor, astfel încât dispune de resursele profesionale şi

pedagogice de a se ocupa de instruirea şcolară a minorului şi de adaptarea şcolară a acestuia, aşa cum s-a întâmplat şi cât a fost în ţară (aşa cum rezultă din depoziţia martorei Sângeap).

Mai mult, la filele 23-24 dosar, apelanta a prezentat Programul/orarul acesteia săptămânal, care atestă un program flexibil, care îi permite să petreacă timpul cu minorul şi să se implice în instruirea acestuia.

Nu în ultimul rând, sub aspectul veniturilor, instanţa a reţinut în mod

incorect că „ambele părţi realizează venituri din muncă ", respectiv că pârâtul ar

lucra legal în contextul în care la fila 45 dosar de fond acesta a prezentat un

Contract individual de muncă întocmit pro causa: 1) numărul de înregistrare este

dat exclusiv de angajator, dar nu s-a prezentat şi dovada înregistrării la I.,

respectiv în sistemul R., care 2) a fost încheiat chiar în timpul prezentului litigiu, şi 3) este un contract de muncă vizând o perioadă de probă, care expirase deja la data soluţionării acţiunii, aspecte care pun semnul întrebării posibilităţile materiale ale pârâtului.

Referitor la obligația privind pensia de întreținere arată că s-a ocupat de minor prestând întreținerea în natură, pârâtul nu a făcut dovada că ar avea un loc de muncă.

Instanța a ignorat natura relației apelantei cu minorul, situație aratată de pârâta S.C., filele 48-49.

Instanța nu a analizat dorința minorului de a rămâne alături de mama, în raport de vârstă, gR.l de maturitate, starea conflictuală dintre părți.

Intimatul este preocupat de aspectele patrimoniale ale partajului, situație ce rezultă din răspunsurile date la interogatoriul luat, filele 135-136 dosar instanță de prim grad.

Arată că, pârâtul nu este de acord ca minorul să călătorească nicăieri înafara României, alături de apelantă, are prejudecăți socio-religioase.

Arată că și în situația pârâtului exista posibila schimare de domiciliu, context în care sirul litigiilor legate de schimbarea de domiciliu vor fi frecvente.

Motivarea instantei nu are suport probatoriu, functie de care instanța a evaluat interesul superior la copilului.

Prin întâmpinarea depusă, s-a solicitat respingerea apelului, întrucât motivul real al plecării intimatei în Turcia este relația sa cu un cetățean turc, motiv pentru care căsătoria a fost desfăcută.

Arată că Turcia nu este un loc bun pentru un copil, aceasta fiind zguduită de proteste împotriva conducatorului său, având o dictatură pro-radical islamică, în prezent găzduiește 2.000.000 de refugiați  din zonele de conflict.

Sistemul de învățământ este altul, minorul trebuind să învețe georgrafia și istoria turcă, urmând a obține o diplomă nerecunoscută în Uniunea Europeană.

Apelanta a dorit sa plece în Turcia în situația în care avea un loc de muncă în țară, ulterior, postul acesteia fiind blocat datorită hotărârii luate.

Arată că a avut disponibilitatea de colaborare cu apelanta, cumpărând o masina utila pentru a duce copilul la scoala si alte activitati extrascoalare. Ulterior aceasta a fost luată de apelantă.

Prin răspunsul la întâmpinare se dezvoltă argumentele arătate în susținerea motivelor de apel.

În apel s-au depus bonuri cumpărături, facturi fiscale, ordine de plată, CIM nr. 870/29.12.2015-salariat B.D..

Instanța, analizând actele și lucrările dosarului  în raport de motivele de apel, constată:

Potrivit dispozițiilor art. 2 (1) din Legea nr. 272/2004 privind protectia și promovarea drepturilor copilului:

”interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică, morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie”.

Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Acest principiu va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.

Audiat, minorul în vârsta de 10 ani în instanță potrivit dispozițiilor art. 29(2) din Legea nr. 272/2004, acesta a declarat, că tatăl său îl duce la școală în fiecare dimineață, se întoarce singur de la școală, apoi își face temele.

La ora 15:30, bunica paternă îl duce la  bazin,  martea are ore pentru chitară.

Tatăl său se preocupă de pregătirea sa școlară ajutându-l la lecții atunci când are nevoie.

Arată că dorește să locuiască cu mama și că este nu este speriat de faptul de a se deplasa într-o altă țară, întrucât este sociabil, își face ușor prieteni.

A mai precizat că pe prietenii din tara o sa-i viziteze in vacantele scolare.

De reținut, este faptul că, la instanța de fond, la audierea minorului ( 8 ani) în condițiile art. 29 (2) teza ultimă  din Legea nr. 272/2004, la data de 20.05.2014, acesta a declarat că doreste sa locuiasca cu tatal său întrucât în tara are rudele, prietenii și colegii arătând ca vorbeste cu mama sa la telefon.

Potrivit dispozițiilor art. 29 (4) din Legea nr. 272/2004, ”în toate cazurile prevăzute la al. 2, opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanta cuvenita în raport de varsta și gR.l de maturitate al copilului.”

De reținut este faptul că minorul a fost crescut alaturi de mamă până în toamna anului 2012, când aceasta a plecat să lucreze la o universitate din Turcia, data de la care copilul a rămas în grija tatălui.

În ceea ce privește opinia exprimată de minor, instanța urmează să o analizeze în raport de vârsta acestuia, cât și în contextul întregului material probatoriu.

Este adevărat, declarația minorului este importantă, dar nu determinantă, instanța poate trece peste dorinta copilului dacă acest lucru corespunde interesului superior al copilului la adoptarea oricărei măsuri privitoare la copil.

În pronunțarea  hotărârii instanța trebuie să aibă în vedere respectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 272/2004, care prevăd: ”Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: …..asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea, educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în lcazul  luării unei măsuri de protecție…”.

În speță, familia extinsă a copilului se află în țară, copilul are colegi, prieteni cu care socializează, are activități extrașcolare, rezultatele la învățătură sunt meritorii, situație care nu a fost combătută de apelantă.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:

”1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

(2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.

(3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

(4) In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.

(5) Criteriile prevazute la alin. (4) vor fi avute in vedere si la stabilirea programului de relatii personale si cu celelalte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie.

Potrivit actelor dosarului, rudele după ambii părinți ai minorului domiciliază în țară, respectiv județele Neamț și Bacău.

Ori, potrivt art. 17 (3) din lege, părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile, ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens.

Instanța, având în vedere aceste dispoziții, constată că prin luarea măsurii de schimbare a domiciliului copilului în Turcia alături de mamă, acest drept al copilului ar fi afectat în mod negativ.

Potrivit actelor dosarului, copilul a dezvoltat legături de afectivitate și atașament cu bunicii paterni, care s-au implicat în creșterea și educarea copilului.

În ceea ce privește deplasarea copilului în Turcia unde și-a stabilit temporar domiciliul apelanta, instanța reține că nu-i este benefică minorului, care se află în ciclul primar, la o vârstă fragedă.

Instanța constată că acesta  ar trebui să urmeze cursurile scolare într-o altă limbă, pe care, dată  fiind vârsta nu o stăpânește aproape deloc.

Instanța nu va lua în considerare susținerile apelantei că în calitate de profesor de limba engleză își va ajuta copilul, întrucât odată ajuns acolo, copilul va trebui să socializeze, să asculte lecțiile la școală, împrejurare în care mama sa se află la serviciu, așadar ce va înțelege acest copil la predarea lecțiilor, ce va consemna pe caiet, cum va rezolva problemele date în clasă, etc !

Este adevărat, mama își va ajuta copilul după terminarea programului, dar ce se va întâmpla cu minorul în timpul orelor de curs, cum va socializa cu colegii de clasă, în timpul perioadei de recreație, după școală, etc.

Instanța reține că schimbarea mediului școlar al minorului, dată fiind vârsta fragedă a acestuia, ar constitui o stagnare în ceea ce privește pregătirea școlară, cât și a personalității acestuia.

De reținut este faptul că apelanta are resedinta temporară în Turcia, nefăcând dovada integrării sale depline în acest stat de la plecarea din România.

Referitor la ancheta socială cu pozele aferente efectuate în Turcia, instanța constatată că aceasta prezintă în mare parte ”spusele apelantei”, respectiv că domiciliază într-un apartament în Istambul, urmare a evaluărilor s-a constatat că locuiește într-un bloc de familii, locuința fiind organizată pentru o viață de familie organizată, doveditoare fiind pozele anexa 1, fila 93 dosar fond.

În continuare,  sunt redate susținerile apelantei privind intentia de a locui impreuna cu minorul și posibilitatile de majorare salarială.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului constată că sunt prioritare condițiile locative din țară, acesta are în momentul de față o stabilitate emoțională bună, benefică unei dezvoltări sănătoase.

În ceea ce privește condițiile prezentate în ancheta socială din Turcia, instanța le apreciază foarte modeste.

Instanța reține, de asemenea, că apelanta are posibilitatea vizitării copilului, cu luarea acestuia în vacanțe.

Împrejurarea că intimatul se opune deplasării copilului, nu este de natură a-i afecta pastrarea legaturii cu minorul, existând posibilitatea promovării unei acțiuni în condițiile art. 17 (4), 18 din Legea nr. 272/2004.

Instanța reține că soluția pronunțată este în acord cu Rezoluția nr. 2079/2015 a Constituției României privitoare la drepturile și rolul taților în exercitarea autorității părintești. 

Potrivit acestei rezoluții, principiul călăuzitor, este necesitatea de a asigura egalitatea între sexe, adoptarea rezoluției fiind necesară atât pentru sprijinirea taților cât și pentru combaterea stereotipurilor legate de rolul femeii în societate.

Rezoluția recomandă ca statele membre să facă diferite demersuri astfel încât rolul tatălui față de copiii săi să fie mai bine recunoscut și pus în valoare în mod corespunzător, demersuri ce ar trebui să urmărească combaterea acelor practici jurisprudențiale și prejudecăți care împiedică sau obstrucționează afirmarea rolului tatălui.

Potrivit actelor dosarului, instanța reține că intimatul a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor ca domiciliul minorului să fie stabilit la tată, preocupat de creșterea și dezvoltarea minorului.

Așa cum s-a reținut, minorul va avea posibilitatea să-și viziteze mama în Turcia, în perioada vacanțelor (urmare a stabilirii unui program de vizită în condițiile art. 17, 18 din Legea nr. 272/2004) împrejurare în care își va da seama dacă se va putea adapta la situația din țara respectivă, urmând a decide singur la vârsta majoratului cu privire la o schimbare atât de radicală.

Referitor la motivul de apel privind lipsa locului de muncă  pentru intimat, instanța urmează să îl respingă întrucât la dosar s-a depus contractul individual de muncă, fila 65 dosar apel. 

Față de situația reținută, instanța constată că în cauză nu sunt date motive de schimbare a sentinței apelate și în consecință în temeiul art. 480 din noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul, ca nefondat. 

Domenii speta

Spete similare