Validare poprire

Prin sentinţa  civilă nr. 4415/04.08.2015 Judecătoria Bacău  a admis în parte cererea de validare poprire formulată de creditoarea G.C.L., în contradictoriu cu terţul poprit D.G.F.P.I.  pentru AJFP - TO şi cu debitoarea U. P. pentru C.L.F.F. P.

 A  validat  poprirea înfiinţată prin adresa din 20.04.2015 emisă în dosarul de executare nr. 199/2013 al BEJ A.D.E.

A  obligat pe terţul poprit să plătească creditoarei suma de 53590,64 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare silită.

A respins cererea de obligare a terţului poprit la plata unei amenzi, ca neîntemeiată.

A obligat pe terţul poprit să achite creditoarei suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă  prima  instanţă a reţinut următoarele:

La data de 8.03.2013, la BEJ A.D.E. s-a înregistrat cererea de executare silită formulată de creditoarea G.C.L. pentru punerea în executare a sentinţei civile nr.3948/2012 pronunţată în dosarul nr.19142/180/2009 al Judecătoriei Bacău, irevocabilă prin decizia civilă nr.1688/14.12.2012 a Tribunalului Bacău. Creditoarea a solicitat ca executarea să privească atât sumele de bani, cât şi eliberarea titlului de proprietate şi înscrierea în anexa nr.23 de către debitorii obligaţiilor instituite de instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 3948/2012 pronunţată în dosarul nr.19142/180/2009 al Judecătoriei Bacău, a fost obligată C.L. a Comunei P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 să procedeze la punerea în posesie a reclamantei G.C.L. cu suprafaţa de 9 ha teren situat în extravilanul com. P., să plătească reclamantei suma de 44500 lei despăgubiri civile, să întocmească documentaţia, iar împreună cu C.J.B., C.L. a Comunei P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 a fost obligată să plătească reclamantei suma de 3105 lei cheltuieli de judecată şi să înscrie în anexa 23 dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,78 ha teren arabil. Prin decizia civilă nr.1668/14.12.2012, Tribunalul Bacău a respins recursurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 3948/2012, fiind obligate C.L. a Comunei P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 şi C.J.B. să plătească creditoarei G.C.L. suma de 61,5 lei cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26.03.2013 din dosarul nr.4237/180/2013, Judecătoria Bacău a admis cererea de încuviinţare a executării silite, fiind autorizată creditoarea G.C.L. să treacă la executarea silită în toate formele prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr.3948/24.04.2012, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.19142/180/2009, astfel cum a fost menţinută prin Decizia civilă nr.1668/14.12.2012 a Tribunalului Bacău, pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor de a face, precum şi a cheltuielilor de executare.

În cadrul dosarului nr.6957/180/2013 al Judecătoriei Bacău, C.L.F.F. a Comunei P. a contestat încheierea de încuviinţare a executării silite din dosar nr. 4237/180/2013. În dosarul nr. 6957/180/2013, s-a pronunţat sentinţa civilă nr.1864/21.03.2014, prin care s-a respins contestaţia la executare, reţinându-se în considerentele sentinţei faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite este legală, neexistând nici un motiv pentru anularea acesteia. Instanţa a reţinut de asemenea că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.650 şi 665 Cod procedură civilă, respectiv a apreciat că este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, a reţinut că hotărârea judecătorească ce se solicita a fi pusă în executare constituia, potrivit legii titlu executoriu, aceasta conţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în favoarea creditoarei, neexistând impedimente pentru aducerea la îndeplinire a acesteia. În ceea ce priveşte motivele invocate de contestatoare privind greşita sa obligare la plata sumelor de bani, calculul eronat al acestora, lipsa unei culpe din partea sa, imposibilitatea de executare a sa, instanţa a apreciat că nu pot fi analizate în cadrul procesual al contestaţiei la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite. De asemenea, instanţa a reţinut că persoana juridică de drept public care se execută efectiv este unitatea administrativ teritorială a comunei P., care are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, conform art.21 din Legea nr.215/2001.

Apelul împotriva sentinţei civile nr.1864/21.03.2014 a fost respins prin decizia civilă nr.387/29.09.2014 a Tribunalului Bacău, astfel încât constatările instanţei referitoare la legalitatea încheierii de încuviinţare a executării silite şi a executării unităţii administrativ-teritoriale se impun instanţei învestite cu prezenta cerere având ca obiect validare poprire cu putere de lucru judecat, fără a putea fi combătute.

În baza încheierii de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc a efectuat acte de executare silită în dosarul nr.199/2013, inclusiv pentru recuperarea sumelor de bani constând în: 44500 lei despăgubiri civile, 3105 lei şi 61,5 lei cheltuieli de judecată(fond şi recurs), 4766 lei + TVA onorariul executorului judecătoresc, 14,3 lei taxe de timbru şi timbre judiciare, iar ulterior pentru suma totală de 53590,64 lei, constând în despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare silită, taxe de timbru şi timbre judiciare.

Aceste acte de executare silită nu au fost contestate conform Codului de procedură civilă în termenul prevăzut, în afară de dosarul nr.6957/180/2013 al Judecătoriei Bacău, în cadrul căruia contestaţia C.L.F.F. P. a fost respinsă în mod definitiv.

La data de 7.11.2013, executorul judecătoresc a emis adresa de înfiinţare poprire către Trezoreria Bacău, adresă ce a format obiectul dosarului nr.18716/180/2014 al Judecătoriei Bacău, cererea de validare a popririi înfiinţate prin adresa din 7.11.2013 fiind definitiv respinsă ca tardivă.

Ulterior, la data de 20.04.2015, executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înfiinţare poprire către Trezoreria Bacău, adresă ce formează obiectul prezentei cereri de validare poprire.

Potrivit art.789 alin.1 NCPC, „dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi”.

Aşadar, termenul de o lună prevăzut de art. 789 alin.1 NCPC se raportează la adresa de înfiinţare poprire din 20.04.2015, iar nu la cea din 7.11.2013, aşa cum în mod eronat invocă debitoarea prin concluziile scrise formulate.

Cum cererea de validare poprire a fost depusă la poştă conform plicului anexat la fila 21 dosar la data de 23.04.2015, rezultă că a fost introdusă în termenul reglementat de art. 789 alin.1 NCPC. Din înscrisul anexat la fila 30 dosar, constând în adresa emisă către BEJ A.D.E. de terţul poprit, rezultă că acesta a primit la data de 22.04.2015 adresa de înfiinţare poprire din 20.04.2015.

În cuprinsul acestei adrese emise de terţul poprit, se arată că debitoarele C.J.B. şi C.L. a Comunei P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 nu au conturi deschise la Trezoreria Bacău, motiv pentru care nu poate fi adusă la îndeplinire dispoziţia privind înfiinţarea popririi.

Potrivit art.12 alin.2 din Legea nr.18/1991, „comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale vor funcţiona sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta”.

Potrivit art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991  „Comisia judeţeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispoziţiile  C .proc. civ., calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa, …” iar potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol aceste instituţiei pot obţine cheltuieli de judecată în cazul în care câştigă un proces, respectiv pot fi obligate la plata de cheltuieli de judecată atunci când pierd un proces „ Prevederile art. 274 din  Codul  de procedură civilă sunt aplicabile.”

Atunci când pierde un proces şi se solicită şi se dovedesc efectuarea unor cheltuieli de judecată de către partea care a câştigat, C.L. va fi obligată prin hotărârea instanţei la plata acestor cheltuieli.

Regula generală instituită la art. 622 alin. (2) C proc civ prevede că obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar ea fiind adusă la îndeplinire prin executare silită.

Aşadar, atunci când prin hotărârea unei instanţe C.L. este obligată la plata unei sume de bani această autoritate are trebui să plătească de bunăvoie suma respectivă către creditor, în caz contrar fiind pasibilă de executare silită.

Numai că, cercetând conţinutul tuturor dispoziţiilor legale care reglementează procedura de constituire, atribuţiile si funcţionarea acestei Comisii se constată că această autoritate publică nu are însă un patrimoniu propriu din care să-şi execute obligaţiile stabilite în sarcina sa.

A interpreta că, în fapt, dispoziţiile din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti prin care C.L. este obligată la plata unei sume de bani nu pot fi realizate niciodată (deoarece această Comisie nu are un patrimoniu propriu) înseamnă a ajunge la o concluzie contrară voinţei legiuitorului, exprimată în mod lipsit de orice echivoc prin art. 52 alin. 2) şi 3) din legea nr. 18/1991, unde s-a prevăzut legitimitatea procesuală a acestei autorităţi şi faptul că poate fi obligată la cheltuieli de judecată.

O astfel de interpretare, prin urmare, este exclusă.

În aplicarea principiului „norma legală trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu produce astfel de efecte”, instanţa reţine că singura soluţie posibilă este aceea ca obligaţiile băneşti stabilite în sarcina Comisiei Locale să fie executate de către o altă instituţie sau autoritate publică ce deţine un patrimoniu.

Aşa cum a arătat Judecătoria Bacău în cadrul dosarului nr. 6957/180/2013, persoana juridică de drept public care se execută efectiv este unitatea administrativ teritorială a comunei P., care are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, conform art.21 din Legea nr.215/2001.

În temeiul art.21 din Legea nr.215/2001, „Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare”.

În consecinţă, nu prezintă relevanţă împrejurarea că debitoarele C.J.B. şi C.L. a Comunei P. pentru aplicarea Legii nr.18/1991 nu au conturi deschise la Trezoreria Bacău, atâta timp cât adresa de înfiinţare poprire din 20.04.2015 vizează conturile U. P..

Instanţa reţine şi aspectul conform căruia debitoarea nu a formulat apărări din acest punct de vedere în dosarul de faţă, după cum nici terţul poprit nu a formulat nici un fel de apărări în cauza pendinte, deşi potrivit art.786 alin.6 N.C.p.c. era singura sa posibilitate de a se apăra faţă de urmărirea silită prin poprire din dosarul de executare silită nr.199/2013.

Conform art. 786 alin.1 NCPC, „în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:

1. să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înfiinţate pentru realizarea altor creanţe decât cele arătate la pct. 2;

2. să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. La cererea creditorului, suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului”.

Poprirea reprezintă acea formă a executării silite indirecte prin care creditorul urmăreşte sumele sau efectele pe care o terţă persoană le datorează debitorului poprit. Poprirea implică indisponibilizarea sumelor în mâinile terţului popritor şi în obligarea acestuia de a plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său.

Instanţa reţine că terţul poprit nu a consemnat suma de bani urmărită.

În consecinţă, în temeiul art.789 NCPC, va admite în parte cererea, urmând a valida poprirea înfiinţată prin adresa din 20.04.2015 emisă în dosarul de executare nr. 199/2013 al BEJ A.D.E., în sensul că va obliga pe terţul poprit să plătească creditoarei suma de 53590,64 lei, reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare silită.

Va respinge cererea întemeiată pe dispoziţiile art.789 alin.9 N.C.p.c., respectiv de amendare a terţului poprit, ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a evidenţiat reaua-credinţă a acestuia în neîndeplinirea obligaţiilor.

În temeiul art.453 alin.1 N.C.p.c., va obliga pe terţul poprit să achite creditoarei suma de 20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru(fila 27).

Împotriva  sentinţei a declarat apel  debitoarea U. Comuna P. pentru C.L.F.F. P. pentru următoarele considerente:

- s-au interpretat greşit dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 215/2001, neobservându-se că potrivit textului citat unităţile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind  administrarea  bunurilor care aparţin domeniului public.

- U. P. nu a fost parte în proces şi nu poate fi obligată deoarece comisiile locale funcţionează sub îndrumarea unei comisii judeţene, numită prin ordinul prefectului şi condusă de acesta.

- instanţa a adăugat la prevederile art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care se referă la comisiile de fond funciar, nu la unitatea  administrativ teritorială.

- articolul 274  din Codul de procedură civilă, invocat de instanţă, se referă  în Noul  Cod de procedură civilă la  pluralitatea de exemplare şi nu are legătură cu speţa.

- invocă excepţia tardivităţii introducerii acţiunii deoarece poprirea s-a înfiinţat prin adresa nr. 199/2013 din 7.11.2013 şi de la această dată curge termenul de  cel mult o lună prevăzut de art. 789 din Noul Cod de procedură civilă.

- între părţi a existat pe rolul Judecătoriei Bacău un dosar identic, nr. 18716/180/2014 iar prin sentinţa civilă nr. 2476/22.04.2015 cererea de validare a popririi pentru suma de 53590,64 lei a fost respinsă ca fiind tardivă.

Împotriva sentinţei a declarat apel şi terţul poprit D.G.F.P. Iaşi pentru A.J.F.P. Bacău – T.O. Bacău pentru următoarele considerente:

- a fost obligat să plătească intimatei-creditoare suma de 53590,64 lei în  condiţiile în  care nu datorează nicio sumă creditoarei G.C.L.  ci doar administrează conturile U. P.

- invocă puterea autorităţii de lucru judecat întrucât între aceleaşi părţi şi cu privire la acelaşi dosar de executare silită s-a pronunţat sentinţa civilă  nr. 2476/22.04.2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin respingerea apelului, prin care cererea de validare a popririi a fost respinsă.

- în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 pct. 30 din HG nr. 520/2013 şi ale OUG nr. 146/2002, coroborate cu OG nr. 22/2002 din care rezultă că trezoreria  doar derulează operaţiuni de încasări şi plăţi privind veniturile şi cheltuielile bugetelor instituţiilor publice debitoare şi, atâta  vreme cât contul de trezorerie nu  este alimentat de ordonator, trezoreria nu are cum să efectueze plăţi pentru că sumele de bani nu există. 

Intimata-creditoare G.C.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care  a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta-debitoare arătând că apelul a fost declarat de o persoană juridică  fără  calitate procesuală pasivă în cauză, respectiv de U.A.T.  P., în condiţiile  în care în primă instanţă, calitatea procesuală pasivă a  revenit Unităţii  Administrativ  Teritoriale  P.  pentru C.L.  de  fond  funciar  P. A  mai arătat intimata că instanţa  s-a  pronunţat  asupra  excepţiei  autorităţii de  lucru  judecat, constatând  că  nu există deoarece  acţiunea  de  validare a popririi  s-a bazat pe o nouă poprire,  înfiinţată  la 20.04.2015 şi nepusă în executare în termenele legale, că debitoarea nu a formulat apărări asupra chestiunilor din dosarul nr. 6957/180/2013.

Prin întâmpinare, intimata G.C.L. a solicitat şi respingerea apelului declarat de apelanta-terţ poprit, arătând că la judecata în primă instanţă aceasta nu a formulat nici un fel de apărări în cauză iar în apel a formulat obiecţiuni arbitrare împotriva unei proceduri legale, că excepţia autorităţii de lucru judecat este nefondată deoarece acţiunea de validare s-a bazat pe poprirea înfiinţată la 20.04.2015 şi nu pe alte popriri anterioare, cum eronat a susţinut şi debitoarea. 

Intimata-creditoare a solicitat ca în privinţa ambelor apeluri să se verifice exercitarea dreptului de apel în termenul procedural, cu consecinţele prevăzute de lege.

Apelanta-debitoare a depus la  dosar întâmpinare faţă de apelul  formulat de apelanta-terţ poprit, arătând că achiesează la motivarea privind excepţia autorităţii de lucru judecat şi reiterează susţinerile privind lipsa calităţii de parte  în  procesele  intimatei-creditoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine  următoarele:

Sentinţa care face obiectul căii de atac în prezenta cauză a fost comunicată apelantei-debitoare la data de 08.09.2015, conform dovezii de la fila 96 din dosarul judecătoriei iar cererea de apel a fost depusă înăuntrul termenului de 5 zile, calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 2, art. 183 Cod procedură civilă, fiind predată la oficiul poştal la data de  10.09.2015 (fila 27 dosar apel).

Sentinţa apelată a fost comunicată apelantei-terţ poprit  la data de 04.09.2015, conform dovezii de la fila 97 din dosarul judecătoriei iar cererea de apel a fost depusă înăuntrul termenului de 5 zile calculat conform art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, fiind înaintată prin fax la data de  10.09.2015 (fila 19 dosar apel).

În raport de aceste considerente urmează a reţine că cererile de apel au fost formulate cu respectarea termenului de 5 zile, care curge de la comunicarea hotărârii,  prevăzut de art. 790 Cod procedură civilă.

Susţinerile intimatei-creditoare sunt nefondate în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale a apelantei-debitoare, din declaraţia de apel formulată de aceasta rezultând că a exercitat calea de atac împotriva sentinţei civile nr. 4415/04.08.2015 în considerarea calităţii pe care a avut-o la judecata în primă instanţă.

Prin sentinţa apelată terţul poprit a fost obligat să plătească creditoarei suma de 53590,64 lei  reprezentând despăgubiri civile, cheltuieli de judecată, onorariu şi cheltuieli de executare.

Din dispozitivul sentinţei, astfel cum a fost explicat în considerente, nu rezultă că terţul poprit ar fi fost obligat în calitate de debitor, astfel cum susţine acesta în motivarea apelului, dispoziţiile instanţei fiind conforme cu prevederile art. 789 alin. 4 Cod  procedură civilă, potrivit cărora dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului.

Motivul invocat de apelantul-terţ poprit, referitor la lipsa disponibilului bănesc în contul U.A.T.  P., nu constituie un impediment pentru validarea popririi deoarece raportul dintre terţul poprit şi debitor  nu încetează ca efect al lipsei disponibilităţilor din contul debitorului, executarea popririi fiind posibilă pe măsura alimentării contului.

Nu există identitate de obiect şi cauză, conform art. 430 Cod procedură civilă, între prezentul litigiu şi cel înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 18716/180/2014  întrucât, deşi ambele cauze privesc dosarul de executare silită nr. 199/2013 al BEJ A.D.E., prin sentinţa civilă nr. 2476/22.04.2015, pronunţată în dosarul nr. 18716/180/2014, instanţa s-a pronunţat cu privire  la  validarea popririi  înfiinţată prin adresa din 07.11.2013 iar  în prezenta cauză s-a solicitat  validarea popririi  înfiinţate  prin adresa  din 20.04.2015. În raport de aceste considerente  urmează a  respinge criticile formulate de apelante,  în  susţinerea cărora s-au  invocat argumente privind efectele lucrului judecat, prin raportare la sentinţa civilă nr. 2476/22.04.2015 a Judecătoriei Bacău.

Nu pot fi primite susţinerile apelantei-debitoare privind tardivitatea cererii de validare a popririi întrucât termenul de o lună  prevăzut de art. 789 din Noul Cod de procedură civilă  nu curge de la data de 07.11.2013 de vreme ce  prezenta cerere nu priveşte  validarea popririi  înfiinţate prin adresa din 07.11.2013, ci  poprirea înfiinţată prin adresa din 20.04.2015. 

Prima instanţă nu a reţinut incidenţa art. 274 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la formalitatea pluralităţii de exemplare, astfel cum susţine apelanta-debitoare, în  considerentele  sentinţei apelate fiind redat conţinutul art. 52  alin. 3 din  Legea  nr. 18/1991, care face trimitere la  dispoziţiile art. 274 din vechiul Cod procedură  civilă, referitoare la cheltuielile de judecată.

În condiţiile în care C.L.F.F. P. nu are patrimoniu propriu, în mod corect a reţinut prima instanţă că debitoare pentru obligaţiile stabilite în sarcina acestei entităţi este U.A.T.  P., la nivelul căreia s-a constituit C.L., reprezentată legal prin primarul comunei P., concluzie care se desprinde din interpretarea logico-juridica a dispoziţiilor legale din Legea nr. 18/1991 republicată şi modificată şi în considerarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, având capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu.

Acreditarea tezei apelantei U.A.T.  P., referitoare la lipsa calităţii de debitoare motivat de lipsa calităţii de parte în litigiul soluţionat prin sentinţa care este titlu executoriu şi de faptul că art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 se referă la comisiile de fond funciar, nu la unitatea  administrativ teritorială,  ar însemna imposibilitatea creditoarei de a pune în executare sentinţa civilă nr. 3948/25.04.2012 şi astfel ar fi lipsit de finalitate dreptul acesteia de acces la instanţă, dedus din  art. 6  paragraful 1 din  Convenţia europeană a drepturilor omului, drept care potrivit jurisprudenţei CEDO include şi executarea hotărârii judecătoreşti.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge apelurile ca nefondate.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă va obliga apelantele la plata cheltuielilor de  judecată către intimata-creditoare G.C.L., reprezentând cheltuieli de transport.

Domenii speta

Spete similare