Partaj bunuri comune

Prin sentinţa civilă nr. 2434/08.06.2015 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. 2957/180/2014, s-a admis în parte cererea  principală de partaj bunuri comune formulată de  reclamanta O.L.M., în contradictoriu cu pârâtul T.D.,  s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul T.D. în contradictoriu cu reclamanta O.L.M., s-a constatat că părţile au avut calitatea de soţi de la data de 4 martie 2005 pana la data de 22.02.2012, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile  de divorţ nr.  31 CC din 22.02.202, pronunţata de Judecatoria Bacau în dosarul nr. 18039/180/2011, s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei: o casă ( denumită bucătărie de vară ) situată în sat F., comuna T., judeţul Bacău, edificată potrivit autorizaţiei de construire  nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău, în valoare de  66 614 lei, suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău, achiziţionat  prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 192 din 25 martie 2010 la BNP O.E.T. în valoare de 8 850 lei şi următoarele bunuri mobile: mobilă de dormitor,  mobilă de bucătărie, un cuptor, o plită de aragaz, o masă de bucătărie şi patru scaune, o masă de computer, un frigider, un congelator , un televizor, două butoaie din fibră de sticlă, un butoi din lemn, patru damigene de 50 l, o maşină de spălat automată, două plapume, trei pături, trei bucăţi preşuri cordele, trei covoare persane, patru aşternuturi, perdele ( două bucăţi la dormitor, una la coridor, două bucăţi la bucătărie ), şapte lenjerii de pat albe, trei lenjerii de pat colorate, două  feţe masă albe, cinci feţe de masă colorate, trei feţe de masă mici, zece bucăţi mileuri colorate, două veioze, o aplică de tavan coridor, o aplică baie, o aplică bucătărie,  o icoană, două tablouri dormitor,  două tablouri coridor, un lighean 20l emailat, patru oale diverse dimensiuni, două tăvi de bucătărie , castroane mari , două seturi tacâmuri de şase persoane, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală de teracotă, un coş fructe inox, zece coşuri pâine plastic, 12 farfurii mari şi 12 farfurii mici, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, trei seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari, 12 pahare mici, o cană de vin de 1,5 l , în valoare totală de  10 539 lei. Valoarea masei de partaj a fost stabilită la  86003 lei şi s-a constatat că reclamanta - pârâtă a avut o contribuţie de 50%  la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul - reclamant de 50%. S-a dispus sistarea stării de devălmăşie şi s-a atribuit în lotul reclamantei  - pârâte suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău, achiziţionat  prin contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 192 din 25 martie 2010 la BNP O.E.T., în valoare de 8 850 lei şi următoarele  bunuri mobile: mobilă de dormitor,  o masă de computer, un congelator , o maşină de spălat automată, trei pături, trei bucăţi preşuri cordele, trei covoare persane ( unul mare şi două mici ovale ), patru aşternuturi, perdele ( două bucăţi la dormitor, una la coridor, două bucăţi la bucătărie ), şapte lenjerii de pat albe, trei lenjerii de pat colorate, două  feţe masă albe, cinci feţe de masă colorate, trei feţe de masă mici, zece bucăţi mileuri colorate, două veioze, o icoană, două tablouri dormitor,  două tablouri coridor, un lighean 20l emailat, patru oale diverse dimensiuni, două tăvi de bucătărie , castroane mari , două seturi tacâmuri de şase persoane, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală de teracotă, zece coşuri pâine plastic, 12 farfurii mari şi 12 farfurii mici, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, trei seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari, 12 pahare mici, o cană de vin, în valoare totală de 5268 lei , lotul atribuit reclamantei – pârâte fiind de 14 118 lei. Pârâtului - reclamant i s-au atribuit următoarele bunuri: o casă ( denumită bucătărie de vară ) situată în sat F., comuna T., judeţul Bacău, edificată potrivit autorizaţiei de construire  nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău, în valoare de  66 614 lei şi următoarele  bunuri mobile: mobilă de bucătărie, un cuptor, o plită de aragaz, o masă de bucătărie şi patru scaune, un frigider, un televizor, două butoaie din fibră de sticlă, un butoi din lemn, patru damigene de 50 l, două plapume, o aplică de tavan coridor, o aplică baie, o aplică bucătărie,  un coş fructe inox, în valoare totală de 5271 lei , lotul atribuit pârâtului – reclamant fiind de 71885 lei. Pentru egalizarea loturilor, pârâtul - reclamant a fost obligat  la plata către pârâtul reclamanta  -pârâtă  a sumei de 28883,5 lei cu titlu de sultă. S-au compensat onorariile de avocat şi s-aucompensat restul cheltuielilor de judecată  reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorarii expertize până la limita sumei de 1600 lei pârâtul - reclamant  fiind obligat la plata către reclamanta - pârâtă, în raport de cotele de contribuţie stabilite, a sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că părţile au avut calitatea de soţi de la data de la data de 4 martie 2005 pana la data de 22.02.2012, data rămânerii irevocabile a sentinţei civile  de divorţ nr.  31 CC din 22.02.202, pronunţata de Judecatoria Bacau în dosarul nr. 18039/180/2011, în privinţa cererii de desfacere a căsătoriei. S-a reţinut că regimul matrimonial al părţilor prezentei cauze este cel al comunităţii legale şi prin încheierea de admitere în principiu din data de 27 octombrie 2014 instanţa a reţinut că în timpul căsătoriei soţii au dobândit următoarele bunuri:

- o casă ( denumită bucătărie de vară ) situată în sat F., comuna T., judeţul Bacău, edificată potrivit autorizaţiei de construire  nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău ( fl 16 )

-  suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău, achiziţionat  prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 192 din 25 martie 2010 la BNP O.E.T. ( fl 17 ).

- următoarele bunuri mobile: mobilă de dormitor,  mobilă de bucătărie, un cuptor, o plită de aragaz, o masă de bucătărie şi patru scaune, o masă de computer, un frigider, un congelator , un televizor, două butoaie din fibră de sticlă, un butoi din lemn, patru damigene de 50 l, o maşină de spălat automată, două plapume, trei pături, trei bucăţi preşuri cordele, trei covoare persane, patru aşternuturi, perdele ( două bucăţi la dormitor, una la coridor, două bucăţi la bucătărie ), şapte lenjerii de pat albe, trei lenjerii de pat colorate, două  feţe masă albe, cinci feţe de masă colorate, trei feţe de masă mici, zece bucăţi mileuri colorate, două veioze, o aplică de tavan coridor, o aplică baie, o aplică bucătărie,  o icoană, două tablouri dormitor,  două tablouri coridor, un lighean 20l emailat, patru oale diverse dimensiuni, două tăvi de bucătărie , castroane mari , două seturi tacâmuri de şase persoane, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală de teracotă, un coş fructe inox, zece coşuri pâine plastic, 12 farfurii mari şi 12 farfurii mici, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, trei seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari, 12 pahare mici, o cană de vin de 1,5 l.

Cu  referire  la  momentul separării în fapt a soţilor  instanţa a constatat  că susţinerile  pârâtului nu au fost primite de instanţă în condiţiile în care a rezultat din înscrisurile depuse la dosar că în cursul anului 2010 ( în perioada  septembrie 2009 -septembrie 2010  ) reclamanta a trimis bani din Italia surorii pârâtului - T.V., iar în anul 2011 chiar pârâtului iar în 25 martie 2010, atât reclamanta cât şi pârâtul s-au prezentat în faţa notarului public T.E.O. şi au semnat personal contractul de vânzare -cumpărare cu privire la suprafaţa de 1500 mp solicitată la partaj, ceea ce exclude ideea unei separări în fapt. Instanţa a remarcat totodată şi faptul că în momentul în care I.V. a montat instalaţia electrică, după edificarea casei ( în perioada 2010 - 2011 ) soţii nu erau separaţi în fapt  întrucât, după cum a arătat acesta, reclamanta venise acasă şi plănuia împreună cu pârâtul lucrările ce urmau să fie făcute în continuare. Acest martor a specificat că a auzit că părţile s-ar fi separat în anul 2012.

În consecinţă, faţă de cele anterior precizate, cum de-a doua cerere de divorţ a fost depusă de reclamantă în noiembrie 2011, această dată a fost considerată de instanţă cea a încetării regimului matrimonial conform art 385 al 1 cod civ.

Pentru a reţine la masa de partaj bunurile sus amintite instanţa a avut în vedere cererea de chemare în judecată, întâmpinarea şi cererea reconvenţională a pârâtului, întâmpinarea reclamantei la cererea reconvenţională, răspunsurile la întâmpinare, conţinutul înscrisurilor depuse la dosar, răspunsurile la interogatoriu  şi depoziţiile  martorilor audiaţi.

Casa ( denumită bucătărie de vară ) reţinută la masa de partaj, situată în sat F., comuna T., judeţul Bacău, edificată potrivit autorizaţiei de construire  nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău ( fl 16 ) este amplasată pe suprafaţa de 805 mp aparţinând pârâtului, dobândită de acesta prin contractul de donaţie cu rezervă drept de uzufruct viager autentificat sub numărul 743 din 5 decembrie 2008 la BNP V.I.E. ( fl 18 ).La data de 23.08.2010 a fost întocmit sub numărul 3244/23.08.2010 proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de către Primăria T. cu privire la imobilul  bucătărie de vară sus amintit ( fl 190 ).La interogatoriul ce i s-a luat ( întrebările nr. 2 şi 3 ) pârâtul a recunoscut că locuinţa construită în baza autorizaţiei de construire nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău este bun comun, fiind construită din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată, are geamuri şi uşi din termopan.

Prin întâmpinare la cererea reconvenţională ( fl 244 ) reclamanta a arătat că  din casa veche s-a dărâmat jumătate şi s-a început  edificarea bucătăriei de vară formată din: dormitor, cameră pentru copil ( ulterior transformată în magazie ), baie, bucătărie, living, hol şi terasă şi că în 2009 soţii s-au întors în România şi au investit în construcţie.Prin răspuns la întâmpinare ( fl 255 -259 ) pârâtul  a indicat a altă situaţie de fapt, respectiv că s-a făcut o extensie construind-se ”bucătăria de vară” cu banii dumnealui şi ai părinţilor săi. Toţi martorii audiaţi au specificat că în timpul căsătoriei soţii au construit o casă, despre care P.C. şi I.V. au arătat că nu era terminată în perioada 2010 - 2011, având acoperiş, geamuri, fiind necesare  în continuare efectuarea de lucrări. Martorul B.G. a arătat  instanţei că dânsul a efectuat lucrările de tencuială a locuinţei în anul 2011, iar I.V. pe  cele de montare a instalaţiei electrice în acelaşi an, când soţii încă convieţuiau. În consecinţă, dincolo de identitatea titularului înscris în autorizaţia de construire,  instanţa a reţinut că locuinţa ( denumită bucătărie de vară ) a fost edificată în timpul căsătorie soţilor cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, până la separarea în fapt a acestora, pe ternul proprietate a unuia dintre ei, astfel încât va fi inclusă masa de partaj. Cum construcţia este proprietate comună a soţilor, soţul neproprietar al terenului dobândeşte asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferentă construcţiei. Cu privire la terenul de 1500 mp arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău, achiziţionat  prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub numărul 192 pârâtul a arătat că, în data de 20 ianuarie 2010 a primit în urma unei proceduri de conciliere cu firma P.L. suma de 6500 euro, din care 4000 euro pe care i-a trimis surorii sale T.V. în aceeaşi zi, restul banilor fiind daţi de sora părinţilor pentru a termina lucrările la noua construcţie şi că a cumpărat de la sora dumnealui suprafaţa de 1500 mp teren în valoare de 700 lei.

Prin întâmpinare la cerere reconvenţională reclamanta a arătat însă că terenul achiziţionat de la sora pârâtului T.V., a fost în fapt cumpărat cu bani trimişi din Italia la începutul anului 2008, întrucât fiind terenul unui vecin,  nu au dorit să piară oportunitatea dobândirii acestuia. În aceste condiţii, a menţionat că bunul a fost achiziţionat pe numele surorii pârâtului, iar în anul 2010 l-au cumpărat fictiv pentru că banii îi trimiseseră anterior cu intenţia de a deveni dumnealor proprietari. La interogatoriul ce i s-a luat ( întrebările 12 şi 13 ) pârâtul  nu a recunoscut  susţinerile reclamantei, arătând că în fapt terenul a fost dobândit  de soţii T.  din veniturile lor, după care l-au vândut părţilor. Analizând susţinerile părţilor şi înscrisurile depuse la dosar instanţa a remarcat faptul că în data de 20.01.2010, anterior separării în fapt a soţilor,  pârâtul a primit de la domnul L.P. în urma derulării unei proceduri de conciliere. În aceeaşi zi a trimis surorii sale T. V., în două tranşe, câte 1999 euro. Nu se confirmă însă susţinerile dumnealui cu privire la preţul achitat, în condiţiile în care in contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 192 din 25 martie 2010 la BNP O.E.T. se specifică drept preţ de achiziţie a terenului  suma de 700 lei, iar nu cea de aproximativ 4000 euro indicată de pârât. Probatoriul administrat nu confirmă nici susţinerile reclamantei, fiind dovedit doar faptul că în perioada căsătoriei, anterior separării în fapt, soţii T. au cumpărat suprafaţa de 1500 mp teren situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău pentru un preţ de 700 lei.

Cu privire la bunurile mobile instanţa a reţinut că în marte parte, cele indicate prin cererea de chemare în judecată au fost contestate de pârât, acesta arătând fie că parte din bunuri nu au existat niciodată, fie că aparţin unor terţe persoane sau sunt bunuri proprii ale pârâtului. Pârâtul a arătat că nu există următoarele bunuri: două biciclete ( una de damă şi una de bărbaţi ), 7 lenjerii de pat albe, 2 feţe masă albe, 3 feţe masă mici, două veioze, o aplică baie, o aplică bucătărie, două tablouri în dormitor şi două tablouri în coridor, două tăvi bucătărie ,  castroane mari , 3 seturi tacâmuri de şase persoane, 10 coşuri pâine din plastic, cuptorul şi plita de aragaz. Cu referire două plapume de lână,  3 paturi de lână şi 4 aşternuturi ţesute din lână pârâtul a arătat că există  asemenea bunuri, dar nu din lână, ci primite de dânsul de zestre de la mama sa. Despre  farfuriile solicitate la partaj (12 farfurii mari şi 12 farfurii mici ) a arătat că sunt din emailat , nu din porţelan, iar despre 3 seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari cu picior din sticlă şi 12 pahare mici cu picior din sticlă a specificat că există doar câteva ceşti obişnuite de cafea şi cinci pahare mari. Referitor la aceste din urmă bunuri reclamanta a arătat în întâmpinarea la cererea reconvenţională că au fost trimise de dumneaei  din Italia în 2008 cu ocazia organizării unui parastas. Legat de cada de  vin de 1.5 l solicitată  la partaj, pârâtul a arătat prin întâmpinare că e din tablă, nu din sticlă. În final, cu referire la drujbă şi dispozitivul cu fir tăiat iarba atât pârâtul, cât şi reclamanta au arătat prin cererile formulate că au fost furate. Prin întâmpinare pârâtul a mai arătat  şi că sunt bunuri proprii sau ale altor persoane următoarele: frigiderul şi congelatorul, televizorul, calculatorul, căruţa de fier,  cele două butoaie de fibră de sticlă, cele patru damigene de 50 l, maşina de spălat S. , preşurile şi covoarele şi calul. Despre frigider şi congelatorul a arătat că au fost achiziţionate în 2004 de către tatăl său T. G. şi făcute cadou dumnealui înainte de căsătorie ( deci înainte de anul 2005 ). A depus  la dosar drept dovadă o factură emisă pe numele tatălui său, din 10.08.2004, pentru un congelator A. ( fl 228, 229 ), deci în legătură cu alt bun decât cel solicitat, act ce nu va fi luat în considerare de instanţă. Totodată, instanţa remarcă faptul că la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea nr. 14 ) pârâtul a arătat despre aceste  bunuri că sunt ale tatălui său, fără a mai afirma  însă că i-au fost făcute dumnealui cadou, cum a arătat iniţial. Cu referire la televizor  prin întâmpinare pârâtul a arătat că a fost cumpărat de tatăl său în 2010 şi că i l-a făcut cadou când a decedat în 2011. A depus la dosar o factură fiscală pe numele tatălui său ,ceea ce nu exclude insă achiziţionarea unui asemenea bun şi de către soţi în timpul căsătoriei, cu atât mai mult cu cât, ulterior, la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea 14 ) pârâtul a arătat că acest bun e al tatălui său, fără însă a mai afirma că i l-a făcut cadou lui. Susţinerile pârâtului în privinţa calculatorului solicitat la partaj, în sensul că bunul aparţine copilului, sunt confirmate atât de reclamantă cât şi prin probatoriul administrat în cauză  ( respectiv procesul verbal de predare - primire din 09.08.2011 şi  întâmpinare la cererea reconvenţională formulată de  reclamantă ),motiv pentru care bunul nu va fi reţinut la masa de partaj. În privinţa căruţii de fier prin întâmpinare pârâtul a arătat că a fost a tatălui său,de la care a primit-o în anul 1993, iar la interogatoriu ( întrebarea nr.9 ) a specificat că a vândut acest bun în anul 2005. Deşi prin întâmpinare la cererea reconvenţională reclamanta a arătat acelaşi lucru, precum şi faptul că ulterior i-a trimis  soţului 300 euro pentru a face o nouă căruţă, nu a făcut dovada acestor din urmă susţineri, deci a existenţei în patrimoniul soţilor a unui asemenea bun, astfel încât nu va fi reţinut la masa de partaj. Cu privire la  cele două butoaie de fibră de sticlă  pârâtul a arătat prin întâmpinare şi la interogatoriu au fost cumpărare de dânsul în 13.08.2012, deci după divorţ, în timp ce reclamanta a specificat prin întâmpinare la cererea reconvenţională că butoaiele de 300 l au fost cumpărate înainte de a pleca în Italia. Deşi pârâtul a depus la dosar  un certificat de garanţie  pentru un singur butoi fibră  de 300 l, din 13.08.2012), acesta  nu exclude achiziţionarea de bunuri similare şi de către soţi în timpul căsătoriei. Referitor la cele patru damigene de 50 l pârâtul a specificat prin întâmpinare că au fost date de tatăl său înainte de căsătorie, insă la interogatoriul ce i s-a luat  ( întrebarea 14 ) a arătat în sens contrar, respectiv că le-a  cumpărat dânsul după divorţ. Despre  maşina de spălat S.  pârâtul a arătat în întâmpinare că este a surorii sale, fiind cumpărată de soţul acesteia T. L. în 11.06.2011,sens în care a depus la dosar o factură ( fl 230, 231 ),ceea ce nu eclude însă achiziţionarea unui bun similar şi de soţi în timpul căsătoriei. Prin întâmpinare la cererea reconvenţională reclamanta a arătat însă că maşina de spălat a fost achiziţionată în perioada în care lucra alături de soţ în Italia, din bani trimişi de acolo către sora pârâtului, situaţie de fapt posibilă, cu atât mai mult cu cât soţii convieţuiau la data achiziţionării bunului, iar cu acte reclamanta a dovedit că şi anterior, în anul 2010 a trimis bani numitei T.V. Pârâtul a recunoscut existenţa preşurilor şi covoarelor şi a arătat că au fost primite cadou de la sora sa, însă este greu de crezut ca pe durata unei  căsnicii de aproximativ  6/ 7 ani soţii să nu fi achiziţionat vreun asemenea bun. În privinţa calului prin întâmpinare la cerere reconvenţională reclamanta  a arătat că înainte de a veni în Italia pârâtul a vândut toate animalele şi că în anul 2011  a cumpărat un cal din localitatea S., pe care l-a vândut ulterior şi a achiziţionat altul. În mod constant însă pârâtul a susţinut că un asemenea animal a fost cumpărat de dânsul în 2012, după divorţ, cu bani rezultaţi din vânzarea unui viţel si a unui porc. Cele două sobe de teracotă nu au fost reţinute la masa de partaj  ( fiind imobile prin încorporare).În final, prin întâmpinare pârâtul a recunoscut că din masa bunurilor comune fac parte următoarele: mobilă de dormitor uzată,  mobilă de bucătărie uzată, o masă de bucătărie şi patru scaune, o masă de computer, două sobe de teracotă, patru perdele, trei lenjerii de pat colorate, două feţe de masă colorate, mileuri croşetate, o aplică tavan pentru dormitor, o aplică tavan coridor, o icoană, un lighean de 20l emailat, oale de gătit de diverse dimensiuni,  tacâmuri diverse, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală teracotă, un coş fructe inox, farfurii diverse din emailat, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, ceşti obişnuite de cafea şi cinci pahare mari, o cană vin din tablă.

Faţă de susţinerile părţilor, luând în considerare şi poziţia oscilantă a pârâtului cu privire la natura şi modul de dobândire a unora din bunurile solicitate la partaj, probatoriul administrat în cauză precum şi faptul că este puţin probabil ca părţile pe durata unei căsnicii de 6 / 7 ani să nu fi dobândit bunuri de strictă necesitate, instanţa a reţinut la masa de partaj următoarele: mobilă de dormitor,  mobilă de bucătărie, un cuptor, o plită de aragaz, o masă de bucătărie şi patru scaune, o masă de computer, un frigider, un congelator , un televizor, două butoaie din fibră de sticlă, un butoi din lemn, patru damigene de 50 l, o maşină de spălat automată, două plapume, trei pături, trei bucăţi preşuri cordele, trei covoare persane, patru aşternuturi, perdele ( două bucăţi la dormitor, una la coridor, două bucăţi la bucătărie ), şapte lenjerii de pat albe, trei lenjerii de pat colorate, două  feţe masă albe, cinci feţe de masă colorate, trei feţe de masă mici, zece bucăţi mileuri colorate, două veioze, o aplică de tavan coridor, o aplică baie, o aplică bucătărie,  o icoană, două tablouri dormitor,  două tablouri coridor, un lighean 20l emailat, patru oale diverse dimensiuni, două tăvi de bucătărie , castroane mari , două seturi tacâmuri de şase persoane, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală de teracotă, un coş fructe inox, zece coşuri pâine plastic, 12 farfurii mari şi 12 farfurii mici, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, trei seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari, 12 pahare mici, o cană de vin de 1,5 l .

În privinţa cotelor de contribuţie instanţa a reţinut următoarele:

Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor. Conform art 357 al 2 cod civil până la proba contrară se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune. Cu înscrisuri ( fl 21- 38 ) reclamanta a făcut dovada că în perioada 2010 - 2011 a trimis din Italia bani către sora pârâtului şi către pârât.  Actele depuse de reclamantă la filele 42 - 104 dosar fac dovada depunerii de către reclamantă într-un cont a unor sume de bani, în perioada  anilor 2008 - noiembrie 2011, aproximativ 13 000 euro. Totodată,  cu extrasul de cont din 26.09.2013 aceasta a făcut dovada  sumelor de bani câştigate din muncă, în Italia, în perioada 2007 - 2011 ( în 2007 - 5186 euro şi 1674 euro; în 2008 - 8064 euro; în 2009 -9517,09 euro, în 2011 3256 euro ), în anul 2010 fiind în şomaj. Deşi prin întâmpinare pârâtul a specificat că actele depuse de reclamantă fac dovada alimentării propriului cont întrucât doar dânsa era titular, iar la interogatoriul ce i s-a luat ( întrebarea nr. 4 )  nu a recunoscut că fosta  soţie a trimis bani din Italia pentru construcţia casei, materiale şi manoperă şi pentru achiziţionarea terenului de 1500 mp, instanţa apreciază, în condiţiile în care soţii convieţuiau şi nu există dovezi în sensul administrării în mod se separat a patrimoniilor,  că  veniturile reclamantei au fost investite pentru satisfacerea nevoilor căsniciei. Pe de altă parte, instanţa va avea în vedere potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi că şi pârâtul a lucrat în Italia, de unde pe lângă veniturile din muncă a dobândit în urma unei proceduri de conciliere cu firma P.L. suma de 6500 euro, investită pentru nevoile căsniciei.

Instanţa  a mai arătat că, deşi au fost depuse la dosar mai multe facturi pe numele pârâtului T. D. şi bonuri fiscale  care fac dovada achiziţionării de către acesta a unor materiale de construcţie în anul 2010 acestea probează provenienţa banilor din care au fost achiziţionate bunurile, ci doar  persoana care le-a cumpărat. Nici unul din martorii audiaţi nu au putut furniza informaţii legat ajutorul primit de foştii soţi din partea altor persoane, cunoscând doar faptul că ambii au muncind pe parcursul căsătoriei. Instanţa reţine însă sprijinul acordat de părinţii pârâtului pentru creşterea copilului minor al părţilor, economiile băneşti făcute de foştii soţi ca urmare a acestui ajutor urmând a fi luate în considerare în favoarea pârâtului la stabilirea cotelor de contribuţie.

În consecinţă, cum prin probatoriul administrat în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, nefăcându-se dovada unor diferenţe semnificative între contribuţiile băneşti sau de altă natură ale soţilor, instanţa va constata că reclamanta - pârâtă a avut o contribuţie de 50%  la dobândirea bunurilor comune iar pârâtul - reclamant de 50%.

Bunurile reţinute prin încheierea de admitere în principiu au fost identificate şi evaluate prin expertize de specialitate construcţii,  topocadastru şi bunuri mobile. Prin expertiza construcţii a fost identificat şi evaluat imobilul casă ( denumită bucătărie de vară ) situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău. Prin încheierea de şedinţă din data de 16.03.2015 au fost calificate drept apărări de fond obiecţiunile formulate de reclamanta - pârâtă şi de pârâtul - reclamant la expertiza construcţii cu referire la aplicarea de către expert a unor coeficienţi de individualizare. Reclamanta - pârâtă a specificat că imobilul nu se află amplasat pe o stradă neamenajată, din pământ bătut, ci la un drum asfaltat, că indicii negativi stabiliţi de expert ( pentru lipsa dotărilor social - urbane în zonă, de -10%, situate magazine la o distanţă mai mare de 500 m, de - 5%, de amplasare în zona periferică a localităţii, de -10% se puteau analiza şi prin prisma faptului că zone este liniştită, cu multă verdeaţă, la ţară magazinul fiind doar pentru cei care nu-şi pot face cumpărăturile în oraş, astfel încât a solicitat înlăturarea acestora. La rândul său pârâtul - reclamant a criticat lucrarea solicitând a fi efectuată corecţia prin eliminarea termopanelor, care sunt bunuri proprii ale dumnealui,achiziţionate din Italia. Instanţa apreciază că argumentele invocate de părţi nu sunt de natură a produce modificări ale valorii imobilului stabilite de expert  în condiţiile în care, pe de o parte,  susţinerile părţilor nu fost dovedite probatoriul administrat, iar pe de altă parte, nu se poate acorda o altă interpretare actelor normative utilizate în evaluare decât cea urmărită de legiuitor. Prin urmare, valoarea reţinută de instanţă pentru acest imobil este de  66 614 lei. Prin expertiza bunuri mobile  au fost identificate şi evaluate bunurile mobile reţinute la masa de partaj, stabilindu-se o valoare totală a acestora de 10539 lei. Prin expertiza topocadastru  a fost identificată şi evaluată suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău, găsită la măsurători 1658 mp, la o valoare de 8850 lei. Valoarea masei de partaj a fost stabilită la suma de 86 003 lei.

În privinţa atribuirii bunurilor instanţa a arătat că împărţirea bunurilor comune ale soţilor trebuie făcută de regulă în natură, numai în situaţia în care nu este posibilă atribuirea de bunuri către fiecare copartajant urmând să fie compensate în bani drepturile lor. La formarea loturilor instanţa a avut în vedere criteriile stabilite de art. 987 C.pr.cv, şi anume acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupaţia părţilor,  etc. Cu referire la imobilul casă ( denumită bucătărie de vară ) situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău instanţa reţine că aceasta este amplasată pe suprafaţa de 805 mp aparţinând pârâtului, dobândită de acesta prin contractul de donaţie cu rezervă drept de uzufruct viager autentificat sub numărul 743 din 5 decembrie 2008 la BNP V.I.E. .În condiţiile în care, dincolo de acest argument, ambele părţi au solicitat ca acest bun să fie atribuit în lotul pârâtului - reclamant, instanţa va lua act de manifestarea de voinţă a acestora şi va atribui în lotul pârâtului - reclamant casă ( denumită bucătărie de vară ) situată în sat F., comuna T., judeţul Bacău, edificată potrivit autorizaţiei de construire  nr. 12 / 07.07.2009 emisă de  Primăria comunei T., judeţul Bacău, în valoare de  66 614 lei. Cu referire la suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău instanţa reţine că prin concluziile orale asupra fondului cauzei fiecare dintre părţi a solicitat atribuirea terenului în lotul său. Instanţa a considerat, faţă depoziţiile părţilor, faţă de necesitatea atribuirii fiecărei părţi  de bunuri în natură şi pentru evitarea fragmentării terenului, că se impune atribuirea lotul reclamantei  - pârâte a suprafeţei de 1500 mp teren arabil intravilan situat în sat F., comuna T., judeţul Bacău,  în valoare de 8 850 lei. Cu referire la bunurile mobile reţinute la masa de partaj instanţa a reţinut că împărţirea bunurilor comune ale soţilor trebuie făcută de regulă în natură, iar cazul de faţă nu există o situaţie  de imposibilitate de  atribuire  de bunuri către fiecare copartajant, instanţa urmează a le atribui potrivit primei variante a raportului de expertiză  bunuri mobile, astfel:

- în lotul reclamantei - pârâte: mobilă de dormitor,  o masă de computer, un congelator , o maşină de spălat automată, trei pături, trei bucăţi preşuri cordele, trei covoare persane ( unul mare şi două mici ovale ), patru aşternuturi, perdele ( două bucăţi la dormitor, una la coridor, două bucăţi la bucătărie ), şapte lenjerii de pat albe, trei lenjerii de pat colorate, două  feţe masă albe, cinci feţe de masă colorate, trei feţe de masă mici, zece bucăţi mileuri colorate, două veioze, o icoană, două tablouri dormitor,  două tablouri coridor, un lighean 20l emailat, patru oale diverse dimensiuni, două tăvi de bucătărie , castroane mari , două seturi tacâmuri de şase persoane, două polonice, două spumiere, un făcăleţ, o oală de teracotă, zece coşuri pâine plastic, 12 farfurii mari şi 12 farfurii mici, un platou din porţelan, un ceaun din tuci, trei seturi ceşcuţe cafea, 12 pahare mari, 12 pahare mici, o cană de vin, în valoare totală de 5268 lei.

- în lotul pârâtului reclamant mobilă de bucătărie, un cuptor, o plită de aragaz, o masă de bucătărie şi patru scaune, un frigider, un televizor, două butoaie din fibră de sticlă, un butoi din lemn, patru damigene de 50 l, două plapume, o aplică de tavan coridor, o aplică baie, o aplică bucătărie,  un coş fructe inox.

Pentru egalizarea loturilor va obliga pârâtul - reclamant  la plata către pârâtul reclamanta  -pârâtă  a sumei de 28883,5 lei cu titlu de sultă.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată instanţa, în temeiul art. 453 C.pr.civ a compensat onorariile de avocat şi a compensat restul cheltuielilor de judecată  reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorarii expertize până la limita sumei de 1600 lei şi va obliga pârâtul - reclamant la plata către reclamanta - pârâtă, în raport de cotele de contribuţie stabilite, a sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, pârâtul-reclamant.

Prin încheierea din 21.09.2016 s-a dispus scutirea apelantului de la plata taxei de timbru de 1290 lei.

În motivarea apelului, s-a arătat că, în mod greşit s-a reţinut că data despărţirii în fapt este 21.11.2011, data introducerii celei de-a doua cereri de divorţ. Însăşi reclamanta a arătat că neînţelegerile dintre părţi au obligat-o să plece în străinătate şi acest fapt s-a petrecut în 2005.Sumele de bani trimise de reclamantă au reprezentat contribuţia sa la creşterea minorei şi nicidecum nu au fost trimise pentru achiziţionarea terenului iar trimiterea banilor pe numele sorei apelantului s-a datorat faptului că părinţii erau prea în vârstă pentru a se descurca.

Privitor la construcţie, apelantul a criticat valoarea acesteia arătând că raportat la zonă şi la modul de edificare, ea fiind extensia unei alte construcţii, valoarea de 66 614 este excesiv de mare iar acest lucru a fost criticat la fond.

Referitor la bunurile mobile, apelantul a arătat că unele din bunuri au fost reţinute pe baza unor subpoziţii ale instanţei şi nicidecum pe baza de probe. Astfel frigiderul şi congelatorul au fost achiziţionate de tatăl apelantului şi ca urmare aceste bunuri nu pot fi reţinute în masă. Televizorul de asemenea a fost achiziţionat de tatăl apelantului, existând înscrisuri în acest sens. Cele două butoaie de sticlă şi 4 damigene au fost achiziţionate după despărţirea în fapt iar maşina de spălat a fost cumpărată de sora apelantului şi nu e bun comun. Preşurile şi covoarele au fost primite cadou de apelant de la sora sa fiind bunuri proprii. Dincolo de aceste aspecte s-a arătat că în masă au fost reţinute bunuri care au fost achiziţionate anterior căsătoriei şi acest aspect rezultă din cuprinsul procesului-verbal întocmit de expertul bunuri mobile. Astfel bunurile de la poziţia 6-8, 10-15,17,19-25,32-50 trebuie scoase din masa de partaj.

 În motivarea apelului, s-a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză construcţii.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat arătând că aşa cum a arătat şi instanţa de fond a trimis mereu bani acasă şi din aceste sume s-a ridicat construcţia şi totodată s-a achiziţionat şi terenul. Bunurile mobile, chiar dacă au fost achiziţionate de alte persoane au fost dobândite cu banii trimişi de reclamantă. S-a arătat că reclamanta a plecat cu acordul intimatului în Italia în 2005 iar după trei luni de zile a venit şi pârâtul şi din banii trimişi de soţi s-a început construirea celor două camere şi a unei magazii şi tot atunci a fost achiziţionată şi maşina de spălat. Congelatorul a fost achiziţionat înainte de plecarea în Italia. Acţiunea iniţială de divorţ a fost introdusă în 2009 dar s-a renunţat la ea la insistenţele pârâtului şi a tatălui său cu promisiunea că actul de donaţie va fi înlocuit de un contract de vânzare-cumpărare. Astfel se explică de ce şi după acest moment reclamanta a continuat să trimită bani în tară şi sume consistente. Cele 4 damigene au fost achiziţionate din Italia iar butoaiele au fost luate şi ele înainte de plecare, ca de altfel, şi congelatorul şi frigiderul. Preşurile şi covoarele au fost luate de părţi iar o parte au fost date de zestre reclamantei. Cât priveşte valoarea casei, aceasta a fost stabilită corect , casa fiind la o distanţă mică de oraş şi este un drum asfaltat contrar celor arătate de pârât.

Intimata nu a solicitat probe în apel.

Analizând motivele de apel invocate şi apărările intimatei, în raport de probele administrate atât la fond cât şi în apel, tribunalul reţine că apelul este întemeiat în ceea ce priveşte următoarele:

Criticile apelantului referitoare la data despărţirii în fapt sunt nefondate şi aceasta deoarece este evident că, atâta vreme cât reclamanta a renunţat la acţiunea de divorţ introdusă iniţial, în 2009 şi apoi a achiziţionat împreună cu pârâtul terenul de 1500 mp, în martie 2010, se înţelege că părţile au încercat să mai dea o şansă căsătoriei lor. În acelaşi sens, rezultă din înscrisurile depuse că, după 2010, s-au trimis sume de bani mai mari, care excedează nevoilor de creştere ale minorei, şi aceste sume au fost folosite pentru ridicarea construcţiei şi totodată pentru achiziţionarea de bunuri. Astfel, s-au trimis 950 euro în iulie 2010, 800 euro în mai 2010, 550 euro tot în mai 2010 şi încă 700 euro tot în mai 2010, 515 în martie 2010. Or nu se poate susţine că aceste sume au fost trimise pentru nevoile minorei, în condiţiile în care în perioada respectivă erau în derulare lucrările la ridicarea construcţiei. În consecinţă, tribunalul reţine că aceste critici sunt nefondate şi instanţa de fond a stabilit corect data despărţirii în fapt.

În ceea ce priveşte criticile legate de valoarea construcţiei, tribunalul reţine că apelantul în cauză a formulat obiecţiuni la fondul cauzei privind acest aspect şi în apel, instanţa a administrat proba cu expertiză construcţii. Din expertiza – ing. H. C. rezultă ca valoarea construcţiei ar fi de 40 102 lei. Această valoare de piaţă a fost stabilită pe baza unor coeficienţi de individualizare care au avut în vedere amplasarea construcţiei, cererea de locuinţe în zonă, îmbunătăţirile de care dispune precum şi situaţia juridică a bunului. Valoarea rezultată din expertiza – ing. H. a fost contestată de intimată care a arătat că s-au aplicat indici negativi repetitivi, că valoarea nu a avut în vedere materialele folosite şi care au costat foarte mult, că valoarea impozabilă a acestei construcţii este cu mult peste valoarea stabilită de expert, că această construcţie este o locuinţă veritabilă şi se află într-o zonă apropiată de Bacău în care s-au edificat multe construcţii noi şi mulţi doresc să cumpere case pentru copii plecaţi în străinătate.

Din analiza expertizei rezultă că s-au stabili ca indici negativi amplasamentul într-o zonă rurală, amplasamentul într-o zonă periferică, piaţa imobiliară inactivă în zonă, situaţia juridică a imobilului. Analizând aceşti indici, tribunalul reţine că indicii pentru zona rurală şi zona periferică nu sunt identici astfel cum susţine intimata, iar expertiza – ing. Z. a avut şi ea în vedere atât indicele pentru zona periferică cât şi indici pentru lipsă de dotări social-urbane şi  pentru lipsa magazinelor în zonă. Ca urmare instanţa reţine că nu există temeiuri pentru înlăturarea acestor indici sau pentru reţinerea numai a unuia deoarece vizează aspecte diferite şi împrejurarea că amplasamentul este în apropiere de Bacău nu exclude amplasamentul în zonă rurală şi amplasamentul în zonă periferică în cadrul zonei rurale. Referitor la indicele privind caracterul pieţei din zonă, instanţa de asemenea constată că acesta este un indice real ce nu poate fi înlăturat şi el evidenţiază numărul tranzacţiilor în zonă, cererea de locuinţe. Reclamanta a arătat că există multe persoane care sunt interesate a cumpăra locuinţe în zonă, însă acest aspect nu este dovedit, expertul neputând identifica tranzacţii cu elemente asemănătoare de comparaţie. În paginile 2-3 din raport se face o analiză amănunţită a pieţei imobiliare prin raportare la caracteristicile acestei construcţii. Aceste elemente nu pot fi ignorate fiind esenţiale în stabilirea unei valori de circulaţie. Aşa cum rezultă din expertiză, contrar susţinerilor reclamantei, nu denumirea de bucătărie de vară, care este trecută şi în autorizaţia de construcţii, a fost relevantă în diminuarea valorii ci împrejurarea că această construcţie deşi are elementele caracteristice unei locuinţe de sine-stătătoare, este edificată ca o extindere la alte construcţii ce nu sunt proprietatea părţilor şi nu are teren aferent. Existenţa peretelui comun a fost avută, de altfel, ca indice negativ de corecţie şi în expertiza – ing. Z.. Relevantă în stabilirea valorii unui imobil este valoarea de circulaţie, împrejurarea faţă de care criticile legate de împrejurarea că nu s-a avut în vedere valoarea materialelor nu poate fi primită, acest aspect neconstituind nici obiectiv de expertiză şi pentru aceleaşi considerente nu poate fi relevantă nici valoarea de impozitare care este de regulă mult superioară valorii de circulaţie indiferent de imobil. Tribunalul reţine, însă, că nu este relevant indicele de corecţie privind procesele pe rol şi aceasta deoarece este vorba de prezentul litigiu dedus judecăţii, după finalizarea acestuia nemaiexistând acest impediment. Ca urmare acest indice privind aspectele litigioase va fi înlăturat deoarece priveşte relaţiile dintre părţile în cauză şi nu aspecte legate de chestiuni litigioase cu terţi. În consecinţă, valoarea construcţiei va fi reţinută la suma de 44 112,2 lei.

 În ceea ce priveşte criticile legate de reţinerea greşită a unor bunuri ca fiind comune, tribunalul constată:

Susţinerile că frigiderul, congelatorul şi televizorul au fost reţinute în masă deşi există înscrisuri din care rezultă că acestea au fost achiziţionate de tatăl reclamantului nu pot fi primite pentru următoarele considerente: 

La filele 232,228 şi 229 s-au depus acte privind un congelator şi frigider A., TV -54 cm G. În aceste înscrisuri este indicat drept proprietar T. G. Coroborând aceste înscrisuri cu expertiza bunuri mobile, rezultă că ceea ce s-a expertizat şi în final, raportat la această expertiză, s-a partajat nu sunt bunurile din înscrisurile invocate, întru-cât nu corespunde marca. Nu se poate reţine apărarea apelantului în sensul că toate bunurile din procesul-verbal ataşat expertizei şi asupra cărora s-a indicat o dată de provenienţă anterioară căsătoriei sunt practic, recunoscute ca fiind bunuri proprii apelantului şi aceasta deoarece reprezentantul intimatei nu putea recunoaşte decât prezenţa sau după caz absenţa bunului şi în nici un caz nu putea să se pronunţe asupra anului de provenienţă, în condiţiile în care nu s-au indicat documente în acest proces-verbal din care să rezulte o anumită dată de provenienţă. Stabilirea uzurii şi a datei de provenienţă reprezintă un atribut exclusiv al expertului şi din aceste motive, în lipsa altor elemente obiective, nu se poate reţine că intimata prin reprezentat şi-a însuşit caracterul de bun propriu al unora din aceste bunuri prin semnarea procesului-verbal în care se indică pe lângă prezenţa bunului şi anul de provenienţă. Ca urmare acest motiv de apel va fi înlăturat ca neîntemeiat. De asemenea, în ceea ce priveşte maşina de spălat, tribunalul reţine că s-a supus partajului o maşină de spălat Z. şi nu maşina de spălat S. pentru care s-a depus factura din 2011, pe numele cumnatului apelantului. Privitor la cele 4 damigene, instanţa reţine că poziţia apelantului însăşi a fost una oscilantă, în sensul că la interogatoriu a arătat că cele 4 damigene le-a luat după divorţ(f.284) iar în întâmpinare a arătat că aceste bunuri au fost date de tatăl său înainte de căsătorie( f.174). Privitor la cele două butoaie, instanţa reţine că, la dosar, la fila 227, s-a depus certificatul doar în ceea ce priveşte un butoi – achiziţionat la 13.08.2012, neexistând înscrisuri sau alte probe legate de data achiziţionării celui de-al doilea butoi, astfel cum se susţine în întâmpinare. Faţă de această împrejurare, tribunalul, raportat la data de achiziţionare a unui butoi, îl va scoate din masa de partaj, acesta fiind dobândit după desfacerea căsătoriei. Cât priveşte preşurile şi covoarele, tribunalul reţine că acestea au fost identificate de expert şi evaluate, impunându-se a fi reţinute la masa de partaj atâta vreme cât din declaraţiile martorilor sau din alte probe nu rezultă cele susţinute de apelant.

În consecinţă, faţă de cele sus-menţionate, văzând şi dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa apelată, în ceea ce priveşte valoarea masei de partaj, a loturilor şi sultele corespunzătoare.

Raportat la dispoziţiile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimata la plata cheltuielilor avansate de apelant în apel, cheltuieli constând în onorarii expert şi avocat. Faţă de art. 18 OUG nr. 51/2008, tribunalul va obliga intimata şi la plata taxei de timbru aferente apelului, în măsura admiterii lui.

Domenii speta

Spete similare