Constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane

Cod ECLI:RO:TBBTO:2017:

Operator de date cu caracter personal nr.8354

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr.XXX Dosar nr.XXXX/40/2015

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Tribunalul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

– Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Botoşani – reprezentat de:

Procuror:

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii A. N., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal, a douăzeci şi şapte infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal şi a uneia de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal; L. C. C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal, a douăzeci şi cinci infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal şi a uneia de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal; N. E., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal şi a patru infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal; D. F. V., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal şi a patru infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, instanţa a amânat pronunţarea la data de xx.xx.xxxx, la data de xx.xx.xxxx şi pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei penale de faţă;

Prin Rechizitoriul nr.XXD/P/2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism-Biroul Teritorial Botoşani, au fost trimişi în judecată inculpaţii :

1.A. N., fiica lui C. şi S., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, cu domiciliul în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, CNP –XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii gimnaziale, fără ocupaţie, divorţată, doi copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

-constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal,

- trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal

- trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

2.L. C. C., fiul lui O. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul Orşova, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, sc. Z, et. T, ap.U, judeţul Botoşani, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii liceale, administrator, căsătorit, 4 copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

-  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal,

- trafic de persoane, prev. de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal

- trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

3. N. E., fiica lui V. şi A., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Tudora, judeţul Botoşani, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr.Y, judeţul Botoşani, CNP–XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii liceale, fără ocupaţie, necăsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal

- trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

4. D. F. V., fiul lui V. şi C., născut la data de xx.xx.xxxx în oraşul Hîrlău, judeţul Iaşi, cu domiciliul în oraşul Hîrlău, str. X nr. Y, bl. Z, sc. T, et.U, ap. V, judeţul Iaşi, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, un copil minor, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal

- trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus clasarea faţă de:

1.Inculpata A. N. pentru  săvârşirea infracţiunii trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a cod penal, victimă V. M., în temeiul disp. art.16 lit.a  C.pr.pen.

2.Inculpatul L. C. C. pentru  săvârşirea infracţiunii trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a cod penal  victimă V. M., în temeiul disp. art.16 lit.a  C.pr.pen.

3.Inculpatul D. F. V. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a cod penal  victime  C. M., G. M. I., C. G. , M. C. A. şi B. I. C., în temeiul disp. art.16 lit.e  C.pr.pen.

În cauză a fost începută urmărirea penală faţă de  inculpaţii A. N. şi L. C. C. pentru  săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a cod penal şi cu privire la victima V. M., precum şi faţă de inculpatul  D. F. V.  pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a cod penal cu privire la victimele  C. M., G. M. I., C. G. , M. C. A. şi B. I. C..

În ce priveşte victimele V. M., C. M., M. C. A. şi B. I. C. nu s-a reuşit audierea acestora întrucât sunt plecate în străinătate necunoscându-se locul în care se află şi nici dacă se mai reîntorc în ţară, iar  victimele G. M. I. şi C. G.  au declarat că nu au pretenţii de la inculpatul  D. F. V. şi au refuzat să dea declaraţii cu privire la modul  în care au lucrat în Italia în anul 2006, iar alte probe privind traficarea acestor victime nu au putut fi  obţinute în cauză.

În atare situaţie, în  absenţa unor declaraţii care să confirme că inculpaţii au recrutat, transportat, adăpostit şi exploatat prin supunere la muncă în mod forţat  şi aceste victime,  urmează a  se dispune clasarea cauzei  în temeiul disp. art. 16 lit.a cod pr.penală faţă de inculpaţi  cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în dauna victimelor menţionate mai sus.

Alte soluţii :

Prin ordonanţa nr.XX D/P/2008 din xx.xx.xxxx s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de  trafic de persoane prev.de art. 210 alin.1 lit.a cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 cod penal şi de trafic de minori prev.de art. 211  alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal,a art.38 alin.1 şi 39 cod penal faţă de care a fost extinsă urmărirea penală  in rem prin ordonanţa nr.XX D/P/2008 din xx.xx.xxxx, victime fiind M. G., I. G., L. M., S. V., C. S., M. S., P. E., M. M., A. S., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., B. V., G. A. F. , F. M., A. S., A. P. , V. A., V. I., F. I., I. C., A. M.,  A. L., H. I., N. M. , S. G. şi  victima minoră A. I. C. şi continuarea urmăririi penale în vederea identificării autorului.

În privinţa situaţiei de fapt, s-a reţinut:

În sarcina inculpatei A. N., că, în cursul anului 2006, împreună cu inculpaţii L. C. C., D. F. V. şi  N. E.  a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii privind traficul de persoane prin exploatarea prin supunere la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane, inculpaţii L. C. C., D. F. V. şi  N. E. având rolul de a  recruta prin inducere în  eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de a asigura transportul victimelor în Italia, iar inculpata A. N. de a  organiza, în baza unor înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C., N. E. şi D. F. V., recrutarea şi transportul de către aceştia  în Italia a victimelor, de a primi, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele să practice “munca la negru” în Italia şi de a le exploata prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, inculpata A. N. săvârşind  însă şi personal activităţi de recrutare a victimelor prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite.

În perioada septembrie 2006-2009, inculpata A. N. a organizat, în baza unor înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C., N. E. şi D. F. V., recrutarea şi transportul de către aceştia în Italia a mai multor persoane şi împreună cu  concubinul său italian, a primit şi adăpostit în Italia, în scopul exploatării prin supunerea la muncă în mod forţat, mai multe persoane, respectiv victimele recrutate şi transportate de inculpaţii L. C. C.,  N. E. şi  D. F. V., prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, printre care victimele: M. G., I. G., L. M., S. V., C. S., M. S., P. E., M. M., A. S., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., B. V., G. A. F. , Negruţ  Maria şi F. M..

Totodată, împreună cu inculpatul L. C. C. a săvârşit şi activităţi de recrutare a victimelor A. S., A. P., V. A., V. I., F. I., I. C., A. M., A. L., H. I., S. G., pe care împreună cu concubinul său italian le-au  exploatat prin supunere la  muncă în mod  forţat, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sau urmărind să-şi însuşească de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

În acelaşi mod şi în acelaşi scop, inculpata A. N. împreună cu inculpatul L. C. C., a recrutat-o, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia, pe victima minoră A. I. C., a cazat-o în condiţii improprii şi  a constrâns-o  să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de victimă.

În sarcina inculpatului L. C. C. că, în cursul anului 2006, împreună cu inculpaţii A. N., D. F. V. şi  N. E.  a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii privind traficul de persoane prin exploatarea prin supunere la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane, inculpaţii L. C. C. , D. F. V. şi  N. E. având rolul de a  recruta prin inducere în  eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de a asigura transportul victimelor în Italia, iar inculpata A. N. de a  organiza, în baza unor înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C., N. E. şi D. F. V., recrutarea şi transportul de către aceştia  în Italia a victimelor, de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele să practice “munca la negru” în Italia şi de a le exploata prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate.

 În perioada 2006-2009, prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, inculpatul L. C. C., singur sau împreună cu inculpata A. N.,  a  recrutat mai multe persoane cu situaţii materiale precare printre care victimele: A. S., A. P. , M. G., V. A., V. I.,  F. I., I. C., S. G., A. M., H. I., A. L., P. E., F. M., M. M.,  N. M.,  A. S., T. I. A., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G.,  a  asigurat transportul  în Italia a acestora , precum şi a altor  persoane cu situaţii materiale precare recrutate de  ceilalţi membri ai grupării în acelaşi scop, printre care victimele: L. M., S. V. , I. G. şi B. V. pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară ,unde au fost primite de inculpata A. N. şi concubinul său italian, în scopul exploatării prin supunerea la muncă în mod  forţat,victimele fiind cazate în condiţii improprii şi constrânse să practice în mod forţat munca „la negru” , cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare ,  sănătate şi securitate ,inculpata A. N.  însuşindu-şi sau urmărind să-şi însuşească de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

În acelaşi mod  şi în acelaşi scop, inculpatul L. C. C., împreună cu inculpata A. N., a recrutat-o prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia şi a transportat-o  în Italia pe minora A. I. C., ce a  fost cazată în condiţii improprii şi constrânsă  să practice “munca la negru” în Italia, de către inculpata A. N., fiind  exploatată de aceasta prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, inculpata A. N. însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de victimă.

În sarcina inculpatei N. E. că, în cursul anului 2006, împreună cu inculpaţii A. N., L. C. C. şi D. F. V., a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii privind traficul de persoane prin exploatarea prin supunere la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane, inculpaţii L. C. C. , D. F. V. şi  N. E. având rolul de a  recruta prin inducere în  eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de a asigura transportul victimelor în Italia, iar inculpata A. N. de a  organiza, în baza unor înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C., N. E. şi D. F. V., recrutarea şi transportul de către aceştia  în Italia a victimelor, de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele să practice “munca la negru” în Italia şi de a le exploata prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate .

În perioada 2006-2009, inculpata N. E., prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat şi a asigurat transportul în Italia a victimelor C. S., M. S., G. A. F. şi B. D. N., în scopul  exploatării, prin supunere la muncă în mod forţat, pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară, unde inculpata A. N. şi concubinul său italian le-au exploatat prin supunere la muncă în mod forţat, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi sau urmărind să-şi însuşească de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

În sarcina inculpatului D. F. V. că, în cursul anului 2006, împreună cu inculpaţii A. N., L. C. C. şi N. E., a constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii privind traficul de persoane prin exploatarea prin supunere la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane, inculpaţii L. C. C. , D. F. V. şi  N. E. având rolul de a  recruta prin inducere în  eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de a asigura transportul victimelor în Italia, iar inculpata A. N. de a  organiza, în baza unor înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C., N. E. şi D. F. V., recrutarea şi transportul de către aceştia  în Italia a victimelor, de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele să practice “munca la negru” în Italia şi de a le exploata prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate.

În perioada 2006-2009, prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a  recrutat şi a asigurat transportul  în Italia a victimelor I. G., L. M., S. V. şi B. V.,în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat, pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară, unde inculpata A. N. şi concubinul său italian le-au exploatat prin supunere la  muncă în mod forţat, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi sau urmărind să-şi însuşească de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

LATURA CIVILĂ şi foloasele materiale obţinute de către inculpaţi prin comiterea infracţiunii de trafic de persoane ce urmează a fi supuse confiscării speciale conform disp. art.112 lit.e Cod penal, s-au reţinut următoarele:

În vederea confiscării speciale a foloaselor obţinute de către inculpaţi prin exploatarea victimelor s-a procedat la analizarea declaraţiilor acestora şi ale martorilor, precum şi la stabilirea sumelor de bani obţinute de inculpaţi, rezultând următoarele:

În urma exploatării prin muncă a victimelor A. M., A. L., A. P., A. S., A. S., B. D. N., B. M., B. G. I., C. S., F. I., F. V. G., F. M., G. A. F.,  S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., M. G., N. M., P. E., T. I. A., Ţîrcă D., V. A., V. I., I. G., L. M., S. V., B. V. şi minora A. I. C. (17 ani), inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V. au obţinut suma totală de 42.610 euro, conform procesului verbal existent în vol.I – filele 364-372 dosar.

Din suma de 42.610 euro, inculpata A. N. a obţinut în urma recrutării, cazării şi exploatării prin supunere la muncă în mod forţat a victimelor, următoarele sume de bani:

-de la  I. G. suma de 2600 euro;

-de la L. M. suma de 300 euro;

-de la S. V. suma de 1800 euro;

-de la M. G. suma de 1350 euro;

-de la A. P. suma de 5750 euro;

-de la A. S. suma de 5750 euro;

-de la H. I. suma de 3650 euro;

-de la S. G. suma de 650 euro;

-de la V. I. suma de 600 euro;

-de la V. A. suma de 600 euro;

-de la A. L. suma de 600 euro;

-de la A. M. suma de 600 euro;

-de la A. I. C. suma de 600 euro;

-de la N. M. suma de 1300 euro;

-de la F. I. suma de 1250 euro;

-de la B. G. I. suma de 850 euro;

-de la B. M. suma de 700 euro;

-de la A. S. suma de 1400 euro;

-de la B. V. suma de 2700 euro;

-de la M. S. suma de 450 euro;

-de la M. M. suma de 1050 euro;

-de la I. C. suma de 1900 euro;

-de la F. M. suma de 500 euro;

Inculpata A. N. a încasat în total suma de 36.950 euro, în contul activităţilor lucrative prestate de persoanele exploatate.

Având în vedere faptul că persoanele vătămate I. G., L. M., S. V., M. G., A. P. şi A. S. s-au constituit părţi civile în procesul penal, solicitând să fie despăgubite de către inculpata A. N. cu sumele pe care ar fi trebuit să le primească în schimbul muncii prestate, urmează a fi supuse confiscării speciale în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 lit. e, sumele obţinute de inculpată în detrimentul celorlalte victime care nu s-au constituit parte civilă în cauză, în cuantum de  19.400 euro.

Din suma de 42.610 euro, inculpatul L. C. C. a obţinut în urma recrutării şi transportului victimelor următoarele sume de bani:

-de la  I. G. suma de 100 euro;

-de la M. G. suma de 150 euro;

-de la A. P. suma de 250 euro;

-de la A. S. suma de 250 euro;

-de la H. I. suma de 250 euro;

-de la S. G. suma de 250 euro;

-de la V. I. suma de 300 euro;

-de la V. A. suma de 300 euro;

-de la A. L. suma de 150 euro;

-de la A. M. suma de 150 euro;

-de la A. I. C. suma de 150 euro;

-de la N. M. suma de 100 euro;

-de la F. I. suma de 100 euro;

-de la B. G. I. suma de 200 euro;

-de la B. M. suma de 200 euro;

-de la A. S. suma de 200 euro;

-de la M. M. suma de 250 euro;

-de la I. C. suma de 250 euro;

-de la F. M. suma de 300 euro;

Inculpatul L. C. C. a încasat suma de 3900 de euro, contravaloarea transportului persoanelor recrutate.

Având în vedere faptul că persoanele vătămate I. G., M. G., A. P. şi A. S. s-au constitui părţi civile în procesul penal, solicitând să fie despăgubite de către inculpatul L. C. C. cu sumele achitate pentru transportul în Italia, urmează a fi supuse confiscării speciale în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 lit. e, sumele obţinute de inculpat în detrimentul celorlalte victime care nu s-au constituit parte civilă în cauză, în cuantum de  3150 euro.

Inculpata N. E. a obţinut în urma recrutării victimelor următoarele sume de bani:

-de la M. S. suma de 100 euro;

-de la C. S. suma de 180 euro;

-de la G. A. F. suma de 180 euro;

Inculpata N. E. a încasat în total suma de 460 de euro cu titlu de comisioane, ce urmează a fi supusă confiscării speciale în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 lit. e.

Din suma de 42.610 euro, inculpatul D. F. V. a obţinut în urma recrutării victimelor următoarele sume de bani:

-de la  I. G. suma de 300 euro;

- de la L. M. suma de 200 euro;

-de la S. V. suma de 500 euro;

-de la B. V. suma de 300 euro;

Inculpatul D. F. V. a încasat suma de 1300 de euro, în contul comisioanelor impuse.

Având în vedere faptul că persoanele vătămate I. G., M. G.,  L. M. şi S. V. s-au constitui părţi civile în procesul penal, solicitând să fie despăgubite de către inculpatul D. F. V. cu sumele achitate acestuia cu titlu de comision, precum şi pentru transportul în Italia, urmează a fi supuse confiscării speciale, în conformitate cu prevederile art. 112 alin. 1 lit. e, suma obţinută de inculpat în detrimentul victimei B. V. care nu s-a constituit parte civilă în cauză, în cuantum de  300 euro.

Persoana vătămată I. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 2000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 2600 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate, precum şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 300 euro contravaloarea comisionului achitat pentru găsirea locului de muncă şi de către L. C. C. cu suma de 100 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată L. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5200 euro, solicitând să fie despăgubită de către inculpata A. N. cu suma de 5000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportată în Italia, fiind nevoită să muncească fără a fi plătită, neavând altă cale de ales, şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 200 euro, contravaloarea comisionului achitat pentru găsirea locului de muncă şi a transportului până în Italia.

Persoana vătămată S. V. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5300 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 3000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 1800 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia a persoanei vătămate şi a fiului său S. D..

Persoana vătămată M. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 1350 euro, reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 150 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată A. P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10000 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 4000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 5750 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 250 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată A. S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 10000 euro, solicitând să fie despăgubită de către inculpata A. N. cu suma de 4000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportată în Italia, fiind nevoită să muncească fără a fi plătită, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 5750 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 250 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

S-a reţinut, pe ansamblu, următoarea situaţie de fapt:

„Din cercetările efectuate a rezultat că începând cu anul 2005, inculpata A. N. s-a deplasat de mai multe ori în Italia, în regiunea Salerno unde l-a cunoscut pe cetăţeanul italian S. G., în vârstă de 55-57 de ani, cu care a stabilit o relaţie de concubinaj.

Profitând de starea de sărăcie a conaţionalilor săi şi de lipsa unor locuri de muncă în România, dar şi de influenţa pe care S. G. o avea în regiunea respectivă, de cunoştinţele pe care acesta şi le făcuse în timp, inculpata A. N. a hotărât să dezvolte o ,,mică afacere” româno - italiană împreună cu concubinul său.

Inculpata A. N. urma să asigure adăpostirea persoanelor racolate şi să găsească locuri de muncă în diverse domenii de activitate, în folosul unor beneficiari italieni cunoscuţi ai concubinului său S. G., adevăratul scop fiind cel al exploatării prin muncă a cetăţenilor români în vederea obţinerii unor importante foloase materiale.

Activitatea de recrutare a victimelor a avut drept catalizator, starea de vulnerabilitate materială şi socio-profesională a acestora – marea majoritate a victimelor având un nivel scăzut de instruire, neavând alte surse de venit, provenind din mediul rural (agricultori sau şomeri) şi din localităţi sărace.

Racolatorii le-au promis victimelor locuri de muncă decente şi bine plătite în Italia, încheierea de contracte de muncă, gratuitatea cazării şi a meselor, asigurări de muncă şi sănătate, etc. În realitate, după ajungerea la destinaţie promisiunile în baza cărora au fost recrutate, s-au dovedit în totalitate false.

Aşadar, rolul inculpatei A. N. era de a căuta forţă de muncă ieftină pe teritoriul României, persoanele racolate urmând a fi convinse să meargă în Italia, prin promisiunea mincinoasă a oferirii unor locuri de muncă sigure şi bine plătite. În acest scop, aceasta s-a deplasat personal în România în cursul lunii septembrie 2006 şi a discutat cu mai multe persoane, vizând în special persoane fără venituri stabile, din mediul rural, subapreciate pe fondul lipsei educaţiei, cum a fost cazul persoanelor racolate din comuna Vorniceni, care în majoritate erau agricultori.

Inculpata A. N. a intuit că la nivelul de trai din România anului 2006, o ofertă de muncă în străinătate pentru o perioadă îndelungată şi remunerată după spusele sale cu 600-1000 de euro pe lună, cazarea şi masa asigurate în mod gratuit, urmau să aibă drept efect racolarea unui număr mare de muncitori şi implicit obţinerea unor beneficii importante de către ea şi de către concubinul acesteia, cetăţenul italian S. G..

Bineînţeles, eforturile inculpatei şi-au  atins în scurt timp scopul, iar în luna septembrie 2006 a reuşit să recruteze victimele V. A., V. I., A. I. C., A. L., A. P., A. S., F. I., H. I., I. C., N. M., A. M., S. G., la activitatea de recrutare participând în mod direct şi inculpatul L. C. C..

Pentru a pune în executare hotărârea infracţională, inculpata  A. N. a revenit în diferite perioade de timp în România, ocazie cu care a purtat mai multe discuţii cu diverse cunoştinţe ale sale, cărora le-a spus că are posibilitatea să ofere locuri de muncă bine plătite în Italia, pentru mai multe persoane şi le-a propus să caute persoane interesate, lăsându-le în acest scop numerele de telefon pe care le utiliza, pentru a putea fi contactată de eventualii doritori.

Printre persoanele la care a apelat pentru îndeplinirea acestui scop s-a numărat şi inculpata N. E., care în perioada 2006-2009, prin inducere în eroare cu privire la la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat prin intermediul unor anunţuri publicitare şi ulterior a asigurat transportul în Italia a mai multor persoane cu situaţii materiale precare de pe raza mai multor judeţe.

Deşi în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpata N. E. a transportat mai multe grupuri de persoane,  nu au putut fi identificate şi audiate decât un număr mic de victime, respectiv următoarele victime: C. S., M. S., B. D. N. şi G. A. F..

Inculpata N. E. a utilizat, în faza de început a activităţii infracţionale, serviciile de transport ale inculpatului L. C. C., ocazie cu care acesta a cunoscut-o pe inculpata A. N., însă pe parcurs întrucât au intervenit neînţelegeri între cei doi, ca urmare a faptului că inculpatul L. C. C.  s-a înţeles cu inculpata A. N. şi a început să desfăşoare şi activităţi de recrutare pe cont propriu, inculpata N. E.  a utilizat şi serviciile unor alte firme de transport.

În aceeaşi perioadă , în schema infracţională a intervenit şi inculpatul D. F. V. care, l-a cunoscut pe inculpatul L. C. C. cu ocazia unei  deplasări efectuată de acesta din Italia în România. Aflând despre activităţile ilicite desfăşurate de inculpatul L. C. C., de recrutare şi transport în Italia a unor persoane  dornice să găsească un loc de muncă în această ţară şi văzând în posibilitatea recrutării unor persoane fără locuri de muncă, aflate în stare de nevoie datorită  imposibilităţii găsirii în România a unor locuri de muncă şi implicit a  veniturilor necesare traiului zilnic, o modalitate de a obţine venituri ilicite din înşelarea semenilor săi şi inculpatul D. F. V. s-a implicat în activitatea de recrutare a unor persoane dornice să meargă la muncă în străinătate. Persoanelor recrutate, inculpatul D. F. V. le-a promis în mod mincinos condiţii avantajoase de muncă, salarii motivante şi cazare în schimbul unui comision pe care l-a şi încasat de la victimele care au acceptat oferta, fără a fi autorizat să efectueze activităţi de recrutare a forţei de muncă, profitând de starea de nevoie, de nesiguranţă financiară a persoanelor de la care a reuşit cu uşurinţă să obţină anumite sume de bani, locurile de muncă şi câştigurile  pe termen lung prezentate de  inculpat făcând victimele să accepte să plătească comisionul  solicitat de acesta.

Deşi inculpatul D. F. V. a declarat că nu a solicitat şi nu a primit vreun comision de la persoanele recrutate pentru a munci în Italia, acest aspect este infirmat de victimele I. G., L. M. şi B. V., care au declarat că i-au achitat inculpatului D. F. V. comisioane cuprinse între 50 euro şi 300 euro, pentru intermedierea locurilor de muncă în Italia.  (declaraţii victime I. G., L. M. şi B. V., vol. II, filele 6-11, 17-20, 298-303).

Ulterior, inculpatul D. F. V. a cunoscut-o şi pe inculpata A. N., prin intermediul inculpatului L. C. C.. După întâlnirea cu inculpata A. N., inculpatul D. F. V. a publicat mai multe anunţuri în presă prin care anunţa oferta de muncă în Italia.

Inculpata A. N. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul D. F. V., situaţie ce este însă contrazisă chiar de acesta din urmă, care a declarat că a cunoscut-o pe inculpată, prin intermediul lui L. C. C., fiind confirmată şi de declaraţia inculpatului L. C. C.. (declaraţii A. N., vol. I, filele 126-129, 132-133,  declaraţii L. C. C., vol. I, filele 71-75, 78-79, 84-85 şi D. F. V., vol. I, filele 110-112, 115-116).

Deşi dintre persoanele recrutate de către inculpatul D. F. V. au fost identificate doar victimele  L. M., I. G., S. V. şi B. V., inculpatul a recrutat mult mai multe persoane, acest aspect rezultând chiar din declaraţia sa, în care a arătat că a recrutat prin intermediul anunţurilor publicitare în jur de 15-20 de persoane (declaraţie D. F. V., vol. I, filele 110-112, 115-116).

 Aşadar, în realizarea activităţilor infracţionale, inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V., au avut rolul de a recruta direct sau prin intermediul unor anunţuri publicitare, persoane cu precădere din mediul rural, care nu aveau un loc de muncă şi care doreau să plece la lucru în străinătate, în speranţa obţinerii unor venituri care  să-i scoată din starea de sărăcie în care se aflau.

Inculpaţii au utilizat modalităţi de recrutare diversificate, pentru a acoperi o plajă cât mai largă de potenţiale victime, astfel:

- recrutare directă, cum a fost cazul unui număr mare de victime recrutate din comuna Vorniceni;

- recrutare prin intermediul anunţurilor publicitare în presă – publicate atât de inculpatul L. C. C., cât şi de inculpaţii N. E. şi D. F. V.;

- recrutare prin intermediul anunţurilor publicate pe site-uri de internet, metodă utilizată atât de inculpatul L. C. C., cât şi de inculpata N. E.. În cazul inculpatei N. E., anunţurile au fost publicate atât cu numele său real, cât şi pe numele P. E. sau G. P.  (proces verbal, vol. I, filele 358-363). Împrejurarea că inculpata N. E. nu s-a prezentat sub adevărata identitate, dovedeşte fără nici un dubiu că aceasta avea cunoştinţă despre modul în care aveau să fie trataţi conaţionalii săi şi a refuzat să-şi decline identitatea pentru a nu putea fi trasă la răspundere penală. Acest aspect este probat şi de declaraţia numitei G. A. F., vol. II, filele 396-399, care a declarat că a sunat la un număr de telefon prezentat într-un anunţ publicitar şi a discutat cu o persoană care s-a recomandat P. E., iar în momentul în care s-a întâlnit cu acea persoană, s-a dovedit a fi de fapt inculpata N. E..

Transportul muncitorilor până în Italia a fost efectuat de regulă cu autovehiculele aparţinând inculpatului L. C. C., iar uneori cu mijloace de transport aparţinând unor societăţi având ca obiect de activitate transportul internaţional de persoane – avem în vedere aici autovehiculele aparţinând S.C. X Botoşani, SC Y şi altele-  fiind, în fapt, o altă modalitate de exploatare şi de obţinere a unor sume mari de bani, întrucât persoanelor racolate li se solicitau sume evident superioare celor plătite de alţi călători, victimele plătind fiecare între 150 euro şi 300 euro pentru un drum până în Italia, în condiţiile în care la acea vreme, un bilet de autocar pe aceeaşi rută costa aproximativ 140 euro. (declaraţia martorei M. S. vol. II, filele 318-320, 321-323)

Victimele au suportat costul transportului până în Italia, iar pentru a face rost de sumele necesare achitării contravalorii biletului de călătorie şi a comisionului au fost nevoite să recurgă la împrumuturi, ori la vânzarea bunurilor proprii, având convingerea că inculpata A. N.  le va asigura locuri de muncă în condiţiile prezentate în România, fapt ce a dus la apariţia unor probleme familiale deosebite, aşa cum este cazul martorei A. L. (vol. II, filele 140-142, 143-145).

Martorul P. F. a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  atunci când avea mai multe persoane de transportat în Italia, inculpatul L. C. C. închiria mijloace de transport de la alte firme, printre care şi  de la firma X din municipiul Botoşani.

În acelaşi sens martorul P. F. a arătat în declaraţia sa că inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006 aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447). Având în vedere şi procesul verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din România, considerăm că martorul P. F. se află în eroare cu privire la perioadă, fiind de fapt vorba de transportul efectuat la data de xx.xx.xxxx şi nu în luna septembrie după cum a declarat martorul. (proces verbal aflat în vol. I, filele 330-336).

După cum a rezultat şi în urma verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul L. C. C. a deţinut o firmă de transport persoane, însă calitatea de administrator/asociat sau şofer în cadrul unei astfel de firme nu-i conferea în niciun caz vreun drept legal de a participa la racolarea unor cetăţeni împreună cu A. N., după cum s-a întâmplat în comuna Vorniceni în luna septembrie 2006 (când s-a întâlnit în locuinţa numitei C. A. cu mai multe victime) şi nici nu îi dădea dreptul de a racola persoane prin intermediul unor anunţuri în rubricile de mică publicitate a unor ziare  sau pe internet pentru nişte locuri de muncă  ce nu îndeplineau condiţiile legale, neexistând vreo evidenţă sau vreun control al autorităţilor statului italian referitoare la prezenţa victimelor pe teritoriul  statului, victimele  fiind practic  inexistente pentru autorităţile italiene, aflându-se  într-o stare totală de dependenţă faţă de traficanţi, neavând nici un fel de drepturi, ci doar obligaţii.

Mai mult, inculpatul L. C. C. a  perceput şi în mod direct comision de la unele persoane racolate – cum a fost cazul martorei M. M. şi a altor persoane racolate, ori administratorul unei firme de transport sau un şofer al unei astfel de firme nu poate justifica în nici un fel în cadrul activităţii pe care o desfăşoară, solicitarea unor comisioane, ilegale de altfel,  pentru intermedierea unor locuri de muncă. (declaraţii M. M., vol. II, filele 350-352, 353-355).

De altfel această situaţie ne-a fost prezentată şi de către martorul P. F., şofer, care, cu ocazia audierii sale în timpul urmăririi penale a susţinut că atât inculpata N. E. cât şi inculpatul D. F. V. primeau de la inculpatul L. C. C. câte 300 de euro pentru fiecare victimă a traficului de persoane racolată şi predată acestuia din urmă pentru a fi exploatată în Italia de către inculpata A. N.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447)

În declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală, inculpata A. N. a arătat că încasa un comision de la persoanele recrutate, cuprins între 100 – 150 euro, în funcţie de cât de bine erau plătite acele locuri de muncă, acest comision fiind încasat din primul salariu pe care-l primeau cetăţenii români. (declaraţii A. N., vol. I, filele 126-129, 132-133)

Departe de a fi o sumă modică, acest comision putea fi uşor acceptat de către persoanele racolate întrucât aveau încredere că urmau să câştige mulţi bani, însă după obţinerea comisionului, inculpata A. N.  inventa  şi alte datorii fictive, victimele aflându-se în imposibilitatea de a obţine vreo sumă de bani şi de a avea independenţă financiară.

Pentru a se asigura că victimele vor achita comisioanele impuse, a le limita posibilitatea de mişcare şi pentru a se asigura că persoanele racolate vor fi exploatate la maxim, inculpaţii L. C. C. şi A. N. le reţineau actele de identitate şi le restituiau abia după ce-şi primeau toate sumele reprezentând contravaloarea comisioanelor, a transportului sau a altor datorii, aşa cum rezultă şi din declaraţiile victimelor B. G. I., B. M., P. E., M. M., A. M., A. I. C., A. S., A. P., N. M..

Chiar şi după ce victimele îşi primeau paşapoartele, acestea se aflau în imposibilitatea de a pleca prin simplul fapt că nu-şi primeau drepturile salariale, iar inculpata A. N. îi amâna de la o lună la alta pentru a lucra o perioadă mai îndelungată de timp, fiind astfel forţaţi să muncească, întrucât se aflau într-o ţară străină, nu cunoşteau limba şi legislaţia, erau cazaţi în zone izolate, astfel încât plecarea din locul respectiv era o dorinţă greu de realizat.

După sosirea victimelor în Italia, concubinul inculpatei A. N., cetăţeanul italian S. G. lua legătura cu diferite cunoştinţe de-ale sale care aveau nevoie de mână de lucru ieftină, plata efectuându-se în general la zi. Înţelegerea dintre inculpata A. N. şi numitul  S. G. cu angajatorii italieni era ca aceştia să le predea doar lor banii cuveniţi muncitorilor, pentru a se asigura că vor obţine beneficiile ilicite urmărite. În cele mai multe cazuri muncitorii nici nu au aflat câţi bani au câştigat, fiind doar informaţi de către inculpaţi cu privire la nişte sume de bani, evident foarte mici, pe care le-ar fi primit de la angajatori şi care, firesc, erau reţinute de către ei în contul comisionului şi al datoriilor invocate.

Pentru a obţine venituri ilegale, prin promisiuni mincinoase, ameninţări, condiţii primitive de locuit şi de muncă, inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V. au reuşit să îngenuncheze şi să desconsidere persoane mature, cu experienţă de viaţă, persoane egale lor prin apartenenţa la aceeaşi rasă, dar diferite doar prin aceea că, gonite de sărăcie şi de lipsa unor posibilităţi reale de câştig în România, au  încercat, prin muncă cinstită şi prin sacrificiu, să-şi depăşească condiţia şi să-şi asigure un trai decent.

Inculpata A. N. a privit cu nepăsare calvarul unor bărbaţi în toată firea, plângând din cauza neputinţei de a obţine răsplata muncii extenuante la care au fost supuşi, dar şi a unor femei mature care, pentru a-şi întreţine familia au mers până în Italia, unde au fost umilite şi exploatate.

Relevantă este situaţia victimelor din localitatea Vorniceni, jud. Botoşani, fiind recrutate 11 persoane majore şi o minoră în vârstă de 17 ani, de către inculpaţii L. C. C. şi A. N., care s-au deplasat împreună în această localitate în cursul lunii septembrie 2006.

Cei doi inculpaţi  le-au promis locuri de muncă bine plătite, în domeniul agriculturii, la cules portocale, castane şi mandarine, urmând a fi plătiţi cu suma de 800 de Euro pe lună, transport, cazare şi mesele zilnice asigurate în mod gratuit, precum şi salarii motivante, în schimbul unui comision în valoare de 250 de euro. După ce victimele au fost convinse să meargă în Italia, inculpatul L. C. C. le-a perceput suma de 150 de euro de persoană pentru transport.  În cazul în care victimele nu dispuneau de acea sumă de bani, cei doi inculpaţi şi-au arătat disponibilitatea de a încasa de la acestea câte 250 euro în Italia pentru transport şi câte 250 de euro reprezentând contravaloarea comisionului, după prima lună de  muncă.

Plecarea a avut loc la data de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, din zona restaurantului X cu două autocare aparţinând firmei de transport X,  unul condus de către inculpatul L. C. C., iar altul de către martorul P. F..  (procese verbale aflate în vol. I, filele 330-336, 337-340).

După ce au fost preluate de patronii italieni, persoanele racolate au fot cazate în condiţii improprii de trai, în imobile aflate în stare avansată de degradare şi au fost nevoite să locuiască mai multe persoane, bărbaţi şi femei, la un loc.

Munca se desfăşura într-o regiune muntoasă din sudul Italiei, la culesul castanelor sau citricelor, fără a le fi respectate promisiunile făcute în România înaintea plecării.

Mai mult, aceştia erau obligaţi să muncească câte 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără repaus săptămânal, iar banii ce li se cuveneau pentru munca prestată erau încasaţi în mare parte sau chiar în totalitate săptămânal sau lunar de către inculpata A. N., iar după mai multe luni de muncă se loveau de refuzul acestora de a le plăti salariile pentru munca prestată până atunci, invocându-li-se  diverse datorii fictive.

Părţile vătămate şi martorii din cauză au fost nevoiţi să lucreze pentru inculpata A. N. intervale de timp cuprinse între câteva săptămâni şi câteva luni, inculpata având grijă ca locurile de muncă obţinute să fie în general pe perioade mici, astfel încât persoanele racolate să câştige doar o sumă mică de bani care să acopere contravaloarea şi aşa disproporţionată a chiriei, comisionului, cheltuielilor de întreţinere, şi în consecinţă să nu reuşească să strângă suficienţi bani care să le asigure o eventuală independenţă faţă de exploatatori.

În majoritatea cazurilor victimele au ajuns la domiciliu după câteva luni de muncă fără nici un ban, primind doar o sumă modică cu care au achitat contravaloarea transportului, cum a fost cazul martorilor H. I., S. G., A. L., A. M., A. I. C., N. M., F. I., I. G., S. V.,  B. V., M. S.,  V. A. şi V. I., sau mai rău, să nu aibă banii necesari pentru a ajunge în România, cum a fost cazul părţii vătămate L. M., care a trebuit să apeleze la rude pentru a putea obţine suma de bani necesară achitării contravalorii transportului până în România. Partea vătămată M. G. a revenit în România cu suma de 100 euro, fiind nevoit să călătorească fără bilet cu trenul de la Bucureşti la Botoşani.

O situaţie deosebită este cea a martorei P. E. care, deşi nu a fost recrutată de inculpaţi, călătorind pe ruta Botoşani – Salerno, a ajuns din întâmplare în autovehiculul cu care inculpatul L. C. C. transporta persoane pentru a fi exploatate, datorită unor aranjamente ale firmei pe care a  angajat-o să o transporte în Italia, martora deplasându-se în această ţară pentru a ajunge  la nişte rude de-ale sale din Salerno.Deşi i-a explicat inculpatului L. C. C. că se află din eroarea celor care trebuiau să o transporte în autovehiculul său şi că trebuie să ajungă în Salerno, acesta nu a ţinut seama de voinţa martorei şi pentru a obţine comisionul pe care inculpata A. N. şi concubinul său italian i-l acordau pentru  fiecare persoană  pe care o convingea să meargă în Italia şi o transporta la  cei doi, a transportat-o pe martora P. E. împotriva  voinţei sale la inculpata A. N. ,unde a fost preluată de aceasta pentru a fi exploatată prin muncă. Inculpata A. N. a cazat-o pe martoră  împreună cu alte 16 persoane într-un imobil. În momentul în care inculpata A. N. i-a cerut să-i predea paşaportul, martora a refuzat spunând că a ajuns din greşeală în acel loc, însă inculpata a spus că nu o interesează acest aspect. Astfel, martora a fost sechestrată în acel imobil timp de o săptămână, timp în care a fost supravegheată în permanenţă. Profitând de faptul că a fost dusă la muncă şi a câştigat suma de 10 euro, a cumpărat o cartelă telefonică şi a anunţat rudele din Salerno care s-au deplasat în locul indicat de victimă şi au preluat-o fără ştiinţa inculpatei A. N..

Imobilele unde erau  cazate victimele erau improprii în cele mai multe cazuri.Una dintre locaţiile de cazare iniţiale era de fapt un garaj transformat în spaţiu de cazare pentru cetăţenii români recrutaţi să muncească „la negru” în Italia. Garajul respectiv era prevăzut cu opt paturi, având doar saltele, fără a avea perne şi lenjerie, în care mişunau insecte şi rozătoare, era plin de mucegai şi igrasie, urât mirositor, fără nicio sursă de încălzire, deşi afară era destul de rece, de multe ori victimele fiind nevoite să doarmă îmbrăcate cu toate hainele ce le aveau asupra lor. Acel spaţiu de cazare era prevăzut doar cu o singură baie, foarte mică, compusă dintr-o toaletă şi un duş şi deservea zilnic un număr de 16 persoane, care erau cazate în locul respectiv.  Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că în acest spaţiu au fost cazate atât bărbaţi cât şi femei.

O altă locaţie era un imobil cu două nivele, aflat în stare avansată de degradare, care avea patru camere la etaj, în care stăteau câte 5 – 6 persoane, iar la parter se mai aflau tot patru camere, în care stăteau câte 2 persoane (soţ şi soţie). Tot la parter se mai afla o bucătărie şi o baie, care erau folosite de către toate persoanele care se aflau adăpostite în acea casă. Camerele erau dotate cu paturi, cu saltele fără lenjerie, fiind nevoiţi să doarmă câte două persoane în pat, saltelele erau pline de purici şi alte insecte, se spălau în curte la un furtun cu apă rece, toaleta fiind tot în curte.

De asemenea, o parte dintre victime au fost cazate de către inculpata A. N., la o casă izolată în câmp, care avea ferestrele căptuşite cu tablă, pereţii erau plini de igrasie, erau cazate câte 8-9 persoane într-o cameră, femei şi bărbaţi la un loc, casa era prevăzută cu un singur grup sanitar, nu exista nicio bucătărie, victimele fiind nevoie să gătească în cameră.

Pentru condiţiile inumane în care erau cazate, victimele au  fost nevoite să achite diverse sume  cu titlu de chirie, inculpatei A. N. şi concubinului său italian S. G., chiria percepută de la fiecare parte vătămată sau martor fiind reţinută din salariile încasate direct de către inculpată de la patronii italieni.

În plus, părţile vătămate şi martorii erau extenuaţi prin programul de lucru ce le era impus de angajatori şi care de multe ori începea la orele 06:00 dimineaţa şi se încheia abia la orele 19:00.Neavând bani, necunoscând limba, neavând nici un fel de drepturi, victimele au acceptat să trăiască şi să muncească în condiţii inumane, sperând că vor câştiga banii necesari pentru a-şi plăti datoriile către traficanţi şi pentru a putea obţine sumele necesare întreţinerii familiilor lor în România.

Inculpaţii A. N. fostă F., L. C. C. şi N. E. nu au fost autorizaţi să recruteze forţă de muncă pentru a lucra în străinătate, aşa cum rezultă din adresele nr. XXXXX/xx.xx.xxxx a I.T.M. Galaţi şi XXXXX/xx.xx.xxxxa I.T.M. Botoşani  (vol. I, filele 150, 152)

De asemenea, nici inculpatul D. F. V. nu a fost autorizat să recruteze forţă de muncă pentru a lucra în străinătate, după cum rezultă din declaraţia sa (vol. I, filele 110-112, 115-116)

Numai de la părţile vătămate şi martorii audiaţi, inculpaţii L. C. C., A. N., N. E. şi D. F. V. au obţinut suma de 42610 euro, însă câştigurile realizate de inculpaţi sunt  mult mai mari dat fiind faptul că aceştia au racolat mult mai multe persoane care nu au putut fi identificate şi audiate şi, în plus, inculpaţii nu au declarat niciodată corect sumele de bani pe care le-au ridicat de la angajatorii italieni, în contul muncii persoanelor racolate de către ei din România.

- Fapta  inculpaţilor A. N. fostă F., L. C. C., N. E. şi D. F. V. de a constitui în cursul anului 2006 un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prin  exploatarea prin  supunerea la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane , realizând în  baza acestei  rezoluţii infracţionale în perioada 2006-2009, recrutarea, transportul, adăpostirea şi exploatarea prin supunere la muncă, în mod forţat,  a  unui număr de 30 de victime, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 al.1 şi 3 Cod penal.

II.B.Infracţiunile de trafic de persoane săvârşite de către inculpaţii L. C. C., A. N., N. E. şi D. F. V.

1.Infracţiunile de trafic de persoane săvârşite în dauna victimelor A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. şi I. C. de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul lunii septembrie 2006, inculpaţii L. C. C. şi A. N. s-au deplasat în localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani, unde sub promisiunea mincinoasă a oferirii unor slujbe onorabile şi bine plătite în Italia şi profitând de starea de vulnerabilitate, datorată nivelului scăzut de instruire, a stării materiale precare generată de lipsa posibilităţilor obţinerii unor locuri de muncă în România, le-au racolat pe victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I. şi I. C.. În aceeaşi perioadă inculpatul L. C. C. a recrutat-o în acelaşi mod şi în acelaşi scop şi pe victima N. M..

Cei doi inculpaţi  le-au promis victimelor locuri de muncă bine plătite, în domeniul agriculturii, la cules portocale, castane şi mandarine, urmând a fi plătiţi cu suma de 800 de Euro pe lună, transport, cazare şi mesele zilnice asigurate în mod gratuit, precum şi salarii motivante, în schimbul unui comision în valoare de 250 de euro. După ce victimele au fost convinse să meargă în Italia, inculpatul L. C. C. le-a perceput suma de 150 de euro de persoană pentru transport.  În cazul în care victimele nu dispuneau de acea sumă de bani, cei doi inculpaţi şi-au arătat disponibilitatea de a încasa de la acestea câte 250 euro în Italia pentru transport şi câte 250 de euro reprezentând contravaloarea comisionului, după prima lună de muncă.

Plecarea a avut loc la data de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, din zona restaurantului X cu două autocare aparţinând firmei de transport X,  unul condus de către inculpatul L. C. C., iar altul de către martorul P. F..

 Acest aspect este probat şi de evidenţa intrărilor/ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336, din care rezultă că victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I. şi I. C. au ieşit din ţară, la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Rutier Borş cu autocarul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F..

Procesul verbal cu privire la evidenţa intrărilor şi ieşirilor din România se coroborează şi cu declaraţia martorului P. F. care a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006 aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447). Având în vedere procesul verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din România, considerăm că martorul P. F. se află în eroare cu privire la perioadă, fiind de fapt vorba de transportul efectuat la data de xx.xx.xxxx şi nu în luna septembrie după cum a declarat martorul.

La destinaţie, în localitatea Salerno – Italia, au ajuns în data de xx.xx.xxxx, unde erau aşteptaţi de inculpata A. N. şi mai mulţi cetăţeni italieni, la care urmau să muncească.

După ce au fost preluate de patronii italieni, persoanele racolate au fost cazate în condiţii improprii de trai, în imobile aflate în stare avansată de degradare şi au fost nevoite să locuiască mai multe persoane, bărbaţi şi femei, la un loc.

Munca s-a desfăşurat într-o regiune muntoasă din sudul Italiei, la culesul castanelor sau citricelor, fără a le fi respectate promisiunile făcute în România înaintea plecării.

Mai mult, aceştia au fost obligaţi să muncească câte 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără repaus săptămânal, iar banii ce li se cuveneau pentru munca prestată au fost încasaţi în mare parte sau chiar în totalitate săptămânal sau lunar de către inculpata A. N., iar după mai multe luni de muncă s-au lovit de refuzul acesteia de a le plăti salariile pentru munca prestată până atunci, invocându-li-se diverse datorii fictive.

În unele cazuri, inculpaţii L. C. C. şi A. N., au procedat la deposedarea unor persoane de actele de identitate şi au refuzat să le restituie până la achitarea datoriilor pretinse acestor persoane..

Situaţia persoanelor vătămate A. S. şi A. P..

Cele două persoane vătămate au fost selectate de un italian pe nume S., din localitatea Felito, unde au lucrat într-o fabrică la sortarea castanelor, păstrând legătura telefonic cu inculpata A. N., care se ocupa cu aprovizionarea lor cu alimente.

 La sfârşitul primei luni de muncă, i-au solicitat numitului S. să-i achite drepturile salariale, însă au fost refuzaţi, spunând că-i va da banii inculpatei A. N., urmând ca aceasta să-i plătească însă nu au primit niciun ban. La sfârşitul sezonului de cules castane,părţile vătămate au fost mutate de inculpata A. N., în localitatea Calabria, pentru a culege mandarine.

La această activitate agricolă, erau nevoiţi să muncească şi câte 12 ore zilnic, fără repaus, iar dacă refuzau, inculpata A. N. îi ameninţa că nu-i va plăti pentru munca prestată, cu toate că persoanele pentru care lucrau, îi  achitau acesteia diferite comisioane.

Deşi cei doi ar fi vrut să plece de la acest loc de muncă, nu au avut posibilitatea, întrucât nu dispuneau de nici o sumă de bani, iar inculpata A. N. nu le achitase nimic din drepturile salariale datorate până la sărbătorile de iarnă, motivând că nu-i poate plăti, deoarece mandarinele şi portocalele culese s-au stricat, şi că aveau datorii faţă de ea pentru plata chiriei şi a facilităţilor.

În luna martie 2007, A. S. i-a solicitat inculpatei A. N. să-i achite atât ei cât şi soţului său drepturile salariale aferente perioadei de 6 luni cât lucraseră fără a fi plătiţi, ocazie cu care aceasta din urmă le-a înmânat 1500 Euro, iar după ce a calculat datoriile pe care le-ar fi avut faţă de ea, le-a luat înapoi suma de bani respectivă, şi le-a dat doar 1 Euro.

Întrucât aveau asupra lor poşapoartele, numita A. S. şi soţul său, au plecat de la inculpata A. N., pentru a-şi căuta de muncă pe cont propriu.

Deşi cele două persoane au realizat că au fost înşelate cu privire la promisiunile făcute de către inculpaţii L. C. C. şi A. N. şi ar fi dorit să se întoarcă în România, au fost obligaţi să muncească în condiţiile oferite de către inculpata A. N. pentru a putea să câştige bani şi să achite suma de bani imputată de către cei doi inculpaţi, reprezentând contravaloarea transportului şi a comisionului pentru oferirea locului de muncă şi a altor datorii invocate de inculpata A. N..

Persoanele vătămate A. S. şi A. P. au apreciat că pentru perioada cât au lucrat în Italia ar fi trebuit să primească împreună suma de 11500 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

Situaţia martorului H. I..

Martorul a declarat că la ieşirea din ţară, inculpatul L. C. C., a solicitat paşapoartele victimelor, pe care le-a reţinut până la sosirea în Salerno, când le-a înapoiat, cu precizarea că vor trebui să le predea inculpatei A. N. şi numitului S. G., lucru ce s-a şi întâmplat, martorul H. I. predându-i paşaportul inculpatei A. N..

Împreună cu martorii S. G., V. I., V. A., A. P., A. S., A. M., A. I., A. S., A. L., N. M. şi M. D. au fost preluaţi, transportaţi şi adăpostiţi de un cetăţean italian pe nume S. în localitatea Moruzzo, într-un imobil cu mai multe camere, locaţie unde inculpata A. N. se deplasa în fiecare duminică pentru a le ridica salariile.

Programul de lucru începea la ora 07.00 şi se termina la orele 18.00, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, fără repaus săptămânal şi indiferent de condiţiile meteorologice.

După prima lună de muncă în care nu au primit niciun ban, martorul H. I. şi celelalte persoane cazate de cetăţeanul italian, au fost transferaţi în regiunea Calabria, pentru a lucra la culesul portocalelor ,fiind cazaţi într-un imobil aflat într-o avansată stare de degradare, fără ferestre, cu cartoane în locul acestora, cu igrasie şi plin de insecte care mişunau prin camere, fiind nevoiţi să doarmă şi câte 8 persoane în cameră la un loc, atât bărbaţi cât şi femei. După o perioadă de aproximativ 3 luni şi jumătate în care nu au fost plătiţi, lucrând inclusiv sâmbăta şi duminica, salariile lor fiind încasate de fiecare dată de către inculpata A. N. şi cetăţeanul italian S. G., aceştia au fost mutaţi la o fermă de vite.

Martorul H. I. a declarat că în perioada în care a lucrat în Italia, în folosul inculpatei A. N. şi a cetăţenului italian S. G., a primit doar aproximativ 400 euro, din care, în cursul lunii martie 2007, şi-a plătit biletul de autocar pentru a ajunge în România.

Situaţia martorului S. G..

Martorul a declarat că pe timpul deplasării, înainte de a a ieşi din ţară, inculpatul L. C. C. a luat paşapoartele şi le-a indicat persoanelor racolate să declare la controlul de frontieră, în cazul în care erau întrebaţi că se deplasează în Italia în scop turistic, nicidecum la muncă. În momentul în care a ajuns în Italia, inculpatul L. C. C. le-a restituit  paşapoartele victimelor precizându-le că vor trebui să le predea inculpatei A. N., ceea ce s-a şi întâmplat. Martorul S. G., împreună cu victimele H. I., V. I., V. A., A. P., A. S., A. M., A. I. C., A. S., A. L. şi N. M., au fost transportaţi şi adăpostiţi de un cetăţean italian pe nume S. în localitatea Moruzzo, unde inculpata A. N. se deplasa în fiecare duminică pentru a le ridica salariile.

După prima lună de muncă, martorul S. G. a declarat că nu a primit niciun ban, iar când şi-a cerut drepturile salariale, inculpata A. N. i-a spus că nu-i datorează nici un ban, întrucât i-a oprit suma de 500 de euro pentru comision şi transport, iar pentru restul sumei până la 900 de euro, cât i se cuvenea, aceasta nu a avut justificare. O parte dintre persoanele cazate de cetăţeanul italian pe nume S. au fost mutate pentru a lucra în Regiunea Calabria, însă martorul S. G. împreună cu numitul A. S. au continuat să lucreze pentru acesta, iar banii cuveniţi pentru munca prestată în perioada următoare au fost primiţi direct de la S. şi au primit câte 1500 de euro lunar. La sfârşitul lunii, inculpata A. N. s-a deplasat la S. pentru a încasa salariile, însă a aflat că banii au fost încasaţi personal de către martorul S. G., motiv pentru i-a cerut pe un ton ameninţător să-i înmâneze salariul, însă acesta a refuzat şi i-a solicitat inculpatei să-i restituie paşaportul. Ulterior a primit paşaportul de la S., iar pe data de xx.xx.xxxx, a revenit în România.

Situaţia martorilor V. I. şi V. A.

Martorii au declarat că au fost repartizaţi de către inculpata A. N. şi numitul S. G. la un patron italian pentru care trebuiau să lucreze la culesul castanelor. Alături de aceşti au fost aduse şi alte persoane din localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani fiind transportaţi la locul de cazare situat la câţiva kilometri de oraşul Salerno. Era vorba de un garaj izolat, în care se aflau câteva pături pentru dormit. Nu exista bucătărie, iar mâncarea era pregătită în locul în care dormeau la un aragaz.

Din momentul în care au fost cazaţi, patronul italian a solicitat actele de identitate pentru a nu putea părăsi locul decât cu acordul său. O singură dată, patronul italian a dat fiecărui cetăţean român câte 50 de euro, pentru a-şi cumpăra alimente, la insistenţele acestora, după ce în prealabil o sunase pe inculpata A. N. şi primise acordul acesteia. După prima lună de muncă inculpata a refuzat să le plătească martorilor diferenţa cuvenită,  afirmând că abia după 3 luni de muncă, îşi vor primi salariul.

Ulterior martorii V. I. şi soţia sa, V. A., au fost mutaţi într-o altă locaţie la culesul măslinelor, ocazie cu care li s-au înapoiat actele de identitate.

În cel de-al doilea loc de muncă după ce martorii V. I. şi soţia sa V. A. i-au relatat patronului italian cele întâmplate, acesta le-a înmânat suma de 240 de euro, contravaloarea a 8 zile de lucru, şi le-a sugerat să plece doarece la sfârşitul lunii salariile urmau să fie colectate de către inculpata A. N. şi numitul S. G..

În aceste circumstanţe, martorii V. I. şi soţia sa V. A. au revenit în România, unde s-au întâlnit cu mai multe persoane care au trecut prin experienţe similare celei trăite de aceştia.

Situaţia martorei A. L.

Martora a declarat că din cauza situaţiei financiare precare,  a decis să meargă prin intermediul acestor persoane în Italia. În acest scop împreună cu soţul său a hotărât să vândă calul cu suma de 200 lei, iar o parte din bani i-a împrumutat de la numita A. M., care făcuse un credit la bancă pentru a obţine banii necesari plecării în Italia.

Martora A. L. împreună cu martorele A. M. şi fiica sa A. I. C. au fost repartizate de către inculpata A. N. şi numitul S. G. unui patron italian pentru care trebuiau să lucreze la culesul castanelor, fiind transportate la locul de cazare situat la câţiva kilometri de oraşul Salerno, un imobil izolat aflat în câmp, într-o avansată stare de degradare, cu igrasie şi plin de insecte şi rozătoare.

Martora a fost adăpostită într-o cameră destul de mică alături de alte 8 sau 9 persoane de sex feminin. În alte camere au fost cazate la un loc atât persoane de sex maculin cât şi feminin.

În acel imobil ce părea părăsit se afla un singur grup sanitar folosit la comun, nu erau condiţii pentru igienă, apa nu era potabilă şi nu exista nici un fel de sursă de încălzire, având în vedere că afară era destul de frig. Deşi le era foame, inculpata A. N. le-a interzis să se deplaseze şi să-şi cumpere alimente pentru a nu fi descoperiţi de către carabinieri.

Totodată le-a explicat că, în ipoteza în care ar fi descoperiţi de către autorităţile locale, ar trebui să declare că sunt simpli turişti şi nicidecum să dezvăluie motivul real pentru care se află acolo sau faptul că o cunosc pe inculpată.

A. N. le aducea de mâncare odată la săptămână sau chiar la două săptămâni. Aceste condiţii au persistat până când au revenit în România.

 Mâncarea era compusă din paste făinoase, suc de roşii şi ulei, alimente care erau împărţite în porţii egale pentru a putea supravieţui. Din aceste provizii se putea pregăti doar câte o masă pe zi şi dacă se cereau  mai multe alimente, inculpata A. N. răspundea că e suficient atât cât le oferea ea şi că erau obişnuiţi cu prea multă mâncare.

Imediat ce au ajuns la destinaţie,inculpata a solicitat atât martorei cât şi celorlalte persoane venite acolo paşapoartele turistice sau celelalte acte de identitate, pe care le-a restituit abia după prima lună de muncă.

Această măsură a fost luată pentru a se asigura că nimeni nu va putea pleca de acolo în cazul în care existau nemulţumiri, dar şi pentru a avea garanţia că persoanele aduse vor lucra suficient timp pentru a-şi recupera comisionul  de 300 de Euro.

Toate persoanele atât femeile cât şi bărbaţii aveau un program de lucru epuizant fiind obligaţi să lucreze câte 12 – 13 ore pe zi în intervalul orar 06ºº -19ºº.

Numitul S. G. a argumentat faptul că i-au adus în Italia pentru a munci nu pentru a sta degeaba, iar în perioada în care se aflau acolo trebuiau să asculte de el pentru că în Italia, cetăţenii români erau percepuţi ca nişte sclavi ai cetăţenilor italieni, şi nu angajaţi.

După prima lună de muncă, martora A. L. nu a fost remunerată pentru munca prestată, iar când s-a adresat  inculpatei A. N. şi numitului S. G., aceştia au motivat că nu îi datorează  nimic, întrucât banii săi au fost opriţi pentru comision, cazare şi mâncare, deşi acestea din urmă trebuiau să fie puse la dispoziţie în mod gratuit, conform promisiunilor făcute înainte de a  pleca din România.

După o lună, martora împreună cu alte femei au fost mutate într-o altă locaţie, pentru a culege mandarine la un bătrân pe nume G.. În acest loc, munca s-a desfăşurat în circumstanţe similare. Condiţiile de cazare erau mizere, nu exista hrană , iar programul de muncă zilnic era istovitor.

Realizând că a fost înşelată şi batjocorită, după a doua lună de muncă, martora şi-a pretins încă o dată  drepturile salariale, insă inculpata A. N. şi S. G. i-au răspuns că nu îi datorează nimic, deoarece au perceput un nou comision pentru punerea la dispoziţie a celui de-al doilea loc de muncă, iar restul banilor erau opriţi de către ei pentru cazare şi mâncare.

În aceste condiţii a luat hotărârea împreună cu numita A. M. şi fiica sa A. I. C., de a reveni în România, motiv pentru care au rugat-o pe inculpata A. N. să le permită să plece pentru că aveau familii şi copii acasă.

Inculpata A. N. a trimis la locul de cazare un cetăţean italian pe nume A., care i-a înmânat martorei  suma de 150 de Euro pentru a avea posibilitatea de a-şi  cumpăra biletul de transport la autocar din Roma-Italia până la domiciliu în România.

Apoi s-au deplasat cu un tren din gara Rossarno – Salerno până în Roma, de unde a luat un autocar până în România, ajungând la domiciliu fără a avea niciun ban după două luni de muncă în Italia.

După ce a revenit acasă, A. M. a contactat-o telefonic în Italia pe inculpata A. N., pe care a rugat-o să mai trimită măcar câte 250 de Euro de persoană, însă a fost refuzată, inculpata A. N. comunicându-le că acestea erau datoare faţă de ea şi era foarte supărată pentru că nu avea de unde să recupereze aceşti bani.

Aspectele relatate de către martora A. L. au fost confirmate şi de cele declarate de către martorul A. I., soţul victimei care a declarat că după ce a plecat în Italia, soţia sa l-a contactat  timp de aproximativ o lună şi în toată acea perioadă nu i-a trimis niciun ban. În momentul în care l-a contactat telefonic, victima A. L. i-a spus soţului că se află în Italia într-o localitate necunoscută, unde a muncit aproximativ şapte săptămâni în agricultură, iar banii ce i se cuveneau pentru munca prestată au fost încasaţi în totalitate de către inculpata A. N..

În momentul revenirii la domiciliul a victimei A. L., martorul A. I. a declarat că aceasta i-a povestit că în perioada în care a fost în Italia la muncă, a suferit de foame, a fost cazată în condiţii inumane, i-a fost reţinut paşaportul pentru a nu putea părăsi acel loc, a avut un program de muncă istovitor şi a fost exploatată prin muncă de către inculpata A. N..(declaraţia martorului A. I., volumul II, filele 415-418)

Situaţia martorei A. M.

Martora a declarat că împreună cu fiica sa A. I. C., A. L., precum şi câteva femei din localitatea Broscăuţi, printre care două se numeau D. şi I., au fost repartizate la cules de castane. După ce au fost cazate, inculpata A. N. le-a luat paşapoartele, documente pe care le-a înapoiat după o lună, perioadă în care aceasta venea săptămânal şi le a ducea alimente.

La cules castane au muncit aproximativ 30 de zile, fără a fi  remuneraţi, iar când şi-au solicitat drepturile salariale de la inculpata A. N. şi numitul S. G., aceştia le-au spus că nu vor primi nici un ban, până nu vor achita comisionul de 300 euro, cazarea şi masa zilnică.

La o scurtă perioadă de timp, au fost mutaţi în Calabria, la o fermă agricolă, unde timp de o lună de zile au cules mandarine, iar la începutul lunii decembrie 2006, când martora  A. M. a solicitat drepturile salariale ale ei, precum şi ale fiicei sale, inculpata A. N. precizat că nu trebuie să-i dea nici un ban, întrucât au de achitat comisionul pentru noul loc de muncă.

În această situaţie, martora A. M., împreună fiica sa A. I. C. şi martora A. L., au hotărât să se întoarcă în ţară, iar la insistenţele lor, inculpata A. N. le-a trimis prin intermediul unui cetăţean italian, pe nume A., suma de 150 de Euro de persoană, cu precizarea că nu i-a mai restituit procura notarială întocmită pentru fiica sa.

Ajunsă în România, martora A. M., a contactat-o telefonic pe inculpata A. N. şi i-a solicitat să-i plătească măcar câte 250 Euro, atât pentru ea, cât şi pentru fiica sa A. I. C.,  dar aceasta a refuzat,  motivând că încă îi sunt datoare.

Situaţia martorei N. M.

Martora a declarat că a achitat contravaloarea transportului înainte de plecare, comisionul urmând a-i fi oprit din salariu, iar deplasarea a fost făcută cu un autocar şi două microbuze. Odată ajunşi în zona oraşului Salerno, persoanele au fost împărţite de G. şi inculpata A. N. în mai multe grupuri, martora N. M. fiind transportată împreună cu 15-20 de persoane, pentru a lucra pentru un patron italian pe nume „S.”.

Martora N. M. a lucrat circa o lună de zile la o plantaţie de castane, cu un program de 7-8 ore pe zi, şase sau şapte zile pe săptămână, salariul fiind încasat în totalitate de către inculpata A. N. şi numitul S. G.. Discutând cu patronul italian, martora N. M. a aflat că acesta le plătea inculpatei A. N. şi numitului S. G. câte 30 de euro pe zi pentru fiecare muncitor. Deşi din calculele pe care şi le-a făcut martora N. M., scăzând cheltuielile şi comisioanele datorate, a reieşit că ar fi trebuit să încaseze aproximativ 400-500 euro după prima lună de muncă, aceasta nu a primit niciun ban de la inculpata A. N. şi numitul S. G., cei doi motivând că nu au momentan banii necesari, însă în perioada ce va urma, îi va achita salariul.

În continuare, martora N. M. a fost mutată pentru a lucra pe o plantaţie de portocale, plata fiind de un euro pentru fiecare ladă de portocale culeasă. Martora N. M. a lucrat în acest loc aproximativ trei săptămâni, timp în care inculpata A. N. şi numitul S. G. nu au venit să îi achite restanţele salariale. În aceste condiţii, martora N. M. i-a comunicat inculpatei A. N. că vrea să plece, situaţie în care aceasta din urmă i-a înmânat 100 de euro. Totodată, inculpata A. N. i-a spus martorei N. M. că mai trebuie să îi achite 450 de euro, însă îi va primi doar în cazul în care muncea în continuare.

Martora N. M. a refuzat acest lucru, găsindu-şi un alt loc de muncă pe cont propriu, iar la întoarcerea în ţară a aflat de la celelalte persoane care au fost la muncă în aceleaşi condiţii, că fuseseră plătite foarte puţin pentru munca depusă.

Situaţia martorului F. I.

Martorul  a declarat că împreună cu martorul I. C. şi  numitul V. M., au fost preluaţi de la  inculpatul L. C. C. şi transportaţi la o fabrică de triere a castanelor.

A muncit aproximativ 7 săptămâni, chiar şi sâmbăta şi duminica, la culesul sau trierea castanelor, fără a fi remunerat, primind la intervale diferite de timp doar de 20 – 30 euro pentru a cumpăra alimente şi din acest motiv i-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe inculpaţii L. C. C. şi A. N., solicitându-şi drepturile salariale, însă aceştia au refuzat să-i achite vreo sumă de bani, mai mult de atât inculpata A. N. i-a solicitat de câteva ori să-i predea paşaportul, pentru a-l împiedica să plece de la respectivul loc de muncă.

Realizând că a fost înşelat, martorul F. I., a hotârât să plece din Italia în Spania, ocazie cu care inculpata A. N. a încercat să-l convingă să rămână, promiţându-i că îi va găsi un alt loc de muncă mai bine plătit în regiunea Calabria.

Nu a fost de acord cu propunerea inculpatei, din motiv că pentru cele 55 de zile cât a lucrat ar fi trebuit să fie plătit cu suma de 1650 Euro, din care el personal primise doar aproximativ 400 Euro pentru a-şi cumpăra alimente. Înainte de a pleca, proprietarul fabricii de triere a castanelor, un cetăţean italian pe nume F., i-a mai înmânat suma de 250 Euro, motivând că atât trebuia să-i mai plătească pentru munca prestată, comunicându-i că discutase şi cu inculpaţii L. C. C. şi A. N., care fuseseră şi ei de acord cu acest aspect.

Situaţia martorului I. C.

Martorul a declarat că împreună cu numitul V. M. şi martorul F. I. au avut condiţii acceptabile de locuit, ocupând împreună cu o altă persoană o cameră. I. C. a lucrat la acea fabrică timp de trei luni de zile, interval de timp în care a primit doar 70-80 de euro pentru a-şi achiziţiona alimente. Programul de lucru era între orele 06:30-18:00. Patronul italian pentru care au lucrat, un bărbat pe nume F., le-a propus să lucreze mai mult întrucât orele suplimentare erau mai bine plătite, şi cetăţenii români, crezând că vor fi respectate promisiunile referitoare la sumele de bani ce urmau a fi primite pentru munca prestată ,au acceptat, lucrând chiar şi în zilele de sâmbătă şi duminică pentru a putea câştiga mai mulţi bani.

Cu toate acestea, după  trei luni de muncă, martorul I. C. a primit doar suma de 600 de euro, patronul invocând că a trebuit să reţină 500 de euro comision pentru inculpata A. N. şi concubinul acesteia.

În situaţia acestor victime, inculpaţii L. C. C. şi A. N. au profitat de starea de vulnerabilitatea generată de  situaţia familială şi sărăcia extremă a victimelor, lipsa posibilităţilor de angajare, poveştile de succes din partea celor care care au plecat la muncă în străinătate, nivelul redus de instruire,  lipsa unei culturi a migraţiei, plasându-le într-o situaţie de inferioritate, fiind exclusă exprimarea unui consimţământ liber.

Deşi au constatat că au fost înşelaţi cu privire la locul de muncă şi salarizarea, precum  şi cu privire la faptul că nici  promisiunile privind cazarea şi hrana gratuite nu erau respectate, victimele şi-ar fi dorit să revină în România, însă au fost forţate să muncească în condiţii improprii, cu totul altele decât cele promise, fiind constrânse fie de faptul că împrumutaseră sume de bani de la rude pentru a putea ajunge în Italia, fie că trebuiau să achite sumele de bani imputate de către inculpaţii L. C. C. şi A. N., fie că le-au fost reţinute documentele de identitate şi se aflau într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoşteau, aflându-se astfel în imposibilitatea de a se adresa autorităţilor.

- Faptele inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimelor A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. şi I. C., în scopul exploatării prin supunerea la muncă în  mod forţat în Italia, întrunesc elementele constitutive a 11(unsprezece) infracţiuni distincte de  trafic de persoane  fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Faptele inculpatei A. N. de a recruta, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. şi I. C. să practice în  mod forţat “munca la negru” în Italia, exploatându-le prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întrunesc elementele constitutive a 11 (unsprezece) infracţiuni distincte de  trafic de persoane fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie persoană vătămată A. P. - vol. II, filele 49-55;

-declaraţie persoană vătămată Arnăutu Sandu  - vol. II, filele 60-65;

-declaraţie olograf H. I. - vol. II, filele 67-70;

-declaraţie martor H. I. - vol. II, filele 71-73;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  H. I.: vol.II, filele 74-83;

-declaraţie olograf S. G. - vol. II, filele 85-87;

-declaraţie martor S. G. - vol. II, filele 88-90;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  S. G.: vol.II, filele 91-100;

-declaraţie olograf V. I. - vol. II, filele 102-105;

-declaraţie martor V. I. - vol. II, filele 106-108;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  V. I.: vol.II, filele 109-119;

-declaraţie olograf V. A. - vol. II, filele 121-124;

-declaraţie martor V. A. - vol. II, filele 125-127;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  V. A.: vol.II, filele 128-138;

-declaraţie olograf A. L. - vol. II, filele 140-142;

-declaraţie martor A. L. - vol. II, filele 143-145;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  A. L.: vol.II, filele 146-155;

-declaraţie olograf A. M. - vol. II, filele 157-161;

-declaraţie martor A. M. - vol. II, filele 162-164;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  A. M.: vol.II, filele 165-174;

-declaraţie olograf F. I. - vol. II, filele 208-209;

-declaraţie martor F. I. - vol. II, filele 210-212;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  F. I.: vol.II, filele 213-222;

-declaraţie olograf N. M. - vol. II, filele 193-195;

-declaraţie martor N. M. - vol. II, filele 196-198;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  N. M.: vol.II, filele 199-206;

-declaraţie olograf I. C. - vol. II, filele 400-401;

-declaraţie olograf P. F. - vol. II, filele 440-443;

-declaraţie martor P. F. - vol. II, filele 444-447;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  P. F.: vol.II, filele 448-465;

-declaraţie olograf A. I. - vol. II, filele 415-416;

-declaraţie martor A. I. - vol. II, filele 417-418;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  A. I.: vol.II, filele 419-425;

-proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri privind transportul din data de xx.xx.xxxx – vol. II, filele 330-336

2. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei L. M., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată L. M. a declarat că în luna martie 2006, a văzut un anunţ pe un afiş în oraşul Hârlău, prin care se ofereau locuri de muncă în străinătate. Persoana vătămată a sunat la numărul de telefon afişat şi s-a întâlnit cu inculpatul D. F. V. care i-a prezentat o ofertă de muncă în Italia, într-o staţiune în Salerno, la curăţenie, cazarea şi masa fiind asigurate de către angajatorul italian şi i-a spus că va câştiga aproximativ 600 euro pe lună la un program de 8 ore lucrate pe zi.

În schimbul locului de muncă oferit inculpatul D. F. V. i-a pretins un comision în valoare de 50 euro şi 150 de euro contravaloarea transportului din România în Italia, bani pe care i-a achitat. Totodată, inculpatul i-a spus că din primul salariu, i se va opri suma de 300 euro, reprezentând un comision pentru găsirea locului de muncă, bani care vor fi luaţi de persoana de legătură din Italia.

Întrucât la acea dată,  atât persoana vătămată L. M. cât şi soţul acesteia, nu aveau niciun loc de muncă şi implicit niciun fel de venituri, în condiţiile în care aveau doi copii minori în întreţinere în vârstă de şapte, respectiv cinci ani şi din dorinţa de a câştiga suficienţi bani pentru întreţinerea familiei, a acceptat oferta de muncă a inculpatului D. F. V..

După câteva zile, inculpatul D. F. V. a transportat-o împreună cu cumnata acesteia C. M. şi sora sa G. M. I., în municipiul Botoşani, iar de pe traseu a mai luat un bărbat pe nume C. G., care mergea şi el la muncă în Italia.

În Botoşani au fost preluaţi de inculpatul L. C. C. care i-a transportat în Italia, cu un microbuz, în care se mai aflau şi alte persoane, care mergeau la muncă în Italia, prin intermediul aceloraşi persoane.

Acest aspect este probat şi de evidenţa intrărilor/ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 328-329, din care rezultă că persoana vătămată L. M. a ieşit din ţară împreună cu numita G. M. I., fostă A. şi C. G., la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Rutier Borş cu microbuzul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C..

În Italia, au ajuns în regiunea Salerno, unde au fost predaţi inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, cetăţean italian pe nume S. G., care i-a cazat într-o casă cu etaj, în care se aflau mai mulţi cetăţeni români veniţi la muncă prin intermediul aceloraşi persoane, într-o cameră la parter împreună cu C. M., G. M., C. G. şi alţi trei bărbaţi din judeţul Botoşani. La parterul casei se afla o singură baie, care era folosită de toate cele 30 – 35 de persoane aflate în casă.

Deşi i s-a promis că-i va fi asigurat un loc de muncă bine plătit la sosirea în Italia, abia după o lună de zile a fost trimisă la muncă, timp în care, persoana vătămată L. M., deoarece nu avea nicio sumă de bani asupra sa şi se afla într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoştea, a fost nevoită să stea cazată în acea casă, în condiţii mizere şi a trăit din mila celorlalţi cetăţeni români cazaţi în acea casă. După această perioadă, inculpata A. N. i-a găsit un loc de muncă, iar în acest sens a transportat-o la casa unui cetăţean italian unde a lucrat ca menajeră timp de 2 săptămâni, fără a primi nici un ban, perioadă în care a fost nevoită să doarmă în camera în care stătea câinele acestuia.

Deoarece nu mai rezista în acele condiţii, a reuşit să o contacteze telefonic pe sora sa  ce lucra tot în Italia, iar aceasta i-a trimis banii necesari pentru a se deplasa la Roma. Partea vătămată a mai locuit o perioadă de timp la sora sa, iar ulterior s-a întors în România.

- Fapta inculpatului D. F. V. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia, a victimei L. M. în scopul exploatării acesteia prin supunere la muncă în mod forţat şi  de transportare a victimei până în municipiul Botoşani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatului L. C. C. de asigurare a transportului victimei L. M. în scopul exploatării prin supunere la  muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C. şi D. F. V., recrutarea şi transportul în Italia a victimei L. M., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima L. M. să practice “munca la negru” în Italia,exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie formular tipizat parte vătămată L. M.  - vol. II, filele 17-20;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru persoana vătămată L. M. – vol. I, filele 328-329;

3. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei I. G., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată I. G. a declarat că în luna mai 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a găsit în ziarul „Evenimentul de Iaşi” un anunţ despre o firmă care se ocupa de plasarea forţei de muncă în străinătate. A luat legătura cu persoana de contact apelând numărul de telefon din ziar şi a discutat cu inculpatul D. F. V. care i-a prezentat o ofertă de muncă în Italia la o fabrică de lactate, cazarea şi masa urmau să fie asigurate de către angajatorul italian şi că va fi plătit cu aproximativ 1000 euro pe lună la un program de 8 ore lucrate pe zi. De asemenea, inculpatul D. F. V. i-a pretins suma de 100 euro, reprezentând contravaloarea transportului din România în Italia şi 300 euro, reprezentând comisionul acestuia pentru găsirea locului de muncă în Italia, la discuţie participând şi martorul B. V. din Tomeşti, care intenţiona şi el să meargă la muncă în străinătate.

Întrucât persoana vătămată nu avea un loc de muncă stabil, neavând posibilitatea de a asigura condiţiile minime de trai necesare familiei, a acceptat condiţiile prezentate, considerând că astfel va câştiga suficienţi bani pentru a-şi achita datoriile acumulate şi pentru a nu mai avea grija zilei de mâine.

După două-trei zile persoana vătămată I. G. şi martorul B. V. au fost transportaţi de către o femeie neidentifcată, în municipiul Botoşani, fiind preluaţi de către inculpatul L. C. C.. În momentul în care au ajuns în municipiul Botoşani a venit şi inculpatul D. F. V. care a încasat de la acesta şi de la martorul B. V. suma de 300 de euro, reprezentând comisionul pentru oferirea unui loc de muncă. Înainte de a pleca din municipiul Botoşani, I. G. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 100 de euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia. Partea vătămată I. G. a fost transportată cu un microbuz împreună cu martorul B. V. şi alte persoane care mergeau la muncă în Italia, până în oraşul Palermo, unde au fost predaţi inculpatei A. N..

Persoana vătămată I. G. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxxcu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., fiind însoţit şi de martorul B. V., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 325-327.

Inculpata A. N. i-a predat pe numiţii I. G. şi B. V. unui cetăţean italian pe nume Fv., care i-a transportat la domiciliul său din apropierea localităţii Palermo, unde au fost cazaţi.

Cei doi au lucrat în agricultură (la pădure, la cosit, etc.) câte 12-14 ore pe zi, timp de aproximativ o lună şi jumătate, primind bani doar pentru mâncare, 10-20 euro pe săptămână,care  însă nu erau de ajuns pentru asigurarea hranei. Pentru a avea bani suficienţi pentru mâncare,au fost nevoiti să lucreze şi duminica la un vecin. Când îi solicitau mai mulţi bani cetăţeanului italian Fv. pentru mâncare, acesta le dădea resturi alimentare ce rămâneau de la familia sa.

După 3 – 4 săptămâni, când ar fi trebuit să primească banii de la Fv., pentru  munca prestată, au venit inculpata A. N. şi concubinul acesteia, S. G., care le-au spus că banii câştigaţi îi vor lua ei, pentru a-şi încasa comisionul pentru locul de muncă găsit.

Deşi îşi dorea să se întoarcă în ţară, întrucât a conştientizat faptul că a fost înşelat, I. G. a fost forţat să lucreze în continuare în aceleaşi condiţii, timp de încă două săptămâni, pentru a câştiga banii necesari şi a putea reveni în România.

Cu privire la martorul B. V., persoana vătămată I. G. a declarat că a mai rămas la Fv. întrucât nu avea bani, iar cu două zile înainte de a pleca, a mai venit să lucreze un bărbat, cetăţean român, adus de către inculpata A. N..

Deşi în toată perioada în care a muncit în Italia persoana vătămată I. G. a avut  actele de identitate asupra sa nu a putut să se întoarcă acasă, deoarece se afla într-o ţară străină, nu cunoştea limba şi legislaţia, nu avea bani de transport, fiind forţat astfel să muncească în continuare sperând că va câştiga banii necesari pentru a reveni în România. Mai mult, vroia să câştige şi banii pe care i-a achitat inculpaţilor D. F. V. şi Lazăr Constantin pentru comision şi transport, întrucât erau împrumutaţi şi odată ajuns acasă, trebuia să-i înapoieze.

Persoana vătămată I. G. a apreciat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 2600 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

- Fapta inculpatului D. F. V. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a victimei I. G. în scopul exploatării  acesteia prin supunere la muncă în mod forţat în Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatului L. C. C. de asigurare a transportului victimei I. G. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C. şi D. F. V., recrutarea şi transportul în Italia a victimei I. G., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima I. G. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie formular tipizat parte vătămată I. G.  - vol. II, filele 6-11;

-declaraţie formular tipizat martor B. V. - vol. II, filele 298-303;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru persoana vătămată I. G. – vol. I, filele 325-327;

4. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei S. V., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată S. V. a declarat că în luna octombrie 2006, a venit în satul Şcheia, com. Alexandru Ioan Cuza, judeţul Iaşi inculpatul D. F. V. care i-a prezentat atât acestuia cât şi altor persoane o ofertă de muncă în Italia, într-o fabrică de prelucrare a castanelor, unde se plătea 1200 de euro pe lună, cazarea şi mâncarea erau asigurate de angajatorul italian, cu un program de lucru de 8 ore pe zi, urmând să le fie întocmite şi contracte de muncă. De asemenea, acesta le-a spus că trebuiau să plătească suma de 250 euro pentru transport din România în Italia.

Având în vedere că nu avea un loc de muncă stabil şi implicit o sursă de venit sigură, neavând posibilitatea de a asigura minime mijloace de trai familiei, persoana vătămată a acceptat propunerea inculpatului D. F. V., hotărând să-l ia şi pe fiul său minor, în vârstă de 17 ani, pentru ca sumele câştigate din prestarea unei munci cinstite şi bine plătite în agricultură în Italia, să fie mai consistente şi astfel de mai mare ajutor familiei rămase acasă.

Persoana vătămată S. V. a acceptat oferta de muncă şi împreună cu fiul său, minor la acea dată, S. D. şi numiţii M. C. A. şi B. I., care doreau să meargă şi ei la muncă s-au deplasat în oraşul Tîrgu Frumos, unde s-au întâlnit cu inculpatul D. F. V., căruia persoana vătămată i-a plătit suma de 500 de euro pentru transport (pentru el şi fiul său), sumă de bani pe care a împrumutat-o de la nişte rude.

Inculpatul D. F. V. i-a transportat până în municipiul Botoşani, unde au fost preluaţi de către inculpatul L. C. C., care la rândul său i-a transportat cu un autocar în Italia.

Persoana vătămată S. V. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţit şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., T. D., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336;

Procesul verbal cu privire la evidenţa intrărilor şi ieşirilor din România se coroborează şi cu declaraţia martorului P. F. care a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  atunci când avea mai multe persoane de transportat în Italia, inculpatul L. C. C. închiria mijloace de transport de la alte firme, printre care şi X din municipiul Botoşani.

În acelaşi sens, martorul P. F. a arătat în declaraţia sa că inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006, aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447). Având în vedere şi procesul verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din România, considerăm că martorul P. F. se află în eroare cu privire la perioadă, fiind de fapt vorba de transportul efectuat la data de xx.xx.xxxx şi nu în luna septembrie după cum a declarat martorul. (conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336)

Persoana vătămată S. V. a declarat că la ieşirea din ţară, fiului său nu i s-a permis ieşirea din România întrucât era minor şi nu deţinea procură şi de la celălalt părinte, fiind coborît din autocar. Deşi S. V. achitase suma de 250 de euro reprezentând transportul fiului său, nu a mai primit niciun ban de la inculpatul L. C. C..

În Italia, inculpatul L. C. C., i-a transportat pe toţi cei aflaţi în autocar, în jur de 40 de persoane în regiunea Salerno, i-a predat inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, S. G. şi le-a adus la cunoştinţă că trebuie să mai achite un comision de 250 de euro pentru găsirea unui loc de muncă.

Înainte de a pleca din municipiul Botoşani, inculpatul L. C. C. le-a solicitat tuturor pasagerilor paşapoartele, iar în momentul în care au ajuns în Italia le-a predat inculpatei A. N..

Inculpata A. N., împreună cu S. G. au adăpostit persoanele preluate de la inculpatul L. C. C. într-o casă cu etaj, care avea patru camere pe palier, în care stăteau câte 5 – 6 persoane, iar la parter se aflau tot patru camere, în care stăteau câte două persoane (soţ şi soţie). Tot la parter se mai afla o bucătărie şi o baie, care erau folosite de către toate persoanele care se aflau adăpostite în acea casă.

Persoana vătămată S. V. a lucrat, atât într-o fabrică la prelucrarea castanelor, cât şi la cules castane, timp de o lună şi jumătate, câte 12 ore pe zi, iar în ultimele zile a lucrat chiar şi 20 de ore (12 ore la câmp la cules castane şi 8 ore în fabrică, la prelucrarea castanelor). În toată această perioadă a fost mereu ameninţat de către patronul italian, atât el cât şi ceilalţi cetăţeni români care se aflau la muncă, că în cazul în care nu vor îndeplini norma de muncă de 12 ore pe zi, vor fi bătuţi sau chiar împuşcaţi. Deşi persoana vătămată S. V. ar fi vrut să revină în România, acesta nu a putut deoarece paşaportul era reţinut de către inculpata A. N., nu avea suma de bani necesară pentru achitarea transportului, se afla într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoştea, era cazat în zone izolate în câmp, fiind astfel forţat să muncescă în continuare în condiţiile improprii impuse de către patronii italieni, cu speranţa că poate într-o zi va primi banii cuveniţi şi se va putea întoarce în România.

Pentru munca prestată în Italia persoana vătămată, S. V. a primit  doar câte 30 de euro pe săptămână pentru mâncare, iar în ziua în care a încheiat munca în fabrica de prelucrare a castanelor a mai primit suma de 200 de euro. Toţi banii i-a primit de la inculpata A. N., aceasta încasându-i de la angajatorul italian.

În momentul în care a primit paşaportul şi suma de 200 de euro de la inculpata A. N., persoana vătămată S. V. împreună cu numitul M. C. şi alte persoane din judeţele Iaşi şi Botoşani au revenit în Romania.

Persoana vătămată S. V. Petru a aproximat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 1800 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N., aceasta încasând şi un comision în valoare de 250 euro pentru intermedierea locului de muncă.

- Fapta inculpatului D. F. V. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a victimei S. V. în scopul exploatării  acesteia prin supunere la muncă în mod forţat în Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatului L. C. C. de asigurare a transportului victimei S. V. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C. şi D. F. V., recrutarea şi transportul în Italia a victimei S. V. ,de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima S. V. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie formular tipizat persoană vătămată S. V.  - vol. II, filele 27-31;

-declaraţie formular tipizat martor S. D. - vol. II, filele 427-431;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru persoana vătămată S. V. – vol. I, filele 330-336;

-declaraţie olograf P. F.  - vol. II, filele 440-443;

-declaraţie formular tipizat martor P. F. - vol. II, filele 444-447;

5. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei M. G., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Persoana vătămată M. G. a declarat că în cursul lunii aprilie 2006 fiind în căutarea unui loc de muncă a aflat de la nişte cunoştinţe că inculpatul L. C. C. ar recruta forţă de muncă pentru Italia, motiv pentru care s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că în schimbul unui comision de 300 de euro îi poate oferi un loc de muncă în agricultură sau construcţii în Italia, stabilind ca acea sumă să îi fie reţinută din primul salariu. Contravaloarea transportului până în Italia era de 150 de euro de persoană, aceşti bani urmând să-i achite la urcarea în autocar.

De asemenea, inculpatul L. C. C. i-a spus persoanei vătămate M. G. că va avea cazarea şi două mese pe zi asigurate gratuit de către patronul angajator italian, salariul urmând să fie de 50 de euro pe zi, programul de muncă de 8 ore pe zi, zilele de sâmbătă şi duminică vor fi libere, se va întocmi un contract de muncă de către angajatorul italian şi i-a dat asigurări că totul va fi bine şi să nu-şi facă griji, deoarece erau mai multe persoane care urmau să ajungă în Italia prin intermediul său şi i-a sugerat să nu-şi pregătească prea multe bagaje pentru plecare.

Având în vedere că persoana vătămată M. G. nu mai avea un loc de muncă, atât el cât şi soţia nu realizau nici un fel de venituri, neavând sumele necesare traiului de zi cu zi, a acceptat propunerea inculpatului L. C. C..

După aproximativ 2-3 zile persoana vătămată M. G. a fost transportată în Italia de către inculpatul L. C. C. împreună cu alte 14-15 persoane care mergeau la muncă, cu un microbuz, achitând suma de 150 de euro reprezentând valoarea transportului, bani împrumutaţi de la nişte rude.

O parte dintre persoanele care au mers la acea dată la muncă nu aveau suma de bani necesară achitării transportului până în Italia, aceştia urmând să-i achite inculpatului L. C. C. valoarea transportului şi a comisionului pentru locul de muncă oferit, din primul salariu încasat.

La frontiera dintre Austria şi Italia, inculpatul L. C. C. a solicitat paşapoartele pentru controlul vamal, fără a le mai înapoia sub pretextul că vor fi restituite în momentul în care îşi va primi banii pentru comision şi transport.  În Italia, persoana vătămată împreună cu celelalte persoane au fost transportate de către inculpatul L. C. C. până în regiunea Salerno, unde au fost predaţi inculpatei A. N. şi concubinului acesteia S. G., de asemenea acestora fiind predate şi paşapoartele victimelor.

Persoana vătămată M. G. a declarat că a fost cazat de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. împreună cu celelalte persoane într-o cameră mare în care se aflau doar şase paturi, cu saltele, fără lenjerie, fiind nevoiţi să doarmă câte două persoane în pat, saltelele erau pline de purici şi alte insecte, se spălau în curte la un furtun cu apă rece, toaleta fiind tot în curte.

Inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. le-a spus că îşi vor recupera documentele de identitate în momentul în care îşi vor recupera sumele de bani reprezentând comisionul despre care făcuse menţiune inculpatul L. C. C., înainte de a pleca din România.

Persoana vătămată M. G. a locuit în acele condiţii improprii timp de aproximativ o săptămână, împreună cu circa cinci persoane, celorlalte persoane găsindu-le un loc de muncă sau unii chiar au fugit nefiind mulţumiţi de condiţiile de muncă şi cazare, fără să li se ofere hrană, aşa cum le-a promis inculpatul L. C. C. în România, fiind nevoiţi să împărtă între ei alimentele pe care le-au avut din România.

După o săptămână a fost preluat împreună cu alţi doi bărbaţi de către un patron italian, care i-a transportat într-o altă localitate, unde a lucrat în construcţii ca muncitor necalificat, programul de muncă era de la ora 07.00 la 18.00, cu o singură pauză de masă de 30 de minute, mâncarea şi-o cumpărau singuri dacă aveau bani, iar seara erau transportaţi înapoi la locul de cazare.

Persoana vătămată M. G. a lucrat timp de aproximativ trei săptămâni la mai mulţi patroni italieni, iar pentru toată această perioadă a primit de la inculpata A. N. şi S. G. suma de 100 euro, pecizând că acea sumă de bani i se cuvine pentru munca prestată, motivând că din suma primită de la patronii italieni şi-au oprit suma de 300 de euro reprezentând comisionul perceput încă de la plecarea din ţară de către inculpatul L. C. C., 50 de euro contravaloarea cazării şi 100 de euro pentru alimente şi tot atunci a primit şi paşaportul. A doua zi persoana vătămată M. G. s-a întors în România, achitând pentru biletul de transport suma de 83 de euro până în Bucureşti, iar până în municipiul Botoşani a călătorit cu trenul, fără bilet, întrucât nu mai avea bani.

Persoana vătămată M. G. a apreciat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 1350 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei M. G. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat  în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimeiM. G., de a primi, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima M. G. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie formular tipizat persoană vătămată M. G.  - vol. II, filele 39-43;

-declaraţie olograf B. G. I.- vol. II, filele 224-227;

-declaraţie martor B. G. I.- vol. II, filele 228-232;

6. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. G. I., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul anului 2006, martorul B. G. I. era în căutarea unui loc de muncă, astfel că mama sa numita B. M. l-a contactat pe inculpatul L. C. C. pentru a-l întreba dacă are locuri de muncă în Italia pentru fiul său. Inculpatul L. C. C. i-a răspuns afirmativ, locurile de muncă disponibile fiind în construcţii, agricultură şi la nişte restaurante. Martorul B. G. I. a fost sunat de către inculpatul L. C. C. în cursul aceleiaşi săptămâni şi i-a spus că urma să plece a doua zi în Italia cu mai multe persoane cărora le găsise de lucru, iar pentru el avea un loc de muncă în construcţii, pentru care urma să fie plătit cu 15 – 20 de euro pe zi.

Totodată, inculpatul L. C. C. i-a spus martorului B. G. I. că trebuia să achite suma de 200 de euro pentru transport până în Italia, un comision de 300 de euro unui cetăţean italian pentru locul de muncă găsit, precum şi suma de 100 de euro pe lună pentru cazare. În cazul în care nu avea aceşti bani pentru început, inculpatul L. C. C. l-a asigurat că îl va duce la muncă în Italia, urmând ca martorul B. G. I. să achite transportul şi comisionul din banii pe care îi va câştiga.

Întrucât martorul nu avea un loc de muncă şi nicio sursă de venit, neavând nicio perspectivă serioasă asupra unui viitor loc de muncă şi având în vedere faptul că inculpatul L. C. C. i-a promis câştigarea unor sume importante de bani, a acceptat oferta de muncă.

Plecarea către Italia a avut loc a doua zi, în jurul orei 13.00, din municipiul Botoşani, din zona pieţei centrale din municipiul Botoşani, cu un microbuz de culoare albă în care se mai aflau alte 15 persoane care mergeau la muncă prin intermediul aceleişi persoane, precum şi trei şoferi: inculpatul L. C. C., un bărbat F. şi un alt tânăr blond.

La frontiera dintre Austria şi Italia, inculpatul L. C. C. i-a solicitat atât martorului B. G. I., cât şi celorlalte persoane din microbuz paşapoartele pentru controlul vamal. După control, inculpatul L. C. C. a reţinut toate paşapoartele ca o garanţie, până la chitarea comisioanelor şi a transportului.

În Italia, martorul B. G. I. a fost cazat într-o casă din regiunea Salerno, într-o localitate din apropiere de Capaccio, casa fiind închiriată de inculpata A. N.. Martorul B. G. I. a fost cazat cu persoana vătămată M. G. şi încă doi bărbaţi, într-o cameră cu două paturi, având o baie comună pe palier cu alte camere în care erau cazate şi alte persoane venite la muncă prin intermediul inculpatului L. C. C..

Timp de trei săptămâni, martorului B. G. I. nu i s-a găsit un loc de muncă, fiind nevoit să cumpere mâncare pe datorie de la un magazin din localitate. Ulterior, martorul B. G. I. a lucrat timp de trei zile, de dimineaţă până seara, în localitatea Vallo della Lucania la plantat varză, inculpata A. N. spunându-i că nu primise niciun ban pentru munca prestată.

În continuare, martorul B. G. I. a primit un loc de muncă la cules de castane în localitatea Santa Berbara, unde a lucrat circa o lună şi o săptămână, de la ora 06.00 la 24.00. Pentru munca prestată, martorul B. G. I. trebuia să fie plătit cu 600 de euro, însă a primit doar 50 de euro, restul de bani fiind luaţi de către un cetăţean italian „A.”, trimis de către concubinul inculpatei A. N., pentru a acoperi comisionul şi cheltuielile de transport şi hrană. Tot cu această ocazie a primit şi paşaportul.

De acolo, martorul B. G. I. a fost dus din nou în casa închiriată de către inculpata A. N., fiindu-i găsit un loc de muncă într-un restaurant din Capaccio. În acest loc, martorul B. G. I. a lucrat din luna noiembrie 2006 până în luna februarie 2007, având un program de la ora 06.30 la 01.00, primind 450 de euro pe lună, o masă pe zi şi cazare gratuită.

Pe data de xx.xx.xxxx, martorul B. G. I. a revenit în România.

Martorul B. G. I. a mai precizat că din familia sa, au mai fost în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C. mama sa, B. M., o mătuşă pe nume A. S., precum şi sora sa, B. I., aceasta din urmă fiind şi bătută de către S. G., concubinul inculpatei A. N., pentru că refuzase un loc de muncă.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei B. G. I. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei B. G. I., de a primi, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima B. G. I. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  ,cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal. 

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf B. G. I.- vol. II, filele 224-227;

-declaraţie martor B. G. I.- vol. II, filele 228-232;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  B. G. I.: vol.II , filele 233-242;

-declaraţie olograf A. S. - vol. II, filele 280-282;

-declaraţie martor A. S. - vol. II, filele 283-285;

7.Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. M., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora B. M. a declarat că în cursul lunii aprilie 2006 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, prin care se ofereau locuri de muncă în Italia, în domeniul agriculturii, ca menajeră, în construcţii şi alte domenii de activitate. Susnumita a apelat numărul de telefon de contact la care i-a răspuns inculpatul L. C. C..

Acesta i-a spus că are nişte cunoştinţe în Italia care puteau să-i ofere de lucru ca menajeră, cu un salariu de 500 de euro, masa şi cazarea gratuită, el personal fiind cel care asigură transportul în schimbul sumei de 200 de euro. Totodată, inculpatul L. C. C. i-a precizat martorei B. M. că trebuia să achite şi un comision în valoare de 500 de euro cunoştinţelor din Italia pentru locul de muncă găsit, iar în cazul în care nu avea aceşti bani, urma să îi achite din salariul pe care îl va câştiga.

Având în vedere că nu avea un loc de muncă stabil şi implicit o sursă de venit sigură, neavând posibilitatea de a asigura minime mijloace de trai necesare întreţinerii, martora a acceptat propunerea inculpatului L. C. C..

Inculpatul L. C. C. i-a transmis că plecarea urma să aibă loc în data de 28.04.2006, din zona Pieţei Centrale din municipiul Botoşani.

Martora B. M. a fost însoţită şi de fiica sa B. I., care a mers în Italia în aceleaşi condiţii. Au ajuns în localitatea Vallo della Luccania din apropierea oraşului Salerno, unde au fost aşteptate de către inculpata A. N..

Martora B. M. şi numita B. I. au fost cazate într-un imobil izolat, situat în câmp, aflat într-o stare avansată de degradare, fără ferestre, în care mai erau cazate şi alte persoane venite la muncă tot prin intermediul inculpatului L. C. C..

Ulterior, martora B. M. a fost condusă de către inculpata A. N. concubinul său S. G. la o familie de cetăţeni italieni pentru a lucra ca menajeră, fiindu-i solicitat totodată şi paşaportul, ca o garanţie până la plata comisionului.

Martora B. M. a lucrat la familia respectivă circa o lună, salariul cuvenit fiind încasat în întregime de către inculpata A. N. şi S. G..

Martora B. M. a lucrat apoi mai puţin de o lună la o altă familie, tot ca menajeră, primind suma de 200 de euro cu care i-a achitat inculpatei A. N. contravaloarea transportului până în Italia, primind în schimb paşaportul. Intrând în posesia actelor de identitate, martora B. M. a decis să plece la o altă fiică a sa care lucra în Italia împreună cu soţul ei, întorcându-se cu aceştia în România în luna august 2006. Martora B. M. a mai declarat faptul că fiica sa, B. I., a lucrat aproximativ o lună de zile la un restaurant, fără a primi niciun ban de la inculpata A. N., după care s-a întors în România.

În cursul lunii octombrie 2006, martora B. M. l-a contactat din nou pe inculpatul L. C. C., deoarece acesta avea în continuare anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, spunându-i că intenţionează să plece din nou în Italia la muncă.

La data de xx.xx.xxxx, martora B. M. a plecat în Italia tot prin intermediul inculpatului L. C. C., în aceleaşi condiţii de muncă, fiind aşteptată de către inculpata A. N..

Martora B. M. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxx cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 341-343.

 Inculpata A. N. a transportat-o la un patron italian care avea o fabrică de prelucrat castane, loc în care a lucrat aproximativ o lună de zile, cu un program de la ora 05.00 la 16.00, cazarea fiind gratuită, iar mâncarea şi-o asigura din economii proprii. Salariul cuvenit muncii depuse a fost ridicat în întregime de către inculpata A. N., martora B. M. primind paşaportul pe care aceasta îl ţinea ca garanţie.

După ce şi-a primit paşaportul şi şi-a achitat datoriile faţă de inculpata A. N., martora B. M. şi-a găsit de lucru pe cont propriu la o familie de italieni, pentru o lună şi o săptămână. Ulterior, a plecat la fiul său, B. G. I., care lucra la un restaurant în localitatea Capaccio, întorcându-se cu acesta în România la începutul anului 2007.

Martora B. M. a mai declarat faptul că fiica sa, B. I., a fost hărţuită sexual de către patronul italian la care lucra, iar atunci când i-a solicitat lui S. G. să îi schimbe locul de muncă, acesta a agresat-o fizic.

Dintre persoanele care au mai fost la muncă în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., martora B. M. a mai indicat pe A. S., B. I. şi B. G. I..

-  Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei B. M. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei  B. M., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima B. M. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  ,  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf B. M. - vol. II, filele 244-249;

-declaraţie martor B. M. - vol. II, filele 250-252;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  B. M.: vol.II , filele 253-262;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martora B. M. – vol. I, filele 341-343;

-declaraţie olograf B. G. I.- vol. II, filele 224-227;

-declaraţie martor B. G. I.- vol. II, filele 228-232;

-declaraţie olograf A. S. - vol. II, filele 280-282;

-declaraţie martor A. S. - vol. II, filele 283-285;

8. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei P. E., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Neavând un loc de muncă stabil, văduvă, cu un copil minor în întreţinere şi fără nicio perspectivă de a găsi un loc de muncă suficient de bine plătit pentru a putea asigura cheltuielile familiei, martora P. E. a hotărât să meargă în Italia, la nişte rude, pentru a-şi găsi un loc de muncă.

În cursul lunii mai 2006, martora P. E. s-a deplasat în  Italia cu microbuzul unei societăţi de transport internaţional de persoane, aparţinând numitului H. G. din judeţul Botoşani.

Microbuzul a fost condus de doi şoferi pe nume L. M. şi U. C.. În Italia pasagerii au fost preluaţi de un alt microbuz, condus de fratele lui L. M. – inculpatul L. C. C., ce se deplasa în direcţia Avelino.

Martora P. E., împreună cu celelalte persoane din microbuz, au fost preluate ulterior de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. şi adăpostite într-o  cameră, în care se aflau paturi lipite fiind nevoite să doarmă la un loc. Inculpata A. N. a reţinut documentele de identitate de la toate persoanele, acestea fiind ţinute închise în acea cameră timp de aproximativ o săptămână şi supravegheate în permanenţă de un cetăţean italian, pe nume C.. Nu aveau voie să iasă la plimbare sau să aprindă lumina, acestea ieşind din cameră doar când venea vreun patron italian pentru a recruta forţă de muncă.

Deşi martora P. E. i-a explicat inculpatului L. C. C. că se află din eroarea celor care trebuiau să o transporte în autovehiculul său şi că trebuie să ajungă în Salerno, acesta,nu a ţinut seama de voinţa martorei şi pentru a obţine comisionul pe care inculpata A. N. şi concubinul său italian i-l acordau pentru  fiecare persoană  pe care o convingea să meargă în Italia şi o transporta la  cei doi , a transportat-o pe martora P. E. împotriva  voinţei sale la inculpata A. N. ,unde a fost preluată de aceasta pentru a fi exploatată prin muncă, aspectele comunicate de martoră cu privire la prezenţa sa din întâmplare în acel loc, neinteresând-o nici pe  inculpata A. N..

După prima zi în care a fost scoasă la muncă în agricultură, martora P. E. a primit suma de 10 euro, cu care şi-a cumpărat o cartelă telefonică, reuşind să-şi sune rudele din Salerno pentru a veni după ea, acestea reuşind să o ia din locul în care era cazată fără ştiinţa inculpatei A. N..

Numita P. E. a declarat că, în timpul cît a fost ţinută în acel imobil, a cunoscut o femeie, adusă în acea locaţie tot de către inculpatul L. C. C., care muncea pentru numitul G. şi inculpata A. N. de 9 luni, timp în care nu primise de la aceştia niciun ban.

Dintre persoanele care au mai fost la muncă în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., martora P. E. a mai indicat pe martora A. S..

-  Fapta inculpatului L. C. C. de transportare a  victimei P. E. în Italia şi de predare a acesteia către inculpata A. N.,împotriva voinţei sale, în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei P. E. ,de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima P. E. să practice “munca la negru” în Italia,urmărind să o exploateze prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în vederea obţinerii  sumelor de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de victimă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

- declaraţie olograf P. E. - vol. II, filele 264-266;

-declaraţie martor P. E. - vol. II, filele 267-268;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  P. E.: vol.II , filele 269-278;

9. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei A. S., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Fiind audiată în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, martora A. S. a declarat că la sfârşitul lunii aprilie 2006, sora sa, martora B. M., a plecat în Italia la muncă împreună cu fiica sa B. I., prin intermediul inculpatului L. C. C..

Martora a declarat că avea cunoştinţă despre condiţiile de muncă de la sora sa B. M. şi anume: locuri de muncă în agricultură sau ca menajeră, costul călătoriei până la destinaţie era de 200 euro, iar în situaţia în care nu dispunea de suma în cauză, banii urmau să fie opriţi din primul salariu. De asemenea mai cunoştea că inculpatul L. C. C. precizase că locurile de muncă pe care le putea oferi erau remunerate cu minim 500 euro/lună şi cazarea gratuită, iar pentru serviciul de intermediere trebuia să mai achite şi un comision de 300 euro.

După plecarea surorii sale, martora A. S. s-a hotârât să plece şi ea în Italia întrucât nu avea un loc de muncă şi mijloace de trai suficiente pentru a se întreţine.  Astfel, l-a contactat telefonic pe inculpatul L. C. C., stabilind cu acesta ca preţul transportului să-l achite după ce începea munca. Plecarea a avut loc în ziua de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, cu un număr de trei microbuze, cu care călătoreau şi alte persoane recrutate în acelaşi mod, printre care se afla şi numita L. M. din municipiul Dorohoi.

În continuare, au fost transportaţi către Italia, în localitatea Salerno, unde au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G., care i-au cazat într-un imobil cu mai multe camere, câte 6-7 persoane în dormitor, cu precizarea că o parte din ei se aflau acolo de o scurtă perioadă de timp.

După câteva zile, inculpata A. N. i-a identificat un loc de muncă ca menajeră la o familie de bătrâni, ulterior fiind mutată la o altă familie, lucrând pentru aceştia o perioadă de 2 luni, cu precizarea că salariul a fost negociat de susnumita şi cetăţeanul italian pe nume G..

De la ultima familie unde a lucrat, martora A. S. a aflat că salariul său lunar era de 400 Euro, dar fără ca ea să primească vreo sumă, întrucât la finalul lunii, inculpata A. N. şi cetăţeanul italian S. G., veneau şi-i încasau drepturile salariale.

În urma discuţiei avute cu cei doi cu privire la salariul său, aceştia i-au comunicat că nu-i datorează nimic, iar dacă nu-i convine situaţia, era liberă să plece. Realizând că a fost înşelată, martora A. S. s-a reîntors în România, primind de la familia la care lucrase ultima oară suma de 100 euro, pentru a achita costul transportului.

Martora A. S., a mai declarat că în vara anului 2007, în speranţa că va reuşi să-şi găsească un alt loc de muncă în Italia, a apelat din nou la serviciile inculpatului L. C. C., iar ajunsă la destinaţie a fost recunoscută de inculpata A. N., care i-a promis că îi va găsi un loc de muncă, cu condiţia să-i achite un comision, şi neavând de ales, a muncit o perioada de aproximativ două luni la indicaţiile acesteia, la început la un restaurant, iar ulterior ca menajeră la două familii, dar fără a fi plătită pentru serviciile prestate, inculpata A. N. încasând şi de această dată sumele care i se cuveneau pentru munca prestată.

Întrucât nu a reuşit să-şi găsească pe cont propriu un serviciu, martora A. S. s-a hotărât să revină în România, primind de această dată de la inculpata A. N. suma de 200 euro, pentru a achita contravaloarea biletului de autocar.

Martora A. S. a mai declarat că printre persoanele ce au fost transportate în Italia de inculpatul L. C. C., pentru a fi exploatate prin muncă de inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, cetăţeanul italian S. G., sunt şi numiţii B. M. şi B. I. G.

-Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei A. S. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei  A. S. ,de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima A. S. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  ,cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf A. S. - vol. II, filele 280-282;

-declaraţie martor A. S. - vol. II, filele 283-285;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  B. M.: vol.II, filele 286-295;

-declaraţie olograf B. M. - vol. II, filele 244-249;

-declaraţie martor B. M. - vol. II, filele 250-252;

-declaraţie olograf P. E. - vol. II, filele 264-266;

-declaraţie martor P. E. - vol. II, filele 267-268;

10. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. V., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Martorul B. V. a declarat că a găsit într-un ziar din presa locală un anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Italia. Fiind în căutarea unui loc de muncă a sunat la numărul de telefon publicat în acel anunţ şi s-a întâlnit cu inculpatul D. F. V.  care i-a spus că recrutează forţă de muncă pentru Italia, în regiunea Salerno, pentru o fabrică de lactate, la prelucrarea caşcavalului, în schimbul unui salariu de aproximativ 800-900 euro lunar, angajatorul italian asigurând cazarea, iar în schimbul intermedierii locului de muncă oferit, trebuia să achite un comision în valoare de 300 de euro. La acea întâlnire a participat şi persoana vătămată I. G..

Întrucât la acea vreme martorul B. V. avea un copil în vârstă de cinci ani, nu avea un loc de muncă şi nu realiza venituri pentru a-şi întreţine familia şi a achita datoriile pe care le avea la bănci a acceptat propunerea inculpatului D. F. V..

Martorul B. V. a plecat împreună cu persoana vătămată I. G. în municipiul Botoşani, unde a venit şi inculpatul D. F. V. care a încasat de la fiecare suma de 300 de euro, reprezentând comisionul pentru oferirea unui loc de muncă.

Martorul B. V. şi persoana vătămată I. G. au fost transportaţi de inculpatul L. C. C., iar înainte de a pleca i-au achitat acestui inculpat suma de 100 de euro reprezentând contravaloarea transportului, această sumă fiind împrumutată de B. V. de la soţia persoanei vătămate I. G..

Inculpatul L. C. C. i-a transportat în Italia, în regiunea Salerno cu un microbuz, ieşind din ţară prin P.T.F. Rutier Nădlac.

Martorul B. V. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxxcu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., fiind însoţit şi de Persoana vătămată I. G., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 325-327;

În Italia au fost preluaţi de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. fiind adăpostiţi într-o casă în care se aflau mai mulţi cetăţeni români, bărbaţi şi femei care se aflau la muncă.

Din acel loc, martorul B. V. împreună cu persoana vătămată I. G. au fost preluaţi de nişte cetăţeni italieni, cunoştinţe de a lui S. G. şi adăpostiţi în localitatea Futane, într-o casă cu condiţii insalubre, muncind pentru aceştia aproximativ trei luni, la pădure, la tăiat copaci şi despicat lemne, programul de lucru fiind de la ora 07.00 la ora 19.00. Inculpata A. N. şi concubinul acesteia, S. G. au încasat lunar de la angajatorii italieni banii ce i se cuveneau martorului B. V. pentru munca prestată, acesta primind bani doar pentru procurarea hranei zilnice.

După aproximativ trei luni, deoarece nu mai suporta condiţiile de muncă, fiind obligat să muncească şi în zilele de sâmbătă şi duminică, după ce a reuşit să strângă suma de 300 de euro, martorul B. V. s-a întors în România.

- Fapta inculpatului D. F. V. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a victimei B. V. în scopul exploatării  acesteia prin supunere la muncă în mod forţat în Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatului L. C. C. de asigurare a transportului victimei B. V. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C. şi D. F. V., recrutarea şi transportul în Italia a victimei B. V., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima B. V. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  ,cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie formular tipizat martor B. V. - vol. II, filele 298-303;

-declaraţie formular tipizat parte vătămată I. G.  - vol. II, filele 6-11;

-  proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martorul B. V.– vol. I, filele 325-327.

11. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. I. A., de către inculpatul L. C. C.

Fiind audiată în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, numita T. I. A. a declarat că, la începutul lunii octombrie 2006, în urma unui anunţ publicat într-un ziar local, cu privire la o ofertă de locuri de muncă în Italia în domeniul agriculturii, a apelat unul din numerele de telefon ale operatorilor de telefonie mobilă Orange şi Vodafone, puse la dispoziţie, pentrua obţine relaţii  suplimentare, persoana cu care a discutat fiind numita L. M..

Aceasta i-a comunicat telefonic că oferta mai este valabilă, în Italia urmând să lucreze la culesul măslinelor sau castanelor, transportul până la destinaţie, precum şi cazarea urmând a fi gratuite. Numita T. I. A. a mai precizat că în următoarele 3-4 zile a mai fost contactată în acelaşi mod de L. M., care a rugat-o să identifice şi alte persoane de sex feminin ce doreau să  meargă la muncă în ţara respectivă, în condiţiile prezentate anterior.

Din cuprinsul declaraţiei a mai rezultat faptul că, singura persoană din satul Brăteni, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, cu care a discutat T. I. A., şi dorea să meargă la muncă în Italia, a fost doar numitul C. A..

În ziua de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 08:00 – 09:00, în localitatea susmenţionată a venit inculpatul L. C. C., însoţit de numita L. M., persoane care iniţial s-au supărat din motiv că T. I. A. nu reuşise să identifice şi alte fete pentru a merge la muncă în Italia prin intermediul lor, iar numitului C. A. i-au solicitat să achite măcar jumătate din suma de 150 Euro, ce reprezenta preţul biletului până la destinaţie. Tot cu această ocazie, inculpatul L. C. C. şi numita L. M. le-a adus la cunoştinţă că locul de muncă era pentru o perioadă de trei luni, iar lunar urma să li se oprească din salariu câte 50 euro, pentru a-şi achita contravaloarea transportului. Întrucât martora nu avea un loc de muncă şi nicio sursă de venit, a hotărât să accepte propunerea făcută.

Astfel, numiţii T. I. A. şi C. A. s-au deplasat în municipiul Botoşani, cu autoturismul condus de inculpatul L. C. C., cu scopul de a pleca în Italia cu unul din mijloacele de transport deţinute de acesta din urmă. Ajunşi în această localitate, într-un loc situat în spatele pieţei centrale, unde aşteptau mai multe persoane şi totodată erau parcate un autocar şi alte 2 – 3 autovehicule de transport persoane, ce urmau să plece în Italia, au fost urcaţi într-unul din aceste microbuze, al cărui conducător auto a fost chiar inculpatul L. C. C., fără a cunoaşte dacă şi celelalte persoane călătoreau în aceleaşi condiţii ca şi ei.

Părăsirea teritoriului României s-a făcut în seara zilei de xx – xx.xx.xxxx, prin Punctul de Trecere al Frontierei Borş - Oradea, cu precizarea că numita T. I. A. nu a reuşit să mai ajungă în Italia, motivat de faptul că, datorită unor fapte de natură penală săvârşite anterior, a fost preluată de autorităţile austriece şi arestată pentru o perioadă de 4 luni.

Martora T. I. A. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către numitul M. N. F., în autocar aflându-se şi inculpatul L. C. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 337-340.

Numita T. I. A. a mai declarat că, la o dată ulterioară a aflat că numitul C. A. a ajuns în Italia, unde i-a fost reţinut paşaportul, a lucrat în agricultură fără a fi plătit pentru munca prestată, primind doar sume modice pentru alimente, iar între timp o rudă de a sa i-a achitat datoriile faţă de inculpatul L. C. C., reuşind astfel să-şi găsească un loc de muncă decent.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei T. I. A. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf T. I. A. - vol. II, filele 305-307;

-declaraţie martor T. I. A.  - vol. II, filele 308-310;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de T. I. A.: vol.II, filele 311-316;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martorul T. I. A. – vol. I filele 337-340.

12. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei M. S., de către inculpatele N. E. şi A. N.

Martora M. S. a declarat că în luna octombrie 2006 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

Sunând la numărul de telefon de contact, martora a luat legătura cu inculpata N. E., care a  afirmat că poate să îi ofere un loc de muncă în Italia în agricultură sau menaj, prin intermediul unei cunoştinţe de-a ei, cetăţean italian.

Pentru locul de muncă găsit, inculpata i-a solicitat suma de 100 euro, drept comision.

Transportul până în Italia urma să fie asigurat de o firmă de transport, iar costul deplasării, în sumă de 200 de euro, i se scădea din primul salariu.

Inculpata N. E. i-a promis martorei un salariu de 500 euro pe lună, masă şi cazare gratuite.

Având în vedere propunerea foarte tentantă şi întrucât martora nu avea un loc de muncă şi sursele de venit necesare întreţinerii familiei, a acceptat cu uşurinţă propunerea inculpatei N. E..

Plecarea către Italia a avut loc la data de xx.xx.xxxx, M. S. călătorind cu un autocar având numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, împreună cu victimele recrutate din comuna Vorniceni şi din zona municipiului Dorohoi, jud. Botoşani.

Martora M. S. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., T. D., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

Înainte de plecare, martora M. S. i-a achitat inculpatei N. E. suma de 100 euro solicitată drept comision, primind  asigurări din partea acesteia că va primi un loc de muncă bun şi a achitat suma de 150 de euro şoferului autocarului, reprezentând contravaloarea transportului.

La sosirea în Italia, în zona Salerno au fost aşteptaţi de către inculpata A. N., concubinul acesteia S. G. şi un cetăţean italian pe nume G., care au repartizat cetăţenii români la mai multe puncte de lucru.

Martora M. S. a fost condusă la un bătrân, bolnav psihic şi imobilizat la pat, pe care trebuia să-l îngrijească, celelalte persoane fiind conduse în aceeaşi regiune la culesul castanelor. Întrucât nu i-au convenit condiţiile de muncă oferite, martora M. S. şi-a exprimat dorinţa oferirii unui alt loc de muncă, însă inculpata A. N. i-a impus să lucreze în acel loc, altfel trebuia să îi achite comisionul şi transportul până în România, fiind nevoită să accepte condiţiile oferite.

 După prima lună de lucru a fost plătită cu suma de 600 de euro, din care a rămas doar cu 150 de euro, ceilalţi bani plătindu-i inculpatei A. N. 250 euro cu titlu de comision, 150 de euro pentru plata transportului până în Italia şi 50 de euro pentru singura masă oferită la sosirea în Italia.

În aceste condiţii, M. S. şi-a căutat un alt loc de muncă, continuând să lucreze în Italia pe cont propriu.

 Martora a mai menţionat că la câteva luni de la aceste evenimente a achiziţionat un bilet de autocar către România de la societatea de transport internaţional de persoane Atlassib pentru care a achitat doar 140 de euro, pe când inculpaţilor a trebuit să le achite pentru aceeaşi distanţă  suma de 150 de euro. 

- Fapta inculpatei N. E. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei M. S.  în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpata N. E., recrutarea şi transportul în Italia a victimei M. S., de a primi  şi de a constrânge victima M. S. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf M. S. – vol. II, filele 318-320;

-declaraţie formular tipizat martor M. S. - vol. II, filele 321-323;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de M. S.: vol.II, filele 324-332;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martorul M. S. – vol. I filele 330-336.

13. Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. D., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora T. D. a declarat că în cursul lunii octombrie 2006, a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, prin care se ofereau locuri de muncă în Salerno – Italia, în domeniul agriculturii la culesul castanelor, mandarinelor şi portocalelor. A apelat numărul de contact afişat, la postul telefonic respectiv răspunzând o femeie, cu care a stabilit să se întâlnească a doua zi în Botoşani, pentru a afla mai multe detalii.

Martora T. D. s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit, unde s-a întâlnit cu femeia cu care discutase la telefon şi cu concubinul acesteia, inculpatul L. C. C.. Acesta i-a spus că el postase acel anunţ în ziar şi că poate găsi locuri de muncă în Italia la culesul de castane sau citrice, tot el fiind cel ce va asigura transportul, în schimbul sumei de 250 de euro. Munca prestată urma să fie remunerată cu 20 de euro pe zi, pentru un program de 8 ore pe zi cu repaus săptămânal, iar cazarea era asigurată în mod gratuit. Totodată, inculpatul L. C. C. a stabilit data plecării pe la jumătatea lunii octombrie 2006, din municipiul Botoşani.

Întrucât martora nu avea un loc de muncă stabil, neavând posibilitatea de a asigura condiţiile minime de trai necesare familiei, soţul său neavând un loc de muncă, având un copil în întreţinere, a acceptat condiţiile prezentate, considerând că astfel va câştiga suficienţi bani pentru a nu mai avea grija zilei de mâine.

Deplasarea către Italia s-a făcut cu un autocar şi un microbuz în care se aflau şi alte persoane recrutate de către inculpatul L. C. C. pentru a merge la muncă.

Martora T. D. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

La destinaţie în Italia, martora T. D. şi celelalte persoane au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G., în localitatea Felitto de lângă oraşul Salerno. Persoanele recrutate pentru muncă au fost împărţite în mai multe grupuri de către inculpata A. N. şi S. G., martora T. D. împreună cu alte şase persoane fiind repartizată unui patron italian care i-au condus şi cazat la el acasă. Martora T. D. şi celelalte persoane au început munca de a doua zi la culesul castanelor, cu un program între orele 07.00-15.30, transportul la şi de la locul de muncă, precum şi cazarea, fiind asigurate în mod gratuit de către patronul italian.

La sfârşitul fiecărei luni, inculpata A. N. şi S. G. veneau la patronul italian şi ridicau salariile cuvenite martorei T. D. şi celorlalte persoane, după care veneau la locul unde erau cazaţi şi le înmânau diverse sume de bani, în funcţie de zilele lucrate.

Martora T. D. a declarat că a lucrat aproximativ o lună la cules de castane, timp în care şi-a primit salariul cuvenit, diferenţa faţă de cele discutate în ţară cu inculpatul L. C. C. fiind aceea că era plătită cu 14-15 euro la zi, şi nu cu 20 de euro. Martora T. D. a mai lucrat circa două luni la cules citrice, pentru un alt patron italian găsit de către inculpata A. N. şi S. G., câştigând în jur de 380 - 400 de euro.

Motivând faptul că şi-a găsit de lucru la un avocat, martora T. D. a plecat de la inculpata A. N..

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei T. D. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei T. D., de a primi şi de a o constrânge pe victima T. D. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf T. D. – vol. II, filele 334-336;

-declaraţie formular tipizat martor T. D. - vol. II, filele 337-338;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de T. D.: vol.II, filele 339-348;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martorul T. D. – vol. I filele 330-336;

14. Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. D., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora M. M. a declarat că în luna octombrie 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a citit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani” în care se ofereau locuri de muncă în Italia, în domeniul agriculturii, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. A luat legătura cu persoana de contact apelând unul din cele două numere de telefon din ziar şi a discutat cu concubina inculpatului L. C. C., stabilind o dată exactă pentru a veni în municipiul Botoşani pentru a discuta despre oferta de muncă.

Martora M. M. s-a deplasat în municipiul Botoşani împreună cu soţul său şi s-au întâlnit cu inculpatul L. C. C., pentru a afla mai multe detalii referitoare la plecarea în Italia. Inculpatul L. C. C. le-a spus că locurile de muncă erau în agricultură, pentru femei ca menajere, iar pentru bărbaţi şi în construcţii, disponibile pe o perioadă de minim 4 luni cu posibilitate de prelungire, salariul fiind cuprins între 600-650 de euro pe lună cu program de lucru de 8 ore, de luni până sâmbăta.

Inculpatul L. C. C. i-a mai spus martorei M. M. că valoarea transportului până în Italia era de 250 de euro de persoană, iar pentru locul de muncă oferit trebuia să achite un comision de 250 de euro, bani ce urma să îi reţină din primul salariu. De asemenea, inculpatul L. C. C. i-a precizat că urma să fie cazată gratuit la locul de muncă, fără să facă referire la mâncare, iar pentru început va lucra la culesul castanelor, ulterior la culesul mandarinelor şi portocalelor.

Deoarece nu avea un loc de muncă stabil şi nu realiza nici un fel de venituri martora a hotărât să accepte oferta de muncă propusă de inculpatul L. C. C..

Plecarea a fost stabilită pentru data de xx.xx.xxxx, martora M. M. întâlnindu-se cu inculpatul L. C. C. în jurul orelor 10.00-11.00 în zona Restaurantului Select din municipiul Botoşani. În staţia respectivă se aflau în jur de 50-60 de persoane ce urmau să plece în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., toate fiind îmbarcate într-un autocar şi într-un microbuz condus de inculpatul L. C. C..

Martora M. M. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., T. D., M. S., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

Înainte de plecare, martora M. M. i-a achitat inculpatului L. C. C. atât suma de 250 euro reprezentând contravaloarea transportului până în Italia, cât şi comisionul ce îi revenea inculpatului L. C. C. pentru locul de muncă oferit.

La plecarea din România, inculpatul L. C. C. a strâns paşapoartele tuturor persoanelor pe care le recrutase, sub pretextul că trebuia să le prezinte la vamă, iar ulterior le-a reţinut ca o garanţie pentru plata comisionului ce îi revenea lui. După mai mult de o săptămână, martora M. M. a primit paşaportul în timp ce se afla în Italia de la inculpata A. N..

Martora M. M. a declarat faptul că în Italia au ajuns într-o localitate din apropierea oraşului Salerno, acolo observând un alt autocar cu persoane din judeţul Iaşi, recrutate tot de către inculpatul L. C. C..

Până la destinaţie, din autocar şi din microbuz au coborât mai multe persoane care erau aşteptate pe traseu de diferiţi patroni italieni pentru a-i transporta către locurile de muncă. Martora M. M., împreună cu alte 20-25 de persoane, au fost transportate de către un cetăţean italian, concubinul inculpatei A. N., pe nume S. G. şi cazate într-un imobil cu mai multe camere nemobilate, fără căldură, cu o singură baie pe nivel, ulterior primind paturi, saltele şi lenjerie.

Martora M. M. a mai declarat faptul că rolul inculpata A. N. şi al concubinului acesteia, S. G., era acela de a intermedia locurile de muncă la diferite cunoştinţe ale lui S. G., tot ei fiind cei ce reţineau comisionul de 250 de euro.

Martora M. M. a lucrat circa o lună şi trei săptămâni la culesul castanelor, cu un program cuprins între 07.00-15.00, şase sau şapte zile pe săptămână. Inculpata A. N. ŞI S. G. erau cei care negociau salariile cu patronii italieni, fără a le preciza celor ce munceau cuantumul salariului ce le-ar fi revenit.

În tot acest timp, inculpata A. N. şi numitul S. G. nu i-au plătit martorei M. M. drepturile salariale pentru munca depusă, nici celorlalte persoane, cu excepţia unor sume modice în valoare de 10 euro de persoană, primite o dată pe săptămână pentru mâncare, bani ce urmau a fi scăzuţi din salariu.

După această perioadă, inculpata A. N. şi numitul S. G. i-au spus martorei M. M. că trebuia să se mute cu munca în Calabria, la culesul mandarinelor şi a portocalelor, loc în care urma să primească şi drepturile salariale ce i se cuveneau pentru culesul castanelor. Martora M. M. a mai precizat că în tot timpul cât a lucrat la culesul castanelor, a primit o singură dată bani de la un patron italian, reprezentând contravaloarea unei zile de muncă.

La cel de-al doilea loc de muncă, programul era cuprins între 07.00-16.00, însă din cauza faptului că în continuare promisiunile de lucru pe care le-a primit în România nu erau respectate, martora M. M. a hotărât să plece la o rudă în Sicilia.

După circa două luni şi o săptămână, martora M. M., i-a solicitat inculpatei A. N. drepturile salariale ce i se cuveneau, primind 450 de euro. Deşi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de această sumă, martora M. M. nu a mai primit alţi bani, inculpata A. N. şi numitul S. G. motivând nişte cheltuieli aferente cazării şi hranei.

Martora M. M. a mai declarat că majoritatea persoanelor aflate acolo la muncă nu primiseră salariile după mai bine de două luni de zile şi se aflau în imposibilitatea de a pleca acasă, din cauză că nu aveau bani, inculpata A. N. şi numitul S. G. amânându-i de la o lună la alta cu plata, pentru a lucra o perioadă cât mai lungă de timp.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei M. M. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat  în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei M. M., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima M. M. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf M. M. – vol. II, filele 349-352;

-declaraţie formular tipizat martor M. M. - vol. II, filele 353-355;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de M. M.: vol.II, filele 356-366;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru martorul M. M. – vol. I filele 330-336;

15. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei C. S., de către inculpatele N. E. şi A. N.

 Martora C. S. a declarat că în data de xx.xx.xxxx a gasit un anunţ în ziarul „Anunţul” din Bucureşti referitor la oferte de muncă.

Sunând la numărul de telefon din anunţ, aceasta a luat legătura cu un bărbat care s-a recomandat a fi P. M. care, în urma conversaţiei purtate i-a precizat ca în cazul plecării, să aibă asupra ei suma de 180 euro reprezentând costul transportului şi bani de mâncare, deoarce masa nu era asigurată la locul de muncă, nefiind necesară plata unui comision. P. M. a menţionat de asemenea că angajatorul italian va asigura lucratorilor cazare gratuită. Acesta i-a mai spus că se oferă locuri de muncă doar pentru femei în agricultură, la sere cu un program de 8 ore pe zi de luni până sâmbăta obligatoriu, iar duminica facultativ, urmând să primească 35 euro pe zi, iar pentru orele suplimentare urma să primească câte 5 euro pentru fiecare oră. 

Având în vedere propunerea de salarizare foarte tentantă şi întrucât martora nu avea un loc de muncă şi sursele de venit necesare întreţinerii familiei, a acceptat cu uşurinţă propunerea.

Deplasându-se în municipiul Botoşani, aceasta a fost aşteptată de inculpata  N. E., care s-a prezentat ca fiind reprezentantă a firmei “P. J.”, ea fiind persoana cu care discutase la telefon şi a condus-o în faţa unui bar unde se aflau mai multe femei care urmau să meargă la muncă în Italia.

 Înaintea plecării, inculpata N. E. le-a spus tuturor persoanelor care mergeau la muncă prin intermediul său că le vor fi întocmite contracte de muncă de către angajatorul italian şi a solicitat suma de 180 euro de persoană, sumă de bani indicată şi de către P. M..

Transportul până în Italia a fost asigurat cu un autocar al firmei  „Y” iar contravaloarea transportului este posibil să fi fost achitată de către inculpata N. E.. În acel autocar martora C. S. le-a cunoscut şi pe numitele M. D., V. O. E., T. A. R. şi V. M. A., care mergeau la muncă tot prin intermediul inculpatei N. E.. Din discuţiile purtate cu acestea, martora C. S. a aflat că inculpata N. E. le dăduse un număr de telefon de contact aparţinând inculpatei A. N. pentru a o contacta când ajung în Italia.

Ajungând în localitatea BATTIPAGLIA, numita C. S. împreună cu celelalte persoane din autocar au fost preluate de către un cetăţean italian cu numele S. G., concubinul inculpatei A. N. şi de un prieten al său, fiind duse la casa unde locuia inculpata A. N., în aceeaşi localitate.

A doua zi, persoanele au fost preluate de alţi doi cetăţeni italieni şi duse în localitatea CASAVELINO, martora C. S. fiind cazată într-un imobil aflat într-o avansată stare de degradare, fără uşă la intrare şi fără ferestre, unde se mai aflau cazate trei femei din România, una fiind din Iaşi, una din Arad şi una din Ploieşti. Cele trei femei i-au povestit că au ajuns în acel loc tot prin intermediul inculpatei N. E., fiind cazate în acele condiţii improprii deşi în România inculpata N. E. le-a promis condiţii decente de cazare, că nu aveau bani să-şi procure alimente şi trebuiau să plătească chirie, motiv pentru care le-a fost interzis să plece atunci când acestea şi-au exprimat această dorinţă.

Martora C. S. a declarat faptul că cei doi cetăţeni italieni le-au transportat într-un alt loc unde se mai aflau circa 20 de femei din România, venite tot prin intermediul inculpatei N. E. şi care după 10 zile de muncă nu primiseră niciun ban, nu aveau alimente, nu aveau cartele telefonice pentru a lua legătura în ţară cu familiile şi erau obligate să plătească chirie pentru condiţiile mizere de cazare.

 Martora, împreună cu celelalte persoane şi-au exprimat dorinţa de a reveni în ţară întrucât nu erau repectate promisiunile făcute de către inculpata N. E. în România, însă cei doi cetăţeni italieni le-au explicat că nu aveau cunoştinţă de cele promise de inculpata N. E. în România, fiecare persoană care trebuia să ajungă la ei la muncă, urma să primească suma de 540 de euro pe lună pentru munca prestată, din care trebuia să reţină din primul salariu suma de 200 de euro reprezentând  comisionul pe care trebuiau să i-l achite inculpatei A. N. şi numitului S. G.. De asemenea acestea trebuiau să plătească suma de 100 de euro de persoană reprezentând chiria lunară, gazul şi energia electrică. Cei doi cetăţeni italieni le-au explicat că fiecare persoană care urma să fie angajată trebuia să platească suma de 200 euro, din primul salariu, reprezentând comisionul inculpatei A. N. şi numitului S. G..

După ce au realizat că promisiunile făcute de  inculpata N. E. nu au fost respectate, martora C. S., împreună cu persoanele cu care s-a deplasat în Italia, şi-au exprimat dorinţa de a pleca în România şi sub ameninţarea că se vor adresa autorităţilor italiene au fost lăsaţi să plece, întorcându-se în ţară tot cu un autocar aparţinând firmei de transport persoane “Y”.

- Fapta inculpatei N. E. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei C. S. în scopul exploatării prin  supunere la muncă  în mod forţat în Italia , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpata N. E., recrutarea şi transportul în Italia a victimei C. S., de a primi, de a caza în condiţii improprii victima C. S. cu intenţia de a  constrânge victima  să practice “munca la negru” în Italia şi de a o exploata prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, urmărind  să-şi  însuşească  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestată de victimă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf C. S. – vol. II, filele 367-370;

-declaraţie formular tipizat martor C. S.  - vol. II, filele 371-374;

16.Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. D. N., de către inculpata N. E..

Martorul B. D. N. a declarat că în anul 2008, deoarece nu avea o locuinţă, nu avea un loc de muncă stabil şi nicio sursă de venit era în căutarea unui loc de muncă, astfel încât în cursul lunii mai/iunie 2008 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia.

 Sunând la numărul de telefon indicat în anunţ, martorul B. D. N. a luat legatura cu o femeie, recunoscută ulterior de acesta ca fiind inculpata N. E., care i-a spus că are nişte cunoştinţe în Italia care au nevoie de forţă de muncă în domeniul construcţiilor în schimbul unor salarii atractive şi i-a pus în vedere că transportul până în Italia urma să fie gratuit, fără a-i da şi alte detalii privind cazarea sau mesele zilnice. Tot atunci inculpata N. E. i-a spus martorului B. D. N. că în Italia se mai aflau şi alte persoane din judeţele Botoşani şi Suceava care au plecat la muncă prin intermediul său.

Inculpatul a declarat că a fost transportat  în Italia cu un autoturism cu şapte locuri, însă nu a putut da detalii cu privire la şofer, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul respectiv.

După ce a ajuns în oraşul Salerno, Italia, martorul B. D. N., împreună cu celelalte 6 persoane venite tot prin intermediul inculpatei N. E., au fost conduse de şofer la locul urmau să fie cazaţi.

Când a ajuns la locul respectiv, martorul a întâlnit circa 30 de persoane ajunse în acel loc în aceleaşi condiţii ca el şi  a aflat că de fapt nu sunt suficiente locuri de muncă. În acest context martorul B. D. N. a acceptat să lucreze pentru un cetăţean italian pe nume „Pasquale”, fiind condus în localitatea Monteforte, unde urma să aiba cazarea şi mesele zilnice asigurate.

Martorul B. D. N. a declarat că a lucrat într-o pădure la tăiatul arborilor şi încărcarea acestora în camioane, timp de aproximativ o lună şi jumătate. Programul de lucru era de la ora 06.00 dimineaţa până la ora 19.00 inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică. Mai mult decât atât cetăţeanul italian pentru care lucra i-a reţinut cartea de identitate.

Din cauza faptului că în această perioadă nu a primit niciun ban de la cetăţeanul italian, martorul B. D. N. şi ceilalţi cetăţeni români care lucrau pentru acesta i-au solicitat să le achite drepturile salariale. Pentru a nu-i plăti, patronul italian a chemat carabinierii şi i-a alungat fără a le plăti nici un ban. Din acest motiv, având în vedere că nu avea suma necesară pentru a se întoarce în România, martorul a fost nevoit să solicite ajutorul unui centru de asistenţă socială pentru străini, reuşind în final să ajungă în România.

- Fapta inculpatei N. E. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei B. D. N. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat  în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf B. D. N. – vol. II, filele 376-379;

-declaraţie formular tipizat martor B. D. N.  - vol. II, filele 380-381;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de B. D. N.  : vol.II, filele 382-387;

17. Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei F. V. G., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martorul F. V. G. a declarat că în cursul anului 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a apelat un număr de telefon postat pe internet, la acel număr răspunzând inculpatul L. C. C.. Acesta i-a spus că îl poate duce în Italia să lucreze în construcţii pentru un patron italian, fără a-i da detalii cu privire la salariul ce urma să-l primească.

De asemenea, inculpatul L. C. C. i-a spus martorului F. V. G. că în momentul plecării din România va trebui să achite suma de 100 de euro pentru transport, iar ulterior, după ce va începe munca, să plătească patronului italian un comision, fără a-i preciza suma.

După o săptămână de la discuţia purtată, martorul F. V. G. a luat din nou legătura cu inculpatul L. C. C., stabilind să se întâlnească în gara din Oradea pentru a pleca în Italia. În momentul în care s-au întâlnit în gara din Oradea, martorul F. V. G. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 100 de euro, după care acesta din urmă i-a arătat două microbuze de culoare albă, înmatriculate în România, cu care urmau să plece împreună în Italia. Microbuzele erau pline cu bărbaţi şi femei, aproximativ 15-16 persoane, care aflaseră tot prin intermediul internetului despre aceeaşi ofertă de muncă.

Martorul F. V. G. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Borş, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul C. L. M., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 356-357.

Odată ajunşi în Italia, unele persoane aflate în cele două microbuze au fost lăsate în Roma şi Napoli, iar martorul F. V. G., împreună cu alţi trei bărbaţi, au fost predaţi în oraşul Salerno de către inculpatul L. C. C. inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, cetăţean italian pe nume S. G.. Inculpata A. N. traducea ceea ce spunea  concubinul său S. G., printre care şi faptul că urma să le reţină comisionul său din primul salariu.

Martorul F. V. G. a fost cazat împreună ce ceilalţi trei bărbaţi într-o cameră anexă a casei unde locuiau inculpata A. N. şi numitul S. G.. A doua zi, martorul F. V. G. şi cei trei bărbaţi au fost transportaţi de către numitulS. G. în zona mării pentru consolidarea unui deal, lucrând între orele 08.00-17.00. Hrana de pe parcursul zilei şi-o asigurau singuri, numitul S. G. dându-i în două rânduri martorului F. V. G. suma de 50 de euro pentru mâncare.

După o lună de zile, martorul F. V. G. i-a cerut inculpatei A. N. şi numitului S. G. banii pentru munca pe care o prestase, însă aceştia i-au spus că nu îi datorează niciun ban şi că poate pleca în România dacă nu îi convin condiţiile.

Martorul F. V. G. a lucrat circa o lună şi jumătate fără a-şi primi salariul pentru munca prestată. În aceste condiţii, martorul F. V. G. i-a spus numitului S. G. că doreşte să se întoarcă în ţară, acesta din urmă înmânându-i suma de 100 de euro pentru drum, cu care martorul F. V. G. şi-a achitattransportul din Italia până la Oradea.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei F. V. G. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia , întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei  F. V. G., de a primi, de a caza în condiţii improprii şi de a o constrânge pe victima F. V. G. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olografă F. V. G.- vol. II, filele 390-393;

-declaraţie formular tipizat martor F. V. G. - vol. II, filele 394-395;

-proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru F. V. G. – vol. I, filele 356-357;

18. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei G. A. F., de către inculpaţii N. E. şi A. N.

Numita G. A. F. a declarat că în luna ianuarie 2008 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

Fiind în căutarea unui loc de muncă, întrucât nu avea nicio sursă de venit şi avea un copil minor în întreţinere, numita G. A. F. a sunat la numărul de contact XXXXXXXXXX, a luat legătura cu o femeie ce s-a recomandat P. L. şi pe care, cu ocazia audierii a recunoscut-o ca fiind inculpata N. E.. Întâlnindu-se ulterior cu aceasta, inculpata i-a promis că îi poate oferi un loc de muncă în Italia. La întâlnire au mai participat numitul H. G., o femeie pe nume I. V. şi soţul acesteia. (vezi şi procesul verbal de investigaţii aflat în vol. I, filele 358-363).

 Inculpata N. E. i-a promis numitei G. A. F. că masa şi cazarea urmau să fie gratuite, solicitând totodată un comision de 200 euro care urma să fie platit din salariu, în două tranşe. În plus, inculpata N. E. a promis şi încheierea unui contract de muncă şi a adăugat că poate asigura transportul până în Italia pentru suma de 180 de euro, sumă ce urma să fie reţinută ulterior din salariul primit de persoanele racolate.

Transportul către Italia a avut loc la data de xx.xx.xxxx, numita G. A. F. călătorind împreună cu I. V. şi cu alte persoane recrutate, inclusiv cu inculpata N. E., cu un microbuz al firmei X.

Mijlocul de transport a oprit mai întâi în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, de unde trebuiau să mai urce câteva persoane racolate din zonă, însă acestea nu au mai putut să se deplaseze către Italia.

Pe drum, toţi călătorii i-au achitat inculpatei N. E. contravaloarea biletului de călătorie, în sumă de 180 de euro.

La sosirea în localitatea Capaccio, Italia, aceştia au fost aşteptaţi de către inculpata A. N., concubinul ei S. G. şi alţi 2-3 bărbaţi italieni. Persoanele racolate din România au aflat că salariul pentru menajere urma să fie de 500 de euro pe lună din care trebuiau să achite un comision de 300 de euro timp de 6 luni pentru găsirea locului de muncă. Numita G. A. F. a înţeles că au fost induşi în eroare de către inculpata N. E. cu privire la comisioane şi cuantumul salariului. 

 Numita G. A. F. a fost condusă de către un bărbat la o locuinţă fără curent electric si apă curentă unde trebuia să îngrijească o bătrână; condiţiile de muncă şi locuit fiind improprii, G. A. F. a solicitat în aceeaşi zi cetăţeanului italian S. G. şi concubinei acestuia inculpata A. N., un alt loc de muncă, fiind însă izgonită.

Susnumita a trebuit să-şi petreacă noaptea sub cerul liber, într-o livadă, pe timp de iarnă (sosirea în Italia având loc la începutul lunii februarie 2008).

Tânăra a solicitat să fie transportată măcar până la Roma şi o prietenă de-a ei de la Milano i-a expediat suma de bani necesară transportului. În acelaşi mijloc de transport s-a deplasat cu ea spre Roma o altă femeie, pe nume I. căreia nu-i conveniseră condiţiile de muncă şi mai mult, a fost abuzată sexual de către angajatorul italian. 

Luând legătura telefonică şi cu numita I. V., aceasta i-a relatat că a fost cazată într-o casă izolată, abuzată de către cei la care lucra, primind apoi după o lună de muncă suma de 100 euro, motiv pentru care a fugit de la casa unde a fost cazată, în zona Perugia.

Cele relatate de numita G. A. F. sunt susţinute şi de declaraţia concubinului acesteia, H. G..

- Fapta inculpatei N. E. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei G. A. F. în scopul exploatării prin supunere la  muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpata N. E., recrutarea şi transportul în Italia a victimei G. A. F., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victima G. A. F. să practice “munca la negru” în Italia,urmărind să o  exploateze prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate,  în vederea obţinerii  sumelor de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de victimă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf G. A. F. – vol. II, filele 396-399;

-declaraţie olograf H. G. – vol. II, filele 432-435;

-proces verbal de investigaţii -  vol. I, filele 358-363.

19. Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei F. M., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În luna mai 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă, numita F. M. a găsit în presa locală un anunţ cu privire la o ofertă de muncă în străinătate. Sunând la numărul de contact XXXXXXXXXX a luat legătura cu  inculpatul L. C. C. şi a stabilit o întâlnire cu acesta în municipiul Botoşani, pentru data de xx.xx.xxxx. Cu această ocazie, F. M. a solicitat un loc de muncă în calitate de menajeră.

Inculpatul L. C. C. i-a oferit un loc de muncă, pentru care i-a solicitat suma de 300 de euro reprezentând comisionul pentru găsirea acelui loc de muncă, precum şi suma de 300 de euro pentru transport.

Plecarea a fost stabilită pentru data de xx.xx.xxxx, mijlocul de transport folosit fiind un microbuz având numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, utilizat de inculpatul L. C. C..

Numita F. M. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 300 de euro solicitată de acesta pentru transport.

Au ieşit din ţară la data de xx.xx.xxxx prin punctul de trecere al frontierei Borş, după cum rezultă din procesul verbal de interogare a bazelor de date intrări/ieşiri, în microbuz aflându-se numiţii  F. M.,  D. C. D., D. O., F. C., D. E. şi inculpatul L. C. C. în calitate de şofer. (vol. I, filele 322-324).

Microbuzul a oprit mai întâi în oraşul Roma unde au mai urcat câteva persoane, recrutate din judeţele Botoşani şi Suceava şi care până acolo călătoriseră cu un alt microbuz. Printre acestea se numărau G. E., P. C., U. O., D. C. D. şi D. O..

În continuare, au fost transportaţi către regiunea Salerno, în localitatea Casal Velino, unde au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G..

 Inculpata A. N. şi G. i-au repartizat pe cetăţenii români recrutaţi de către inculpatul L. C. C..

Astfel, două tinere (C. şi O.) au fost repartizate la un restaurant-pizzerie, iar persoanele din judeţul Suceava, împreună cu numita G. E. au fost desemnate să lucreze la cules căpşune, familia D. C. si O a fost repartizată la o stână de capre însă aceştia au refuzat locurile de muncă şi după ce s-au certat cu inculpatul L. C. C., au plecat înapoi în România.

Victima F. M. a fost condusă în localitatea Asceea, unde i s-a solicitat să îngrijească o bătrână, imobilizată la pat. Ingrijirea acesteia era anevoioasă, întrucât bătrâna  era bolnavă psihic şi striga în timpul nopţii iar F. M. a apelat la inculpata A. N. pentru a-i schimba locul de muncă, însă aceasta i-a solicitat să lucreze în acel loc cel puţin o lună de zile, pentru a i se putea percepe comisionul de 300 de euro.

Neputând suporta să lucreze pentru acea femeie bolnavă,  după două săptămâni de la sosirea în Italia, la data de xx.xx.xxxx numita F. M. a invocat nişte probleme personale şi a revenit în România, plătindu-i inculpatului L. C. C. suma de 100 euro pentru transport.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei F. M. în scopul exploatării prin supunere la muncă forţată în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpatul L. C. C., recrutarea şi transportul în Italia a victimei F. M., de a primi şi de a constrânge victima F. M. să practice “munca la negru” în Italia, urmărind să o exploateze prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, în vederea obţinerii  sumelor de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de victimă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţii olograf F. M. - vol. II, filele 396-399;

-proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri pentru F. M. – vol. I, filele 322-324;

20. Infracţiunea de trafic de minori comisă în dauna victimei  A. I. C. (17 ani), de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul lunii septembrie 2006, când s-au deplasat în localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani, pentru a recruta forţă de muncă, inculpaţii L. C. C. şi A. N. sub promisiunea mincinoasă a oferirii unor slujbe onorabile şi bine plătite în ţări din Occident şi profitând de starea de vulnerabilitate, datorată vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei experienţei de viaţă şi naivităţii au racolat-o şi pe victima minoră A. I. C., în vârstă de 17 ani la data racolării şi exploatării.

Fiind audiată în calitate de martor, numita A. I. C., a declarat faptul că inculpaţii L. C. C. şi A. N. au promis locuri de muncă celor ce doreau să lucreze în agricultura, în Italia. De asemenea, au mai precizat că preţul transportului până la destinaţie era de 300 euro, iar pentru un loc de muncă urmau să mai achite un comision de 300 Euro de persoană, bani ce urmau a le fi opriţi din salariul primei luni de muncă, iar cazarea era asigurată în mod gratuit.

Neavând venituri şi crezând în promisiunile făcute , mai mulţi oameni din localitate au fost de acord să meargă la muncă prin intermediul inculpatei A. N., sperând că vor câştiga importante sume de bani care să-i scoată din starea de sărăcie. Astfel,  în dimineaţa zilei de xx.xx.xxxx, martora A. I. C., împreună cu mama sa A. M. şi fratele său A. S., însoţiţi de alte persoane din comuna Vorniceni, printre care şi victimele I. C., F. I., A. P., A. S., V. I. şi V. A., s-au deplasat în municipiul Botoşani, unde au fost aşteptaţi de inculpatul L. C. C., care le-a transportat în Italia, cu un autocar şi un microbuz.

 Întrucât era minoră, părinţii martorei A. I. C. i-au întocmit procură notarială, pentru a putea părăsi teritoriul României.

Minora A. I. C. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., T. D., V. A., V. I., A. M., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336;

La destinaţie au ajuns pe data de xx.xx.xxxx, unde au fost aşteptaţi şi preluaţi de către inculpata A. N., care le-a găsit locuri de muncă martorei A. I. C. şi victimelor A. M., A. S., A. P., A. S., N. M. şi altor câteva persoane, într-o localitate situată la aproximativ 40 km. de oraşul Salerno, la cules de castane.

După ce au fost cazaţi, inculpata A. N. le-a reţinut documentele de identitate, pentru a nu putea pleca din Italia, până nu vor achita costul transportului datorat inculpatului L. C. C., precum şi comisionul pentru locul de muncă asigurat.

Martora A. I. C. a mai declarat că urmau să fie plătiţi cu 20 de euro pe zi, dar după prima lună de muncă niciuna dintre victime nu a fost remunerată pentru munca prestată, singura sumă de bani fiind doar 100 de euro de persoană, motiv pentru care inculpata A. N. s-a certat cu angajatorul italian, spunându-i acestuia că ea personal trebuia să încaseze drepturile salariale ale cetăţenilor români ce au muncit la ferma acestuia.

După o perioadă de timp, cetăţeanul italian S. G., le-a preluat pe martora A. I. C. şi victimele A. M., A. L., A. P., A. S., T. D., N. M., M. D. şi H. I., şi le-a transportat în Calabria, la o fermă agricolă, unde urmau să culeagă mandarine, iar celelalte persoane au fost trimise în altă zonă, cu precizarea că inculpata A. N. pe timpul transportului, le-a restituit celor nouă persoane actele de identitate, fără a le mai solicita înapoi.

 La livada de mandarini, martora A. I. C., împreună cu celelalte opt persoane, au muncit aproximativ 2 – 3 săptămâni, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără a fi plătiţi, şi din acest motiv, atât ea cât şi mama sa A. M., cu toată împotrivirea inculpatei A. N. care le-a spus că sunt obligaţi să muncească pentru ea timp de trei luni de zile, au plecat de la respectivul loc de muncă, reîntorcându-se în România.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei minore A. I. C. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de minori faptă prev. de art.211 alin.1 Cod Penal.

- Fapta inculpatei A. N. de a recruta, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge  victima minoră A. I. C. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  trafic de minori faptă prev. de art.211 alin.1 Cod Penal.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este susţinută de următoarele mijloace de probă:

-declaraţie olograf A. I. C. - vol. II, filele 176-178;

-declaraţie martor A. I. C. - vol. II, filele 179-181;

-Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto şi planşe fotografice cuprinzând aspecte de la recunoaşterea după  fotografii efectuată de  A. I. C.: vol.II, filele 182-191;

-declaraţie olograf A. M. - vol. II, filele 157-161;

-declaraţie martor A. M. - vol. II, filele 162-164;

- proces verbal de interogare a bazelor de date intrări ieşiri privind transportul din data de xx.xx.xxxx – vol. I, filele 330-336.

Infracţiunile de recrutare, transport, primire, cazare şi exploatare prin supunere la muncă, în mod  forţat în Italia, săvârşite de inculpaţii L. C. C., A. N., D. F. V. şi N. E., împotriva victimelor menţionate mai sus, sunt dovedite şi de declaraţiile  martorilor S. D., O. D., P. F. şi C. L. M..

Astfel, martorul S. D. a declarat că în luna octombrie 2006, în satul Şcheia,unde locuia, a venit inculpatul D. F. V. care i-a prezentat atât tatălui său, S. V. cât şi altor persoane o ofertă de muncă în Italia, într-o fabrică de prelucrare a castanelor, pentru un salariu de 1200 euro pe lună, cazare şi mâncare asigurată de angajatorul italian, cu un program de lucru de 8 ore pe zi şi întocmirea unor contracte de muncă. Pentru transportul până în Italia trebuiau să achite fiecare persoană suma de 250 euro. La această discuţie au participat şi numiţii M. C. A. şi B. I..

Întrucât abandonase cursurile şcolare şi familia sa nu avea mijloacele financiare necesare întreţinerii, a discutat cu tatăl său şi împreună au hotărât meargă la muncă în Italia şi împreună cu numiţii M. C. A. şi B. I., au fost transportaţi de către inculpatul D. F. V. în municipiul Botoşani, unde au fost predaţi inculpatului L. C. C..

 Martorul a declarat că tatăl acestuia i-a achitat inculpatului D. F. V. suma de 500 de euro, reprezentând contravaloarea transportului pentru cei doi, bani ce erau împrumutaţi de la nişte rude şi tot atunci tatăl său i-a spus inculpatului D. F. V. că fiul său este minor, însă acesta a spus că nu-i nicio problemă pentru că va rezolva el să poată trece frontiera fără probleme.

În municipiul Botoşani au fost îmbarcaţi într-un autocar în care se aflau mai multe persoane care mergeau la mnuncă şi transportaţi de către inculpatul L. C. C.. Tot atunci au mai plecat şi alte persoane îmbarcate în alte două microbuze, în unul dintre ele aflându-se şi inculpatul D. F. V..

La ieşirea din ţară în P.T.F. Borş, cu ocazia controlului de frontieră, poliţiştii de frontieră au constatat faptul că martorul S. D. era minor şi nu i-au permis ieşirea din ţară, întrucât nu avea procură notarială din partea celuilalt părinte, conform legislaţiei în vigoare, pentru a însoţi un minor la ieşirea din ţară, fiind necesar şi consimţământul celuilalt părinte. Inculpatul D. F. V. a încercat să îi faciliteze trecere ilegală a frontierei discutând cu poliţiştii de frontieră, însă nu a rezolvat nimic şi i-a spus să aştepte într-o staţie Peco  un autocar cu număr de Botoşani care să-l transporte în municipiul Botoşani.

După aproximativ o lună jumătate, a venit acasă şi tatăl său, S. V. de la care a aflat că a lucrat fără a fi plătit. (vol. II, filele 426-431)

Martorul O. D. a declarat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul L. C. C. în cursul anului 2005 prin intermediul fraţilor B. E. şi B. I. din Flămânzi. Atât martorul cât şi inculpatul erau angajaţi ca şoferi la  firma de transport deţinută de cei doi fraţi.

 Ulterior inculpatul L. C. C. şi-a continuat activitatea la  societatea comercială SC Z SRL, cu acelaşi profil, deţinută în Botoşani de către părinţii săi. Pentru transportarea persoanelor în Italia ,dar şi în ţările de tranzit ,acesta închiria diverse autoturisme de la fraţii O. R. şi O. M..

De regulă inculpatul se deplasa personal în Italia transportând persoane atât din judeţul Botoşani cât şi din alte judeţe precum Galaţi şi Iaşi, iar în condiţiile în care cererea era mare apela la serviciile fratelui său M., a vărului său L. sau a altor persoane care au mai efectuat transport internaţional de persoane.

În aceste condiţii, martorul O. D. a efectuat aproximativ 5-6 curse în Italia în oraşul Torino şi Roma în intervalul aprilie-iunie 2006.

În perioada menţionată acesta a asistat la mai multe discuţii în rândul pasagerilor care declarau că merg la muncă la Salerno la o fermă ce aparţine unui cetăţean italian şi care stătea în concubinaj cu o femeie de cetaţenie română.

Cu ocazia unei deplasări în Italia, inculpatul L. C. C. s-a întâlnit în parcarea din Piaţa Mare cu inculpatul D. F. V. din oraşul Târgu Frumos, ce era însoţit  de câteva persoane care ulterior s-au deplasat în Italia cu autoturismele deţinute de inculpat.

Datorită timpului scurt în care martorul a lucrat ca şofer pentru inculpatul L. C. C., acesta nu cunoaşte alte aspecte cu privire la cele întrebate şi nici dacă inculpatul a postat anunţuri în media sau în presa locală prin care să ofere locuri de muncă în Salerno. (vol. II, filele 436-437, 438-439)

Martorul P. F. a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul L. C. C. din anul 1997, când a lucrat aproximativ 1 an ca şofer în cadrul societăţii comerciale SC Z SRL, pe care cel din urmă o deţinea împreună cu familia sa.

 În cursul anului 2005 sau 2006 inculpatul L. C. C. i-a propus martorului să lucreze din nou ca şofer. Periodic acesta efectua diverse curse în Italia, primind pentru fiecare transport suma de 100 de euro.

Martorul a declarat că în cursul anului 2006 inculpatul a postat mai multe anunţuri în presa locală, prin care oferea locuri de muncă bine plătite în diferite domenii de activitate.

Inculpatul L. C. C. solicita un comision de 500 de euro de la fiecare persoană, bani ce urma să-i primească după prima lună de muncă a celor interesaţi. În schimb, acesta  promitea persoanelor respective transport gratuit , cazare şi masă inclusă, în perioada desfăşurată la locul de muncă, perioadă ce depindea exclusiv de voinţa fiecăruia.

În activitatea de recrutare a persoanelor inculpatul L. C. C. era sprijinit de inculpata N. E. din Botoşani şi de un bărbat cu un tatuaj pe faţă, respectiv de inculpatul D. F. V. din oraşul Hârlău, judeţul Iaşi.

În  aceeaşi perioada dar şi ulterior inculpata N. E. a publicat în presa locală din judeţele Botoşani Iaşi şi Suceava anunţuri similare celor menţionate mai sus. D. F. V. racola persoane pe raza judeţului Iaşi pe care fie le transporta personal în municipiul Botoşani fie erau preluate direct de către inculpatul L. C. C..

 În schimbul acestor servicii, atât  N. E. cât şi D. F. V. primeau suma de 300 de euro perntru fiecare persoana racolată.

În cazul în care existau persoane care nu dispuneau de suma de bani solicitată, inculpatul L. C. C. le reţinea cărţile de identitate sau paşapoartele şi le restituia doar după ce primea comisionul în valoare de 500 de euro.

La societatea menţionată lucra ca şofer şi numitul  L. M. O., care efectua curse în Italia împreună cu martorul sau cu fratele său, L. C. C.. Ocazional, inculpatul L. C. C. apela şi la serviciile altor şoferi care lucrau şi erau plătiţi în condiţii similare, printre care şi numiţii M. N. F., O. D., C. L. M., V. I., M. G., zis “T.”, şi P. F..

Inculpatul L. C. C. utiliza ca mijloace de transport persoane un autoturism marca VW Caravele alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, şi un Ford Tranzit alb cu numărul XX-XX-XXX. În cazul în care transporta un număr mai mare de persoane  apela la numitul O. D. dar şi la firma X pentru a închiria autoturisme. Două dintre autoturismele închiriate  erau marca VW Caravele cu numerele de înmatriculare  XX-XX-XXX, XX-XX-XXX.

Martorul susţine faptul că efectua transporturi în fiecare joi până în Italia- Roma şi câteva chiar până în Salerno. De regulă plecau două microbuze. In unul se aflau simpli pasageri care erau transportaţi până la Roma iar în celălalt microbuz se aflau persoanele recrutate pentru muncă şi pe care de obicei le transporta inculpatul L. C. C. până  în Salerno.

Cu diferite ocazii, martorul a fost atât singur dar şi însoţit de inculpat pentru a transport persoane în regiunea Salerno. Acolo erau aşteptaţi de către un cetăţean italian pe nume G. şi de concubina acestuia de cetăţenie română- inculpata A. N., care preluau persoanele, le împărţeau în grupuri mai mari sau mai mici şi le cazau în imobile deţinute de ei. Ulterior urmau să le ofere locuri de muncă la diverşi cetăţeni italieni.

Inculpatul L. C. C. primea de la inculpata A. N. diferite sume de bani în euro pentru persoanele aduse din România . Acesta avea o agendă în care ţinea evidenţa banilor încasaţi precum şi a persoanelor transportate. (vol. II, filele 440-443, 444-447)

În luna septembrie a anului 2006, inculpatul L. C. C., personal, precum şi prin intermediul inculpatului D. F. V. şi al inculpatei N. E. a reuşit să recruteze pentru muncă în Italia aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi pentru care ulterior inculpatul L. C. C. a primit de la inculpata A. N. 9000 de euro precum şi o brăţară şi un lanţ, ambele din aur în valoare de 3000 de euro.

Inculpata A. N. oferea locuri de muncă persoanelor aduse de inculpatul L. C. C. din România în agricultură la culesul castanelor, citricelor pentru o perioadă scurtă de timp, până când reuşea să strângă comisionul solicitat de ea dar şi de L. C. C..De cele mai multe ori aceasta îi caza în condiţii improprii de trai, nu le achita drepturile salariale determinându-i astfel să plece  de acolo şi să se elibereze locurile de muncă pentru a le oferi altor persoane pe care urma să le aducă L. C. C. în scopul  obţinerii altor comisioane.

Inculpata N. E. a recrutat şi transportat în Salerno-Italia mai multe persoane din Botoşani şi Suceava ,după ce au intervenit anumite neînţelegeri între aceasta şi inculpatul L. C. C.. Persoanele erau transportate fie cu autocarul ,fie personal de către aceasta împreună cu o prietenă “N.”.

Martorul C. L. M. a declarat că este văr drept cu inculpatul L. C. C.. În cursul anului 2006 inculpatul L. C. C. i-a propus să lucreze ca şofer la societate comercială SC Z SRL ce avea ca obiect de activitate  transportul internaţional de persoane. Astfel acesta a efectuat diverse curse în şi din Italia, transportând mai multe persoane în diferite locaţii indicate de inculpat.

Martorul a declarat că nu cunoaşte modalităţile de racolare a persoanelor sau contravaloarea transportului până în Italia şi retur, precum şi faptul că nu a văzut vreodată ca L. C. C. să înmâneze bilete de transport. În cadrul societăţii comerciale lucra şi fratele inculpatului, L. M. O., care de asemenea efectua curse în Italia. Ocazional, acesta apela la serviciile altor şoferi, care lucrau şi erau plătiţi în condiţii similare cu martorul ,printre care şi P. F., M. N. F., O. D. şi alţii.

Inculpatul L. C. C. utiliza ca mijloace de transport persoane un autoturism marca VW Caravele de culoare alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, precum şi un Ford Tranzit alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX.

În cazul în care avea de transportat mai multe persoane în Italia, suplimenta numărul de şoferi dar şi numărul de autoturisme pe care le închiria de la numitul O. D.. Printre autoturismele închiriate era un VW Caravele alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, şi un altul asemănător cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX.

Persoanele erau transportate în localităţile din jurul oraşului Salerno, într-o regiune muntoasă unde inculpatul L. C. C. colabora cu un cetăţean italian mai în vârstă cunoscut cu apelativul “G.”, şi concubina acestuia inculpata A. N.. Rolul celor doi era de a prelua persoanele aduse de inculpatul L. C. C. din România, de a le caza, urmând apoi să le ofere locuri de muncă în domeniul agriculturii. Imobilele în care erau cazaţi cetăţenii români păreau destul de vechi şi degradate după aspectul exterior al acestora.

Martorul afirma că nu cunoaşte alte aspecte  cu privire la succesiunea evenimentelor ulterioare sosirii în acele locaţii deoarece  nu staţiona niciodată mai mult de o oră sau două.

Tot în cursul anului 2006 martorul  C. L. M. l-a cunoscut pe inculpatul D. F. V. din Hârlău, care aducea diverse persoane din judeţul Iaşi în zilele de joi, înaintea fiecărei plecări, ce urmau să fie transportate în Italia.

 O altă persoană care recruta oameni dispuşi să muncească în Italia pe care apoi îi punea la dispoziţia inculpatului L. C. C. pentru a-i transporta, era inculpata N. E.. De asemenea aceasta era prezentă înaintea fiecărui transport în staţia de unde urma să aibă loc plecarea, fiind însoţită de grupuri mari de persoane, bărbaţi sau femei pe care îi îmbarca în microbuzele inculpatului L. C. C.. Din observaţiile martorului rezultă că cei trei inculpaţi aveau o relaţie  destul de apropiată şi se cunoşteau de mai mult timp.

 Martorul susţine că din a doua jumătate a anului 2006 nu a mai lucrat pentru inculpatul L. C. C., dar cunoaşte faptul că cel din urmă a mai efectuat transport de persoane în Italia până în anul 2008. (vol. II, filele 466-468, 469-470)

III. SITUAŢIA DE FAPT PREZENTATĂ MAI SUS ESTE SUSŢINUTĂ DE URMĂTOARELE MIJLOACE DE PROBĂ:

volumul I:

-Proces verbal de sesizare din oficiu, filele 1-2;

-Referat cu propunere de declinare a competenţei, filele 3-5;

-Declaraţie învinuit L. C. C., filele 71-75;

-Declaraţie inculpat L. C. C., filele 78-79;

-Declaraţie inculpat L. C. C., filele 84-85;

-Declaraţie suspect N. E., filele 92-93;

-Declaraţie suspect N. E., filele 96-99;

-Declaraţie inculpat N. E., filele 102-103;

-Declaraţie suspect D. F. V., filele 110-112;

-Declaraţie inculpat D. F. V., filele 115-116;

-Declaraţie suspect A. N., filele 126-129;

-Declaraţie inculpat A. N., filele 132-133;

-Cerere de asistenţă poliţienească şi răspuns, filele 137-140;

-Adresă către Oficiul Registrului Comerţului Botoşani şi răspuns, filele 141-144;

-Adresă către Administraţia Finanţelor Publice şi răspuns, filele 145-146;

-Adresă către Primăria Vlădeşti şi răspuns, filele 147-148;

-Adresă către AJOFM Galaţi şi răspuns, filele 149-150;

-Adresă către ITM Botoşani şi răspuns, filele 151-152;

-Adresă către ITM Galaţi şi răspuns, filele 153-154;

-Adresă către ITM Botoşani şi răspuns, filele 155-158;

-Adresă către AJOFM Botoşani şi răspuns, filele 159-160;

-Adresă către Primăria Botoşani şi răspuns, filele 161-162;

-Adresă către Oficiul Registrului Comerţului Botoşani şi răspuns, filele 163-164;

-Adresă către Primăria Galaţi, fila 165;

-Adresă către Primăria Vlădeşti, fila 166;

-Adresă către ITM Galaţi, fila 167;

-Adrese instituţii bancare şi răspunsuri privind transferurile monetare,  filele 168-279;

-Planşe fotografice şi procese verbale de întocmire, filele 280-287;

-Procese verbale de interogare a bazei de date intrări-ieşiri, filele 322-357;

-Proces verbal de investigaţii anunţuri publicitare, filele 358-363;

-Proces verbal privind sumele de bani obţinute de inculpaţi, filele 364-372;

volumul II:

- Declaraţie persoană vătămată I. G.:  filele  6-11;

- Declaraţie persoană vătămată L. M.:  filele  17-20;

- Declaraţie persoană vătămată S. V.:  filele  27-31;

- Declaraţie persoană vătămată M. G.:  filele  39-43;

- Declaraţie persoană vătămată A. P.:  filele  49-55;

- Declaraţie persoană vătămată A. S.:  filele  60-65;

- Declaraţie olografă H. I.:  filele 67-70;

- Declaraţie formular tipizat martor H. I.: filele 71-73;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de H. I. : filele 74-83;

- Declaraţie olografă S. G.:  filele 85-87;

- Declaraţie formular tipizat martor S. G.: filele 88-90;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de S. G.: filele 91-100;

- Declaraţie olografă V. I.:  filele 101-105;

- Declaraţie formular tipizat martor V. I.: filele 106-108;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de V. I.: filele 109-119;

- Declaraţie olografă V. A.:  filele 120-124;

- Declaraţie formular tipizat martor V. A.: filele 125-127;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de V. A.: filele 128-138;

- Declaraţie olografă A. L.:  filele 139-142;

- Declaraţie formular tipizat martor A. L.: filele 143-145;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de A. L.: filele 146-155;

- Declaraţie olografă A. M.:  filele 156-161;

- Declaraţie formular tipizat martor A. M.: filele 162-164;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de A. M.: filele 165-174;

- Declaraţie olografă A. I. C.:  filele 175-178;

- Declaraţie formular tipizat martor A. I. C.: filele 179-181;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de A. I. C.: filele 182-191;

- Declaraţie olografă N. M.:  filele 192-195;

- Declaraţie formular tipizat martor N. M.: filele 196-198;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de N. M.: filele 199-206;

- Declaraţie olografă F. I.:  filele 207-209;

- Declaraţie formular tipizat martor F. I.: filele 210-212;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de F. I.: filele 213-222;

- Declaraţie olografă B. G. I.:  filele 223-227;

- Declaraţie formular tipizat martor B. G. I.: filele 228-232;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de B. G. I.: filele 233-242;

- Declaraţie olografă B. M.:  filele 243-249;

- Declaraţie formular tipizat martor B. M.: filele 250-252;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de B. M.: filele 253-262;

- Declaraţie olografă P. E.:  filele 263-266;

- Declaraţie formular tipizat martor P. E.: filele 267-268;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de P. E.: filele 269-278;

- Declaraţie olografă A. S.:  filele 279-282;

- Declaraţie formular tipizat martor A. S.: filele 283-285;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de A. S.: filele 286-295;

- Declaraţie martor B. V.: filele 296-304;

- Declaraţie olografă T. I. A.:  filele 305-307;

- Declaraţie formular tipizat martor T. I. A.: filele 308-310;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de T. I. A.: filele 311-316;

- Declaraţie olografă M. S.:  filele 317-320;

- Declaraţie formular tipizat martor M. S.: filele 321-323;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de M. S.: filele 324-332;

- Declaraţie olografă T. D.:  filele 333-336;

- Declaraţie formular tipizat martor T. D.: filele 337-338;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de T. D.: filele 339-348;

- Declaraţie olografă M. M.:  filele 349-352;

- Declaraţie formular tipizat martor M. M.: filele 353-355;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de M. M.: filele 356-366;

- Declaraţie olografă C. S.:  filele 367-370;

- Declaraţie formular tipizat martor C. S.: filele 371-374;

- Declaraţie olografă B. D. N.:  filele 375-379;

- Declaraţie formular tipizat martor B. D. N.: filele 380-381;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de B. D. N.: filele 382-387;

- Declaraţie olografă F. V. G.:  filele 388-393;

- Declaraţie formular tipizat martor F. V. G.: filele 394-395;

- Declaraţie olografă G. A. F.:  filele 396-399;

- Declaraţie olografă I. C.:  filele 400-401;

- Declaraţie olografă F. M.:  filele 402-414;

- Declaraţie olografă A. I.:  filele 415-416;

- Declaraţie formular tipizat martor A. I.: filele 417-418;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de A. I.: filele 419-425;

- Declaraţie martor S. D.: filele 426-431;

- Declaraţie olografă H. G.:  filele 432-435;

- Declaraţie olografă O. D.:  filele 436-437;

- Declaraţie formular tipizat martor O. D.: filele 438-439;

- Declaraţie olografă P. F.:  filele 440-443;

- Declaraţie formular tipizat martor P. F.: filele 444-447;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de P. F.: filele 448-465;

- Declaraţie olografă C. L. M.:  filele 466-468;

- Declaraţie formular tipizat martor C. L. M.: filele 469-470;

- Proces verbal de prezentare pentru recunoaştere după  planşe  foto şi planşe fotografice cu aspecte de la prezentarea pentru recunoaştere efectuată de C. L. M.: filele 471-489;

IV. ÎN DREPT :

- Faptele  inculpaţilor A. N. fostă F., L. C. C., N. E. şi D. F. V. de a constitui în cursul anului 2006 un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prin  exploatarea prin  supunerea la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane , realizând în  baza acestei  rezoluţii infracţionale în perioada 2006-2009, recrutarea, transportul, adăpostirea şi exploatarea prin muncă a  unui număr de 30 de victime,

realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 al.1 şi 3 Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpaţii A. N. fostă F., L. C. C., N. E. şi D. F. V., au săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina lor, cu intenţie directă, întrucât au prevăzut rezultatul faptelor şi au urmărit producerea lui prin săvârşirea acestor fapte.

- Faptele inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimelor A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. , I. C., M. G., Butnaru G. Ilie, Butnaru Maria, F. M., F. V. G., M. M., T. D., T. I. A., A. S., în scopul exploatării prin supunerea la muncă în  mod forţat în Italia,

realizează conţinutul constitutiv a 20 de infracţiuni distincte de  trafic de persoane  prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul L. C. C., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

-Faptele inculpatului L. C. C. de asigurare a transportului victimelor L. M., I. G., S. V., B. V. în scopul exploatării prin supunere la  muncă în mod forţat în Italia,

realizează conţinutul constitutiv a 4 (patru) infracţiuni distincte de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că inculpatul L. C. C., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

-Fapta inculpatului L. C. C. de transportare a  victimei P. E. în Italia şi de predare a acesteia către inculpata A. N.,împotriva voinţei sale, în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia,

realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de  trafic de persoane faptă prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul L. C. C., a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

- Fapta inculpatului L. C. C. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimei minore A. I. C. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat în Italia,

realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de de  trafic de minori faptă prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul L. C. C., a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

- Faptele inculpatei A. N. de a recruta, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. şi I. C. să practice în  mod forţat “munca la negru” în Italia, exploatându-le prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate,

realizează conţinutul constitutiv a 11 (unsprezece) infracţiuni distincte de  trafic de persoane fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal., cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpata A. N., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

- Faptele inculpatei A. N. de a organiza, în baza unei înţelegeri prealabile cu coinculpaţii L. C. C. , D. F. V. şi N. E., recrutarea şi transportul în Italia a victimelor L. M., I. G., S. V., M. G. , Butnaru G. Ilie, Butnaru Maria, F. M., G. A. F., F. V. G., C. S., M. M., T. D., M. S., B. V., A. S., P. E., de a primi , de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge victimele să practice “munca la negru” în Italia, exploatându-le prin supunere la muncă in mod forţat cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sau urmărind să-şi însuşească sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate,

realizează conţinutul constitutiv a 16( şaisprezece) infracţiuni distincte de  trafic de persoane fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpata A. N., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

- Fapta inculpatei A. N. de a recruta, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia, de a caza în condiţii improprii şi de a constrânge  victima minoră A. I. C. să practice “munca la negru” în Italia, exploatând-o prin supunere la muncă in mod forţat  cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi  sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate,

realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de de  trafic de minori faptă prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpata A. N., a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.

- Faptele inculpatului D. F. V. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unui loc de muncă bine plătit în Italia, a victimelor B. V., Ichim G., L. M., S. V. în scopul exploatării acestora prin supunere la muncă în mod forţat şi  de transportare a victimelor până în municipiul Botoşani,

realizează conţinutul constitutiv a 4 (patru) infracţiuni distincte de  trafic de persoane fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpatul D. F. V., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

-Faptele inculpatei N. E. de recrutare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia şi de asigurare a transportului victimelor C. S., M. S., G. A. F. şi B. D. N. în scopul exploatării prin supunere la muncă în mod forţat  în Italia,

realizează conţinutul constitutiv a 4( patru) infracţiuni distincte de  trafic de persoane fapte prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal., cu aplic. disp. art. 5 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective se constată că inculpata N. E., a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte.

Inculpaţii L. C. C., A. N., N. E. şi D. F. V. au comis infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 al.1 şi 3 Cod penal, cu aplicare disp. art.5 C.pen., trafic de persoane  prev. de art.210 al.1 lit.a Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen  şi respectiv  trafic de minori faptă prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, cu aplic. disp. art. 5 C. pen. în concurs real prev.de disp. art. 38  alin.1 din C.pen.

V. DATE PRIVIND PERSOANA INCULPAŢILOR

1. A. N., (fostă F.), fiica lui C. şi S., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, cu domiciliul în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, CNP – XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, de cetăţenie română, studii gimnaziale, fără ocupaţie, divorţată.

Conform fişei de cazier judiciar inculpata A. N. nu figurează cu antecedente penale (vol.I fila nr.122).

Pe parcursul urmăririi penale inculpatei A. N. i s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de art.10 Cod procedură penală, aceasta fiind asistată de apărătorul ales – avocat T. M..

I s-a asigurat consultarea dosarului cauzei, la data de xx.xx.xxxx (vol. I, fila 535 dosar).

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata A. N., deşi iniţial nu a recunoscut  săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, arătând în declaraţia dată că a fost doar un  translator între concubinul său italian G. şi cetăţenii români aduşi la muncă în Italia de către L. C. C. şi N. E., ulterior a revenit  asupra  poziţiei procesuale adoptate şi a recunoscut că s-a implicat în activitatea ilegală de găsire a unor locuri de muncă pentru  diverşi cetăţeni români în schimbul unui comision încasat de la aceştia,  inculpata nerecunoscând că a încasat de la angajatorii italieni sumele de bani  datorate  cetăţenilor români pentru plata muncii prestate, că le-a reţinut documentele de identitate, că i-a cazat în condiţii inumane şi le-a inventat datorii fictive pentru a justifica neplata drepturilor salariale.

2. L. C. C., fiul lui O. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul Orşova, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, judeţul Botoşani, CNP- XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XT nr. 535148, de cetăţenie română, studii liceale, administrator, căsătorit.

Conform fişei de cazier judiciar inculpatul L. C. C. nu prezintă antecedente penale, (vol.I, fila nr. 67).

Pe parcursul urmăririi penale inculpatului L. C. C. i s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de art.10 Cod procedură penală, acesta fiind asistat de apărătorii aleşi – avocat L. D. şi ulterior de avocat C. S..

I s-a asigurat consultarea dosarului cauzei la data de xx.xx.xxxx. (vol. I, fila 81 dosar).

În cursul urmăririi penale inculpatul L. C. C. a recunoscut în mare parte săvârşirea  infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

3. N. E., fiica lui V. şi A., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Tudora, judeţul Botoşani, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, judeţul Botoşani, CNP – XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr. XXXXXX, de cetăţenie română, studii 10 clase şi şcoală profesională, fără ocupaţie, necăsătorită.

Conform fişei de cazier judiciar inculpata N. E. prezintă antecedente penale (vol.I filele nr. 88-89), după cum urmează :

Condamnată la 6000000 lei amendă pentru săvârşirea faptei prev. de art. 180 alin. 2 C.p., dispusă prin sentinţa penală nr. XXX/xx.xx.xxxx în dosar nr. XXXXX/2002 al Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare la data de xx.xx.xxxx.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatei N. E. i s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de art.10 Cod procedură penală, aceasta nedorind să fie asistată de un apărător ales.

I s-a asigurat consultarea dosarului cauzei, la data de 04.02.2014 (vol. I, fila 534 dosar).

În cursul urmăririi penale inculpata N. E. a adoptat o poziţie procesuală corectă, recunoscând şi regretând faptele comise.

4. D. F. V., fiul lui V. şi C., născut la data de xx.xx.xxxx în oraşul Hîrlău, judeţul Iaşi, cu domiciliul în oraşul Hîrlău, str. X nr. Y, bl. Z, sc. T, et.U, ap. V, judeţul Iaşi, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, de cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, cu antecedente penale.

Conform fişei de cazier judiciar inculpatul D. F. V. prezintă antecedente penale (vol.I filele nr. 104-105), după cum urmează :

Condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208 al.1, 208 al. 4, 209 al.1 lit.i C.p., art. 320 al. 7 C.P.P. Condamnat la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. De 86 al. 1 OUG 195/2002 (*R), art. 320^1al. 7 C.P.P. Condamnat la la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 293 al. 1 C.P., art. 320^1 al. 7 C.P.P. Condamnat la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 31 al. 2 C.P., art. 289 al. 1 C.P., art. 320^1 al. 7 C.P.P. Contopeşte 2 ani închisoare cf. art. 81, 82 C.P., suspendă condiţionat executarea pedepsei – termen de încercare 4 ani cu aplic. Ped. accesorie prev. de art. 71 al. 1 C.P., art. 71 al. 2 C.P., art. 64 al. 1 lit. a teza II C.P., art. 64 al. 1 lit. b C.P., art. 71 al. 5 C.P., art. 83 C.P. – dispusă prin sentinţa penală nr.XXX/xx.xx.xxxx în dosar nr.XXXXX/245/2012 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare  la xx.xx.xxxx.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatului D. F. V. i s-a asigurat exercitarea drepturilor procesuale prevăzute de art.10 Cod procedură penală, acesta fiind asistat de apărătorii aleşi – avocat P. C. D. şi avocat A. R..

I s-a asigurat consultarea dosarului cauzei, la data de xx.xx.xxxx (vol. I, fila 118 dosar).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D. F. V. a adoptat o poziţie procesuală parţial sinceră. Astfel, deşi inculpatul D. F. V. a recunoscut că a racolat diverşi cetăţeni români pe care i-a trimis în Italia la muncă, promiţându-le condiţii bune de muncă, salarizare, cazare şi încheierea unor contracte de muncă, a declarat că nu a obţinut vreun folos patrimonial de pe urma acestei activităţi  pe care a desfăşurat-o o perioadă de timp , întâi din prietenie pentru L. C. C. şi ulterior, după ce s-a întâlnit cu inculpata A. N., pentru ca aceasta să-i găsească şi lui un loc de muncă în această ţară, inculpatul D. F. V. arătând că nu a cunoscut condiţiile în care cetăţenii români, pe  care i-a recrutat, au fost  constrânşi să muncească şi să trăiască.

Împrejurarea că inculpatul D. F. V. nu a spus adevărul  în declaraţia dată, este dovedită atât de declaraţiile victimelor audiate de la care inculpatul a încasat diverse comisioane,cât şi de declaraţia inculpatului L. C. C.  care a recunoscut că i-a înmânat personal inculpatului D. F. V. diverse sume de  bani din partea inculpatei A. N. cu titlu de comision.

Inculpatul D. F. V. nu era autorizat să recruteze forţă de muncă pentru a lucra în străinătate.Mai mult decât atât, inculpatul D. F. V. nu realiza venituri, nu avea nici o ocupaţie, avea un copil minor în  întreţinere , iar soţia era  studentă şi a declarat că dorea să meargă să lucreze în străinătate pentru a realiza venituri. Toate aceste aspecte ar fi trebuit să-l determine pe inculpat să meargă şi el în Italia pentru a i se oferi un loc de muncă de către inculpata A. N.,nu să recruteze persoane pentru aceasta, însă inculpatul nu a procedat astfel, situaţie ce dovedeşte fără nici un dubiu că a acţionat în cunoştinţă de cauză şi a preferat să obţină foloase patrimoniale prin inducerea în eroare şi trimiterea unor conaţionali ai săi în Italia pentru a fi exploataţi prin supunere la muncă în mod forţat de către inculpata A. N..

VI. DATE PRIVIND DESFĂŞURAREA URMĂRIRII PENALE 

Începerea urmăririi penale:

La data de xx.xx.xxxx a fost începută urmărirea penală faţă de:

A. N., fostă F., fiica lui C. şi S., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, cu domiciliul în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, CNP – XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, de cetăţenie română, studii gimnaziale, fără ocupaţie, divorţată, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal şi trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal,

L. C. C., fiul lui O. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul Orşova, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, judeţul Botoşani, CNP - XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XT nr. 535148, de cetăţenie română, studii liceale, administrator, căsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal şi trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal,

N. E., fiica lui V. şi A., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Tudora, judeţul Botoşani, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, judeţul Botoşani, CNP – XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr. XXXXXX, de cetăţenie română, studii 10 clase şi şcoală preofesională, fără ocupaţie, necăsătorită, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal,

La data de xx.xx.xxxx a fost începută urmărirea penală faţă de:

D. F. V., fiul lui V. şi C., născut la data de xx.xx.xxxx în oraşul Hîrlău, judeţul Iaşi, cu domiciliul în oraşul Hîrlău, str. X nr. Y, bl. Z, sc. T, et.U, ap. V, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, de cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal,

Schimbarea încadrării juridice şi extinderea cercetărilor:

Întrucât infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost săvârşite în perioada 2006 - 2009, iar începând cu data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod Penal, faptele fiind incriminate distinct în Capitolul VII : Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile, la data de xx.xx.xxxx a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii :

L. C. C., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, şi trafic de minori faptă prev. de art.13 alin.1 - 3 din Legea nr.678/2001, toate cu aplic. art.33 lit.a, 34 Cod penal în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal,

A. N., fostă F., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal şi trafic de minori faptă prev. de art.13 alin.1 - 3 din Legea nr.678/2001, toate cu aplic. art.33 lit.a, 34 Cod penal în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal şi trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal,  toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal,

N. E., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, 

D. F. V., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, 

Prin ordonanţele din xx.xx.xxxx s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de inculpaţii :

 A. N., fostă F., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal şi trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, douăzeci şi şase de infracţiuni de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, şi trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal,  cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 39 Cod Penal şi art. 5 Cod Penal

N. E., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, constând în recrutarea şi asigurarea transportului victimelor majore C. S., M. S., G. A. F. şi B. D. N. în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi patru infracţiuni de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 39 şi art. 5 Cod Penal,  C. S., M. S., G. A. F. şi B. D. N.

D. F. V., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal şi patru infracţiuni de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 39 şi art. 5 Cod Penal, 

Prin ordonanţa din xx.xx.xxxx s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de inculpatul :

L. C. C., din infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin. 1 Cod penal şi trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi art. 39 Cod Penal, în infracţiunile de  constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. 1 şi 3 Cod Penal, douăzeci şi cinci de infracţiuni de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod Penal şi trafic de minori prev. de art.211 alin.1 Cod Penal,  cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 39 Cod Penal şi art. 5 Cod Penal.

Prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx a fost extinsă urmărirea penală in rem cu privire la infracţiunea de  trafic de persoane prev.de art. 210 alin.1 lit.a cod penal, victimă N. M..

Prin ordonanţa din xx.xx.xxxx s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de inculpata A. N. cu privire la infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. 1 lit.a Cod Penal cu aplicarea art.5 cod penal– victimă N. M..

Prin Ordonanţa din xx.xx.xxxx a fost extinsă urmărirea penală in rem cu privire la infracţiunile trafic de persoane prev.de art. 210 alin.1 lit.a cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 cod penal şi de trafic de minori prev.de art. 211  alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal, victime fiind M. G., I. G., L. M., S. V., C. S., M. S., P. E., M. M., A. S., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., B. V., G. A. F. , F. M., A. S., A. P. , V. A., V. I., F. I., I. C., A. M.,  A. L., H. I., N. M., S. G. şi  victima minoră A. I. C..

Punerea în mişcare a acţiunii penale:

- La data de xx.xx.xxxx a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul L. C. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal, trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit.a din Codul penal cu aplicarea art. 35 alin.1 cod penal şi trafic de minori prev.de art. 211 alin.1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 şi 39  cod penal, constând în aceea că în perioada  2006- 2009, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a  recrutat şi transportat în Italia,  un număr mare de persoane cu situaţii materiale precare de pe raza mai multor judeţe, printre care victimele A. S., A. P., V. A., V. I., V. M., F. I., I. C., S. G., A. M., A. S., A. L., P. E., F. M., M. M.,  N. M.,  A. S., T. I. A., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., L. M., S. V. , I. G., C. S., M. S., G. A. F. şi altele, pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară ,unde inculpata A. N. şi concubinul său italian le-au  exploatat prin muncă, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

În acelaşi mod  şi în acelaşi scop, inculpatul L. C. C., a recrutat-o şi transportat-o  în Italia pe minora A. I. C..

- La data de xx.xx.xxxx a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpata N. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal şi patru infracţiuni de  trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit.a din Codul penal , cu aplicarea art. 38 alin.1 , 39  cod penal şi art.5 cod penal, constând în aceea că în perioada  2006- 2009, prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia  a  recrutat şi a asigurat transportul în Italia a victimelor C. S., M. S., G. A. F. şi B. D. N., pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară ,unde inculpata A. N. şi concubinul său italian le-au  exploatat prin muncă, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

- La data de xx.xx.xxxx a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul D. F. V., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal şi patru infracţiuni de  trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit.a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 , 39  cod penal şi art.5 cod penal, constând în aceea că în perioada  2006- 2009, prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a  recrutat şi a asigurat transportul  în Italia a victimelor I. G., L. M., S. V. şi B. V., pe care le-a convins să se deplaseze în această ţară ,unde inculpata A. N. şi concubinul său italian le-au  exploatat prin muncă, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

- La data de xx.xx.xxxx a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpata A. N., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev.de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal , douăzeci şi şase infracţiuni de  trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit.a din Codul penal şi trafic de minori prev.de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39  cod penal şi art.5 cod penal, constând în aceea că în perioada  2006- 2009, împreună cu  concubinul său italian, a primit şi adăpostit în Italia, în scopul exploatării prin supunerea la muncă în mod forţat, mai multe victime recrutate şi transportate de inculpaţii L. C. C.,  N. E. şi  D. F. V., prin inducere în  eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, printre care victimele: M. G., I. G., L. M., S. V., C. S., M. S., P. E., M. M., A. S., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., B. V., G. A. F. şi F. M..

Totodată, împreună cu inculpatul L. C. C. a săvârşit şi activităţi de recrutare a victimelor A. S., A. P., V. A., V. I., F. I., I. C., A. M.,  A. L., H. I., S. G., pe care împreună cu concubinul său italian le-au  exploatat prin muncă, cazându-le în condiţii improprii şi obligându-le să practice munca „la negru”, cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare,  sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la victime mare parte din sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de acestea.

În acelaşi mod şi în acelaşi scop, inculpata A. N. şi inculpatul L. C. C., au recrutat-o şi exploatat-o  în Italia pe minora A. I. C..

- La data de xx.xx.xxxx a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de inculpata A. N., pentru săvârşirea infracţiunii de  trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit.a din Codul penal cu aplicarea art.5 cod penal, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2006, inculpata A. N. a recrutat-o împreună cu inculpatul L. C. C. , în localitatea Vorniceni, jud. Botoşani şi pe victima N. M., prin inducere în eroare cu privire la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, pe care ulterior, a exploatat-o prin supunere la muncă forţată, în Italia, cazând-o  în condiţii improprii şi constrângând-o să practice munca „la negru” , cu încălcarea normelor legale privind  condiţiile de muncă, salarizare ,  sănătate şi securitate , însuşindu-şi sumele de bani achitate de beneficiarii italieni pentru plata muncii prestate de aceasta.

-Prin ordonanţa nr. XX D/P/2008  din xx.xx.xxxx  s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunilor de  trafic de persoane prev.de art. 210 alin.1 lit.a cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 cod penal şi de trafic de minori prev.de art. 211  alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal,a art.38 alin.1 şi 39 cod penal faţă de care a fost extinsă urmărirea penală  in rem prin ordonanţa nr. XX D/P/2008 din  xx.xx.xxxx, victime fiind M. G., I. G., L. M., S. V., C. S., M. S., P. E., M. M., A. S., T. D., B. G. I., B. M., F. V. G., B. V., G. A. F. , F. M., A. S., A. P. , V. A., V. I., F. I., I. C., A. M.,  A. L., H. I., N. M. , S. G. şi  victima minoră A. I. C. şi continuarea urmăririi penale în vederea identificării autorului.

-Prin ordonanţa din  xx.xx.xxxx a fost respinsă cererea formulată de inculpata A. N. de audiere a cetăţeanului italian S. G. în cadrul dosarului penal nr.XX D/P/2008, ordonanţă ce a fost comunicată apărătorului acesteia.”

Procedura în Camera preliminară

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr.XXXX/40/2015, la data de 14 octombrie 2015. Copia certificată a rechizitoriului a fost comunicată inculpaţilor, cărora li s-a adus la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, pot formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În termenul stabilit, nu au fost formulate cereri şi excepţii, şi nici din oficiu nu s-a impus a fi invocate.

În urma parcurgerii procedurii de cameră preliminară, prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară al acestui tribunal din data de 03 martie 2016, pronunţată în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală din cauză şi s-a dispus începerea judecăţii.

Procedura în cursul judecăţii

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a adus la cunoştinţă inculpaţilor prezenţi dispoziţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoaşterii învinuirii.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, inculpaţii L. C. C. şi N. E. au arătat că recunosc învinuirea care li se aduce, solicitând să fie judecaţi în baza procedurii simplificate, fiind de acord cu despăgubirea părţilor civile.

În raport cu dispoziţiile art.375 Cod procedură penală, Tribunalul a admis cererea inculpaţilor L. C. C. şi N. E. ca judecata să aibă loc în condiţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, astfel încât reţinerea vinovăţiei acestora se bazează pe faptele reţinute în sarcina acestora potrivit situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, şi pe acelaşi probatoriu.

Inculpata A. N. a arătat că nu recunoaşte în totalitate acuzaţiile aduse şi nu solicită judecata în procedura simplificată.

În baza art.378 alin.1 Cod proc.pen. s-a procedat la audierea inculpatei A. N., declaraţia sa fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei (f.147-148 vol.I ds), aceasta arătând că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală, adăugând că nu este de acord cu toate acuzaţiile din rechizitoriu, respectiv cu sumele de bani solicitate de părţile civile şi cu faptul că ea comanda totul, recunoscând că făcea parte din grupul infracţional organizat, că era implicată în traficul de persoane şi de minori, dar rolul major îl avea concubinul său italian. Fiindcă lucra în Italia, a arătat că nu se poate prezenta la toate termenele de judecată, solicitând judecata în lipsă, în prezenţa apărătorului din oficiu, care a depus şi concuzii scrise în apărarea sa.

Astfel, instanţa a dispus readministrarea probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2016, părţile civile A. P. şi M. G. au arătat că îşi menţin constituirile de parte civilă formulate în cursul urmăririi penale. De asemenea, partea civilă A. S., a arătat că îşi menţine constituirea de parte civilă din cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2016, în baza art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea separată, sub prestare de jurământ, a martorilor H. I., A. L., A. M. şi I. I. C, declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate şi ataşate la dosarul cauzei (f.199-202 ds.), aceştia arătând că îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală.

La acelaşi termen, întrucât la termenele anterioare ori a fost lipsă de procedură, ori a fost lipsit de apărare, ori a solicitat termen pentru pregătirea apărării, s-a procedat la audierea inculpatului D. F. V., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei (f.198 ds.), acesta precizând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, că este de acord să despăgubească părţile civile împreună cu ceilalţi inculpaţi şi solicitând să fie judecat în procedură simplificată.

În raport cu dispoziţiile art.375 Cod procedură penală, Tribunalul a admis cererea inculpatului D. F.ca judecata să aibă loc în condiţiile art.374 alin.4 Cod procedură penală, astfel încât reţinerea vinovăţiei acesuia se bazează pe faptele reţinute în sarcina acestuia potrivit situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, şi pe acelaşi probatoriu.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în temeiul art. 381 alin. 1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea separată, sub prestare de jurământ, a martorilor V. I. şi V. A., declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate şi ataşate la dosarul cauzei (f.31-32 vol.II ds.), aceştia arătând că îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală.

În raport cu dispoziţiile art.383 alin.4 Cod proc.pen. şi după punerea în discuţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a renunţat la audierea martorilor S. G. şi I. M., declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la judecarea cauzei.

De asemenea, reprezentantul Ministerului Public a învederat că renunţă la audierea martorilor P. F. şi C. L. M., întrucât aceştia nu au legătură cu inculpata A. N..

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în baza art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea separată, sub prestare de jurământ, a martorilor B. G. I., B. M., U. S., M. S., M. M. şi S. D., declaraţiile acestora fiind consemnate, semnate şi ataşate la dosarul cauzei.(f.140-145 vol.II ds.), aceştia arătând că îşi menţin declaraţiile date la urmărirea penală.

În raport cu dispoziţiile art.383 alin.4 Cod proc.pen. şi după punerea în discuţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a renunţat la audierea martorilor T. I. A., C. S., F. M., O. D., G. A. F. şi B. D., declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în baza art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului A. I., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei (f.177, vol.II ds.), acesta arătând că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală.

În raport cu dispoziţiile art.383 alin.4 Cod proc.pen. şi după punerea în discuţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a renunţat la audierea martorilor F. I. şi P. E., declaraţiile date de aceştia în cursul urmăririi penale urmând a fi avute în vedere la judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în temeiul art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului B. V., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.(f.8, vol.III ds.), acesta arătând că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală.

În raport cu dispoziţiile art.383 alin.4 Cod proc.pen. şi după punerea în discuţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a renunţat la audierea martorului F. V. G., declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale urmând a fi avută în vedere la judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în raport cu dispoziţiile art.383 alin.4 Cod proc.pen. şi după punerea în discuţia părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, s-a renunţat la audierea martorului H. G., declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale urmând a fi avută în vedere la judecarea cauzei.

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, în temeiul art.381 alin.1 Cod procedură penală, s-a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorului I. C., declaraţia acestuia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.(f.32, vol.III ds.), acesta arătând că îşi menţine declaraţia dată la urmărirea penală.

Au fost depuse unele înscrisuri pentru inculpaţi, care însă nu fac dovada unui profil social deosebit al lor, ci doar cu privire la situaţia personală, numărul de copii minori.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine ca fiind temeinic dovedită următoarea situaţie de fapt:

La data de xx.xx.xxxx, lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Botoşani s-au sesizat din oficiu întrucât existau indicii de săvârşire de către L. C. C., A. N. şi N. E. a infracţiunilor de “constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003  şi “trafic de persoane”, “trafic de minori”, prev. de art. 12 alin. 1 şi 2 lit. a, art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001,  cauza fiind înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Botoşani sub numărul de dosar XX D/P/2008.

Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă s-a dovedit în ultimii ani o problemă majoră atât la nivel naţional cât şi internaţional necesitând o implicare permanentă a autorităţilor împotriva proliferării acestui tip de exploatare, precum şi pentru reintegrarea victimelor sale.

În toate cazurile de trafic de persoane, vulnerabilitatea victimei, datorată în primul rând vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţilor reduse de a se apăra, în cazul minorilor, precum şi altor factori în cazul persoanelor adulte (situaţia familială, lipsa oportunităţilor de angajare, poveştile de succes din partea celor care au plecat la muncă în străinătate, lipsa educaţiei sau a oricărei alte forme de instruire, sărăcia extremă, lipsa unei culturi a migraţiei, etc) o plasează într-o situaţie de inferioritate care este exploatată de către traficant, context în care este exclusă exprimarea unui consimţământ liber şi în cunoştinţă  de cauză de către victimă.

Traficul de persoane este una dintre cele mai grave infracţiuni la nivel mondial din pricina implicaţiilor sale sociale, psihologice, morale profunde, de cele mai multe ori cu efecte iremediabile, asupra întregii populaţii - în special a copiilor şi tinerilor - dar şi a celorlalte categorii în mod indirect. Prin exploatarea unei persoane se înţelege, potrivit art.182 lit.a Cod penal, supunerea persoanei respective la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat. Exploatarea există atunci când se exercită o constrângere asupra persoanei în cauză (prin ameninţarea cu sau uzul de forţă, răpire, fraudă, înşelăciune etc.), indiferent dacă victima şi-a dat sau nu consimţământul. Atunci când victima este un minor, aceste acte de exploatare se încadrează automat în categoria traficului de persoane, chiar dacă nu a fost exercitat niciunul dintre mijloacele de constrângere enumerate anterior.

Traficul de fiinţe umane, ca orice altă formă de crimă organizată, se consumă printr-un lanţ de infracţiuni. Din momentul racolării victimei, traficantul şi complicii lui încalcă legea în nenumărate moduri, iar drepturile fundamentale ale omului sunt confiscate.

Cele mai multe dintre infracţiunile comise în mod repetat de traficanţi sunt şi cele mai grave, acestea lovind în valori umane supreme: dreptul la viaţă şi la libertate.

Sunt încă mulţi cetăţeni, în special tineri – ei reprezintă segmentul cel mai vulnerabil, atât din mediul urban, cât şi rural, care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le prezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează şi traficanţii. Lipsa de informare, precum şi situaţia materială precară reprezintă factorii favorizanţi ai traficului. Nivelul scăzut de educaţie împiedică viitoarea victimă să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinatate, realizarea personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu o lipsă de perspectivă în propria lor ţară.

Trebuie accentuat şi faptul că recrutarea victimelor, ca prima etapă a traficului, se realizează în majoritatea cazurilor tot printr-o faptă penală, înşelăciunea. Deşi pare mai puţin gravă, promisiunea mincinoasă în baza căreia o persoană acceptă să plece din ţară constituie punctul de plecare al tuturor umilinţelor şi suferinţelor de mai târziu.

Începând cu anul 2006, inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V., au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane prin  exploatarea prin  supunerea la muncă în mod forţat în Italia a mai multor persoane de pe raza judeţului Botoşani şi a altor judeţe din ţară.

În cadrul grupării, rolul inculpaţilor L. C. C., N. E. şi D. F. V., era de a recruta, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite, persoane cu o situaţie financiară precară şi de a asigura transportul victimelor în Italia, iar inculpata A. N., în baza unor înţelegeri prealabile cu ceilalţi  coinculpaţi, a avut rolul de a organiza activitatea de recrutare şi transport desfăşurată de aceştia, indicându-le periodic numărul victimelor pe care urmau să le trimită în Italia, precum şi  rolul de a primi, adăposti şi exploata prin constrângere victimele în această ţară, determinând victimele să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate, inculpata A. N. săvârşind  însă şi personal activităţi de recrutare a victimelor.

Astfel, în perioada septembrie 2006-2009, inculpaţii au recrutat, transportat, cazat şi exploatat prin muncă în Italia mai multe persoane, fiind identificate şi audiate în cursul urmăririi penale 30 de victime, respectiv A. M., A. L., A. P., A. S., A. S., B. D. N., B. M., B. G. I., C. S., F. I., F. V. G., F. M., G. A. F.,  S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., M. G., N. M., P. E., T. I. A., Ţîrcă D., V. A., V. I., I. G., L. M., S. V., B. V. şi minora A. I. C. (17 ani).

În urma traficului persoanelor sus-menţionate membrii grupării au obţinut  beneficii materiale în sumă de 42.610 euro.

Din cercetările efectuate a rezultat că începând cu anul 2005, inculpata A. N. s-a deplasat de mai multe ori în Italia, în regiunea Salerno, unde l-a cunoscut pe cetăţeanul italian S. G., în vârstă de 55-57 de ani, cu care a stabilit o relaţie de concubinaj.

Profitând de starea de sărăcie a conaţionalilor săi şi de lipsa unor locuri de muncă în România, dar şi de influenţa pe care S. G. o avea în regiunea respectivă, de cunoştinţele pe care acesta şi le făcuse în timp, inculpata A. N. a hotărât să dezvolte o ,,mică afacere” româno - italiană împreună cu concubinul său.

Inculpata A. N. urma să asigure adăpostirea persoanelor racolate şi să găsească locuri de muncă în diverse domenii de activitate, în folosul unor beneficiari italieni cunoscuţi ai concubinului său S. G., adevăratul scop fiind cel al exploatării prin muncă a cetăţenilor români în vederea obţinerii unor importante foloase materiale.

Activitatea de recrutare a victimelor a avut drept catalizator starea de vulnerabilitate materială şi socio-profesională a acestora, marea majoritate având un nivel scăzut de instruire, neavând alte surse de venit, provenind din mediul rural, agricultori sau şomeri şi din localităţi sărace.

Racolatorii le-au promis victimelor locuri de muncă decente şi bine plătite în Italia, încheierea de contracte de muncă, gratuitatea cazării şi a meselor, asigurări de muncă şi sănătate, etc. În realitate, după ajungerea la destinaţie promisiunile în baza cărora au fost recrutate, s-au dovedit în totalitate false.

Aşadar, rolul inculpatei A. N. era de a căuta forţă de muncă ieftină pe teritoriul României, persoanele racolate urmând a fi convinse să meargă în Italia, prin promisiunea mincinoasă a oferirii unor locuri de muncă sigure şi bine plătite. În acest scop, aceasta s-a deplasat personal în România în cursul lunii septembrie 2006 şi a discutat cu mai multe persoane, vizând în special persoane fără venituri stabile, din mediul rural, subapreciate pe fondul lipsei educaţiei, cum a fost cazul persoanelor racolate din comuna Vorniceni, care în majoritate erau agricultori.

Inculpata A. N. a intuit că la nivelul de trai din România anului 2006, o ofertă de muncă în străinătate pentru o perioadă îndelungată şi remunerată, după spusele sale, cu 600-1000 de euro pe lună, cazarea şi masa asigurate în mod gratuit, urmau să aibă drept efect racolarea unui număr mare de muncitori şi implicit obţinerea unor beneficii importante de către ea şi de către concubinul acesteia, cetăţeanul italian S. G..

Bineînţeles, eforturile inculpatei şi-au atins în scurt timp scopul, iar în luna septembrie 2006 a reuşit să recruteze victimele V. A., V. I., A. I. C., A. L., A. P., A. S., F. I., H. I., I. C., N. M., A. M., S. G., la activitatea de recrutare participând în mod direct şi inculpatul L. C. C..

Pentru a pune în executare hotărârea infracţională, inculpata A. N. a revenit în diferite perioade de timp în România, ocazie cu care a purtat mai multe discuţii cu diverse cunoştinţe ale sale, cărora le-a spus că are posibilitatea să ofere locuri de muncă bine plătite în Italia, pentru mai multe persoane şi le-a propus să caute persoane interesate, lăsându-le în acest scop numerele de telefon pe care le utiliza, pentru a putea fi contactată de eventualii doritori.

Printre persoanele la care a apelat pentru îndeplinirea acestui scop s-a numărat şi inculpata N. E., care, în perioada 2006-2009, prin inducere în eroare cu privire la la condiţiile de muncă, cazare şi salarizare, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat prin intermediul unor anunţuri publicitare şi ulterior a asigurat transportul în Italia a mai multor persoane cu situaţii materiale precare de pe raza mai multor judeţe.

Deşi în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpata N. E. a transportat mai multe grupuri de persoane, nu au putut fi identificate şi audiate decât un număr mic de victime, respectiv: C. S., M. S., B. D. N. şi G. A. F..

Inculpata N. E. a utilizat, în faza de început a activităţii infracţionale, serviciile de transport ale inculpatului L. C. C., ocazie cu care acesta a cunoscut-o pe inculpata A. N., însă pe parcurs, întrucât au intervenit neînţelegeri între cei doi ca urmare a faptului că inculpatul L. C. C. s-a înţeles cu inculpata A. N. şi a început să desfăşoare şi activităţi de recrutare pe cont propriu, inculpata N. E.  a utilizat şi serviciile unor alte firme de transport.

În aceeaşi perioadă, în schema infracţională a intervenit şi inculpatul D. F. V. care l-a cunoscut pe inculpatul L. C. C. cu ocazia unei  deplasări efectuată de acesta din Italia în România.

Aflând despre activităţile ilicite desfăşurate de inculpatul L. C. C., de recrutare şi transport în Italia a unor persoane  dornice să găsească un loc de muncă în această ţară şi văzând în posibilitatea recrutării unor persoane fără locuri de muncă, aflate în stare de nevoie datorită  imposibilităţii găsirii în România a unor locuri de muncă şi implicit a  veniturilor necesare traiului zilnic, o modalitate de a obţine venituri ilicite din înşelarea semenilor săi şi inculpatul D. F. V. s-a implicat în activitatea de recrutare a unor persoane dornice să meargă la muncă în străinătate. Persoanelor recrutate, inculpatul D. F. V. le-a promis în mod mincinos condiţii avantajoase de muncă, salarii motivante şi cazare în schimbul unui comision pe care l-a şi încasat de la victimele care au acceptat oferta, fără a fi autorizat să efectueze activităţi de recrutare a forţei de muncă, profitând de starea de nevoie, de nesiguranţă financiară a persoanelor de la care a reuşit cu uşurinţă să obţină anumite sume de bani, locurile de muncă şi câştigurile  pe termen lung prezentate de  inculpat făcând victimele să accepte să plătească comisionul  solicitat de acesta.

Deşi inculpatul D. F. V. a declarat că nu a solicitat şi nu a primit vreun comision de la persoanele recrutate pentru a munci în Italia, acest aspect este infirmat de victimele I. G., L. M. şi B. V., care au declarat că i-au achitat inculpatului D. F. V. comisioane cuprinse între 50 euro şi 300 euro, pentru intermedierea locurilor de muncă în Italia (declaraţii victime I. G., L. M. şi B. V., vol. II, filele 6-11, 17-20, 298-303).

Ulterior, inculpatul D. F. V. a cunoscut-o şi pe inculpata A. N., prin intermediul inculpatului L. C. C.. După întâlnirea cu inculpata A. N., inculpatul D. F. V. a publicat mai multe anunţuri în presă prin care anunţa oferta de muncă în Italia.

Inculpata A. N. a declarat că nu îl cunoaşte pe inculpatul D. F. V., situaţie ce este însă contrazisă chiar de acesta din urmă, care a declarat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul lui L. C. C., fiind confirmată şi de declaraţia inculpatului L. C. C. (declaraţii A. N., vol. I, filele 126-129, 132-133,  declaraţii L. C. C., vol. I, filele 71-75, 78-79, 84-85 şi D. F. V., vol. I, filele 110-112, 115-116).

Deşi dintre persoanele recrutate de către inculpatul D. F. V. au fost identificate doar victimele L. M., I. G., S. V. şi B. V., inculpatul a recrutat mult mai multe persoane, acest aspect rezultând chiar din declaraţia sa, în care a arătat că a recrutat prin intermediul anunţurilor publicitare în jur de 15-20 de persoane (declaraţie D. F. V., vol. I, filele 110-112, 115-116).

Aşadar, în realizarea activităţilor infracţionale, inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V., au recrutat direct, sau prin intermediul unor anunţuri publicitare, persoane cu precădere din mediul rural, care nu aveau un loc de muncă şi care doreau să plece la lucru în străinătate, în speranţa obţinerii unor venituri care să-i scoată pe cei din urmă din starea de sărăcie în care se aflau.

Inculpaţii au utilizat modalităţi de recrutare diversificate, pentru a acoperi o plajă cât mai largă de potenţiale victime, astfel:

-  recrutare directă, cum a fost cazul unui număr mare de victime recrutate din comuna Vorniceni;

- recrutare prin intermediul anunţurilor publicitare în presă – publicate atât de inculpatul L. C. C., cât şi de inculpaţii N. E. şi D. F. V.;

- recrutare prin intermediul anunţurilor publicate pe site-uri de internet, metodă utilizată atât de inculpatul L. C. C., cât şi de inculpata N. E.. În cazul inculpatei N. E., anunţurile au fost publicate atât cu numele său real, cât şi pe numele P. E. sau G. P.  (proces verbal, vol. I, filele 358-363). Împrejurarea că inculpata N. E. nu s-a prezentat sub adevărata identitate, dovedeşte fără nici un dubiu că aceasta avea cunoştinţă despre modul în care aveau să fie trataţi conaţionalii săi şi a refuzat să-şi decline identitatea pentru a nu putea fi trasă la răspundere penală. Acest aspect este probat şi de declaraţia numitei G. A. F., vol. II, filele 396-399, care a declarat că a sunat la un număr de telefon prezentat într-un anunţ publicitar şi a discutat cu o persoană care s-a recomandat P. E., iar în momentul în care s-a întâlnit cu acea persoană, s-a dovedit a fi de fapt inculpata N. E..

Transportul muncitorilor până în Italia a fost efectuat, de regulă, cu autovehiculele aparţinând inculpatului L. C. C., iar uneori cu mijloace de transport aparţinând unor societăţi având ca obiect de activitate transportul internaţional de persoane – avem în vedere aici autovehiculele aparţinând S.C. X Botoşani, SC Y şi altele, fiind, în fapt, o altă modalitate de exploatare şi de obţinere a unor sume mari de bani, întrucât persoanelor racolate li se solicitau sume evident superioare celor plătite de alţi călători, victimele plătind fiecare între 150 euro şi 300 euro pentru un drum până în Italia, în condiţiile în care la acea vreme, un bilet de autocar pe aceeaşi rută costa aproximativ 140 euro. (declaraţia martorei M. S. vol. II, filele 318-320, 321-323)

Victimele au suportat costul transportului până în Italia, iar pentru a face rost de sumele necesare achitării contravalorii biletului de călătorie şi a comisionului au fost nevoite să recurgă la împrumuturi, ori la vânzarea bunurilor proprii, având convingerea că inculpata A. N.  le va asigura locuri de muncă în condiţiile prezentate în România, fapt ce a dus la apariţia unor probleme familiale deosebite, aşa cum este cazul martorei A. L. (vol. II, filele 140-142, 143-145).

Martorul P. F. a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  atunci când avea mai multe persoane de transportat în Italia, inculpatul L. C. C. închiria mijloace de transport de la alte firme, printre care şi  de la firma X din municipiul Botoşani.

În acelaşi sens martorul P. F. a arătat în declaraţia sa că, inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006 aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447). Având în vedere şi procesul verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din România, considerăm că martorul P. F. se află în eroare cu privire la perioadă, fiind de fapt vorba de transportul efectuat la data de xx.xx.xxxx şi nu în luna septembrie după cum a declarat martorul (proces verbal aflat în vol. I, filele 330-336).

După cum a rezultat şi în urma verificărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul L. C. C. a deţinut o firmă de transport persoane, însă calitatea de administrator/asociat sau şofer în cadrul unei astfel de firme nu-i conferea în niciun caz vreun drept legal de a participa la racolarea unor cetăţeni împreună cu A. N., după cum s-a întâmplat în comuna Vorniceni în luna septembrie 2006 (când s-a întâlnit în locuinţa numitei C. A. cu mai multe victime) şi nici nu îi dădea dreptul de a racola persoane prin intermediul unor anunţuri în rubricile de mică publicitate a unor ziare  sau pe internet pentru nişte locuri de muncă  ce nu îndeplineau condiţiile legale, neexistând vreo evidenţă sau vreun control al autorităţilor statului italian referitoare la prezenţa victimelor pe teritoriul  statului, victimele  fiind practic  inexistente pentru autorităţile italiene, aflându-se  într-o stare totală de dependenţă faţă de traficanţi, neavând nici un fel de drepturi, ci doar obligaţii.

Mai mult, inculpatul L. C. C. a  perceput şi în mod direct comision de la unele persoane racolate – cum a fost cazul martorei M. M. şi a altor persoane racolate, ori administratorul unei firme de transport sau un şofer al unei astfel de firme nu poate justifica în nici un fel în cadrul activităţii pe care o desfăşoară, solicitarea unor comisioane, ilegale de altfel,  pentru intermedierea unor locuri de muncă. (declaraţii M. M., vol. II, filele 350-352, 353-355).

De altfel această situaţie ne-a fost prezentată şi de către martorul P. F., şofer, care, cu ocazia audierii sale în timpul urmăririi penale a susţinut că atât inculpata N. E. cât şi inculpatul D. F. V. primeau de la inculpatul L. C. C. câte 300 de euro pentru fiecare victimă a traficului de persoane racolată şi predată acestuia din urmă pentru a fi exploatată în Italia de către inculpata A. N.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447)

În declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală, inculpata A. N. a arătat că încasa un comision de la persoanele recrutate, cuprins între 100 – 150 euro, în funcţie de cât de bine erau plătite acele locuri de muncă, acest comision fiind încasat din primul salariu pe care-l primeau cetăţenii români (declaraţii A. N., vol. I, filele 126-129, 132-133)

Departe de a fi o sumă modică, acest comision putea fi uşor acceptat de către persoanele racolate întrucât aveau încredere că urmau să câştige mulţi bani, însă după obţinerea comisionului, inculpata A. N.  inventa  şi alte datorii fictive, victimele aflându-se în imposibilitatea de a obţine vreo sumă de bani şi de a avea independenţă financiară.

Pentru a se asigura că victimele vor achita comisioanele impuse, a le limita posibilitatea de mişcare şi pentru a se asigura că persoanele racolate vor fi exploatate la maxim, inculpaţii L. C. C. şi A. N. le reţineau actele de identitate şi le restituiau abia după ce-şi primeau toate sumele reprezentând contravaloarea comisioanelor, a transportului sau a altor datorii, aşa cum rezultă şi din declaraţiile victimelor B. G. I., B. M., P. E., M. M., A. M., A. I. C., A. S., A. P., N. M..

Chiar şi după ce victimele îşi primeau paşapoartele, acestea se aflau în imposibilitatea de a pleca prin simplul fapt că nu-şi primeau drepturile salariale, iar inculpata A. N. îi amâna de la o lună la alta pentru a lucra o perioadă mai îndelungată de timp, fiind astfel forţaţi să muncească, întrucât se aflau într-o ţară străină, nu cunoşteau limba şi legislaţia, erau cazaţi în zone izolate, astfel încât plecarea din locul respectiv era o dorinţă greu de realizat.

După sosirea victimelor în Italia, concubinul inculpatei A. N., cetăţeanul italian S. G. lua legătura cu diferite cunoştinţe de-ale sale care aveau nevoie de mână de lucru ieftină, plata efectuându-se în general la zi. Înţelegerea dintre inculpata A. N. şi numitul  S. G. cu angajatorii italieni era ca aceştia să le predea doar lor banii cuveniţi muncitorilor, pentru a se asigura că vor obţine beneficiile ilicite urmărite. În cele mai multe cazuri muncitorii nici nu au aflat câţi bani au câştigat, fiind doar informaţi de către inculpaţi cu privire la nişte sume de bani, evident foarte mici, pe care le-ar fi primit de la angajatori şi care, firesc, erau reţinute de către ei în contul comisionului şi al datoriilor invocate.

Pentru a obţine venituri ilegale, prin promisiuni mincinoase, ameninţări, condiţii primitive de locuit şi de muncă, inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V. au reuşit să îngenuncheze şi să desconsidere persoane mature, cu experienţă de viaţă, persoane egale lor prin apartenenţa la aceeaşi rasă, dar diferite doar prin aceea că, gonite de sărăcie şi de lipsa unor posibilităţi reale de câştig în România, au  încercat, prin muncă cinstită şi prin sacrificiu, să-şi depăşească condiţia şi să-şi asigure un trai decent.

Inculpata A. N. a privit cu nepăsare calvarul unor bărbaţi în toată firea, plângând din cauza neputinţei de a obţine răsplata muncii extenuante la care au fost supuşi, dar şi a unor femei mature care, pentru a-şi întreţine familia, au mers până în Italia, unde au fost umilite şi exploatate.

Relevantă este situaţia victimelor din localitatea Vorniceni, jud. Botoşani, fiind recrutate 11 persoane majore şi o minoră în vârstă de 17 ani, de către inculpaţii L. C. C. şi A. N., care s-au deplasat împreună în această localitate în cursul lunii septembrie 2006.

Cei doi inculpaţi  le-au promis locuri de muncă bine plătite, în domeniul agriculturii, la cules portocale, castane şi mandarine, urmând a fi plătiţi cu suma de 800 de Euro pe lună, transport, cazare şi mesele zilnice asigurate în mod gratuit, precum şi salarii motivante, în schimbul unui comision în valoare de 250 de euro. După ce victimele au fost convinse să meargă în Italia, inculpatul L. C. C. le-a perceput suma de 150 de euro de persoană pentru transport.  În cazul în care victimele nu dispuneau de acea sumă de bani, cei doi inculpaţi şi-au arătat disponibilitatea de a încasa de la acestea câte 250 euro în Italia pentru transport şi câte 250 de euro reprezentând contravaloarea comisionului, după prima lună de  muncă.

Plecarea a avut loc la data de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, din zona restaurantului X cu două autocare aparţinând firmei de transport X,  unul condus de către inculpatul L. C. C., iar altul de către martorul P. F. (procese verbale aflate în vol. I, filele 330-336, 337-340).

După ce au fost preluate de patronii italieni, persoanele racolate au fot cazate în condiţii improprii de trai, în imobile aflate în stare avansată de degradare şi au fost nevoite să locuiască mai multe persoane, bărbaţi şi femei, la un loc.

Munca se desfăşura într-o regiune muntoasă din sudul Italiei, la culesul castanelor sau citricelor, fără a le fi respectate promisiunile făcute în România înaintea plecării.

Mai mult, aceştia erau obligaţi să muncească câte 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără repaus săptămânal, iar banii ce li se cuveneau pentru munca prestată erau încasaţi în mare parte sau chiar în totalitate săptămânal sau lunar de către inculpata A. N., iar după mai multe luni de muncă se loveau de refuzul acestora de a le plăti salariile pentru munca prestată până atunci, invocându-li-se  diverse datorii fictive.

Părţile vătămate şi martorii din cauză au fost nevoiţi să lucreze pentru inculpata A. N. intervale de timp cuprinse între câteva săptămâni şi câteva luni, inculpata având grijă ca locurile de muncă obţinute să fie în general pe perioade mici, astfel încât persoanele racolate să câştige doar o sumă mică de bani care să acopere contravaloarea şi aşa disproporţionată a chiriei, comisionului, cheltuielilor de întreţinere, şi în consecinţă să nu reuşească să strângă suficienţi bani care să le asigure o eventuală independenţă faţă de exploatatori.

În majoritatea cazurilor victimele au ajuns la domiciliu după câteva luni de muncă fără nici un ban, primind doar o sumă modică cu care au achitat contravaloarea transportului, cum a fost cazul martorilor H. I., S. G., A. L., A. M., A. I. C., N. M., F. I., I. G., S. V.,  B. V., M. S.,  V. A. şi V. I., sau mai rău, să nu aibă banii necesari pentru a ajunge în România, cum a fost cazul părţii vătămate L. M., care a trebuit să apeleze la rude pentru a putea obţine suma de bani necesară achitării contravalorii transportului până în România. Partea vătămată M. G. a revenit în România cu suma de 100 euro, fiind nevoit să călătorească fără bilet cu trenul de la Bucureşti la Botoşani.

O situaţie deosebită este cea a martorei P. E. care, deşi nu a fost recrutată de inculpaţi, călătorind pe ruta Botoşani – Salerno, a ajuns din întâmplare în autovehiculul cu care inculpatul L. C. C. transporta persoane pentru a fi exploatate, datorită unor aranjamente ale firmei pe care a  angajat-o să o transporte în Italia, martora deplasându-se în această ţară pentru a ajunge la nişte rude de-ale sale din Salerno. Deşi i-a explicat inculpatului L. C. C. că se află din eroarea celor care trebuiau să o transporte în autovehiculul său şi că trebuie să ajungă în Salerno, acesta nu a ţinut seama de voinţa martorei şi pentru a obţine comisionul pe care inculpata A. N. şi concubinul său italian i-l acordau pentru  fiecare persoană  pe care o convingea să meargă în Italia şi o transporta la cei doi, a transportat-o pe martora P. E. împotriva voinţei sale la inculpata A. N., unde a fost preluată de aceasta pentru a fi exploatată prin muncă. Inculpata A. N. a cazat-o pe martoră  împreună cu alte 16 persoane într-un imobil. În momentul în care inculpata A. N. i-a cerut să-i predea paşaportul, martora a refuzat, spunând că a ajuns din greşeală în acel loc, însă inculpata a spus că nu o interesează acest aspect. Astfel, martora a fost sechestrată în acel imobil timp de o săptămână, timp în care a fost supravegheată în permanenţă. Profitând de faptul că a fost dusă la muncă şi a câştigat suma de 10 euro, a cumpărat o cartelă telefonică şi a anunţat rudele din Salerno care s-au deplasat în locul indicat de victimă şi au preluat-o fără ştiinţa inculpatei A. N..

Imobilele unde erau  cazate victimele erau improprii în cele mai multe cazuri. Una dintre locaţiile de cazare iniţiale era, de fapt, un garaj transformat în spaţiu de cazare pentru cetăţenii români recrutaţi să muncească „la negru” în Italia. Garajul respectiv era prevăzut cu opt paturi, având doar saltele, fără a avea perne şi lenjerie, în care mişunau insecte şi rozătoare, era plin de mucegai şi igrasie, urât mirositor, fără nicio sursă de încălzire, deşi afară era destul de rece, de multe ori victimele fiind nevoite să doarmă îmbrăcate cu toate hainele ce le aveau asupra lor. Acel spaţiu de cazare era prevăzut doar cu o singură baie, foarte mică, compusă dintr-o toaletă şi un duş şi deservea zilnic un număr de 16 persoane, care erau cazate în locul respectiv.  Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că în acest spaţiu au fost cazate atât bărbaţi cât şi femei.

O altă locaţie era un imobil cu două nivele, aflat în stare avansată de degradare, care avea patru camere la etaj, în care stăteau câte 5 – 6 persoane, iar la parter se mai aflau tot patru camere, în care stăteau câte 2 persoane (soţ şi soţie). Tot la parter se mai afla o bucătărie şi o baie, care erau folosite de către toate persoanele care se aflau adăpostite în acea casă. Camerele erau dotate cu paturi, cu saltele fără lenjerie, fiind nevoiţi să doarmă câte două persoane în pat, saltelele erau pline de purici şi alte insecte, se spălau în curte la un furtun cu apă rece, toaleta fiind tot în curte.

De asemenea, o parte dintre victime au fost cazate de către inculpata A. N., la o casă izolată în câmp, care avea ferestrele căptuşite cu tablă, pereţii erau plini de igrasie, erau cazate câte 8-9 persoane într-o cameră, femei şi bărbaţi la un loc, casa era prevăzută cu un singur grup sanitar, nu exista nicio bucătărie, victimele fiind nevoie să gătească în cameră.

Pentru condiţiile inumane în care erau cazate, victimele au  fost nevoite să achite diverse sume  cu titlu de chirie, inculpatei A. N. şi concubinului său italian S. G., chiria percepută de la fiecare parte vătămată sau martor fiind reţinută din salariile încasate direct de către inculpată de la patronii italieni.

În plus, părţile vătămate şi martorii erau extenuaţi prin programul de lucru ce le era impus de angajatori şi care de multe ori începea la orele 06:00 dimineaţa şi se încheia abia la orele 19:00. Neavând bani, necunoscând limba, neavând nici un fel de drepturi, victimele au acceptat să trăiască şi să muncească în condiţii inumane, sperând că vor câştiga banii necesari pentru a-şi plăti datoriile către traficanţi şi pentru a putea obţine sumele necesare întreţinerii familiilor lor în România.

Inculpaţii A. N. fostă F., L. C. C. şi N. E. nu au fost autorizaţi să recruteze forţă de muncă pentru a lucra în străinătate, aşa cum rezultă din adresele nr. XXXXX/xx.xx.xxxx a I.T.M. Galaţi şi XXXXX/xx.xx.xxxxa I.T.M. Botoşani  (vol. I, filele 150, 152).

De asemenea, nici inculpatul D. F. V. nu a fost autorizat să recruteze forţă de muncă pentru a lucra în străinătate, după cum rezultă din declaraţia sa (vol. I, filele 110-112, 115-116).

Numai de la părţile vătămate şi martorii audiaţi, inculpaţii L. C. C., A. N., N. E. şi D. F. V. au obţinut suma de 42610 euro, însă câştigurile realizate de inculpaţi sunt  mult mai mari dat fiind faptul că aceştia au racolat mult mai multe persoane care nu au putut fi identificate şi audiate şi, în plus, inculpaţii nu au declarat niciodată corect sumele de bani pe care le-au ridicat de la angajatorii italieni, în contul muncii persoanelor racolate de către ei din România.

Infracţiunile de trafic de persoane săvârşite în dauna victimelor A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I., N. M. şi I. C. de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul lunii septembrie 2006, inculpaţii L. C. C. şi A. N. s-au deplasat în localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani, unde sub promisiunea mincinoasă a oferirii unor slujbe onorabile şi bine plătite în Italia şi profitând de starea de vulnerabilitate, datorată nivelului scăzut de instruire, a stării materiale precare generată de lipsa posibilităţilor obţinerii unor locuri de muncă în România, le-au racolat pe victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I. şi I. C.. În aceeaşi perioadă inculpatul L. C. C. a recrutat-o în acelaşi mod şi în acelaşi scop şi pe victima N. M..

Cei doi inculpaţi  le-au promis victimelor locuri de muncă bine plătite, în domeniul agriculturii, la cules portocale, castane şi mandarine, urmând a fi plătiţi cu suma de 800 de Euro pe lună, transport, cazare şi mesele zilnice asigurate în mod gratuit, precum şi salarii motivante, în schimbul unui comision în valoare de 250 de euro. După ce victimele au fost convinse să meargă în Italia, inculpatul L. C. C. le-a perceput suma de 150 de euro de persoană pentru transport.  În cazul în care victimele nu dispuneau de acea sumă de bani, cei doi inculpaţi şi-au arătat disponibilitatea de a încasa de la acestea câte 250 euro în Italia pentru transport şi câte 250 de euro reprezentând contravaloarea comisionului, după prima lună de muncă.

Plecarea a avut loc la data de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, din zona restaurantului X cu două autocare aparţinând firmei de transport X,  unul condus de către inculpatul L. C. C., iar altul de către martorul P. F..

 Acest aspect este probat şi de evidenţa intrărilor/ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336, din care rezultă că victimele A. P., A. S., H. I., S. G., V. A., V. I., A. L., A. M., F. I. şi I. C. au ieşit din ţară, la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Rutier Borş cu autocarul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F..

Procesul verbal cu privire la evidenţa intrărilor şi ieşirilor din România se coroborează şi cu declaraţia martorului P. F. care a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006 aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447). Având în vedere procesul verbal de consemnare a evidenţei intrărilor şi ieşirilor din România, considerăm că martorul P. F. se află în eroare cu privire la perioadă, fiind de fapt vorba de transportul efectuat la data de xx.xx.xxxx şi nu în luna septembrie după cum a declarat martorul.

La destinaţie, în localitatea Salerno – Italia, au ajuns în data de xx.xx.xxxx, unde erau aşteptaţi de inculpata A. N. şi mai mulţi cetăţeni italieni, la care urmau să muncească.

După ce au fost preluate de patronii italieni, persoanele racolate au fost cazate în condiţii improprii de trai, în imobile aflate în stare avansată de degradare şi au fost nevoite să locuiască mai multe persoane, bărbaţi şi femei, la un loc.

Munca s-a desfăşurat într-o regiune muntoasă din sudul Italiei, la culesul castanelor sau citricelor, fără a le fi respectate promisiunile făcute în România înaintea plecării.

Mai mult, aceştia au fost obligaţi să muncească câte 10-12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără repaus săptămânal, iar banii ce li se cuveneau pentru munca prestată au fost încasaţi în mare parte sau chiar în totalitate săptămânal sau lunar de către inculpata A. N., iar după mai multe luni de muncă s-au lovit de refuzul acesteia de a le plăti salariile pentru munca prestată până atunci, invocându-li-se diverse datorii fictive.

În unele cazuri, inculpaţii L. C. C. şi A. N., au procedat la deposedarea unor persoane de actele de identitate şi au refuzat să le restituie până la achitarea datoriilor pretinse acestor persoane.

Persoanele vătămate A. S. şi A. P. au fost selectate de un italian pe nume S., din localitatea Felito, unde au lucrat într-o fabrică la sortarea castanelor, păstrând legătura telefonic cu inculpata A. N., care se ocupa cu aprovizionarea lor cu alimente.

 La sfârşitul primei luni de muncă, i-au solicitat numitului S. să-i achite drepturile salariale, însă au fost refuzaţi, spunând că-i va da banii inculpatei A. N., urmând ca aceasta să-i plătească însă nu au primit niciun ban. La sfârşitul sezonului de cules castane, părţile vătămate au fost mutate de inculpata A. N., în localitatea Calabria, pentru a culege mandarine.

La această activitate agricolă, erau nevoiţi să muncească şi câte 12 ore zilnic, fără repaus, iar dacă refuzau, inculpata A. N. îi ameninţa că nu-i va plăti pentru munca prestată, cu toate că persoanele pentru care lucrau, îi  achitau acesteia diferite comisioane.

Deşi cei doi ar fi vrut să plece de la acest loc de muncă, nu au avut posibilitatea, întrucât nu dispuneau de nici o sumă de bani, iar inculpata A. N. nu le achitase nimic din drepturile salariale datorate până la sărbătorile de iarnă, motivând că nu-i poate plăti, deoarece mandarinele şi portocalele culese s-au stricat şi că aveau datorii faţă de ea pentru plata chiriei şi a facilităţilor.

În luna martie 2007, A. S. i-a solicitat inculpatei A. N. să-i achite atât ei cât şi soţului său drepturile salariale aferente perioadei de 6 luni cât lucraseră fără a fi plătiţi, ocazie cu care aceasta din urmă le-a înmânat 1500 Euro, iar după ce a calculat datoriile pe care le-ar fi avut faţă de ea, le-a luat înapoi suma de bani respectivă şi le-a dat doar 1 Euro.

Întrucât aveau asupra lor poşapoartele, numita A. S. şi soţul său, au plecat de la inculpata A. N., pentru a-şi căuta de muncă pe cont propriu.

Deşi cele două persoane au realizat că au fost înşelate cu privire la promisiunile făcute de către inculpaţii L. C. C. şi A. N. şi ar fi dorit să se întoarcă în România, au fost obligaţi să muncească în condiţiile oferite de către inculpata A. N. pentru a putea să câştige bani şi să achite suma de bani imputată de către cei doi inculpaţi, reprezentând contravaloarea transportului şi a comisionului pentru oferirea locului de muncă şi a altor datorii invocate de inculpata A. N..

Persoanele vătămate A. S. şi A. P. au apreciat că pentru perioada cât au lucrat în Italia ar fi trebuit să primească împreună suma de 11500 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

Martorul H. I. a declarat că la ieşirea din ţară, inculpatul L. C. C., a solicitat paşapoartele victimelor, pe care le-a reţinut până la sosirea în Salerno, când le-a înapoiat, cu precizarea că vor trebui să le predea inculpatei A. N. şi numitului S. G., lucru ce s-a şi întâmplat, martorul H. I. predându-i paşaportul inculpatei A. N..

Împreună cu martorii S. G., V. I., V. A., A. P., A. S., A. M., A. I., A. S., A. L., N. M. şi M. D. au fost preluaţi, transportaţi şi adăpostiţi de un cetăţean italian pe nume S. în localitatea Moruzzo, într-un imobil cu mai multe camere, locaţie unde inculpata A. N. se deplasa în fiecare duminică pentru a le ridica salariile.

Programul de lucru începea la ora 07.00 şi se termina la orele 18.00, inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică, fără repaus săptămânal şi indiferent de condiţiile meteorologice.

După prima lună de muncă în care nu au primit niciun ban, martorul H. I. şi celelalte persoane cazate de cetăţeanul italian, au fost transferaţi în regiunea Calabria, pentru a lucra la culesul portocalelor, fiind cazaţi într-un imobil aflat într-o avansată stare de degradare, fără ferestre, cu cartoane în locul acestora, cu igrasie şi plin de insecte care mişunau prin camere, fiind nevoiţi să doarmă şi câte 8 persoane în cameră la un loc, atât bărbaţi cât şi femei. După o perioadă de aproximativ 3 luni şi jumătate în care nu au fost plătiţi, lucrând inclusiv sâmbăta şi duminica, salariile lor fiind încasate de fiecare dată de către inculpata A. N. şi cetăţeanul italian S. G., aceştia au fost mutaţi la o fermă de vite.

Martorul H. I. a declarat că în perioada în care a lucrat în Italia, în folosul inculpatei A. N. şi a cetăţenului italian S. G., a primit doar aproximativ 400 euro, din care, în cursul lunii martie 2007, şi-a plătit biletul de autocar pentru a ajunge în România.

Martorul S. G. a declarat că pe timpul deplasării, înainte de a ieşi din ţară, inculpatul L. C. C. a luat paşapoartele şi le-a indicat persoanelor racolate să declare la controlul de frontieră, în cazul în care erau întrebaţi că se deplasează în Italia în scop turistic, nicidecum la muncă. În momentul în care a ajuns în Italia, inculpatul L. C. C. le-a restituit  paşapoartele victimelor precizându-le că vor trebui să le predea inculpatei A. N., ceea ce s-a şi întâmplat. Martorul S. G., împreună cu victimele H. I., V. I., V. A., A. P., A. S., A. M., A. I. C., A. S., A. L. şi N. M., au fost transportaţi şi adăpostiţi de un cetăţean italian pe nume S. în localitatea Moruzzo, unde inculpata A. N. se deplasa în fiecare duminică pentru a le ridica salariile.

După prima lună de muncă, martorul S. G. a declarat că nu a primit niciun ban, iar când şi-a cerut drepturile salariale, inculpata A. N. i-a spus că nu-i datorează nici un ban, întrucât i-a oprit suma de 500 de euro pentru comision şi transport, iar pentru restul sumei până la 900 de euro, cât i se cuvenea, aceasta nu a avut justificare. O parte dintre persoanele cazate de cetăţeanul italian pe nume S. au fost mutate pentru a lucra în Regiunea Calabria, însă martorul S. G. împreună cu numitul A. S. au continuat să lucreze pentru acesta, iar banii cuveniţi pentru munca prestată în perioada următoare au fost primiţi direct de la S. şi au primit câte 1500 de euro lunar. La sfârşitul lunii, inculpata A. N. s-a deplasat la S. pentru a încasa salariile, însă a aflat că banii au fost încasaţi personal de către martorul S. G., motiv pentru i-a cerut pe un ton ameninţător să-i înmâneze salariul, însă acesta a refuzat şi i-a solicitat inculpatei să-i restituie paşaportul. Ulterior a primit paşaportul de la S., iar pe data de xx.xx.xxxx, a revenit în România.

Martorii V. I. şi V. A. au declarat că au fost repartizaţi de către inculpata A. N. şi numitul S. G. la un patron italian pentru care trebuiau să lucreze la culesul castanelor. Alături de aceşti au fost aduse şi alte persoane din localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani fiind transportaţi la locul de cazare situat la câţiva kilometri de oraşul Salerno. Era vorba de un garaj izolat, în care se aflau câteva pături pentru dormit. Nu exista bucătărie, iar mâncarea era pregătită în locul în care dormeau la un aragaz.

Din momentul în care au fost cazaţi, patronul italian a solicitat actele de identitate pentru a nu putea părăsi locul decât cu acordul său. O singură dată, patronul italian a dat fiecărui cetăţean român câte 50 de euro, pentru a-şi cumpăra alimente, la insistenţele acestora, după ce în prealabil o sunase pe inculpata A. N. şi primise acordul acesteia. După prima lună de muncă inculpata a refuzat să le plătească martorilor diferenţa cuvenită,  afirmând că abia după 3 luni de muncă, îşi vor primi salariul.

Ulterior martorii V. I. şi soţia sa, V. A., au fost mutaţi într-o altă locaţie la culesul măslinelor, ocazie cu care li s-au înapoiat actele de identitate.

În cel de-al doilea loc de muncă după ce martorii V. I. şi soţia sa V. A. i-au relatat patronului italian cele întâmplate, acesta le-a înmânat suma de 240 de euro, contravaloarea a 8 zile de lucru, şi le-a sugerat să plece deoarece la sfârşitul lunii salariile urmau să fie colectate de către inculpata A. N. şi numitul S. G..

În aceste circumstanţe, martorii V. I. şi soţia sa V. A. au revenit în România, unde s-au întâlnit cu mai multe persoane care au trecut prin experienţe similare celei trăite de aceştia.

Martora A. L. a declarat că din cauza situaţiei financiare precare,  a decis să meargă prin intermediul acestor persoane în Italia. În acest scop împreună cu soţul său a hotărât să vândă calul cu suma de 200 lei, iar o parte din bani i-a împrumutat de la numita A. M., care făcuse un credit la bancă pentru a obţine banii necesari plecării în Italia.

Martora A. L. împreună cu martorele A. M. şi fiica sa A. I. C. au fost repartizate de către inculpata A. N. şi numitul S. G. unui patron italian pentru care trebuiau să lucreze la culesul castanelor, fiind transportate la locul de cazare situat la câţiva kilometri de oraşul Salerno, un imobil izolat aflat în câmp, într-o avansată stare de degradare, cu igrasie şi plin de insecte şi rozătoare. A fost adăpostită într-o cameră destul de mică alături de alte 8 sau 9 persoane de sex feminin. În alte camere au fost cazate la un loc atât persoane de sex masculin cât şi feminin.

În acel imobil ce părea părăsit se afla un singur grup sanitar folosit la comun, nu erau condiţii pentru igienă, apa nu era potabilă şi nu exista nici un fel de sursă de încălzire, având în vedere că afară era destul de frig. Deşi le era foame, inculpata A. N. le-a interzis să se deplaseze şi să-şi cumpere alimente pentru a nu fi descoperiţi de către carabinieri.

Totodată le-a explicat că, în ipoteza în care ar fi descoperiţi de către autorităţile locale, ar trebui să declare că sunt simpli turişti şi nicidecum să dezvăluie motivul real pentru care se află acolo sau faptul că o cunosc pe inculpată.

A. N. le aducea de mâncare odată la săptămână sau chiar la două săptămâni. Aceste condiţii au persistat până când au revenit în România.

 Mâncarea era compusă din paste făinoase, suc de roşii şi ulei, alimente care erau împărţite în porţii egale pentru a putea supravieţui. Din aceste provizii se putea pregăti doar câte o masă pe zi şi dacă se cereau  mai multe alimente, inculpata A. N. răspundea că e suficient atât cât le oferea ea şi că erau obişnuiţi cu prea multă mâncare.

Imediat ce au ajuns la destinaţie, inculpata a solicitat atât martorei cât şi celorlalte persoane venite acolo paşapoartele turistice sau celelalte acte de identitate, pe care le-a restituit abia după prima lună de muncă.

Această măsură a fost luată pentru a se asigura că nimeni nu va putea pleca de acolo în cazul în care existau nemulţumiri, dar şi pentru a avea garanţia că persoanele aduse vor lucra suficient timp pentru a-şi recupera comisionul  de 300 de Euro.

Toate persoanele atât femeile cât şi bărbaţii aveau un program de lucru epuizant fiind obligaţi să lucreze câte 12 – 13 ore pe zi în intervalul orar 06ºº -19ºº.

Numitul S. G. a argumentat faptul că i-au adus în Italia pentru a munci nu pentru a sta degeaba, iar în perioada în care se aflau acolo trebuiau să asculte de el pentru că în Italia, cetăţenii români erau percepuţi ca nişte sclavi ai cetăţenilor italieni, şi nu angajaţi.

După prima lună de muncă, martora A. L. nu a fost remunerată pentru munca prestată, iar când s-a adresat  inculpatei A. N. şi numitului S. G., aceştia au motivat că nu îi datorează  nimic, întrucât banii săi au fost opriţi pentru comision, cazare şi mâncare, deşi acestea din urmă trebuiau să fie puse la dispoziţie în mod gratuit, conform promisiunilor făcute înainte de a  pleca din România.

După o lună, martora împreună cu alte femei au fost mutate într-o altă locaţie, pentru a culege mandarine la un bătrân pe nume G.. În acest loc, munca s-a desfăşurat în circumstanţe similare. Condiţiile de cazare erau mizere, nu exista hrană , iar programul de muncă zilnic era istovitor.

Realizând că a fost înşelată şi batjocorită, după a doua lună de muncă, martora şi-a pretins încă o dată  drepturile salariale, însă inculpata A. N. şi S. G. i-au răspuns că nu îi datorează nimic, deoarece au perceput un nou comision pentru punerea la dispoziţie a celui de-al doilea loc de muncă, iar restul banilor erau opriţi de către ei pentru cazare şi mâncare.

În aceste condiţii a luat hotărârea împreună cu numita A. M. şi fiica sa A. I. C., de a reveni în România, motiv pentru care au rugat-o pe inculpata A. N. să le permită să plece pentru că aveau familii şi copii acasă.

Inculpata A. N. a trimis la locul de cazare un cetăţean italian pe nume A., care i-a înmânat martorei  suma de 150 de Euro pentru a avea posibilitatea de a-şi  cumpăra biletul de transport la autocar din Roma-Italia până la domiciliu în România.

Apoi s-au deplasat cu un tren din gara Rossarno – Salerno până în Roma, de unde a luat un autocar până în România, ajungând la domiciliu fără a avea niciun ban după două luni de muncă în Italia.

După ce a revenit acasă, A. M. a contactat-o telefonic în Italia pe inculpata A. N., pe care a rugat-o să mai trimită măcar câte 250 de Euro de persoană, însă a fost refuzată, inculpata A. N. comunicându-le că acestea erau datoare faţă de ea şi era foarte supărată pentru că nu avea de unde să recupereze aceşti bani.

Aspectele relatate de către martora A. L. au fost confirmate şi de cele declarate de către martorul A. I., soţul victimei care a declarat că după ce a plecat în Italia, soţia sa l-a contactat  timp de aproximativ o lună şi în toată acea perioadă nu i-a trimis niciun ban. În momentul în care l-a contactat telefonic, victima A. L. i-a spus soţului că se află în Italia într-o localitate necunoscută, unde a muncit aproximativ şapte săptămâni în agricultură, iar banii ce i se cuveneau pentru munca prestată au fost încasaţi în totalitate de către inculpata A. N..

În momentul revenirii la domiciliul a victimei A. L., martorul A. I. a declarat că aceasta i-a povestit că în perioada în care a fost în Italia la muncă, a suferit de foame, a fost cazată în condiţii inumane, i-a fost reţinut paşaportul pentru a nu putea părăsi acel loc, a avut un program de muncă istovitor şi a fost exploatată prin muncă de către inculpata A. N. (declaraţia martorului A. I., volumul II, filele 415-418).

Martora A. M. a declarat că împreună cu fiica sa, A. I. C., A. L., precum şi câteva femei din localitatea Broscăuţi, printre care două se numeau D. şi I., au fost repartizate la cules de castane. După ce au fost cazate, inculpata A. N. le-a luat paşapoartele, documente pe care le-a înapoiat după o lună, perioadă în care aceasta venea săptămânal şi le a ducea alimente.

La cules castane au muncit aproximativ 30 de zile, fără a fi  remuneraţi, iar când şi-au solicitat drepturile salariale de la inculpata A. N. şi numitul S. G., aceştia le-au spus că nu vor primi nici un ban, până nu vor achita comisionul de 300 euro, cazarea şi masa zilnică.

La o scurtă perioadă de timp au fost mutaţi în Calabria, la o fermă agricolă, unde timp de o lună de zile au cules mandarine, iar la începutul lunii decembrie 2006, când martora  A. M. a solicitat drepturile salariale ale ei, precum şi ale fiicei sale, inculpata A. N. precizat că nu trebuie să-i dea nici un ban, întrucât au de achitat comisionul pentru noul loc de muncă.

În această situaţie, martora A. M., împreună fiica sa A. I. C. şi martora A. L., au hotărât să se întoarcă în ţară, iar la insistenţele lor, inculpata A. N. le-a trimis prin intermediul unui cetăţean italian, pe nume A., suma de 150 de Euro de persoană, cu precizarea că nu i-a mai restituit procura notarială întocmită pentru fiica sa.

Ajunsă în România, martora A. M., a contactat-o telefonic pe inculpata A. N. şi i-a solicitat să-i plătească măcar câte 250 Euro, atât pentru ea, cât şi pentru fiica sa A. I. C.,  dar aceasta a refuzat,  motivând că încă îi sunt datoare.

Martora N. M.  a declarat că a achitat contravaloarea transportului înainte de plecare, comisionul urmând a-i fi oprit din salariu, iar deplasarea a fost făcută cu un autocar şi două microbuze. Odată ajunşi în zona oraşului Salerno, persoanele au fost împărţite de G. şi inculpata A. N. în mai multe grupuri, martora N. M. fiind transportată împreună cu 15-20 de persoane, pentru a lucra pentru un patron italian pe nume „S.”.

Martora N. M. a lucrat circa o lună de zile la o plantaţie de castane, cu un program de 7-8 ore pe zi, şase sau şapte zile pe săptămână, salariul fiind încasat în totalitate de către inculpata A. N. şi numitul S. G.. Discutând cu patronul italian, martora N. M. a aflat că acesta le plătea inculpatei A. N. şi numitului S. G. câte 30 de euro pe zi pentru fiecare muncitor. Deşi din calculele pe care şi le-a făcut martora N. M., scăzând cheltuielile şi comisioanele datorate, a reieşit că ar fi trebuit să încaseze aproximativ 400-500 euro după prima lună de muncă, aceasta nu a primit niciun ban de la inculpata A. N. şi numitul S. G., cei doi motivând că nu au momentan banii necesari, însă în perioada ce va urma, îi va achita salariul.

În continuare, martora N. M. a fost mutată pentru a lucra pe o plantaţie de portocale, plata fiind de un euro pentru fiecare ladă de portocale culeasă. Martora N. M. a lucrat în acest loc aproximativ trei săptămâni, timp în care inculpata A. N. şi numitul S. G. nu au venit să îi achite restanţele salariale. În aceste condiţii, martora N. M. i-a comunicat inculpatei A. N. că vrea să plece, situaţie în care aceasta din urmă i-a înmânat 100 de euro. Totodată, inculpata A. N. i-a spus martorei N. M. că mai trebuie să îi achite 450 de euro, însă îi va primi doar în cazul în care muncea în continuare.

Martora N. M. a refuzat acest lucru, găsindu-şi un alt loc de muncă pe cont propriu, iar la întoarcerea în ţară a aflat de la celelalte persoane care au fost la muncă în aceleaşi condiţii, că fuseseră plătite foarte puţin pentru munca depusă.

Martorul F. I. a declarat că împreună cu martorul I. C. şi  numitul V. M., au fost preluaţi de la  inculpatul L. C. C. şi transportaţi la o fabrică de triere a castanelor.

A muncit aproximativ 7 săptămâni, chiar şi sâmbăta şi duminica, la culesul sau trierea castanelor, fără a fi remunerat, primind la intervale diferite de timp doar de 20 – 30 euro pentru a cumpăra alimente şi din acest motiv i-a contactat telefonic în mai multe rânduri pe inculpaţii L. C. C. şi A. N., solicitându-şi drepturile salariale, însă aceştia au refuzat să-i achite vreo sumă de bani, mai mult de atât inculpata A. N. i-a solicitat de câteva ori să-i predea paşaportul, pentru a-l împiedica să plece de la respectivul loc de muncă.

Realizând că a fost înşelat, martorul F. I., a hotârât să plece din Italia în Spania, ocazie cu care inculpata A. N. a încercat să-l convingă să rămână, promiţându-i că îi va găsi un alt loc de muncă mai bine plătit în regiunea Calabria.

Nu a fost de acord cu propunerea inculpatei, din motiv că pentru cele 55 de zile cât a lucrat ar fi trebuit să fie plătit cu suma de 1650 Euro, din care el personal primise doar aproximativ 400 Euro pentru a-şi cumpăra alimente. Înainte de a pleca, proprietarul fabricii de triere a castanelor, un cetăţean italian pe nume F., i-a mai înmânat suma de 250 Euro, motivând că atât trebuia să-i mai plătească pentru munca prestată, comunicându-i că discutase şi cu inculpaţii L. C. C. şi A. N., care fuseseră şi ei de acord cu acest aspect.

Martorul I. C. a declarat că împreună cu numitul V. M. şi martorul F. I. au avut condiţii acceptabile de locuit, ocupând împreună cu o altă persoană o cameră. I. C. a lucrat la acea fabrică timp de trei luni de zile, interval de timp în care a primit doar 70-80 de euro pentru a-şi achiziţiona alimente. Programul de lucru era între orele 06:30-18:00. Patronul italian pentru care au lucrat, un bărbat pe nume F., le-a propus să lucreze mai mult întrucât orele suplimentare erau mai bine plătite, şi cetăţenii români, crezând că vor fi respectate promisiunile referitoare la sumele de bani ce urmau a fi primite pentru munca prestată, au acceptat, lucrând chiar şi în zilele de sâmbătă şi duminică pentru a putea câştiga mai mulţi bani.

Cu toate acestea, după  trei luni de muncă, martorul I. C. a primit doar suma de 600 de euro, patronul invocând că a trebuit să reţină 500 de euro comision pentru inculpata A. N. şi concubinul acesteia.

În situaţia acestor victime, inculpaţii L. C. C. şi A. N. au profitat de starea de vulnerabilitatea generată de situaţia familială şi sărăcia extremă a victimelor, lipsa posibilităţilor de angajare, poveştile de succes din partea celor care care au plecat la muncă în străinătate, nivelul redus de instruire, lipsa unei culturi a migraţiei, plasându-le într-o situaţie de inferioritate, fiind exclusă exprimarea unui consimţământ liber.

Deşi au constatat că au fost înşelaţi cu privire la locul de muncă şi salarizarea, precum  şi cu privire la faptul că nici promisiunile privind cazarea şi hrana gratuite nu erau respectate, victimele şi-ar fi dorit să revină în România, însă au fost forţate să muncească în condiţii improprii, cu totul altele decât cele promise, fiind constrânse fie de faptul că împrumutaseră sume de bani de la rude pentru a putea ajunge în Italia, fie că trebuiau să achite sumele de bani imputate de către inculpaţii L. C. C. şi A. N., fie că le-au fost reţinute documentele de identitate şi se aflau într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoşteau, aflându-se astfel în imposibilitatea de a se adresa autorităţilor.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei L. M., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată L. M. a declarat că în luna martie 2006, a văzut un anunţ pe un afiş în oraşul Hârlău, prin care se ofereau locuri de muncă în străinătate. Persoana vătămată a sunat la numărul de telefon afişat şi s-a întâlnit cu inculpatul D. F. V. care i-a prezentat o ofertă de muncă în Italia, într-o staţiune în Salerno, la curăţenie, cazarea şi masa fiind asigurate de către angajatorul italian şi i-a spus că va câştiga aproximativ 600 euro pe lună la un program de 8 ore lucrate pe zi.

În schimbul locului de muncă oferit inculpatul D. F. V. i-a pretins un comision în valoare de 50 euro şi 150 de euro contravaloarea transportului din România în Italia, bani pe care i-a achitat. Totodată, inculpatul i-a spus că din primul salariu, i se va opri suma de 300 euro, reprezentând un comision pentru găsirea locului de muncă, bani care vor fi luaţi de persoana de legătură din Italia.

Întrucât la acea dată, atât persoana vătămată L. M. cât şi soţul acesteia, nu aveau niciun loc de muncă şi implicit niciun fel de venituri, în condiţiile în care aveau doi copii minori în întreţinere în vârstă de şapte, respectiv cinci ani şi din dorinţa de a câştiga suficienţi bani pentru întreţinerea familiei, a acceptat oferta de muncă a inculpatului D. F. V..

După câteva zile, inculpatul D. F. V. a transportat-o împreună cu cumnata acesteia C. M. şi sora sa G. M. I., în municipiul Botoşani, iar de pe traseu a mai luat un bărbat pe nume C. G., care mergea şi el la muncă în Italia.

În Botoşani au fost preluaţi de inculpatul L. C. C. care i-a transportat în Italia, cu un microbuz, în care se mai aflau şi alte persoane, care mergeau la muncă în Italia, prin intermediul aceloraşi persoane.

Acest aspect este probat şi de evidenţa intrărilor/ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol.I, filele 328-329, din care rezultă că persoana vătămată L. M. a ieşit din ţară împreună cu numita G. M. I., fostă A. şi C. G., la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Rutier Borş cu microbuzul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C..

În Italia, au ajuns în regiunea Salerno, unde au fost predaţi inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, cetăţean italian pe nume S. G., care i-a cazat într-o casă cu etaj, în care se aflau mai mulţi cetăţeni români veniţi la muncă prin intermediul aceloraşi persoane, într-o cameră la parter împreună cu C. M., G. M., C. G. şi alţi trei bărbaţi din judeţul Botoşani. La parterul casei se afla o singură baie, care era folosită de toate cele 30 – 35 de persoane aflate în casă.

Deşi i s-a promis că-i va fi asigurat un loc de muncă bine plătit la sosirea în Italia, abia după o lună de zile a fost trimisă la muncă, timp în care, persoana vătămată L. M., deoarece nu avea nicio sumă de bani asupra sa şi se afla într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoştea, a fost nevoită să stea cazată în acea casă, în condiţii mizere şi a trăit din mila celorlalţi cetăţeni români cazaţi în acea casă. După această perioadă, inculpata A. N. i-a găsit un loc de muncă, iar în acest sens a transportat-o la casa unui cetăţean italian unde a lucrat ca menajeră timp de 2 săptămâni, fără a primi nici un ban, perioadă în care a fost nevoită să doarmă în camera în care stătea câinele acestuia.

Deoarece nu mai rezista în acele condiţii, a reuşit să o contacteze telefonic pe sora sa  ce lucra tot în Italia, iar aceasta i-a trimis banii necesari pentru a se deplasa la Roma. Partea vătămată a mai locuit o perioadă de timp la sora sa, iar ulterior s-a întors în România.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei I. G., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată I. G. a declarat că în luna mai 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a găsit în ziarul „Evenimentul de Iaşi” un anunţ despre o firmă care se ocupa de plasarea forţei de muncă în străinătate. A luat legătura cu persoana de contact apelând numărul de telefon din ziar şi a discutat cu inculpatul D. F. V. care i-a prezentat o ofertă de muncă în Italia la o fabrică de lactate, cazarea şi masa urmau să fie asigurate de către angajatorul italian şi că va fi plătit cu aproximativ 1000 euro pe lună la un program de 8 ore lucrate pe zi. De asemenea, inculpatul D. F. V. i-a pretins suma de 100 euro, reprezentând contravaloarea transportului din România în Italia şi 300 euro, reprezentând comisionul acestuia pentru găsirea locului de muncă în Italia, la discuţie participând şi martorul B. V. din Tomeşti, care intenţiona şi el să meargă la muncă în străinătate.

Întrucât persoana vătămată nu avea un loc de muncă stabil, neavând posibilitatea de a asigura condiţiile minime de trai necesare familiei, a acceptat condiţiile prezentate, considerând că astfel va câştiga suficienţi bani pentru a-şi achita datoriile acumulate şi pentru a nu mai avea grija zilei de mâine.

După două-trei zile persoana vătămată I. G. şi martorul B. V. au fost transportaţi de către o femeie neidentificată, în municipiul Botoşani, fiind preluaţi de către inculpatul L. C. C.. În momentul în care au ajuns în municipiul Botoşani a venit şi inculpatul D. F. V. care a încasat de la acesta şi de la martorul B. V. suma de 300 de euro, reprezentând comisionul pentru oferirea unui loc de muncă. Înainte de a pleca din municipiul Botoşani, I. G. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 100 de euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia. Partea vătămată I. G. a fost transportată cu un microbuz împreună cu martorul B. V. şi alte persoane care mergeau la muncă în Italia, până în oraşul Palermo, unde au fost predaţi inculpatei A. N..

Persoana vătămată I. G. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxxcu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., fiind însoţit şi de martorul B. V., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 325-327.

Inculpata A. N. i-a predat pe numiţii I. G. şi B. V. unui cetăţean italian pe nume Fv., care i-a transportat la domiciliul său din apropierea localităţii Palermo, unde au fost cazaţi.

Cei doi au lucrat în agricultură (la pădure, la cosit, etc.) câte 12-14 ore pe zi, timp de aproximativ o lună şi jumătate, primind bani doar pentru mâncare, 10-20 euro pe săptămână,care  însă nu erau de ajuns pentru asigurarea hranei. Pentru a avea bani suficienţi pentru mâncare, au fost nevoiti să lucreze şi duminica la un vecin. Când îi solicitau mai mulţi bani cetăţeanului italian Fv. pentru mâncare, acesta le dădea resturi alimentare ce rămâneau de la familia sa.

După 3 – 4 săptămâni, când ar fi trebuit să primească banii de la Fv., pentru  munca prestată, au venit inculpata A. N. şi concubinul acesteia, S. G., care le-au spus că banii câştigaţi îi vor lua ei, pentru a-şi încasa comisionul pentru locul de muncă găsit.

Deşi îşi dorea să se întoarcă în ţară, întrucât a conştientizat faptul că a fost înşelat, I. G. a fost forţat să lucreze în continuare în aceleaşi condiţii, timp de încă două săptămâni, pentru a câştiga banii necesari şi a putea reveni în România.

Cu privire la martorul B. V., persoana vătămată I. G. a declarat că a mai rămas la Fv. întrucât nu avea bani, iar cu două zile înainte de a pleca, a mai venit să lucreze un bărbat, cetăţean român, adus de către inculpata A. N..

Deşi în toată perioada în care a muncit în Italia persoana vătămată I. G. a avut  actele de identitate asupra sa, nu a putut să se întoarcă acasă, deoarece se afla într-o ţară străină, nu cunoştea limba şi legislaţia, nu avea bani de transport, fiind forţat astfel să muncească în continuare sperând că va câştiga banii necesari pentru a reveni în România. Mai mult, vroia să câştige şi banii pe care i-a achitat inculpaţilor D. F. V. şi Lazăr Constantin pentru comision şi transport, întrucât erau împrumutaţi şi odată ajuns acasă, trebuia să-i înapoieze.

Persoana vătămată I. G. a apreciat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 2600 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei S. V., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Persoana vătămată S. V. a declarat că în luna octombrie 2006, a venit în satul Şcheia, com. Alexandru Ioan Cuza, judeţul Iaşi inculpatul D. F. V. care i-a prezentat atât acestuia cât şi altor persoane o ofertă de muncă în Italia, într-o fabrică de prelucrare a castanelor, unde se plătea 1200 de euro pe lună, cazarea şi mâncarea erau asigurate de angajatorul italian, cu un program de lucru de 8 ore pe zi, urmând să le fie întocmite şi contracte de muncă. De asemenea, acesta le-a spus că trebuiau să plătească suma de 250 euro pentru transport din România în Italia.

Având în vedere că nu avea un loc de muncă stabil şi implicit o sursă de venit sigură, neavând posibilitatea de a asigura minime mijloace de trai familiei, persoana vătămată a acceptat propunerea inculpatului D. F. V., hotărând să-l ia şi pe fiul său minor, în vârstă de 17 ani, pentru ca sumele câştigate din prestarea unei munci cinstite şi bine plătite în agricultură în Italia, să fie mai consistente şi astfel de mai mare ajutor familiei rămase acasă.

Persoana vătămată S. V. a acceptat oferta de muncă şi împreună cu fiul său, minor la acea dată, S. D. şi numiţii M. C. A. şi B. I., care doreau să meargă şi ei la muncă s-au deplasat în oraşul Tîrgu Frumos, unde s-au întâlnit cu inculpatul D. F. V., căruia persoana vătămată i-a plătit suma de 500 de euro pentru transport (pentru el şi fiul său), sumă de bani pe care a împrumutat-o de la nişte rude.

Inculpatul D. F. V. i-a transportat până în municipiul Botoşani, unde au fost preluaţi de către inculpatul L. C. C., care la rândul său i-a transportat cu un autocar în Italia.

Persoana vătămată S. V. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţit şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., T. D., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336.

Procesul verbal cu privire la evidenţa intrărilor şi ieşirilor din România se coroborează şi cu declaraţia martorului P. F. care a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală, că  atunci când avea mai multe persoane de transportat în Italia, inculpatul L. C. C. închiria mijloace de transport de la alte firme, printre care şi X din municipiul Botoşani.

În acelaşi sens martorul P. F. a arătat în declaraţia sa că, inculpatul L. C. C. a transportat în Italia, în luna septembrie 2006 aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi, folosind în acest scop cele două microbuze ale sale, două sau trei autoturisme închiriate de la numitul O. D., precum şi un autocar aparţinând firmei X. Trei dintre aceste autovehicule au fost conduse de către inculpatul L. C. C., martorii P. F. şi C. L. M.. (declaraţia martorului P. F., vol. II, filele 440-447).

Persoana vătămată S. V. a declarat că la ieşirea din ţară, fiului său nu i s-a permis ieşirea din România întrucât era minor şi nu deţinea procură şi de la celălalt părinte, fiind coborît din autocar. Deşi S. V. achitase suma de 250 de euro reprezentând transportul fiului său, nu a mai primit niciun ban de la inculpatul L. C. C..

În Italia, inculpatul L. C. C., i-a transportat pe toţi cei aflaţi în autocar, în jur de 40 de persoane în regiunea Salerno, i-a predat inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, S. G. şi le-a adus la cunoştinţă că trebuie să mai achite un comision de 250 de euro pentru găsirea unui loc de muncă.

Înainte de a pleca din municipiul Botoşani, inculpatul L. C. C. le-a solicitat tuturor pasagerilor paşapoartele, iar în momentul în care au ajuns în Italia le-a predat inculpatei A. N..

Inculpata A. N., împreună cu S. G. au adăpostit persoanele preluate de la inculpatul L. C. C. într-o casă cu etaj, care avea patru camere pe palier, în care stăteau câte 5 – 6 persoane, iar la parter se aflau tot patru camere, în care stăteau câte două persoane (soţ şi soţie). Tot la parter se mai afla o bucătărie şi o baie, care erau folosite de către toate persoanele care se aflau adăpostite în acea casă.

Persoana vătămată S. V. a lucrat, atât într-o fabrică la prelucrarea castanelor, cât şi la cules castane, timp de o lună şi jumătate, câte 12 ore pe zi, iar în ultimele zile a lucrat chiar şi 20 de ore (12 ore la câmp la cules castane şi 8 ore în fabrică, la prelucrarea castanelor). În toată această perioadă a fost mereu ameninţat de către patronul italian, atât el cât şi ceilalţi cetăţeni români care se aflau la muncă, că în cazul în care nu vor îndeplini norma de muncă de 12 ore pe zi, vor fi bătuţi sau chiar împuşcaţi. Deşi persoana vătămată S. V. ar fi vrut să revină în România, acesta nu a putut deoarece paşaportul era reţinut de către inculpata A. N., nu avea suma de bani necesară pentru achitarea transportului, se afla într-o ţară străină a cărei limbă nu o cunoştea, era cazat în zone izolate în câmp, fiind astfel forţat să muncească în continuare în condiţiile improprii impuse de către patronii italieni, cu speranţa că poate într-o zi va primi banii cuveniţi şi se va putea întoarce în România.

Pentru munca prestată în Italia persoana vătămată, S. V. a primit  doar câte 30 de euro pe săptămână pentru mâncare, iar în ziua în care a încheiat munca în fabrica de prelucrare a castanelor a mai primit suma de 200 de euro. Toţi banii i-a primit de la inculpata A. N., aceasta încasându-i de la angajatorul italian.

În momentul în care a primit paşaportul şi suma de 200 de euro de la inculpata A. N., persoana vătămată S. V. împreună cu numitul M. C. şi alte persoane din judeţele Iaşi şi Botoşani au revenit în Romania.

Persoana vătămată S. V. Petru a aproximat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 1800 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N., aceasta încasând şi un comision în valoare de 250 euro pentru intermedierea locului de muncă.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei M. G., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Persoana vătămată M. G. a declarat că în cursul lunii aprilie 2006 fiind în căutarea unui loc de muncă a aflat de la nişte cunoştinţe că inculpatul L. C. C. ar recruta forţă de muncă pentru Italia, motiv pentru care s-a întâlnit cu inculpatul care i-a spus că în schimbul unui comision de 300 de euro îi poate oferi un loc de muncă în agricultură sau construcţii în Italia, stabilind ca acea sumă să îi fie reţinută din primul salariu. Contravaloarea transportului până în Italia era de 150 de euro de persoană, aceşti bani urmând să-i achite la urcarea în autocar.

De asemenea inculpatul L. C. C. i-a spus persoanei vătămate M. G. că va avea cazarea şi două mese pe zi asigurate gratuit de către patronul angajator italian, salariul urmând să fie de 50 de euro pe zi, programul de muncă de 8 ore pe zi, zilele de sâmbătă şi duminică vor fi libere, se va întocmi un contract de muncă de către angajatorul italian şi i-a dat asigurări că totul va fi bine şi să nu-şi facă griji, deoarece erau mai multe persoane care urmau să ajungă în Italia prin intermediul său şi i-a sugerat să nu-şi pregătească prea multe bagaje pentru plecare.

Având în vedere că persoana vătămată M. G. nu mai avea un loc de muncă, atât el cât şi soţia nu realizau nici un fel de venituri, neavând sumele necesare traiului de zi cu zi, a acceptat propunerea inculpatului L. C. C..

După aproximativ 2-3 zile persoana vătămată M. G. a fost transportată în Italia de către inculpatul L. C. C. împreună cu alte 14-15 persoane care mergeau la muncă, cu un microbuz, achitând suma de 150 de euro reprezentând valoarea transportului, bani împrumutaţi de la nişte rude.

O parte dintre persoanele care au mers la acea dată la muncă nu aveau suma de bani necesară achitării transportului până în Italia, aceştia urmând să-i achite inculpatului L. C. C. valoarea transportului şi a comisionului pentru locul de muncă oferit, din primul salariu încasat.

La frontiera dintre Austria şi Italia, inculpatul L. C. C. a solicitat paşapoartele pentru controlul vamal, fără a le mai înapoia sub pretextul că vor fi restituite în momentul în care îşi va primi banii pentru comision şi transport.  În Italia, persoana vătămată împreună cu celelalte persoane au fost transportate de către inculpatul L. C. C. până în regiunea Salerno, unde au fost predaţi inculpatei A. N. şi concubinului acesteia S. G., de asemenea acestora fiind predate şi paşapoartele victimelor.

Persoana vătămată M. G. a declarat că a fost cazat de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. împreună cu celelalte persoane într-o cameră mare în care se aflau doar şase paturi, cu saltele, fără lenjerie, fiind nevoiţi să doarmă câte două persoane în pat, saltelele erau pline de purici şi alte insecte, se spălau în curte la un furtun cu apă rece, toaleta fiind tot în curte.

Inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. le-a spus că îşi vor recupera documentele de identitate în momentul în care îşi vor recupera sumele de bani reprezentând comisionul despre care făcuse menţiune inculpatul L. C. C., înainte de a pleca din România.

Persoana vătămată M. G. a locuit în acele condiţii improprii timp de aproximativ o săptămână, împreună cu circa cinci persoane, celorlalte persoane găsindu-le un loc de muncă sau unii chiar au fugit nefiind mulţumiţi de condiţiile de muncă şi cazare, fără să li se ofere hrană, aşa cum le-a promis inculpatul L. C. C. în România, fiind nevoiţi să împartă între ei alimentele pe care le-au avut din România.

După o săptămână a fost preluat împreună cu alţi doi bărbaţi de către un patron italian, care i-a transportat într-o altă localitate, unde a lucrat în construcţii ca muncitor necalificat, programul de muncă era de la ora 07.00 la 18.00, cu o singură pauză de masă de 30 de minute, mâncarea şi-o cumpărau singuri dacă aveau bani, iar seara erau transportaţi înapoi la locul de cazare.

Persoana vătămată M. G. a lucrat timp de aproximativ trei săptămâni la mai mulţi patroni italieni, iar pentru toată această perioadă a primit de la inculpata A. N. şi S. G. suma de 100 euro, precizând că acea sumă de bani i se cuvine pentru munca prestată, motivând că din suma primită de la patronii italieni şi-au oprit suma de 300 de euro reprezentând comisionul perceput încă de la plecarea din ţară de către inculpatul L. C. C., 50 de euro contravaloarea cazării şi 100 de euro pentru alimente şi tot atunci a primit şi paşaportul. A doua zi persoana vătămată M. G. s-a întors în România, achitând pentru biletul de transport suma de 83 de euro până în Bucureşti, iar până în municipiul Botoşani a călătorit cu trenul, fără bilet, întrucât nu mai avea bani.

Persoana vătămată M. G. a apreciat că pentru perioada cât a lucrat în Italia ar fi trebuit să primească suma de 1350 de euro, această sumă fiind încasată în totalitate de inculpata A. N..

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. G. I., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul anului 2006, martorul Butnariu G. era în căutarea unui loc de muncă, astfel că mama sa numita B. M. l-a contactat pe inculpatul L. C. C. pentru a-l întreba dacă are locuri de muncă în Italia pentru fiul său. Inculpatul L. C. C. i-a răspuns afirmativ, locurile de muncă disponibile fiind în construcţii, agricultură şi la nişte restaurante. Martorul B. G. I. a fost sunat de către inculpatul L. C. C. în cursul aceleiaşi săptămâni şi i-a spus că urma să plece a doua zi în Italia cu mai multe persoane cărora le găsise de lucru, iar pentru el avea un loc de muncă în construcţii, pentru care urma să fie plătit cu 15 – 20 de euro pe zi.

Totodată, inculpatul L. C. C. i-a spus martorului B. G. I. că trebuia să achite suma de 200 de euro pentru transport până în Italia, un comision de 300 de euro unui cetăţean italian pentru locul de muncă găsit, precum şi suma de 100 de euro pe lună pentru cazare. În cazul în care nu avea aceşti bani pentru început, inculpatul L. C. C. l-a asigurat că îl va duce la muncă în Italia, urmând ca martorul B. G. I. să achite transportul şi comisionul din banii pe care îi va câştiga.

Întrucât martorul nu avea un loc de muncă şi nicio sursă de venit, neavând nicio perspectivă serioasă asupra unui viitor loc de muncă şi având în vedere faptul că inculpatul L. C. C. i-a promis câştigarea unor sume importante de bani, a acceptat oferta de muncă.

Plecarea către Italia a avut loc a doua zi, în jurul orei 13.00, din municipiul Botoşani, din zona pieţei centrale din municipiul Botoşani, cu un microbuz de culoare albă în care se mai aflau alte 15 persoane care mergeau la muncă prin intermediul aceleiaşi persoane, precum şi trei şoferi: inculpatul L. C. C., un bărbat F. şi un alt tânăr blond.

La frontiera dintre Austria şi Italia, inculpatul L. C. C. i-a solicitat atât martorului B. G. I., cât şi celorlalte persoane din microbuz paşapoartele pentru controlul vamal. După control, inculpatul L. C. C. a reţinut toate paşapoartele ca o garanţie, până la achitarea comisioanelor şi a transportului.

În Italia, martorul B. G. I. a fost cazat într-o casă din regiunea Salerno, într-o localitate din apropiere de Capaccio, casa fiind închiriată de inculpata A. N.. Martorul B. G. I. a fost cazat cu persoana vătămată M. G. şi încă doi bărbaţi, într-o cameră cu două paturi, având o baie comună pe palier cu alte camere în care erau cazate şi alte persoane venite la muncă prin intermediul inculpatului L. C. C..

Timp de trei săptămâni, martorului B. G. I. nu i s-a găsit un loc de muncă, fiind nevoit să cumpere mâncare pe datorie de la un magazin din localitate. Ulterior, martorul B. G. I. a lucrat timp de trei zile, de dimineaţă până seara, în localitatea Vallo della Lucania la plantat varză, inculpata A. N. spunându-i că nu primise niciun ban pentru munca prestată.

În continuare, martorul B. G. I. a primit un loc de muncă la cules de castane în localitatea Santa Berbara, unde a lucrat circa o lună şi o săptămână, de la ora 06.00 la 24.00. Pentru munca prestată, martorul B. G. I. trebuia să fie plătit cu 600 de euro, însă a primit doar 50 de euro, restul de bani fiind luaţi de către un cetăţean italian „A.”, trimis de către concubinul inculpatei A. N., pentru a acoperi comisionul şi cheltuielile de transport şi hrană. Tot cu această ocazie a primit şi paşaportul.

De acolo, martorul B. G. I. a fost dus din nou în casa închiriată de către inculpata A. N., fiindu-i găsit un loc de muncă într-un restaurant din Capaccio. În acest loc, martorul B. G. I. a lucrat din luna noiembrie 2006 până în luna februarie 2007, având un program de la ora 06.30 la 01.00, primind 450 de euro pe lună, o masă pe zi şi cazare gratuită.

Pe data de xx.xx.xxxx, martorul B. G. I. a revenit în România.

Martorul B. G. I. a mai precizat că din familia sa, au mai fost în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C. mama sa, B. M., o mătuşă pe nume A. S., precum şi sora sa, B. I., aceasta din urmă fiind şi bătută de către S. G., concubinul inculpatei A. N., pentru că refuzase un loc de muncă.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. M., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora B. M. a declarat că în cursul lunii aprilie 2006 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, prin care se ofereau locuri de muncă în Italia, în domeniul agriculturii, ca menajeră, în construcţii şi alte domenii de activitate. Susnumita a apelat numărul de telefon de contact la care i-a răspuns inculpatul L. C. C..

Acesta i-a spus că are nişte cunoştinţe în Italia care puteau să-i ofere de lucru ca menajeră, cu un salariu de 500 de euro, masa şi cazarea gratuită, el personal fiind cel care asigură transportul în schimbul sumei de 200 de euro. Totodată, inculpatul L. C. C. i-a precizat martorei B. M. că trebuia să achite şi un comision în valoare de 500 de euro cunoştinţelor din Italia pentru locul de muncă găsit, iar în cazul în care nu avea aceşti bani, urma să îi achite din salariul pe care îl va câştiga.

Având în vedere că nu avea un loc de muncă stabil şi implicit o sursă de venit sigură, neavând posibilitatea de a asigura minime mijloace de trai necesare întreţinerii, martora a acceptat propunerea inculpatului L. C. C..

Inculpatul L. C. C. i-a transmis că plecarea urma să aibă loc în data de 28.04.2006, din zona Pieţei Centrale din municipiul Botoşani.

Martora B. M. a fost însoţită şi de fiica sa B. I., care a mers în Italia în aceleaşi condiţii. Au ajuns în localitatea Vallo della Luccania din apropierea oraşului Salerno, unde au fost aşteptate de către inculpata A. N..

Martora B. M. şi numita B. I. au fost cazate într-un imobil izolat, situat în câmp, aflat într-o stare avansată de degradare, fără ferestre, în care mai erau cazate şi alte persoane venite la muncă tot prin intermediul inculpatului L. C. C..

Ulterior, martora B. M. a fost condusă de către inculpata A. N. concubinul său S. G. la o familie de cetăţeni italieni pentru a lucra ca menajeră, fiindu-i solicitat totodată şi paşaportul, ca o garanţie până la plata comisionului.

Martora B. M. a lucrat la familia respectivă circa o lună, salariul cuvenit fiind încasat în întregime de către inculpata A. N. şi S. G..

Martora B. M. a lucrat apoi mai puţin de o lună la o altă familie, tot ca menajeră, primind suma de 200 de euro cu care i-a achitat inculpatei A. N. contravaloarea transportului până în Italia, primind în schimb paşaportul. Intrând în posesia actelor de identitate, martora B. M. a decis să plece la o altă fiică a sa care lucra în Italia împreună cu soţul ei, întorcându-se cu aceştia în România în luna august 2006. Aceasta a mai declarat faptul că fiica sa, B. I., a lucrat aproximativ o lună de zile la un restaurant, fără a primi niciun ban de la inculpata A. N., după care s-a întors în România.

În cursul lunii octombrie 2006, martora B. M. l-a contactat din nou pe inculpatul L. C. C., deoarece acesta avea în continuare anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, spunându-i că intenţionează să plece din nou în Italia la muncă.

La data de xx.xx.xxxx, martora B. M. a plecat în Italia tot prin intermediul inculpatului L. C. C., în aceleaşi condiţii de muncă, fiind aşteptată de către inculpata A. N..

Martora B. M. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxx cu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 341-343.

 Inculpata A. N. a transportat-o la un patron italian care avea o fabrică de prelucrat castane, loc în care a lucrat aproximativ o lună de zile, cu un program de la ora 05.00 la 16.00, cazarea fiind gratuită, iar mâncarea şi-o asigura din economii proprii. Salariul cuvenit muncii depuse a fost ridicat în întregime de către inculpata A. N., martora B. M. primind paşaportul pe care aceasta îl ţinea ca garanţie.

După ce şi-a primit paşaportul şi şi-a achitat datoriile faţă de inculpata A. N., martora B. M. şi-a găsit de lucru pe cont propriu la o familie de italieni, pentru o lună şi o săptămână. Ulterior, a plecat la fiul său, B. G. I., care lucra la un restaurant în localitatea Capaccio, întorcându-se cu acesta în România la începutul anului 2007.

Martora B. M. a mai declarat faptul că fiica sa, B. I., a fost hărţuită sexual de către patronul italian la care lucra, iar atunci când i-a solicitat lui S. G. să îi schimbe locul de muncă, acesta a agresat-o fizic.

Dintre persoanele care au mai fost la muncă în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., martora B. M. a mai indicat pe A. S., B. I. şi B. G. I..

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei P. E., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Neavând un loc de muncă stabil, văduvă, cu un copil minor în întreţinere şi fără nicio perspectivă de a găsi un loc de muncă suficient de bine plătit pentru a putea asigura cheltuielile familiei, martora P. E. a hotărât să meargă în Italia, la nişte rude, pentru a-şi găsi un loc de muncă.

În cursul lunii mai 2006, martora P. E. s-a deplasat în  Italia cu microbuzul unei societăţi de transport internaţional de persoane, aparţinând numitului H. G. din judeţul Botoşani.

Microbuzul a fost condus de doi şoferi pe nume L. M. şi U. C.. În Italia pasagerii au fost preluaţi de un alt microbuz, condus de fratele lui L. M. – inculpatul L. C. C., ce se deplasa în direcţia Avelino.

Martora P. E., împreună cu celelalte persoane din microbuz, au fost preluate ulterior de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. şi adăpostite într-o  cameră, în care se aflau paturi lipite fiind nevoite să doarmă la un loc. Inculpata A. N. a reţinut documentele de identitate de la toate persoanele, acestea fiind ţinute închise în acea cameră timp de aproximativ o săptămână şi supravegheate în permanenţă de un cetăţean italian, pe nume C.. Nu aveau voie să iasă la plimbare sau să aprindă lumina, acestea ieşind din cameră doar când venea vreun patron italian pentru a recruta forţă de muncă.

Deşi martora P. E. i-a explicat inculpatului L. C. C. că se află din eroarea celor care trebuiau să o transporte în autovehiculul său şi că trebuie să ajungă în Salerno, acesta,nu a ţinut seama de voinţa martorei şi pentru a obţine comisionul pe care inculpata A. N. şi concubinul său italian i-l acordau pentru  fiecare persoană  pe care o convingea să meargă în Italia şi o transporta la  cei doi , a transportat-o pe martora P. E. împotriva  voinţei sale la inculpata A. N., unde a fost preluată de aceasta pentru a fi exploatată prin muncă, aspectele comunicate de martoră cu privire la prezenţa sa din întâmplare în acel loc ,neinteresând-o nici pe  inculpata A. N..

După prima zi în care a fost scoasă la muncă în agricultură, martora P. E. a primit suma de 10 euro, cu care şi-a cumpărat o cartelă telefonică, reuşind să-şi sune rudele din Salerno pentru a veni după ea, acestea reuşind să o ia din locul în care era cazată fără ştiinţa inculpatei A. N..

Numita P. E. a declarat că, în timpul cît a fost ţinută în acel imobil, a cunoscut o femeie, adusă în acea locaţie tot de către inculpatul L. C. C., care muncea pentru numitul G. şi inculpata A. N. de 9 luni, timp în care nu primise de la aceştia niciun ban.

Dintre persoanele care au mai fost la muncă în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., martora P. E. a mai indicat pe martora A. S..

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei A. S., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Fiind audiată în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, martora A. S. a declarat că la sfârşitul lunii aprilie 2006, sora sa, martora B. M., a plecat în Italia la muncă împreună cu fiica sa B. I., prin intermediul inculpatului L. C. C..

Martora a declarat că avea cunoştinţă despre condiţiile de muncă de la sora sa B. M. şi anume: locuri de muncă în agricultură sau ca menajeră, costul călătoriei până la destinaţie era de 200 euro, iar în situaţia în care nu dispunea de suma în cauză, banii urmau să fie opriţi din primul salariu. De asemenea mai cunoştea că inculpatul L. C. C. precizase că locurile de muncă pe care le putea oferi erau remunerate cu minim 500 euro/lună şi cazarea gratuită, iar pentru serviciul de intermediere trebuia să mai achite şi un comision de 300 euro.

După plecarea surorii sale, martora A. S. s-a hotârât să plece şi ea în Italia întrucât nu avea un loc de muncă şi mijloace de trai suficiente pentru a se întreţine.  Astfel, l-a contactat telefonic pe inculpatul L. C. C., stabilind cu acesta ca preţul transportului să-l achite după ce începea munca. Plecarea a avut loc în ziua de xx.xx.xxxx din municipiul Botoşani, cu un număr de trei microbuze, cu care călătoreau şi alte persoane recrutate în acelaşi mod, printre care se afla şi numita L. M. din municipiul Dorohoi.

În continuare, au fost transportaţi către Italia, în localitatea Salerno, unde au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G., care i-au cazat într-un imobil cu mai multe camere, câte 6-7 persoane în dormitor, cu precizarea că o parte din ei se aflau acolo de o scurtă perioadă de timp.

După câteva zile, inculpata A. N. i-a identificat un loc de muncă ca menajeră la o familie de bătrâni, ulterior fiind mutată la o altă familie, lucrând pentru aceştia o perioadă de 2 luni, cu precizarea că salariul a fost negociat de susnumita şi cetăţeanul italian pe nume G..

De la ultima familie unde a lucrat, martora A. S. a aflat că salariul său lunar era de 400 Euro, dar fără ca ea să primească vreo sumă, întrucât la finalul lunii, inculpata A. N. şi cetăţeanul italian S. G., veneau şi-i încasau drepturile salariale.

În urma discuţiei avute cu cei doi cu privire la salariul său, aceştia i-au comunicat că nu-i datorează nimic, iar dacă nu-i convine situaţia, era liberă să plece. Realizând că a fost înşelată, martora A. S. s-a reîntors în România, primind de la familia la care lucrase ultima oară suma de 100 euro, pentru a achita costul transportului.

Martora A. S., a mai declarat că în vara anului 2007, în speranţa că va reuşi să-şi găsească un alt loc de muncă în Italia, a apelat din nou la serviciile inculpatului L. C. C., iar ajunsă la destinaţie a fost recunoscută de inculpata A. N., care i-a promis că îi va găsi un loc de muncă, cu condiţia să-i achite un comision, şi neavând de ales, a muncit o perioada de aproximativ două luni la indicaţiile acesteia, la început la un restaurant, iar ulterior ca menajeră la două familii, dar fără a fi plătită pentru serviciile prestate, inculpata A. N. încasând şi de această dată sumele care i se cuveneau pentru munca prestată.

Întrucât nu a reuşit să-şi găsească pe cont propriu un serviciu, martora A. S. s-a hotărât să revină în România, primind de această dată de la inculpata A. N. suma de 200 euro, pentru a achita contravaloarea biletului de autocar.

Martora A. S. a mai declarat că printre persoanele ce au fost transportate în Italia de inculpatul L. C. C., pentru a fi exploatate prin muncă de inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, cetăţeanul italian S. G., sunt şi numiţii B. M. şi B. I. G.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. V., de către inculpaţii L. C. C., D. F.şi A. N.

Martorul B. V. a declarat că a găsit într-un ziar din presa locală un anunţ prin care se ofereau locuri de muncă în Italia. Fiind în căutarea unui loc de muncă a sunat la numărul de telefon publicat în acel anunţ şi s-a întâlnit cu inculpatul D. F. V.  care i-a spus că recrutează forţă de muncă pentru Italia, în regiunea Salerno, pentru o fabrică de lactate, la prelucrarea caşcavalului, în schimbul unui salariu de aproximativ 800-900 euro lunar, angajatorul italian asigurând cazarea, iar în schimbul intermedierii locului de muncă oferit, trebuia să achite un comision în valoare de 300 de euro. La acea întâlnire a participat şi persoana vătămată I. G..

Întrucât la acea vreme martorul B. V. avea un copil în vârstă de cinci ani, nu avea un loc de muncă şi nu realiza venituri pentru a-şi întreţine familia şi a achita datoriile pe care le avea la bănci a acceptat propunerea inculpatului D. F. V..

Martorul B. V. a plecat împreună cu persoana vătămată I. G. în municipiul Botoşani, unde a venit şi inculpatul D. F. V. care a încasat de la fiecare suma de 300 de euro, reprezentând comisionul pentru oferirea unui loc de muncă.

Martorul B. V. şi persoana vătămată I. G. au fost transportaţi de inculpatul L. C. C., iar înainte de a pleca i-au achitat acestui inculpat suma de 100 de euro reprezentând contravaloarea transportului, această sumă fiind împrumutată de B. V. de la soţia persoanei vătămate I. G..

Inculpatul L. C. C. i-a transportat în Italia, în regiunea Salerno cu un microbuz, ieşind din ţară prin P.T.F. Rutier Nădlac.

Martorul B. V. a ieşit din România la  data de xx.xx.xxxxcu autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către inculpatul L. C. C., fiind însoţit şi de Persoana vătămată I. G., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 325-327;

În Italia au fost preluaţi de către inculpata A. N. şi concubinul acesteia S. G. fiind adăpostiţi într-o casă în care se aflau mai mulţi cetăţeni români, bărbaţi şi femei care se aflau la muncă.

Din acel loc, martorul B. V. împreună cu persoana vătămată I. G. au fost preluaţi de nişte cetăţeni italieni, cunoştinţe de a lui S. G. şi adăpostiţi în localitatea Futane, într-o casă cu condiţii insalubre, muncind pentru aceştia aproximativ trei luni, la pădure, la tăiat copaci şi despicat lemne, programul de lucru fiind de la ora 07.00 la ora 19.00. Inculpata A. N. şi concubinul acesteia, S. G. au încasat lunar de la angajatorii italieni banii ce i se cuveneau martorului B. V. pentru munca prestată, acesta primind bani doar pentru procurarea hranei zilnice.

După aproximativ trei luni, deoarece nu mai suporta condiţiile de muncă, fiind obligat să muncească şi în zilele de sâmbătă şi duminică, după ce a reuşit să strângă suma de 300 de euro, martorul B. V. s-a întors în România.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. I. A., de către inculpatul L. C. C.

Fiind audiată în calitate de martor la data de xx.xx.xxxx, numita T. I. A. a declarat că, la începutul lunii octombrie 2006, în urma unui anunţ publicat într-un ziar local, cu privire la o ofertă de locuri de muncă în Italia în domeniul agriculturii, a apelat unul din numerele de telefon ale operatorilor de telefonie mobilă Orange şi Vodafone, puse la dispoziţie, pentru a obţine relaţii  suplimentare, persoana cu care a discutat fiind numita L. M..

Aceasta i-a comunicat telefonic că oferta mai este valabilă, în Italia urmând să lucreze la culesul măslinelor sau castanelor, transportul până la destinaţie, precum şi cazarea urmând a fi gratuite. Numita T. I. A. a mai precizat că în următoarele 3-4 zile a mai fost contactată în acelaşi mod de L. M., care a rugat-o să identifice şi alte persoane de sex feminin ce doreau să  meargă la muncă în ţara respectivă, în condiţiile prezentate anterior.

Din cuprinsul declaraţiei a mai rezultat faptul că, singura persoană din satul Brăteni, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, cu care a discutat T. I. A., şi dorea să meargă la muncă în Italia, a fost doar numitul C. A..

În ziua de xx.xx.xxxx, în jurul orelor 08:00 – 09:00, în localitatea susmenţionată a venit inculpatul L. C. C., însoţit de numita L. M., persoane care iniţial s-au supărat din motiv că T. I. A. nu reuşise să identifice şi alte fete pentru a merge la muncă în Italia prin intermediul lor, iar numitului C. A. i-au solicitat să achite măcar jumătate din suma de 150 Euro, ce reprezenta preţul biletului până la destinaţie. Tot cu această ocazie, inculpatul L. C. C. şi numita L. M. le-a adus la cunoştinţă că locul de muncă era pentru o perioadă de trei luni, iar lunar urma să li se oprească din salariu câte 50 euro, pentru a-şi achita contravaloarea transportului. Întrucât martora nu avea un loc de muncă şi nicio sursă de venit, a hotărât să accepte propunerea făcută.

Astfel, numiţii T. I. A. şi C. A. s-au deplasat în municipiul Botoşani, cu autoturismul condus de inculpatul L. C. C., cu scopul de a pleca în Italia cu unul din mijloacele de transport deţinute de acesta din urmă. Ajunşi în această localitate, într-un loc situat în spatele pieţei centrale, unde aşteptau mai multe persoane şi totodată erau parcate un autocar şi alte 2 – 3 autovehicule de transport persoane, ce urmau să plece în Italia, au fost urcaţi într-unul din aceste microbuze, al cărui conducător auto a fost chiar inculpatul L. C. C., fără a cunoaşte dacă şi celelalte persoane călătoreau în aceleaşi condiţii ca şi ei.

Părăsirea teritoriului României s-a făcut în seara zilei de xx – xx.xx.xxxx, prin Punctul de Trecere al Frontierei Borş - Oradea, cu precizarea că numita T. I. A. nu a reuşit să mai ajungă în Italia, motivat de faptul că, datorită unor fapte de natură penală săvârşite anterior, a fost preluată de autorităţile austriece şi arestată pentru o perioadă de 4 luni.

Martora T. I. A. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către numitul M. N. F., în autocar aflându-se şi inculpatul L. C. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 337-340.

Numita T. I. A. a mai declarat că, la o dată ulterioară a aflat că numitul C. A. a ajuns în Italia, unde i-a fost reţinut paşaportul, a lucrat în agricultură fără a fi plătit pentru munca prestată, primind doar sume modice pentru alimente, iar între timp o rudă de a sa i-a achitat datoriile faţă de inculpatul L. C. C., reuşind astfel să-şi găsească un loc de muncă decent.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei M. S., de către inculpatele N. E. şi A. N.

Martora M. S. a declarat că în luna octombrie 2006 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

Sunând la numărul de telefon de contact, martora a luat legătura cu inculpata N. E., care a  afirmat că poate să îi ofere un loc de muncă în Italia în agricultură sau menaj, prin intermediul unei cunoştinţe de-a ei, cetăţean italian.

Pentru locul de muncă găsit, inculpata i-a solicitat suma de 100 euro, drept comision.

Transportul până în Italia urma să fie asigurat de o firmă de transport, iar costul deplasării, în sumă de 200 de euro, i se scădea din primul salariu.

Inculpata N. E. i-a promis martorei un salariu de 500 euro pe lună, masă şi cazare gratuite.

Având în vedere propunerea foarte tentantă şi întrucât martora nu avea un loc de muncă şi sursele de venit necesare întreţinerii familiei, a acceptat cu uşurinţă propunerea inculpatei N. E..

Plecarea către Italia a avut loc la data de xx.xx.xxxx, M. S. călătorind cu un autocar având numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, împreună cu victimele recrutate din comuna Vorniceni şi din zona municipiului Dorohoi, jud. Botoşani.

Martora M. S. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., T. D., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

Înainte de plecare, martora M. S. i-a achitat inculpatei N. E. suma de 100 euro solicitată drept comision, primind  asigurări din partea acesteia că va primi un loc de muncă bun şi a achitat suma de 150 de euro şoferului autocarului, reprezentând contravaloarea transportului.

La sosirea în Italia, în zona Salerno au fost aşteptaţi de către inculpata A. N., concubinul acesteia S. G. şi un cetăţean italian pe nume G., care au repartizat cetăţenii români la mai multe puncte de lucru.

Martora M. S. a fost condusă la un bătrân, bolnav psihic şi imobilizat la pat, pe care trebuia să-l îngrijească, celelalte persoane fiind conduse în aceeaşi regiune la culesul castanelor. Întrucât nu i-au convenit condiţiile de muncă oferite, martora M. S. şi-a exprimat dorinţa oferirii unui alt loc de muncă, însă inculpata A. N. i-a impus să lucreze în acel loc, altfel trebuia să îi achite comisionul şi transportul până în România, fiind nevoită să accepte condiţiile oferite.

 După prima lună de lucru a fost plătită cu suma de 600 de euro, din care a rămas doar cu 150 de euro, ceilalţi bani plătindu-i inculpatei A. N. 250 euro cu titlu de comision, 150 de euro pentru plata transportului până în Italia şi 50 de euro pentru singura masă oferită la sosirea în Italia.

În aceste condiţii, M. S. şi-a căutat un alt loc de muncă, continuând să lucreze în Italia pe cont propriu.

 Martora a mai menţionat că la câteva luni de la aceste evenimente a achiziţionat un bilet de autocar către România de la societatea de transport internaţional de persoane Atlassib pentru care a achitat doar 140 de euro, pe când inculpaţilor a trebuit să le achite pentru aceeaşi distanţă  suma de 150 de euro.

Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. D., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora T. D. a declarat că în cursul lunii octombrie 2006, a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, prin care se ofereau locuri de muncă în Salerno – Italia, în domeniul agriculturii la culesul castanelor, mandarinelor şi portocalelor. A apelat numărul de contact afişat, la postul telefonic respectiv răspunzând o femeie, cu care a stabilit să se întâlnească a doua zi în Botoşani, pentru a afla mai multe detalii.

Martora T. D. s-a deplasat la locul de întâlnire stabilit, unde s-a întâlnit cu femeia cu care discutase la telefon şi cu concubinul acesteia, inculpatul L. C. C.. Acesta i-a spus că el postase acel anunţ în ziar şi că poate găsi locuri de muncă în Italia la culesul de castane sau citrice, tot el fiind cel ce va asigura transportul, în schimbul sumei de 250 de euro. Munca prestată urma să fie remunerată cu 20 de euro pe zi, pentru un program de 8 ore pe zi cu repaus săptămânal, iar cazarea era asigurată în mod gratuit. Totodată, inculpatul L. C. C. a stabilit data plecării pe la jumătatea lunii octombrie 2006, din municipiul Botoşani.

Întrucât martora nu avea un loc de muncă stabil, neavând posibilitatea de a asigura condiţiile minime de trai necesare familiei, soţul său neavând un loc de muncă, având un copil în întreţinere, a acceptat condiţiile prezentate, considerând că astfel va câştiga suficienţi bani pentru a nu mai avea grija zilei de mâine.

Deplasarea către Italia s-a făcut cu un autocar şi un microbuz în care se aflau şi alte persoane recrutate de către inculpatul L. C. C. pentru a merge la muncă.

Martora T. D. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

La destinaţie în Italia, martora T. D. şi celelalte persoane au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G., în localitatea Felitto de lângă oraşul Salerno. Persoanele recrutate pentru muncă au fost împărţite în mai multe grupuri de către inculpata A. N. şi S. G., martora T. D. împreună cu alte şase persoane fiind repartizată unui patron italian care i-au condus şi cazat la el acasă. Martora T. D. şi celelalte persoane au început munca de a doua zi la culesul castanelor, cu un program între orele 07.00-15.30, transportul la şi de la locul de muncă, precum şi cazarea, fiind asigurate în mod gratuit de către patronul italian.

La sfârşitul fiecărei luni, inculpata A. N. şi S. G. veneau la patronul italian şi ridicau salariile cuvenite martorei T. D. şi celorlalte persoane, după care veneau la locul unde erau cazaţi şi le înmânau diverse sume de bani, în funcţie de zilele lucrate.

Martora T. D. a declarat că a lucrat aproximativ o lună la cules de castane, timp în care şi-a primit salariul cuvenit, diferenţa faţă de cele discutate în ţară cu inculpatul L. C. C. fiind aceea că era plătită cu 14-15 euro la zi, şi nu cu 20 de euro. Martora T. D. a mai lucrat circa două luni la cules citrice, pentru un alt patron italian găsit de către inculpata A. N. şi S. G., câştigând în jur de 380 - 400 de euro.

Motivând faptul că şi-a găsit de lucru la un avocat, martora T. D. a plecat de la inculpata A. N..

Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei T. D., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martora M. M. a declarat că în luna octombrie 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a citit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani” în care se ofereau locuri de muncă în Italia, în domeniul agriculturii, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. A luat legătura cu persoana de contact apelând unul din cele două numere de telefon din ziar şi a discutat cu concubina inculpatului L. C. C., stabilind o dată exactă pentru a veni în municipiul Botoşani pentru a discuta despre oferta de muncă.

Martora M. M. s-a deplasat în municipiul Botoşani împreună cu soţul său şi s-au întâlnit cu inculpatul L. C. C., pentru a afla mai multe detalii referitoare la plecarea în Italia. Inculpatul L. C. C. le-a spus că locurile de muncă erau în agricultură, pentru femei ca menajere, iar pentru bărbaţi şi în construcţii, disponibile pe o perioadă de minim 4 luni cu posibilitate de prelungire, salariul fiind cuprins între 600-650 de euro pe lună cu program de lucru de 8 ore, de luni până sâmbăta.

Inculpatul L. C. C. i-a mai spus martorei M. M. că valoarea transportului până în Italia era de 250 de euro de persoană, iar pentru locul de muncă oferit trebuia să achite un comision de 250 de euro, bani ce urma să îi reţină din primul salariu. De asemenea, inculpatul L. C. C. i-a precizat că urma să fie cazată gratuit la locul de muncă, fără să facă referire la mâncare, iar pentru început va lucra la culesul castanelor, ulterior la culesul mandarinelor şi portocalelor.

Deoarece nu avea un loc de muncă stabil şi nu realiza nici un fel de venituri martora a hotărât să accepte oferta de muncă propusă de inculpatul L. C. C..

Plecarea a fost stabilită pentru data de xx.xx.xxxx, martora M. M. întâlnindu-se cu inculpatul L. C. C. în jurul orelor 10.00-11.00 în zona Restaurantului X din municipiul Botoşani. În staţia respectivă se aflau în jur de 50-60 de persoane ce urmau să plece în Italia prin intermediul inculpatului L. C. C., toate fiind îmbarcate într-un autocar şi într-un microbuz condus de inculpatul L. C. C..

Martora M. M. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., T. D., M. S., N. M., S. V., V. A., V. I., A. M. şi minora A. I. C., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I filele 330-336.

Înainte de plecare, martora M. M. i-a achitat inculpatului L. C. C. atât suma de 250 euro reprezentând contravaloarea transportului până în Italia, cât şi comisionul ce îi revenea inculpatului L. C. C. pentru locul de muncă oferit.

La plecarea din România, inculpatul L. C. C. a strâns paşapoartele tuturor persoanelor pe care le recrutase, sub pretextul că trebuia să le prezinte la vamă, iar ulterior le-a reţinut ca o garanţie pentru plata comisionului ce îi revenea lui. După mai mult de o săptămână, martora M. M. a primit paşaportul în timp ce se afla în Italia de la inculpata A. N..

Martora M. M. a declarat faptul că în Italia au ajuns într-o localitate din apropierea oraşului Salerno, acolo observând un alt autocar cu persoane din judeţul Iaşi, recrutate tot de către inculpatul L. C. C..

Până la destinaţie, din autocar şi din microbuz au coborât mai multe persoane care erau aşteptate pe traseu de diferiţi patroni italieni pentru a-i transporta către locurile de muncă. Martora M. M., împreună cu alte 20-25 de persoane, au fost transportate de către un cetăţean italian, concubinul inculpatei A. N., pe nume S. G. şi cazate într-un imobil cu mai multe camere nemobilate, fără căldură, cu o singură baie pe nivel, ulterior primind paturi, saltele şi lenjerie.

Martora M. M. a mai declarat faptul că rolul inculpata A. N. şi al concubinului acesteia, S. G., era acela de a intermedia locurile de muncă la diferite cunoştinţe ale lui S. G., tot ei fiind cei ce reţineau comisionul de 250 de euro.

Martora M. M. a lucrat circa o lună şi trei săptămâni la culesul castanelor, cu un program cuprins între 07.00-15.00, şase sau şapte zile pe săptămână. Inculpata A. N. ŞI S. G. erau cei care negociau salariile cu patronii italieni, fără a le preciza celor ce munceau cuantumul salariului ce le-ar fi revenit.

În tot acest timp, inculpata A. N. şi numitul S. G. nu i-au plătit martorei M. M. drepturile salariale pentru munca depusă, nici celorlalte persoane, cu excepţia unor sume modice în valoare de 10 euro de persoană, primite o dată pe săptămână pentru mâncare, bani ce urmau a fi scăzuţi din salariu.

După această perioadă, inculpata A. N. şi numitul S. G. i-au spus martorei M. M. că trebuia să se mute cu munca în Calabria, la culesul mandarinelor şi a portocalelor, loc în care urma să primească şi drepturile salariale ce i se cuveneau pentru culesul castanelor. Martora M. M. a mai precizat că în tot timpul cât a lucrat la culesul castanelor, a primit o singură dată bani de la un patron italian, reprezentând contravaloarea unei zile de muncă.

La cel de-al doilea loc de muncă, programul era cuprins între 07.00-16.00, însă din cauza faptului că în continuare promisiunile de lucru pe care le-a primit în România nu erau respectate, martora M. M. a hotărât să plece la o rudă în Sicilia.

După circa două luni şi o săptămână, martora M. M., i-a solicitat inculpatei A. N. drepturile salariale ce i se cuveneau, primind 450 de euro. Deşi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de această sumă, martora M. M. nu a mai primit alţi bani, inculpata A. N. şi numitul S. G. motivând nişte cheltuieli aferente cazării şi hranei.

Martora M. M. a mai declarat că majoritatea persoanelor aflate acolo la muncă nu primiseră salariile după mai bine de două luni de zile şi se aflau în imposibilitatea de a pleca acasă, din cauză că nu aveau bani, inculpata A. N. şi numitul S. G. amânându-i de la o lună la alta cu plata, pentru a lucra o perioadă cât mai lungă de timp.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei C. S., de către inculpatele N. E. şi A. N.

 Martora C. S. a declarat că în data de xx.xx.xxxx a gasit un anunţ în ziarul „Anunţul” din Bucureşti referitor la oferte de muncă.

Sunând la numărul de telefon din anunţ, aceasta a luat legătura cu un bărbat care s-a recomandat a fi P. M. care, în urma conversaţiei purtate i-a precizat ca în cazul plecării, să aibă asupra ei suma de 180 euro reprezentând costul transportului şi bani de mâncare, deoarce masa nu era asigurată la locul de muncă, nefiind necesară plata unui comision. P. M. a menţionat de asemenea că angajatorul italian va asigura lucratorilor cazare gratuită. Acesta i-a mai spus că se oferă locuri de muncă doar pentru femei în agricultură, la sere cu un program de 8 ore pe zi de luni până sâmbăta obligatoriu, iar duminica facultativ, urmând să primească 35 euro pe zi, iar pentru orele suplimentare urma să primească câte 5 euro pentru fiecare oră. 

Având în vedere propunerea de salarizare foarte tentantă şi întrucât martora nu avea un loc de muncă şi sursele de venit necesare întreţinerii familiei, a acceptat cu uşurinţă propunerea.

Deplasându-se în municipiul Botoşani, aceasta a fost aşteptată de inculpata  N. E., care s-a prezentat ca fiind reprezentantă a firmei “P. J.”, ea fiind persoana cu care discutase la telefon şi a condus-o în faţa unui bar unde se aflau mai multe femei care urmau să meargă la muncă în Italia.

Înaintea plecării, inculpata N. E. le-a spus tuturor persoanelor care mergeau la muncă prin intermediul său că le vor fi întocmite contracte de muncă de către angajatorul italian şi a solicitat suma de 180 euro de persoană, sumă de bani indicată şi de către P. M..

Transportul până în Italia a fost asigurat cu un autocar al firmei „Y” iar contravaloarea transportului este posibil să fi fost achitată de către inculpata N. E.. În acel autocar martora C. S. le-a cunoscut şi pe numitele M. D., V. O. E., T. A. R. şi V. M. A., care mergeau la muncă tot prin intermediul inculpatei N. E.. Din discuţiile purtate cu acestea, martora C. S. a aflat că inculpata N. E. le dăduse un număr de telefon de contact aparţinând inculpatei A. N. pentru a o contacta când ajung în Italia.

Ajungând în localitatea BATTIPAGLIA, numita C. S. împreună cu celelalte persoane din autocar au fost preluate de către un cetăţean italian cu numele S. G., concubinul inculpatei A. N. şi de un prieten al său, fiind duse la casa unde locuia inculpata A. N., în aceeaşi localitate.

A doua zi, persoanele au fost preluate de alţi doi cetăţeni italieni şi duse în localitatea CASAVELINO, martora C. S. fiind cazată într-un imobil aflat într-o avansată stare de degradare, fără uşă la intrare şi fără ferestre, unde se mai aflau cazate trei femei din România, una fiind din Iaşi, una din Arad şi una din Ploieşti. Cele trei femei i-au povestit că au ajuns în acel loc tot prin intermediul inculpatei N. E., fiind cazate în acele condiţii improprii deşi în România inculpata N. E. le-a promis condiţii decente de cazare, că nu aveau bani să-şi procure alimente şi trebuiau să plătească chirie, motiv pentru care le-a fost interzis să plece atunci când acestea şi-au exprimat această dorinţă.

Martora C. S. a declarat faptul că cei doi cetăţeni italieni le-au transportat într-un alt loc unde se mai aflau circa 20 de femei din România, venite tot prin intermediul inculpatei N. E. şi care după 10 zile de muncă nu primiseră niciun ban, nu aveau alimente, nu aveau cartele telefonice pentru a lua legătura în ţară cu familiile şi erau obligate să plătească chirie pentru condiţiile mizere de cazare.

 Martora împreună cu celelalte persoane şi-au exprimat dorinţa de a reveni în ţară întrucât nu erau repectate promisiunile făcute de către inculpata N. E. în România, însă cei doi cetăţeni italieni le-au explicat că nu aveau cunoştinţă de cele promise de inculpata N. E. în România, fiecare persoană care trebuia să ajungă la ei la muncă, urma să primească suma de 540 de euro pe lună pentru munca prestată, din care trebuia să reţină din primul salariu suma de 200 de euro reprezentând  comisionul pe care trebuiau să i-l achite inculpatei A. N. şi numitului S. G.. De asemenea acestea trebuiau să plătească suma de 100 de euro de persoană reprezentând chiria lunară, gazul şi energia electrică. Cei doi cetăţeni italieni le-au explicat că fiecare persoană care urma să fie angajată trebuia să platească suma de 200 euro, din primul salariu, reprezentând comisionul inculpatei A. N. şi numitului S. G..

După ce au realizat că promisiunile făcute de  inculpata N. E. nu au fost respectate, martora C. S., împreună cu persoanele cu care s-a deplasat în Italia, şi-au exprimat dorinţa de a pleca în România şi sub ameninţarea că se vor adresa autorităţilor italiene au fost lăsaţi să plece, întorcându-se în ţară tot cu un autocar aparţinând firmei de transport persoane “Y”.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei B. D. N., de către inculpata N. E.

 Martorul B. D. N. a declarat că în anul 2008, deoarece nu avea o locuinţă, nu avea un loc de muncă stabil şi nicio sursă de venit era în căutarea unui loc de muncă, astfel încât în cursul lunii mai/iunie 2008 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia.

Sunând la numărul de telefon indicat în anunţ, martorul B. D. N. a luat legatura cu o femeie, recunoscută ulterior de acesta ca fiind inculpata N. E., care i-a spus că are nişte cunoştinţe în Italia care au nevoie de forţă de muncă în domeniul construcţiilor în schimbul unor salarii atractive şi i-a pus în vedere că transportul până în Italia urma să fie gratuit, fără a-i da şi alte detalii privind cazarea sau mesele zilnice. Tot atunci inculpata N. E. i-a spus martorului B. D. N. că în Italia se mai aflau şi alte persoane din judeţele Botoşani şi Suceava care au plecat la muncă prin intermediul său.

Inculpatul a declarat că a fost transportat  în Italia cu un autoturism cu şapte locuri, însă nu a putut da detalii cu privire la şofer, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul respectiv.

După ce a ajuns în oraşul Salerno, Italia, martorul B. D. N., împreună cu celelalte 6 persoane venite tot prin intermediul inculpatei N. E., au fost conduse de şofer la locul urmau să fie cazaţi.

Când a ajuns la locul respectiv, martorul a întâlnit circa 30 de persoane ajunse în acel loc în aceleaşi condiţii ca el şi a aflat că de fapt nu sunt suficiente locuri de muncă. În acest context martorul B. D. N. a acceptat să lucreze pentru un cetăţean italian pe nume „Pasquale”, fiind condus în localitatea Monteforte, unde urma să aiba cazarea şi mesele zilnice asigurate.

Martorul B. D. N. a declarat că a lucrat într-o pădure la tăiatul arborilor şi încărcarea acestora în camioane, timp de aproximativ o lună şi jumătate. Programul de lucru era de la ora 06.00 dimineaţa până la ora 19.00 inclusiv în zilele de sâmbătă şi duminică. Mai mult decât atât cetăţeanul italian pentru care lucra i-a reţinut cartea de identitate.

Din cauza faptului că în această perioadă nu a primit niciun ban de la cetăţeanul italian, martorul B. D. N. şi ceilalţi cetăţeni români care lucrau pentru acesta i-au solicitat să le achite drepturile salariale. Pentru a nu-i plăti, patronul italian a chemat carabinierii şi i-a alungat fără a le plăti nici un ban. Din acest motiv, având în vedere că nu avea suma necesară pentru a se întoarce în România, martorul a fost nevoit să solicite ajutorul unui centru de asistenţă socială pentru străini, reuşind în final să ajungă în România.

Infracţiunea  de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei F. V. G., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

Martorul F. V. G. a declarat că în cursul anului 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă în străinătate, a apelat un număr de telefon postat pe internet, la acel număr răspunzând inculpatul L. C. C.. Acesta i-a spus că îl poate duce în Italia să lucreze în construcţii pentru un patron italian, fără a-i da detalii cu privire la salariul ce urma să-l primească.

De asemenea, inculpatul L. C. C. i-a spus martorului F. V. G. că în momentul plecării din România va trebui să achite suma de 100 de euro pentru transport, iar ulterior, după ce va începe munca, să plătească patronului italian un comision, fără a-i preciza suma.

După o săptămână de la discuţia purtată, martorul F. V. G. a luat din nou legătura cu inculpatul L. C. C., stabilind să se întâlnească în gara din Oradea pentru a pleca în Italia. În momentul în care s-au întâlnit în gara din Oradea, martorul F. V. G. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 100 de euro, după care acesta din urmă i-a arătat două microbuze de culoare albă, înmatriculate în România, cu care urmau să plece împreună în Italia. Microbuzele erau pline cu bărbaţi şi femei, aproximativ 15-16 persoane, care aflaseră tot prin intermediul internetului despre aceeaşi ofertă de muncă.

Martorul F. V. G. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx prin P.T.F. Borş, cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul C. L. M., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 356-357.

Odată ajunşi în Italia, unele persoane aflate în cele două microbuze au fost lăsate în Roma şi Napoli, iar martorul F. V. G., împreună cu alţi trei bărbaţi, au fost predaţi în oraşul Salerno de către inculpatul L. C. C. inculpatei A. N. şi concubinului acesteia, cetăţean italian pe nume S. G.. Inculpata A. N. traducea ceea ce spunea  concubinul său S. G., printre care şi faptul că urma să le reţină comisionul său din primul salariu.

Martorul F. V. G. a fost cazat împreună ce ceilalţi trei bărbaţi într-o cameră anexă a casei unde locuiau inculpata A. N. şi numitul S. G.. A doua zi, martorul F. V. G. şi cei trei bărbaţi au fost transportaţi de către numitulS. G. în zona mării pentru consolidarea unui deal, lucrând între orele 08.00-17.00. Hrana de pe parcursul zilei şi-o asigurau singuri, numitul S. G. dându-i în două rânduri martorului F. V. G. suma de 50 de euro pentru mâncare.

După o lună de zile, martorul F. V. G. i-a cerut inculpatei A. N. şi numitului S. G. banii pentru munca pe care o prestase, însă aceştia i-au spus că nu îi datorează niciun ban şi că poate pleca în România dacă nu îi convin condiţiile.

Martorul F. V. G. a lucrat circa o lună şi jumătate fără a-şi primi salariul pentru munca prestată. În aceste condiţii, martorul F. V. G. i-a spus numitului S. G. că doreşte să se întoarcă în ţară, acesta din urmă înmânându-i suma de 100 de euro pentru drum, cu care martorul F. V. G. şi-a achitattransportul din Italia până la Oradea.

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei G. A. F., de către inculpaţii N. E. şi A. N.

Numita G. A. F. a declarat că în luna ianuarie 2008 a găsit un anunţ în ziarul „Monitorul de Botoşani”, privind o ofertă de muncă în Italia, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei.

Fiind în căutarea unui loc de muncă, întrucât nu avea nicio sursă de venit şi avea un copil minor în întreţinere, numita G. A. F. a sunat la numărul de contact XXXXXXXXXX, a luat legătura cu o femeie ce s-a recomandat P. L. şi pe care, cu ocazia audierii a recunoscut-o ca fiind inculpata N. E.. Întâlnindu-se ulterior cu aceasta, inculpata i-a promis că îi poate oferi un loc de muncă în Italia. La întâlnire au mai participat numitul H. G., o femeie pe nume I. V. şi soţul acesteia. (vezi şi procesul verbal de investigaţii aflat în vol. I, filele 358-363).

Inculpata N. E. i-a promis numitei G. A. F. că masa şi cazarea urmau să fie gratuite, solicitând totodată un comision de 200 euro care urma să fie platit din salariu, în două tranşe. În plus, inculpata N. E. a promis şi încheierea unui contract de muncă şi a adăugat că poate asigura transportul până în Italia pentru suma de 180 de euro, sumă ce urma să fie reţinută ulterior din salariul primit de persoanele racolate.

Transportul către Italia a avut loc la data de xx.xx.xxxx, numita G. A. F. călătorind împreună cu I. V. şi cu alte persoane recrutate, inclusiv cu inculpata N. E., cu un microbuz al firmei X.

Mijlocul de transport a oprit mai întâi în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, de unde trebuiau să mai urce câteva persoane racolate din zonă, însă acestea nu au mai putut să se deplaseze către Italia.

Pe drum, toţi călătorii i-au achitat inculpatei N. E. contravaloarea biletului de călătorie, în sumă de 180 de euro.

La sosirea în localitatea Capaccio, Italia, aceştia au fost aşteptaţi de către inculpata A. N., concubinul ei S. G. şi alţi 2-3 bărbaţi italieni. Persoanele racolate din România au aflat că salariul pentru menajere urma să fie de 500 de euro pe lună din care trebuiau să achite un comision de 300 de euro timp de 6 luni pentru găsirea locului de muncă. Numita G. A. F. a înţeles că au fost induşi în eroare de către inculpata N. E. cu privire la comisioane şi cuantumul salariului. 

Numita G. A. F. a fost condusă de către un bărbat la o locuinţă fără curent electric si apă curentă unde trebuia să îngrijească o bătrână; condiţiile de muncă şi locuit fiind improprii, G. A. F. a solicitat în aceeaşi zi cetăţeanului italian S. G. şi concubinei acestuia inculpata A. N., un alt loc de muncă, fiind însă izgonită.

Susnumita a trebuit să-şi petreacă noaptea sub cerul liber, într-o livadă, pe timp de iarnă (sosirea în Italia având loc la începutul lunii februarie 2008).

Tânăra a solicitat să fie transportată măcar până la Roma şi o prietenă de-a ei de la Milano i-a expediat suma de bani necesară transportului. În acelaşi mijloc de transport s-a deplasat cu ea spre Roma o altă femeie, pe nume I.na căreia nu-i conveniseră condiţiile de muncă şi mai mult, a fost abuzată sexual de către angajatorul italian. 

Luând legătura telefonică şi cu numita I. V., aceasta i-a relatat că a fost cazată într-o casă izolată, abuzată de către cei la care lucra, primind apoi după o lună de muncă suma de 100 euro, motiv pentru care a fugit de la casa unde a fost cazată, în zona Perugia.

Cele relatate de numita G. A. F. sunt susţinute şi de declaraţia concubinului acesteia, H. G..

Infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna victimei F. M., de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În luna mai 2006, fiind în căutarea unui loc de muncă, numita F. M. a găsit în presa locală un anunţ cu privire la o ofertă de muncă în străinătate. Sunând la numărul de contact XXXXXXXXXX a luat legătura cu  inculpatul L. C. C. şi a stabilit o întâlnire cu acesta în municipiul Botoşani, pentru data de xx.xx.xxxx. Cu această ocazie, F. M. a solicitat un loc de muncă în calitate de menajeră.

Inculpatul L. C. C. i-a oferit un loc de muncă, pentru care i-a solicitat suma de 300 de euro reprezentând comisionul pentru găsirea acelui loc de muncă, precum şi suma de 300 de euro pentru transport.

Plecarea a fost stabilită pentru data de xx.xx.xxxx, mijlocul de transport folosit fiind un microbuz având numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, utilizat de inculpatul L. C. C..

Numita F. M. i-a achitat inculpatului L. C. C. suma de 300 de euro solicitată de acesta pentru transport.

Au ieşit din ţară la data de xx.xx.xxxx prin punctul de trecere al frontierei Borş, după cum rezultă din procesul verbal de interogare a bazelor de date intrări/ieşiri, în microbuz aflându-se numiţii  F. M.,  D. C. D., D. O., F. C., D. E. şi inculpatul L. C. C. în calitate de şofer. (vol. I, filele 322-324).

Microbuzul a oprit mai întâi în oraşul Roma unde au mai urcat câteva persoane, recrutate din judeţele Botoşani şi Suceava şi care până acolo călătoriseră cu un alt microbuz. Printre acestea se numărau G. E., P. C., U. O., D. C. D. şi D. O..

În continuare, au fost transportaţi către regiunea Salerno, în localitatea Casal Velino, unde au fost aşteptaţi de către inculpata A. N. şi de către concubinul acesteia, un cetăţean italian pe nume S. G..

 Inculpata A. N. şi G. i-au repartizat pe cetăţenii români recrutaţi de către inculpatul L. C. C..

Astfel, două tinere (C. şi Oana) au fost repartizate la un restaurant-pizzerie, iar persoanele din judeţul Suceava, împreună cu numita G. E. au fost desemnate să lucreze la cules căpşune, familia D. C. si O a fost repartizată la o stână de capre însă aceştia au refuzat locurile de muncă şi după ce s-au certat cu inculpatul L. C. C., au plecat înapoi în România.

Victima F. M. a fost condusă în localitatea Asceea, unde i s-a solicitat să îngrijească o bătrână, imobilizată la pat. Ingrijirea acesteia era anevoioasă, întrucât bătrâna  era bolnavă psihic şi striga în timpul nopţii iar F. M. a apelat la inculpata A. N. pentru a-i schimba locul de muncă, însă aceasta i-a solicitat să lucreze în acel loc cel puţin o lună de zile, pentru a i se putea percepe comisionul de 300 de euro.

Neputând suporta să lucreze pentru acea femeie bolnavă,  după două săptămâni de la sosirea în Italia, la data de xx.xx.xxxx numita F. M. a invocat nişte probleme personale şi a revenit în România, plătindu-i inculpatului L. C. C. suma de 100 euro pentru transport.

Infracţiunea de trafic de minori comisă în dauna victimei  A. I. C. (17 ani), de către inculpaţii L. C. C. şi A. N.

În cursul lunii septembrie 2006, când s-au deplasat în localitatea Vorniceni, judeţul Botoşani, pentru a recruta forţă de muncă, inculpaţii L. C. C. şi A. N. sub promisiunea mincinoasă a oferirii unor slujbe onorabile şi bine plătite în ţări din Occident şi profitând de starea de vulnerabilitate, datorată vârstei, nivelului de instruire, stării materiale precare, lipsei experienţei de viaţă şi naivităţii au racolat-o şi pe victima minoră A. I. C., în vârstă de 17 ani la data racolării şi exploatării.

Fiind audiată în calitate de martor, numita A. I. C., a declarat faptul că inculpaţii L. C. C. şi A. N. au promis locuri de muncă celor ce doreau să lucreze în agricultura, în Italia. De asemenea, au mai precizat că preţul transportului până la destinaţie era de 300 euro, iar pentru un loc de muncă urmau să mai achite un comision de 300 Euro de persoană, bani ce urmau a le fi opriţi din salariul primei luni de muncă, iar cazarea era asigurată în mod gratuit.

Neavând venituri şi crezând în promisiunile făcute, mai mulţi oameni din localitate au fost de acord să meargă la muncă prin intermediul inculpatei A. N., sperând că vor câştiga importante sume de bani care să-i scoată din starea de sărăcie. Astfel, în dimineaţa zilei de xx.xx.xxxx, martora A. I. C., împreună cu mama sa A. M. şi fratele său A. S., însoţiţi de alte persoane din comuna Vorniceni, printre care şi victimele I. C., F. I., A. P., A. S., V. I. şi V. A., s-au deplasat în municipiul Botoşani, unde au fost aşteptaţi de inculpatul L. C. C., care le-a transportat în Italia, cu un autocar şi un microbuz.

 Întrucât era minoră, părinţii martorei A. I. C. i-au întocmit procură notarială, pentru a putea părăsi teritoriul României.

Minora A. I. C. a ieşit din România la data de xx.xx.xxxx cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, condus de către martorul P. F., fiind însoţită şi de alţi martori sau persoane vătămate după cum urmează: A. L., A. P., A. S., F. I., S. G., H. I., I. C., M. M., M. S., N. M., T. D., V. A., V. I., A. M., aspect probat şi de evidenţa intrărilor-ieşirilor din România, conform procesului verbal aflat în vol. I, filele 330-336;

La destinaţie au ajuns pe data de xx.xx.xxxx, unde au fost aşteptaţi şi preluaţi de către inculpata A. N., care le-a găsit locuri de muncă martorei A. I. C. şi victimelor A. M., A. S., A. P., A. S., N. M. şi altor câteva persoane, într-o localitate situată la aproximativ 40 km. de oraşul Salerno, la cules de castane.

După ce au fost cazaţi, inculpata A. N. le-a reţinut documentele de identitate, pentru a nu putea pleca din Italia, până nu vor achita costul transportului datorat inculpatului L. C. C., precum şi comisionul pentru locul de muncă asigurat.

Martora A. I. C. a mai declarat că urmau să fie plătiţi cu 20 de euro pe zi, dar după prima lună de muncă niciuna dintre victime nu a fost remunerată pentru munca prestată, singura sumă de bani fiind doar 100 de euro de persoană, motiv pentru care inculpata A. N. s-a certat cu angajatorul italian, spunându-i acestuia că ea personal trebuia să încaseze drepturile salariale ale cetăţenilor români ce au muncit la ferma acestuia.

După o perioadă de timp, cetăţeanul italian S. G., le-a preluat pe martora A. I. C. şi victimele A. M., A. L., A. P., A. S., T. D., N. M., M. D. şi H. I., şi le-a transportat în Calabria, la o fermă agricolă, unde urmau să culeagă mandarine, iar celelalte persoane au fost trimise în altă zonă, cu precizarea că inculpata A. N. pe timpul transportului, le-a restituit celor nouă persoane actele de identitate, fără a le mai solicita înapoi.

 La livada de mandarini, martora A. I. C., împreună cu celelalte opt persoane, au muncit aproximativ 2 – 3 săptămâni, inclusiv sâmbăta şi duminica, fără a fi plătiţi, şi din acest motiv, atât ea cât şi mama sa A. M., cu toată împotrivirea inculpatei A. N. care le-a spus că sunt obligaţi să muncească pentru ea timp de trei luni de zile, au plecat de la respectivul loc de muncă, reîntorcându-se în România.

Infracţiunile de recrutare, transport, primire, cazare şi exploatare prin supunere la muncă, în mod  forţat în Italia, săvârşite de inculpaţii L. C. C., A. N., D. F. V. şi N. E., împotriva victimelor menţionate mai sus, sunt dovedite şi de declaraţiile  martorilor S. D., O. D., P. F. şi C. L. M.. 

Astfel, martorul S. D. a declarat că în luna octombrie 2006, în satul Şcheia,unde locuia, a venit inculpatul D. F. V. care i-a prezentat atât tatălui său, S. V. cât şi altor persoane o ofertă de muncă în Italia, într-o fabrică de prelucrare a castanelor, pentru un salariu de 1200 euro pe lună, cazare şi mâncare asigurată de angajatorul italian, cu un program de lucru de 8 ore pe zi şi întocmirea unor contracte de muncă. Pentru transportul până în Italia trebuiau să achite fiecare persoană suma de 250 euro. La această discuţie au participat şi numiţii M. C. A. şi B. I..

Întrucât abandonase cursurile şcolare şi familia sa nu avea mijloacele financiare necesare întreţinerii, a discutat cu tatăl său şi împreună au hotărât meargă la muncă în Italia şi împreună cu numiţii M. C. A. şi B. I., au fost transportaţi de către inculpatul D. F. V. în municipiul Botoşani, unde au fost predaţi inculpatului L. C. C..

 Martorul a declarat că tatăl acestuia i-a achitat inculpatului D. F. V. suma de 500 de euro, reprezentând contravaloarea transportului pentru cei doi, bani ce erau împrumutaţi de la nişte rude şi tot atunci tatăl său i-a spus inculpatului D. F. V. că fiul său este minor, însă acesta a spus că nu-i nicio problemă pentru că va rezolva el să poată trece frontiera fără probleme.

În municipiul Botoşani au fost îmbarcaţi într-un autocar în care se aflau mai multe persoane care mergeau la muncă şi transportaţi de către inculpatul L. C. C.. Tot atunci au mai plecat şi alte persoane îmbarcate în alte două microbuze, în unul dintre ele aflându-se şi inculpatul D. F. V..

La ieşirea din ţară în P.T.F. Borş, cu ocazia controlului de frontieră, poliţiştii de frontieră au constatat faptul că martorul S. D. era minor şi nu i-au permis ieşirea din ţară, întrucât nu avea procură notarială din partea celuilalt părinte, conform legislaţiei în vigoare, pentru a însoţi un minor la ieşirea din ţară, fiind necesar şi consimţământul celuilalt părinte. Inculpatul D. F. V. a încercat să îi faciliteze trecere ilegală a frontierei discutând cu poliţiştii de frontieră, însă nu a rezolvat nimic şi i-a spus să aştepte într-o staţie Peco  un autocar cu număr de Botoşani care să-l transporte în municipiul Botoşani.

După aproximativ o lună jumătate a venit acasă şi tatăl său, S. V. de la care a aflat că a lucrat fără a fi plătit. (vol. II, filele 426-431)

Martorul O. D. a declarat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul L. C. C. în cursul anului 2005 prin intermediul fraţilor B. E. şi B. I. din Flămânzi. Atât martorul cât şi inculpatul erau angajaţi ca şoferi la  firma de transport deţinută de cei doi fraţi.

 Ulterior inculpatul L. C. C. şi-a continuat activitatea la  societatea comercială SC Z SRL, cu acelaşi profil, deţinută în Botoşani de către părinţii săi. Pentru transportarea persoanelor în Italia, dar şi în ţările de tranzit, acesta închiria diverse autoturisme de la fraţii O. R. şi O. M..

De regulă inculpatul se deplasa personal în Italia transportând persoane atât din judeţul Botoşani cât şi din alte judeţe precum Galaţi şi Iaşi, iar în condiţiile în care cererea era mare apela la serviciile fratelui său M., a vărului său L. sau a altor persoane care au mai efectuat transport internaţional de persoane.

În aceste condiţii, martorul O. D. a efectuat aproximativ 5-6 curse în Italia în oraşul Torino şi Roma în intervalul aprilie-iunie 2006.

În perioada menţionată acesta a asistat la mai multe discuţii în rândul pasagerilor care declarau că merg la muncă la Salerno la o fermă ce aparţine unui cetăţean italian şi care stătea în concubinaj cu o femeie de cetaţenie română.

Cu ocazia unei deplasări în Italia, inculpatul L. C. C. s-a întâlnit în parcarea din Piaţa Mare cu inculpatul D. F. V. din oraşul Târgu Frumos, ce era însoţit  de câteva persoane care ulterior s-au deplasat în Italia cu autoturismele deţinute de inculpat.

Datorită timpului scurt în care martorul a lucrat ca şofer pentru inculpatul L. C. C., acesta nu cunoaşte alte aspecte cu privire la cele întrebate şi nici dacă inculpatul a postat anunţuri în media sau în presa locală prin care să ofere locuri de muncă în Salerno. (vol. II, filele 436-437, 438-439)

Martorul P. F. a declarat că-l cunoaşte pe inculpatul L. C. C. din anul 1997, când a lucrat aproximativ 1 an ca şofer în cadrul societăţii comerciale SC Z SRL, pe care cel din urmă o deţinea împreună cu familia sa.

 În cursul anului 2005 sau 2006 inculpatul L. C. C. i-a propus martorului să lucreze din nou ca şofer. Periodic acesta efectua diverse curse în Italia, primind pentru fiecare transport suma de 100 de euro.

Martorul a declarat că în cursul anului 2006 inculpatul a postat mai multe anunţuri în presa locală, prin care oferea locuri de muncă bine plătite în diferite domenii de activitate.

Inculpatul L. C. C. solicita un comision de 500 de euro de la fiecare persoană, bani ce urma să-i primească după prima lună de muncă a celor interesaţi. În schimb, acesta  promitea persoanelor respective transport gratuit, cazare şi masă inclusă, în perioada desfăşurată la locul de muncă, perioadă ce depindea exclusiv de voinţa fiecăruia.

În activitatea de recrutare a persoanelor inculpatul L. C. C. era sprijinit de inculpata N. E. din Botoşani şi de un bărbat cu un tatuaj pe faţă, respectiv de inculpatul D. F. V. din oraşul Hârlău, judeţul Iaşi.

În  aceeaşi perioada dar şi ulterior inculpata N. E. a publicat în presa locală din judeţele Botoşani Iaşi şi Suceava anunţuri similare celor menţionate mai sus. D. F. V. racola persoane pe raza judeţului Iaşi pe care fie le transporta personal în municipiul Botoşani fie erau preluate direct de către inculpatul L. C. C..

 În schimbul acestor servicii atât N. E. cât şi D. F. V. primeau suma de 300 de euro perntru fiecare persoana racolată.

În cazul în care existau persoane  care nu dispuneau de suma de bani solicitată, inculpatul L. C. C. le reţinea cărţile de identitate sau paşapoartele şi le restituia doar după ce primea comisionul în valoare de 500 de euro.

La societatea menţionată lucra ca şofer şi numitul  L. M. O., care efectua curse în Italia împreună cu martorul sau cu fratele său, L. C. C.. Ocazional, inculpatul L. C. C. apela şi la serviciile altor şoferi care lucrau şi erau plătiţi în condiţii similare, printre care şi numiţii M. N. F., O. D., C. L. M., V. I., M. G., zis “T.”, şi P. F..

Inculpatul L. C. C. utiliza ca mijloace de transport persoane un autoturism marca VW Caravele alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX şi un Ford Tranzit alb cu numărul XX-XX-XXX. În cazul în care transporta un număr mai mare de persoane  apela la numitul O. D. dar şi la firma X pentru a închiria autoturisme. Două dintre autoturismele închiriate  erau marca VW Caravele cu numerele de înmatriculare  XX-XX-XXX, XX-XX-XXX.

Martorul susţine faptul că efectua transporturi în fiecare joi până în Italia- Roma şi câteva chiar până în Salerno. De regulă plecau două microbuze. In unul se aflau simpli pasageri care erau transportaţi până la Roma iar în celălalt microbuz se aflau persoanele recrutate pentru muncă şi pe care de obicei le transporta inculpatul L. C. C. până  în Salerno.

Cu diferite ocazii, martorul a fost atât singur dar şi însoţit de inculpat pentru a transport persoane în regiunea Salerno. Acolo erau aşteptaţi de către un cetăţean italian pe nume G. şi de concubina acestuia de cetăţenie română- inculpata A. N., care preluau persoanele, le împărţeau în grupuri mai mari sau mai mici şi le cazau în imobile deţinute de ei. Ulterior urmau să le ofere locuri de muncă la diverşi cetăţeni italieni.

Inculpatul L. C. C. primea de la inculpata A. N. diferite sume de bani în euro pentru persoanele aduse din România . Acesta avea o agendă în care ţinea evidenţa banilor încasaţi precum şi a persoanelor transportate. (vol. II, filele 440-443, 444-447)

În luna septembrie a anului 2006, inculpatul L. C. C., personal, precum şi prin intermediul inculpatului D. F. V. şi al inculpatei N. E. a reuşit să recruteze pentru muncă în Italia aproximativ 120 de persoane din judeţele Botoşani şi Iaşi pentru care ulterior inculpatul L. C. C. a primit de la inculpata A. N. 9000 de euro precum şi o brăţară şi un lanţ, ambele din aur în valoare de 3000 de euro.

Inculpata A. N. oferea locuri de muncă persoanelor aduse de inculpatul L. C. C. din România în agricultură la culesul castanelor, citricelor pentru o perioadă scurtă de timp, până când reuşea să strângă comisionul solicitat de ea dar şi de L. C. C..De cele mai multe ori aceasta îi caza în condiţii improprii de trai, nu le achita drepturile salariale determinându-i astfel să plece  de acolo şi să se elibereze locurile de muncă pentru a le oferi altor persoane pe care urma să le aducă L. C. C. în scopul  obţinerii altor comisioane.

Inculpata N. E. a recrutat şi transportat în Salerno-Italia mai multe persoane din Botoşani şi Suceava ,după ce au intervenit anumite neînţelegeri între aceasta şi inculpatul L. C. C.. Persoanele erau transportate fie cu autocarul ,fie personal de către aceasta împreună cu o prietenă “N.”.

Martorul C. L. M. a declarat că este văr drept cu inculpatul L. C. C.. În cursul anului 2006 inculpatul L. C. C. i-a propus să lucreze ca şofer la societate comercială SC Z SRL ce avea ca obiect de activitate  transportul internaţional de persoane. Astfel acesta a efectuat diverse curse în şi din Italia, transportând mai multe persoane în diferite locaţii indicate de inculpat.

Martorul a declarat că nu cunoaşte modalităţile de racolare a persoanelor sau contravaloarea transportului până în Italia şi retur, precum şi faptul că nu a văzut vreodată ca L. C. C. să înmâneze bilete de transport. În cadrul societăţii comerciale lucra şi fratele inculpatului, L. M. O., care de asemenea efectua curse în Italia. Ocazional, acesta apela la serviciile altor şoferi, care lucrau şi erau plătiţi în condiţii similare cu martorul, printre care şi P. F., M. N. F., O. D. şi alţii.

Inculpatul L. C. C. utiliza ca mijloace de transport persoane un autoturism marca VW Caravele de culoare alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, precum şi un Ford Tranzit alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX.

În cazul în care avea de transportat mai multe persoane în Italia, suplimenta numărul de şoferi dar şi numărul de autoturisme pe care le închiria de la numitul O. D.. Printre autoturismele închiriate era un VW Caravele alb cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX, şi un altul asemănător cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX.

Persoanele erau transportate în localităţile din jurul oraşului Salerno, într-o regiune muntoasă unde inculpatul L. C. C. colabora cu un cetăţean italian mai în vârstă cunoscut cu apelativul “G.”, şi concubina acestuia inculpata A. N.. Rolul celor doi era de a prelua persoanele aduse de inculpatul L. C. C. din România, de a le caza, urmând apoi să le ofere locuri de muncă în domeniul agriculturii. Imobilele în care erau cazaţi cetăţenii români păreau destul de vechi şi degradate după aspectul exterior al acestora.

Martorul afirma că nu cunoaşte alte aspecte cu privire la succesiunea evenimentelor ulterioare sosirii în acele locaţii deoarece  nu staţiona niciodată mai mult de o oră sau două.

Tot în cursul anului 2006 martorul C. L. M. l-a cunoscut pe inculpatul D. F. V. din Hârlău, care aducea diverse persoane din judeţul Iaşi în zilele de joi, înaintea fiecărei plecări, ce urmau să fie transportate în Italia.

 O altă persoană care recruta oameni dispuşi să muncească în Italia pe care apoi îi punea la dispoziţia inculpatului L. C. C. pentru a-i transporta, era inculpata N. E.. De asemenea aceasta era prezentă înaintea fiecărui transport în staţia de unde urma să aibă loc plecarea, fiind însoţită de grupuri mari de persoane, bărbaţi sau femei pe care îi îmbarca în microbuzele inculpatului L. C. C..

 Din observaţiile martorului rezultă că cei trei inculpaţi aveau o relaţie destul de apropiată şi se cunoşteau de mai mult timp.

Martorul susţine că din a doua jumătate a anului 2006 nu a mai lucrat pentru inculpatul L. C. C., dar cunoaşte faptul că cel din urmă a mai efectuat transport de persoane în Italia inclusiv în anul 2008. (vol. II d.u.p., filele 466-468, 469-470).

Încadrarea juridică a faptelor şi individualizarea pedepselor

După cum este cunoscut, în materie de probaţiune, dreptul procesual român prevede că probele nu au valoare prestabilită şi nu sunt ierarhizate, forţa lor probantă depinzând de ansamblul probelor administrate, fără să existe, aşadar, prezumţia de preeminenţă a unei probe faţă de alta, din coroborarea acestora rezultând situaţia de fapt expusă mai sus, care se dovedeşte cu mijloacele de probă administrate la urmărirea penală şi la cercetarea judecătorească, astfel cum s-a reţinut anterior.

Aşadar, din coroborarea probatoriului administrat în cauză, având în vedere şi recunoaşterile în totalitate ale inculpaţilor L. C. C., N. E. şi D. F. V., care au solicitat ca judecata să aibă loc pentru ei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat că membrii grupului infracţional organizat constituit în cursul lunii septembrie 2006, incriminaţi în prezenta cauză, format din inculpaţii A. N., L. C. C., N. E. şi D. F. V. au săvârşit fiecare un număr diferit de fapte de trafic de persoane, fapte epuizate în cursul anului 2009, iar inculpaţii A. N. şi L. C. C., şi câte o infracţiune de trafic de minori, în perioada 5.10.2006-noiembrie 2006.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu pentru formele actelor normative ulterioare momentului 1 februarie 2014, o aşa-zisă schimbare de încadrare juridică fiind dispusă prin ordonanţa, funcţie de forma legislativă în vigoare la momentul trimiterii în judecată, care s-a realizat după cum urmează:

1.A. N., pentru săvârşirea infracţiunilor de

-constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal, -27 infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal şi

-1 infracţiune de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal;

2. L. C. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal,

- 25 de infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal şi

- 1 infracţiune de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal;

3. N. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal

- 4 infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal;

4. D. F. V., pentru săvârşirea infracţiunilor de

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 alin.1 şi 3 Cod penal şi

- 4 infracţiuni de trafic de persoane, prev de art. 210 alin.1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, 39 Cod penal şi art.5 Cod penal.

Tribunalul reţine însă că, de la data săvârşirii infracţiunilor de către cei patru inculpaţi şi până la data judecăţii a intrat în vigoare, pe de o parte, atât noul Cod de procedură penală, iar pe de altă parte, noul Cod penal şi, respectiv, Legea nr.187/2012, în referire la infracţiunile prevăzute anterior în legi speciale, astfel încât se impune analizarea aplicării legii mai favorabile în speţă, potrivit art.5 alin.1 Cod penal.

După cum este cunoscut, infracţiunea continuată, ca şi cea continuă, fiind  considerată săvârşită în momentul epuizării sale, deci la momentul săvârşirii ultimei activităţi infracţionale, în cauză se aplică dispoziţiile legii cu privire la toate actele materiale săvârşite în formă continuată, funcţie de momentul epuizării activităţii infracţionale, asimilat, din punct de vedere juridic, cu momentul săvârşirii infracţiunilor, în raport cu care se determină, potrivit principiului legalităţii incriminării, legea mai favorabilă aplicabilă.

 Cu toate că pentru aceste motive nu se impune procedeul juridic prevăzut de art.386 C. proc. pen., reprezentat de schimbarea de încadrare juridică, în raport de toate textele de lege aplicabile în cauză, instanţa apreciază că, vizavi de Decizia Curţii Constituţionale nr.265/20.05.2014, potrivit căreia legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, legea veche, respectiv incriminarea precedentă a faptelor penale, pe de o parte, precum şi Codul penal din 1969, pe de altă parte, sunt mai favorabile, astfel încât la aplicarea pedepselor se vor avea în vedere aceste dispoziţii.

Determinant în această apreciere este nu numai regimul sancţionator al concursului de infracţiuni din reglementarea veche, care se aplică ulterior individualizării fiecăreia din pedepse funcţie de limitele speciale ale fiecărei infracţiuni, şi care este mai favorabil fiecăruia dintre cei patru inculpaţi, faţă de noile prevederi legale ale art.39 alin.1 lit.b C. pen. care impun aplicarea obligatorie a unui spor legal de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, şi chiar dacă pentru toate infracţiunile s-ar alege şi aplica pedepse la minimul special, şi chiar dacă, aparent, „legea nouă” are unele minime mai mici, ci şi, simultan, datorită imposibilităţii reţinerii, datorită datei săvârşirii infracţiunilor, a regimului sancţionator al infracţiunilor săvârşite în formă continuată potrivit noului Cod penal, care, conform art.35 din noul Cod penal, ar fi aplicabil doar în cazul săvărşirii faptelor împotriva aceluiaşi subiect pasiv.

Or, în cazul subiecţilor pasivi diferiţi, regimul sancţionator s-ar circumscrie, potrivit Codului penal nou, în primul rând la fapta de trafic de persoane, concursului de infracţiuni între un număr de 27 de fapte de trafic de persoane în cazul inculpatei A. N., concursului de infracţiuni între un număr de 25 de fapte de trafic de persoane în cazul inculpatului L. C. C., şi concursului de infracţiuni între câte un număr de 4 fapte de trafic de persoane, în cazul fiecăruia din inculpaţii N. E. şi D. F. V..

În privinţa acestuia din urmă operează, în plus, şi alte instituţii juridice, precum regimul anulării unei suspendări condiţionate a unei pedepse rezultante anterioare aplicată pentru un concurs de infracţiuni săvârşite înainte de data săvârsirii faptelor din prezenta cauză.

Chiar dacă, aparent, „legea nouă” are unele minime mai mici şi tot astfel, un regim juridic aparent mai favorabil al formei continuate a infracţiunilor faţă de sporul de maxim 3 ani pe legea nouă, faţă de 7 ani pe legea veche, ce se poate adăuga, ambele fiind deci dispozitive, la latitudinea judecătorului, nu imperative, pe ansamblu, în raport de regimul sancţionator al concursului de infracţiuni pe noul Cod penal, aplicabil mai întâi fiecăruia dintre inculpaţi pentru multitudininea faptelor de trafic de persoane săvârşite, iar abia apoi, aplicabil din nou unui număr de cîte 3 infracţiuni în concurs pentru inculpata A. N., de cîte 3 infracţiuni în concurs pentru inculpatul L. C. C., de cîte 2 infracţiuni în concurs pentru inculpata N. E. şi unui număr de cîte 2 infracţiuni în concurs pentru inculpatul D. F. V., alături de consideraţiile de mai sus cu privire la regimul juridic al anulării suspendării condiţionate sa unei pedepse rezultante dintr-o pluralitate de infracţiuni anterioară în privinţa inculpatei D. F. V., determină ca regim juridic mai favorabil legea veche, fapt ce rezultă şi din simularea aplicării unor pedepse la minimul special al fiecărei infracţiuni.

Astfel, la individualizarea judecătorească a pedepselor stabilite pentru fiecare dintre inculpaţi, tribunalul va avea în vedere dispoziţiile art.72, respectiv ale părţii generale a vechiului Cod penal, limitele de pedeapsă ale infracţiunilor prevăzute în legi speciale, gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, rezultat inclusiv din numărul de acte materiale, săvârşite în formă continuată, dar şi în concurs, precum şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi, poziţia procesuală, dar şi profilul personal, toţi membrii acestui grup organizat coordonat de inculpata A. N., angrenându-se în desfăşurarea de multiple activităţi infracţionale, pentru a obţine, astfel, profituri materiale ilegale prin exploatarea, mai întâi, a naturii şi specificului unor dorinţe şi năzuinţe umane, iar mai apoi, prin exploatarea unor oameni cu un nivel de trai mai scăzut, animaţi doar de dorinţa de a munci, chiar şi în străinătate, pentru creşterea nivelului de trai, cu rezultatul şi al vătămării morale a acestora, prin tratamentele de umilinţe şi degradare umană şi condiţiile de trai şi muncă mizere la care au fost supuşi.

Acesta, alăturat cu reflecţia deosebit de negativă pe care aceste comportamente infracţionale o aruncă asupra imaginii noastre de ţară, în contextul mai larg al proliferării activităţilor de trafic de persoane şi în contextul şi mai grav al traficului de minori.

În privinţa circumstanţelor personale:

A. N., (fostă F.), cetăţenie română, studii gimnaziale, fără ocupaţie, divorţată, 2 copii minori, nu figurează cu antecedente penale.

 Fiind audiată în cursul urmăririi penale, inculpata A. N., deşi iniţial nu a recunoscut  săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, arătând în declaraţia dată că a fost doar un  translator între concubinul său italian G. şi cetăţenii români aduşi la muncă în Italia de către L. C. C. şi N. E., ulterior a revenit  asupra poziţiei procesuale  adoptate şi a recunoscut că s-a  implicat în activitatea ilegală de găsire a unor locuri de muncă pentru diverşi cetăţeni români în schimbul unui comision încasat de la aceştia, inculpata nerecunoscând că a încasat de la angajatorii italieni sumele de bani  datorate  cetăţenilor români pentru plata muncii prestate, că le-a reţinut documentele de identitate, că i-a cazat în condiţii inumane şi le-a inventat datorii fictive pentru a justifica neplata drepturilor salariale.

În cursul judecăţii, de asemenea a avut o poziţie procesuală oscilantă atunci când s-a prezentat şi a fost audiată, mai întâi declarând că ar recunoaşte faptele, dar apoi declarând că, de fapt, vina i-ar aparţine şi cetăţeanului italian, fostului său concubin, care însă nu este inculpat în cauză.

Faţă de susţinerile în apărare ale inculpatei A. N., constând în aceea că rolul major l-ar fi avut concubinul său italian, instanţa reţine că răspunderea penală este individuală, fiecare persoană răspunzând pentru faptele pe care le-a săvârşit, fapt ce nu diminuează gradul de vinovăţie al uneia în favoarea sau defavoarea alteia, inculpata A. N. săvârşind infracţiunile reţinute în sarcina sa cu intenţie directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelor fapte. De asemenea, susţinerile de forţare sau amninţare, având în vedere şi multitudinea actelor materiale săvârşite, nu au fost dovedite şi, astfel, nu pot fi valorificate din punct de vedere juridic.

L. C. C., cetăţenie română, studii liceale, administrator, căsătorit, 4 copii minori, nu prezintă antecedente penale. În cursul urmăririi penale inculpatul L. C. C. a recunoscut în  mare parte săvârşirea  infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

N. E., cetăţenie română, studii 10 clase şi şcoală profesională, fără ocupaţie, necăsătorită. În cursul urmăririi penale inculpata N. E. a adoptat o poziţie procesuală corectă, recunoscând şi regretând faptele comise.

Deşi în rechizitoriu s-a reţinut că aceasta ar prezenta antecedente penale, conform fişei de cazier judiciar (vol.I filele 88-89), deaorece aceasta a fost condamnată la 6000000 lei vechi amendă penală pentru săvârşirea faptei prev. de art.180 alin.2 C.p. prin sentinţa penală nr.XXX/xx.xx.xxxx în dosar nr.XXXXX/2002 al Judecătoriei Botoşani, definitivă prin neapelare la data de xx.xx.xxxx, deci anterior săvârşirii, respectiv, epuizării faptelor din prezenta cauză, , astfel încât, potrivit art.134 Cod penal 1969, reţinut, cum am arătat, ca lege mai favorabilă, aceasta este reabilitată de drept după trecerea unui termen de 3 ani, la data de xx.xx.xxxx.

D. F. V., cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, conform fişei de cazier judiciar, prezintă antecedente penale (vol.I filele 104-105), faptele din cauză fiind săvârşite înainte de a fi acesta condamnat definitiv cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel încât de impune, potrivit art.85 Cod penal 1969, anularea acesteia şi aplicarea regulilor concursului de infracţiuni.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul D. F. V. a adoptat o poziţie procesuală parţial sinceră.

Acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr.XXX/xx.xx.xxxx în dosar nr.XXXXX/245/2012 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la xx.xx.xxxx, la pedepsele: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208 al.1, 208 al. 4, 209 al.1 lit.i C.p., art. 320 al. 7 C.P.P., la 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de 86 al.1 OUG 195/2002 (*R), art. 320^1al. 7 C.P.P.,  la la 2 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 293 al. 1 C.P., art. 320^1 al. 7 C.P.P.,  la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 31 al. 2 C.P., art. 289 al. 1 C.P., art. 320^1 al. 7 C.P.P.

S-au contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi, cf. art. 81, 82 C.P., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei – termen de încercare 4 ani. Cu aplic. ped. accesorie prev. de art. 71 al. 1 C.P., art. 71 al. 2 C.P., art. 64 al. 1 lit. a teza II C.P., art. 64 al. 1 lit. b C.P., art. 71 al. 5 C.P., art. 83 C.P. – dispusă.

Pe acest fond, ca urmare a aplicării art.5 Cod penal se apreciază că pentru condamnarea şi reeducarea fiecărui inculpat se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, la pedepse individualizate la minimul legal şi fără aplicarea vreunui spor nici pentru forma continuată a infracţiunii de trafic de persoane faţă de 27 de victime, 25 şi respectiv cîte 4, nici la pedeapsa rezultantă, astfel încât pedeapsa rezultantă ce urmează a fi aplicată va fi cu executare în regim de detenţie, precum şi la câte o pedeapsă complementară obligatorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal 1969, precum şi a celor accesorii corespunzătoare, în baza art.71 Cod penal 1969.

În privinţa fiecăruia dintre ceilalţi trei coinculpaţi din cauză, L. C. C., N. E. şi D. F. V., tot ca urmare a aplicării art.5 Cod penal şi datorită poziţiei procesuale adoptate în instanţă, Tribunalul va reţine, prioritar, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală.

Latura civilă a cauzei

Potrivit rechizitoriului, în cursul urmăririi penale următoarele persoane vătămate s-au constituit părţi civile, după cum urmează:

Persoana vătămată I. G. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 2000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 2600 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate, precum şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 300 euro contravaloarea comisionului achitat pentru găsirea locului de muncă şi de către L. C. C. cu suma de 100 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată L. M. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5200 euro, solicitând să fie despăgubită de către inculpata A. N. cu suma de 5000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportată în Italia, fiind nevoită să muncească fără a fi plătită, neavând altă cale de ales, şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 200 euro, contravaloarea comisionului achitat pentru găsirea locului de muncă şi a transportului până în Italia.

Persoana vătămată S. V. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5300 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 3000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 1800 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul D. F. V. cu suma de 500 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia a persoanei vătămate şi a fiului său S. D..

Persoana vătămată M. G. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 1350 euro, reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 150 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată A. P. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10000 euro, solicitând să fie despăgubit de către inculpata A. N. cu suma de 4000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportat în Italia, fiind nevoit să muncească fără a fi plătit, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 5750 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 250 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

Persoana vătămată A. S. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 10.000 euro, solicitând să fie despăgubită de către inculpata A. N. cu suma de 4000 euro, sumă reprezentând despăgubiri morale pentru suferinţele pricinuite urmare a faptului că a fost transportată în Italia, fiind nevoită să muncească fără a fi plătită, neavând altă cale de ales, respectiv tot de către inculpata A. N. cu suma de 5750 euro reprezentând suma pe care ar fi trebuit să o primească în schimbul muncii prestate şi a comisionului achitat, precum şi de către inculpatul L. C. C. cu suma de 250 euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Italia.

În baza art. 397 alin.1 rap. la art.19 Cod procedură penală, instanţa se pronunţă prin aceeaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile, astfel încât, avându-se în vedere probele administrate în cauză, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat, s-a procedat la stabilirea prejudiciului cauzat funcţie de actul material de contrabandă la care au participat fiecare din inculpaţii- membri ai grupării infracţionale organizate ce fac obiectul cercetărilor din prezenta cauză, tribunalul reţinând astfel ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale potrivit art.1003 din vechiul Cod civil, aplicabil raporturilor juridice la data săvârşirii faptelor, pentru răspunderea solidară a tuturor inculpaţilor, toţi fiind participanţi activi ai infracţiunii de grup infracţional organizat, având în vedere şi acordul tuturor incculpaţilor la plata dspăgubirilor ( inculpata A. N. revenind asupra poziţiei sale iniţiale de dezacord, odată cu concluziile asupra fondului cauzei), se va admite acţiunea civilă alăturată procesului penal şi vor fi obligaţi inculpaţii să plătească în solidar fiecăreia din părţile civile constituite ca atare în cauză, sumele solicitate, atât cu titlu de daune materiale, cât şi cu titlu de daune morale, cu titlu de reparaţie şi restituire a profiturilor materiale ilegale rezultate din exploatarea, mai întâi, a naturii şi specificului unor dorinţe şi năzuinţe umane, iar mai apoi, prin exploatarea unor oameni cu un nivel de trai mai scăzut la acel moment, animaţi doar de dorinţa de a munci, chiar şi în străinătate, pentru creşterea nivelului de trai, cu rezultatul şi al vătămării morale a acestora, prin tratamentele de umilinţe şi degradare umană şi condiţiile de trai şi muncă mizere la care au fost supuşi.

Cum sumele au fost plătite în moneda UE, euro, au fost solicitate ca atare, inclusiv daunele morale, cum însă aceasta nu este moneda oficială de plată în România la acest moment, inculpaţii vor fi obligaţi la plată în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Ca atare, se va admite acţiunea civilă şi instanţa: va obliga inculpaţii A. N., D. F. V. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile I. G. suma de 5000 euro, inculpaţii Amorţilă  Nela şi D. F. V. să plătească în solidar părţii civile L. M. suma de 5200 de euro, inculpaţii A. N. şi D. F. V. să plătească în solidar părţii civile S. V. suma de 5300 de euro, inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile M. G. suma de 1500 de euro, inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile A. P. suma de 10.000 de euro şi inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile A. S. suma de 10.000 de euro, toate sumele urmând a fi plătite în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Întrucât sunt supuse confiscării speciale bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, potrivit art.112 lit.e Cod penal, se vor confisca sumele nerestituite persoanelor vătămate, care au ales să nu participe în cauză ca atare, ci ca martori, respectiv: de la inculpata A. N. suma de 19.400 euro, de la inculpatul L. C. C. suma de 3150 euro, de la inculpata N. E. suma de 460 euro şi de la inculpatul D. F. V. suma de 300 euro.

În temeiul art.7 rap. la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008, modificată, se va dispune prelevarea de probe biologice de la fiecare din inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic al fiecăruia dintre aceştia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.274 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat fiecare din inculpaţii A. N., D. F. V., N. E. şi L. C. C. să plătească  statului câte o sumă de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar sumele de: 690 lei reprezentând onorariu avocat oficiu M. Violeta pentru inculpata N. E., 173 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu Captari Violeta pentru inculpata A. N. şi 173 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu Silistră Anişoara pentru inculpatul L. C. C., se vor achita Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

1.Condamnă pe inculpata A. N., fiica lui C. şi S., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, cu domiciliul în comuna Vlădeşti, judeţul Galaţi, CNP –XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii gimnaziale, fără ocupaţie, divorţată, doi copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

-  constituire a unui grup infracţional organizat  prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.5 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.

- trafic de persoane prev. de art.12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 5 ani.

- trafic de minori faptă prev. de art.13 alin.1 - 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.5 Cod penal, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a şi 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969 şi art.5 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatei şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art.35 alin.2 Cod penal 1969 şi dispune ca inculpata să execute pedepsele complementare prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal 1969 pe o perioadă de 10 ani.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969.

2.Condamnă pe inculpatul L. C. C., fiul lui O. şi V., născut la data de xx.xx.xxxx, în municipiul Orşova, judeţul Mehedinţi, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr. Y, sc. Z, et. T, ap.U, judeţul Botoşani, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii liceale, administrator, căsătorit, 4 copii minori, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

- trafic de persoane prev. de art.12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

- trafic de minori  prev. de art.13 alin.1-3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 6 ani şi 8 luni.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a şi 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969 şi art.5 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art.35 alin.2 Cod penal 1969 şi dispune ca inculpatul să execute pedepsele complementare prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal 1969 pe o perioadă de 6 ani şi 8 luni.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969.

3.Condamnă pe inculpata N. E., fiica lui V. şi A., născută la data de xx.xx.xxxx în comuna Tudora, judeţul Botoşani, cu domiciliul în municipiul Botoşani, X nr.Y, judeţul Botoşani, CNP–XXXXXXXXXXXXX, posesoare a C.I. seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii liceale, fără ocupaţie, necăsătorită, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni .

- trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a şi 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969 şi art.5 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatei şi dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art.35 alin.2 Cod penal 1969 şi dispune ca inculpata să execute pedepsele complementare prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal 1969 pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni .

Face în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969.

4.Condamnă pe inculpatul D. F. V., fiul lui V. şi C., născut la data de xx.xx.xxxx în oraşul Hîrlău, judeţul Iaşi, cu domiciliul în oraşul Hîrlău, str. X nr. Y, bl. Z, sc. T, et.U, ap. V, judeţul Iaşi, CNP-XXXXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XX nr.XXXXXX, cetăţenie română, studii 10 clase, fără ocupaţie, căsătorit, un copil minor, cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

-trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal şi art.396 alin.10 Cod procedură penală la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969, pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

În baza art.85 Cod penal 1969 anulează suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare la care inculpatul D. F. V. a fost condamnat prin sentinţa penală nr.248 din data de 29 ianuarie 2013 a Judecătoriei Iaşi - Secţia penală (defin. prin nerecurare la 2.02.2013), şi, în consecinţă:

Descontopeşte pedepsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin.1, 208 alin. 4, 209 alin.1 lit.i Cod penal, art. 320 alin. 7 Cod procedură penală;

- 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.86 alin.1 OUG 195/2002, art. 320^1alin. 7 Cod procedură penală;

-  2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii  prev. şi ped. de art. 293 alin. 1 Cod penal, art. 320^1 alin. 7 Cod procedură penală;

- 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii  prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal, art. 289 alin. 1 Cod penal, art. 320^1 alin. 7 Cod procedură penală.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a şi 34 alin.1 lit. b Cod penal 1969 şi art.5 Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 4 luni închisoare, pedeapsă sporită la 4 ani şi 4 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art.35 alin.2 Cod penal 1969 şi dispune ca inculpatul să execute pedepsele complementare prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b Cod penal 1969 pe o perioadă de 3 ani şi 4 luni.

Face în cauză aplicarea art. 71 şi art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal 1969.

Admite acţiunea civilă alăturată procesului penal.

Obligă inculpaţii A. N., D. F. V. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile I. G., CNP:XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în oraş Tomeşti, bl.X, et.Y, ap.Z, jud.Iaşi, suma de 5000 euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Obligă inculpaţii A.  N. şi D. F. V. să plătească în solidar părţii civile L. M., CNP: XXXXXXXXXXXXX, domiciliată în oraş Hîrlău, str.X, nr.Y, bl.Z, sc.T, ap.U, jud.Iaşi, suma de 5200 de euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Obligă inculpaţii A. N. şi D. F. V. să plătească în solidar părţii civile S. V., CNP: XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în sat Şcheia, comuna Al.I.Cuza, jud.Iaşi, suma de 5300 de euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Obligă inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile M. G., CNP: XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în mun.Botoşani, str. X, nr.Y, sc.Z, et.T, ap.U, jud.Botoşani, suma de 1500 de euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Obligă inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile A. P., CNP: XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în sat Vorniceni, comuna Vorniceni, jud.Botoşani, suma de 10.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

Obligă inculpaţii A. N. şi L. C. C. să plătească în solidar părţii civile A. S., CNP: XXXXXXXXXXXXX, domiciliată în sat Vorniceni, comuna Vorniceni, jud.Botoşani, suma de 10.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale la cursul BNR la data plăţii.

În temeiul disp.art.112 lit.e Cod penal, se confiscă de la inculpata A. N. suma de 19.400 euro, de la inculpatul L. C. C. suma de 3150 euro, de la inculpata N. E. suma de 460 euro şi de la inculpatul D. F. V. suma de 300 euro.

În temeiul art.7 rap. la art.4 alin.1 lit.b din Legea nr.76/2008, modificată, dispune prelevarea de probe biologice de la fiecare din inculpaţi în vederea introducerii profilului genetic al fiecăruia dintre aceştia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.274 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare din inculpaţii A. N., D. F. V., N. E. şi L. C. C. să plătească  statului câte o sumă de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Sumele de: 690 lei reprezentând onorariu avocat oficiu M. V. pentru inculpata N. E., 173 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu C. V. pentru inculpata A. N. şi 173 lei reprezentând onorariu parţial avocat oficiu S. A. pentru inculpatul L. C. C., se achită Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare