Uzucapiune

Decizie **** din 15.06.2017


ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr. ....................

DECIZIA CIVILĂ NR. ................

Şedinţa publică din ................

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: ........................

Judecător : ....................

Grefier: .........................

Pe rol, se află pronunţarea asupra cererii de apel  formulată de apelanta – reclamantă .................... împotriva sentinţei civile nr. ............... pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de ................. , fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, dar şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise a mânat pronunţarea pentru data de ................. , când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de ................ , reclamanta ......................... , în contradictoriu cu pârâţii .................... , MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL, STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constate ca reclamanta a dobândit prin uzucapiune terenul in suprafata de .......... mp situat in mun. ..................... , si prin accesiune constructia edificata pe acest teren, compusa din 3 camere si dependințe.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in anul 1965, autorii sai, ................ si ................. au dobândit prin înscris sub semnătura privata de la paratul ................. , terenul in suprafața de .............. mp situat in mun. ................ . A mentionat ca, dupa dobandirea terenului, autorii sai au ridicat o constructie din paianta formata din 2 camere si dependinte, exercitand o posesie utila si neviciata asupra imobilului, comportandu-se si fiind recunoscuti ca adevarati proprietari ai imobilului. Reclamanta a invederat ca, dupa decesul autorilor sai, respectiv 02.12.1995 si 25.04.2001, a continuat sa exercite posesia asupra terenului, platind toate taxele si impozitele catre stat, precum si utilitatile aferente imobilului. A menționat ca, intrucat pentru acest imobil nu exista o solicitare de concesiune, nu figurează in evidentele Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 o cerere privind restituirea lui in natura sau in echivalent si nici nu au putut fi identificate terțe persoane care ar putea afirma un drept real asupra imobilului, apreciaza ca imobilul poate fi asimilat categoriei de res nullius, care, potrivit art. 553 NCC apartin statului, mai exact domeniului privat. Reclamanta a mentionat ca, intrucat terenul se afla in folosinta sa exclusiva de peste 49 de ani si, tinand cont ca s-a comportat fata de acest imobil ca un adevarat proprietar, apreciza ca in cauza s-a implinit termenul de prescriptie achizitiva. A mai invederat ca, in urma verificarilor efectuate, nu a putut obtine documente care sa ateste dreptul de proprietate al paratului ..................... sau a altor persoane asupra imobilului, motiv pentru care apreciaza ca imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului Bucuresti.

În drept, art. 1890, art. 1846, 1847, art. 1860 C.civ., art. 26 alin. 1, art. 36 alin. 1 din Legea 18/1991.

În dovedire, reclamanta a depus un set de inscisuri.

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a depus la dosar intampinare in prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.

In motivarea exceptiei, a mentionat ca intr-o cerere avand ca obiect constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitate procesuala pasiva are proprietarul care s-a desesizat de bun. A mentionat ca reclamanta nu a dovedit ca ultimul proprietar al terenului in suprafata de ............... mp situat in .................. este Statul Roman, astfel ca nu are calitate procesuala pasiva.

La termenul de judecata din data de .............. , reclamanta a aratat ca renunta la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul ................... .

La solicitarea instantei, Directia Generala de Impozite si Taxe Locae Sector 3 a depus la dosar istoricul de rol fiscal al imobilului situat in .................... .

La termenul de judecata din data de ............... , instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ....................  invocata de acesta prin intampinare si a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ...................... , ramanand in pronuntare pe aceste exceptii.

Reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.

Prin sentinţa civilă nr. ................ pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, invocata de acesta prin intampinare.

S-a respins cererea formulată de reclamanta ....................... în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucuresti prin Primar General invocata din oficiu..

S-a respins cererea formulată de reclamanta ................. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucuresti prin Primar General ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a luat act ca reclamanta a renunțat la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul ...................... .

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta a solicitat instanței să constate ca a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului situat in .................... , in suprafața de .............. mp, iar prin accesiune sa se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul respectiv.

Din adresa emisa de Directia Generala de Impozite si Taxe Locale Sector 3, privind istoricul de rol fiscal al imobilului in litigiu, rezulta ca începând cu anul 1952 si pana in anul 1966 pe rolul fiscal al imobilului au figurat Most. .............. , fara a detine acte autentice la dosar, iar ulterior .................. a figurat impusa la venituri din inchirieri. Din aceeasi adresa, mai reiese ca, in prezent, pe rolul fiscal al imobilului cu privire la care se solicita dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, figureaza impusi Most. .................. pentru teren in suprafata de .............. mp, din care ............. mp teren ocupat de constructie.

Calitatea procesuala pasiva presupune identitatea dintre persoana chemata in judecata in calitate de parat si persoana obligata in raportul juridic judecatii. Actiunea prin care se solicita constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune  este actiunea introdusa de posesorul imobilului impotriva celui care are drept de proprietate asupra imobilului respectiv.

Corobarand cele retinute anterior, instanta a constatat ca paratii STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și MUNICIPIUL BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL nu au fost niciodata proprietari ai terenului in litigiu, astfel ca nu au calitate procesuala pasiva in cauza.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 1890 si art. 1847 C.civ., s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE invocata de aceste prin intampinare si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MUNICIPIULUI BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL invocata de instanta de judecata din oficiu, s-a respins cererea formulata impotriva acestor parati ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

Avand in vedere ca la termenul de judecata din data de ................. , reclamanta a aratat ca intelege sa renunte la judecata cererii formulata in contradictoriu cu paratul ................ , instanta, in temeiul art. 406 alin. 4 C.proc.civ., a luat act ca reclamanta a renuntat la judecata cererii formulate in contradictoriu cu paratul .................. .

Împotriva acestei soluţii în termen legal, motivat şi timbrat a formulat apel  reclamanta ................ , criticând sentinţa civilă nr. ............... a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând anularea hotărârii instantei de fond, respingerea exceptiei lipsei calitătii procesual pasive a celor doi pârâți şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 3.

Apelul  a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a Civilă sub nr. unic .............. la data de ................... .

În motivele de apel se arată că :

Prin sentinţa pronunţata, instanţa de apel a apreciat ca fiind întemeiata excepţia lipsei calităţii procesual pasive a paraţilor Municipiul Bucureşti, prin Primar General si Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reținut ca “din adresa emisa de DGITL Sector 3, privind istoricul de rol fiscal al imobilului in litigiu, rezulta ca începând cu anul 1952 si pana in anul 1966 pe rolul fiscal al imobilului au figurat Most. .......... , fara a deţine acte autentice la dosar, iar ulterior ................. a figurat impusa la venituri din închirieri.

A reținut instanţa ca: “Acţiunea prin care se solicita constatarea dreptului de. proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune este acţiunea introdusa de posesorul imobilului împotriva celui care are drept de proprietatea asupra imobilului respectiv.

Coroborând cele reţinute anterior, instanţa a constatat ca paraţii Stalul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice si Municipiul Bucureşti, prin Primar General nu au fost niciodată proprietari ai terenului in litigiu, astfel ca nu au calitate procesuala pasiva in cauza. ”

Se apreciază opinia instanţei ca fiind vădit greşita in raport de argumentele sale invocate prin însăși cererea de chemare in judecata si notele scrise cu privire la excepţia lipsei calitatii procesuale pasive, si in raport cu însăși raţionamentele instanţei expuse in considerentele hotărârii pronunţate.

Se poate  observa astfel ca, desi instanța a constatat ca nu exista niciun document din care sa rezulte ca imobilul se afla in proprietatea titularilor de rol fiscal, respectiv Most. ............ ori ..................... , a constatat ca nu poate fi reţinuta nici calitatea procesual pasiva a celor doi paraţi, întrucât aceștia nu au fost niciodată proprietari ai terenului in litigiu.

Totodată se arată că instanţa nu a analizat in niciun fel argumentele de fapt si de drept invocate, desi avea aceasta obligaţie, potrivit dispoziţiilor art. 425 pct. b, c.pr.civ.

Asfel cum a retinut si instanţa de fond si cum s-a aratat si in cuprinsul cererii de chemare in judecata, desi s-au făcut numeroase demersuri la institutiile statului, nu au fost identificate documente care sa ateste dreptul de proprietate al paratului Dumitru Ion ori al altei persoane fizice asupra terenului ce face obiectul prezentului dosar.

Ca atare, deveneau aplicabile dispoziţiile art. 1.203 din vechiul cod civil, bunul fiind asimilat categoriei de res nullius.

Doctrina a stabilit in mod constant ca prin aceasta dispoziţie legiuitorul a intenţionat sa spună ca astfel de bunuri aparţin statului, mai exact domeniului sau privat.

Soluţia decurgea si din prevederile art. 25 din Legea 213/1.998 care dispun: „in accepţiunea prezentei legi, prin sintagma domeniul, public din art, 477 vechiul cod civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale, după caz”.

Pe de alta parte, în legătură cu terenurile din domeniul privat al statului sau unităţilor administrativ teritoriale, in art. 6 teza finala din Legea 18/1991, se precizează ca ele sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, norma cu privire la terenurile aparţinând domeniului privat al unităţilor administrativ teritoriale, fiind preluata ca atare si in dispoziţiile art. 123 alin. 2 din Legea 215/2001.

Practica majoritara recunoaşte calitatea procesuala pasiva a unităţilor administrativ teritoriale pe baza dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 care stabileşte ca terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităţilor si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din aceeaşi lege, care la randu-i prevede ca terenurile situate in intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedai, in ambele cazuri fara moştenitori, trec in proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz, si. in administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date in folosinţa celor care doresc sa isi construiască locuinţe si nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/199J, terenurile pot face obiectul dreptului, de proprietate privata sau a altor drepturi reale având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat, iar bunurile fara stapan intra, potrivit art. 477 C.civ, coroborat cu art, 25 din Legea nr, 213/1998, in domeniul privat al statului sau unității administrativ-teritoriale.

In unele cauze deduse judecaţii sale, Curtea Europeana a reținut existenta unui drept protejat de Convenţie din situaţii de fapt, cu mare persistenta in timp. Avand a se pronunţa cu privire la existenta dreptului de proprietate asupra unor terenuri, instanţa europeana a arata! ca „ea acorda o deosebita importanta dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, datorita absentei. (...) unor planuri cadastrale si imposibilităţii înscrierii proprietăţii in registrele de publicitate imobiliara” (a se vedea, spre exemplu, cauza Sfintele Mănăstiri c. Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994).

Dat fiind ca niciun alt proprietar nu a putut fi identificat, reclamanţii s-ar afla in imposibilitate de valorificare a drepturilor lor rezultând dintr-o îndelungata stăpânire a unui teren din cauza lipsei unei activităţi coerente a statului privind publicitatea imobiliara referitoare la înscrierea dreptului de proprietate. Or, apărarea efectiva a dreptului de proprietate impune si adoptarea unor masuri pozitive de protecţie, ce semnifica existenta unor

obligaţii pozitive in sarcina autorităţilor statale competente, acolo unde exista o legătură intre masurile pe care un reclamant le-ar putea aştepta in mod legitim de la acestea, raportate la exercitarea prerogativelor conferite de stăpânirea unui bun. Aceasta ar fi însemnat inclusiv obligaţia de a reglementa si implementa activitatea privind publicitatea imobiliara in asa fel incat sa permită instanţelor naţionale sa soluţioneze in mod eficace si echitabil orice eventual litigiu referitor la un teren cu privire la care reclamanţii au cel puţin o speranţa legitima de a obţine dreptul de proprietate/cu privire la un teren (speranţa legitima decurgând dintr-o îndelungata stăpânire, de care legea leaga producerea unor efecte juridice).

Prin urmare, nu ramane decât ca instanţa sa constate ca, atunci când reclamantul dintr-o acţiune in constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune depune diligente rezonabile pentru identificarea adevăratului proprietar si, ca atare, unitatea administrativ-teritoriala in circumscripţia careia se afla situat, ar fi singura care ar putea invoca un drept asupra acestuia (art. 1199C.civ.).

Aceasta calitate procesuala pasiva atribuita in mod fortat statului, chiar atunci când aceasta neaga prezumţia de proprietate ridicata împotriva sa, are susţinere in dispoziţiile legale mai sus citate.

In acest sens s-a invocat si decizia civila nr. ............... pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, ce se afla depuse la dosarul de fond.

Chiar daca paraţii Statul Roman si Municipiul Bucureşti, neaga prezumţia de proprietate ridicata împotriva lor, având in vedere ca din verificările sale rezonabile nu a fost identificata nicio persoana fizica care ar fi avut proprietatea asupra imobilului ori moştenitorii acesteia, si avand in vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, s-a constatat calitatea procesuala pasiva a acestora.

Ca atare, având in vedere toate aceste argumente, s-a apreciat ca instanţa de fond a admis in mod greşit excepţia lipsei calitatii procesual pasive a paraţilor, motiv pentru care s-a solicitat ca in temeiul dispoziţiilor art. 480 c.pr.civ. sa se admită apelul, sa se anuleze hotărârea instanţei de fond si sa se  trimită cauza spre rejudecare Judecătoriei sector 3.

Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinări.

Examinând sentinţa civilă apelată prin prisma apelului formulat, a actelor şi lucrărilor cauzei şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ..................... pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost admisă excepţie lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor publice şi Municipiul Bucureşti, apreciindu-se că nu s-a făcut dovada faptului că aceştia ar fi fost vreodată titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în rolul fiscal figurând înscrise persoane fizice.

Apelanta-reclamantă ................. a criticat această soluţie, apreciind sentinţa primei instanţe ca nemotivată asupra apărărilor invocate, contradictorie, având în vedere că reţine faptul că nu există nici o dovadă a dreptului de proprietate în ceea ce priveşte peroanele fizice înscrise în rolul fiscal, deşi au fost făcute numeroase demersuri pentru a identifica titularii dreptului de proprietate. Neexistând vreo dovadă cu privire la titularul dreptului de proprietate se impunea concluzia care rezultă din legislaţie şi din practica majoritară în sensul că dreptul de proprietate revine unităţii administrativ teritoriale sau statului. Altfel, ar fi încălcat accesul la justiţie şi reclamanta ar fi lipsită de o cale efectivă pentru apărarea dreptului de proprietate.

Tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.

Din probele administrate nu a fost probată existenţa unui drept de proprietate al unei persoane fizice asupra imobilului în litigiu, ci numai deschiderea rolului fiscal pe numele unor persoane fizice. Cum însă această înscriere nu se face în mod necesar numai în temeiul dovezii dreptului de proprietate, ci numai pe baza unei simple declaraţii în acest sens, înscrierea în rolul fiscal nu poate constitui o dovadă a dreptului de proprietate. De asemenea, din relaţiile obţinute nu a rezultata existenţa unui titlu de proprietate în favoarea acestor persoane sau a unei alte persoane.

Tribunalul retine ca, potrivit dispoziţiilor constituţionale, niciun bun nu poate fi fără stăpân, prin urmare şi imobilului în cauză i se aplică acelaşi principiu.

Potrivit disp. art. 499 Cod civil, bunurile vacante şi fără stăpân se cuvin statului prin ocupaţiune ca mod de dobândire.

În ceea ce priveşte regimul juridic al terenului ce se cere a fi uzucapat, tribunalul reţine că potrivit art. 3 alin. 1 din Lege a nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede ca domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori judeţean.

În anexa nr. III se prevede că domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit, printre altele, din următoarele bunuri: reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, gaze, stațiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalațiile, constructule şi terenurile aferente.

Regula este ca bunurile din domeniul public aparţin unităţilor administrativ teritoriale, numai în mod excepțional acestea aparțin statului şi numai in cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.

Art. 72 din Legea nr. 69/1991 prevede că aparţin domeniului public de interes local sau judeţean toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau interes public şi nu au fost declarate de interes național.

Totodată, Legea nr. 215/2001 a administrației public locale definește sfera bunurilor din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale. Potrivit acestui text de lege aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu au fost declarate de interes național.

Conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, constituie patrimoniu al unităţii administrativ-teritoriale bunurile mobile şi imobile care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, domeniului privat al acesteia, precum şi drepturile şi obligațiile cu caracter patrimonial.

Potrivit art. 122 din acelaşi act normativ aparţin domeniului public de interes local sau judeţean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.

În concluzie, terenul in litigiu nu este şi nici nu poate fi în domeniul public al statului întrucât nu face parte din categoriile expres prevăzute de lege în acest sens, putând fi proprietate particulară sau proprietatea unităţii-administrativ teritoriale Municipiul Bucureşti iar dacă nu există dovezi că acesta ar aparţine unei persoane fizice, reiese că aparţine Municipiul Bucureşti, fiind în domeniul privat al acestuia.

Bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 Cod civil coroborat cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unităţii administrativ-teritoriale.

În acelaşi timp, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moştenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului.

Sintagma în proprietatea statului este interpretată în doctrina şi jurisprudenţa actuală drept proprietatea privată a statului. Aceasta nu conduce la concluzia că nefiind delimitată proprietatea publică şi proprietatea privată a statului în perioada 1948-1989, ar însemna că statul nu a preluat proprietatea acestor terenuri. Atât pentru această perioadă cât şi pentru perioada actuală, statul apare în ambele cazuri ca titular prezumtiv al proprietăţii asupra terenurilor.

Legea nr 18/1991 clarifică situaţia terenurilor aflate astfel în proprietatea statului şi administrate de primării până în anul 1989.

Art. 36 din Legea nr. 18/1991 stabileşte că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din aceeaşi lege, care la rându-i prevede că terenurile situate în intravilanul localităţii, care au aparţinut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără mostenitori, trec în proprietatea comunei, oraşului sau a municipiului, după caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosinţa celor care solicita să îşi construiasca locuinţe şi nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privată sau al altor drepturi reale, având ca titulari persoane fizice sau juridice, ori pot aparţine domeniului public sau domeniului privat, iar bunurile fără stăpân intră, potrivit art. 477 C.civ. şi art 646 C.icv. coroborate cu art. 25 din Legea nr. 213/1998, în domeniul privat al statului sau unităţii administrativ-teritoriale.

Legea fondului funciar stabileşte definiţia fondului funciar al României în art. 1, ca fiind alcătuit din terenurile de orice fel indiferent de destinaţie, de titlul pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte. Acest articol asigură aplicabilitatea generală a legii fondului funciar privind situaţia juridică a tuturor terenurilor.

Prin urmare, în cazul acţiunilor având drept obiect uzucapiune în cadrul cărora nu se identifică o persoană fizică care să fie titularul actual al dreptului de proprietate ori în evidenţele primăriilor figurează înregistrat statul ca posesor, prin consiliile locale (la nivelul anilor 1940-1986), calitatea procesuală pasivă aparţine unităţilor administrativ teritoriale.

Aceasta deoarece proprietatea publică ori privată a statului este stabilită expres prin lege respectiv hotărâri de guvern, astfel că terenurile menţionate vor apare ca fiind în proprietatea unităţilor administrativ teritoriale, potrivit Legii nr. 18/1991.

Tribunalul va reţine că unitatea administrativ teritorială prezumtivă proprietară a imobilului este în speţă Municipiul Bucureşti prin primar general, întrucât terenul în cauză este situat pe raza Municipiului Bucureşti și nu a putut fi identificat un alt titular al dreptului de proprietate.

În caz contrar, instituţia uzucapiunii nu ar mai fi susceptibilă de a produce efecte juridice, pentru că reclamanţii nu ar putea solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în contradictoriu cu nici o altă persoană, nefiind în măsură să identifice o altă persoană care să fie titularul dreptului de proprietate asupra terenului.

Prin urmare, având în vedere toate aceste texte legale, precum şi lipsa dovezii existenţei unui titlu de proprietate al reclamantei cu privire la acest teren pentru care se solicită uzucapiunea, în prezenta căruia reclamanta nu ar mai fi fost pusă în situaţia de a solicita constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, tribunalul apreciază că acest teren aparţine unităţii administrativ teritoriale şi se află în domeniul privat al acesteia, astfel încât calitatea procesuală pasivă aparţine Municipiului Bucureşti, prima instanţă admiţând în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de pârâtul Municipiul Bucureşti.

Tribunalul reţine totodată că este justificată din aceeaşi perspectivă admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Tribunalul mai reţine că nu există vreun impediment în reţinerea celor de mai sus, având în vedere că sent. civ. nr. .............. pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dos. nr. ............ (f. 33 dos. judecătorie) având ca obiect uzucapiune, a fost de asemenea admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi a pârâtului ................. , întrucât cauza a fost diferită. În acel dosar excepţiile au fost admise invocându-se faptul că nu s-a făcut dovada succesiunii vacante a lui .............. pentru ca pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti  să dobândească în temeiul legii succesiunea vacantă şi imobilul să ajungă în patrimoniul Municipiului Bucureşti. Aşadar admiterea excepţiei a avut în vedere lipsa calităţii de succesori ai persoanei fizice a pârâţilor.

Cum în prezenta cauză justificarea dreptului de proprietate a pârâtului Municipiului Bucureşti s-a făcut, în temeiul dispoziţiilor legale invocate, pe aspectul că bunurile care nu aparţin nimănui sunt ale statului, respectiv unităţii administrativ-teritoriale, tribunalul apreciază că suntem în prezenţa unei cauze diferite, astfel încât nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecată sent. civ. nr. ................... pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dos. nr. ...................... .

În concluzie, faţă de cele mai sus reţinute, în temeiul prev. art. 480 alin. 3 C.proc.civ., constatând că prima instanţă a soluţionat cauza în mod eronat în temeiul unei excepţii procesuale, fără a intra în cercetarea fondului şi având în vedere că apelanta a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, tribunalul va admite apelul, va anula în parte sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelanta – reclamantă ................ , cu domiciliul ales în ..................... , împotriva sentinţei civile nr. ............ pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi Municipiul Bucureşti prin Primar General, cu sediul în Bucureşti, Bd. Regina Elisabeta nr.47, sector 5 şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr.17, sector 5, având ca obiect uzucapiune.

Anulează, în parte, sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, .................... .

Preşedinte  Judecător

....................... ...............................

Grefier

.............................