1.Somaţie de plată. Inadmisibilitate. Lipsa somaţiei

Pentru introducerea unei ordonanţe de plată existenţa dovezii de comunicare a somaţiei prin intermediul executorului sau a unei scrisori recomandate cu confirmare de primire şi conţinut declarat este o condiţie de admisibilitate şi cum îndeplinirea acesteia nu a  fost probată, instanţa va admite excepția inadmisibilităţii şi va respinge cererea ca inadmisibilă.

Nerespectarea acestei condiţii de admisibilitate nu poate fi acoperită prin faptul că cererea iniţială de chemare în judecată a  fost formulată pe calea dreptului comun, pentru că introducerea cererii de chemare în judecată nu echivalează cu comunicarea somaţiei în modurile imperativ stabilite de lege şi nici nu poate fi considerată ca fiind o notificare în vederea acordării răgazului de 15 zile pentru îndeplinirea obligaţiei de plată. Cu alte cuvinte, chiar şi dacă cererea iniţială a fost formulată pe calea dreptului comun, anterior modificării acesteia, era necesară comunicarea cu cel puţin 15 zile înainte de modificare a unei somaţii în condiţiile art 1015 cod proc civ.

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 177/254/2017, reclamanţii creditori A. C. BV şi N. R. le-au chemat în judecată pârâtele debitoare C. S.A. şi B. S.R.L. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei C. S.A. la plata sumei de 110500 euro şi obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 59500 euro, sume datorate potrivit  facturilor nr. 38/30.12.2016  şi nr. 39/30.12.2016 emise de reclamanta A. C. BV în baza contractelor de management intervenite între părţi.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, faptul că între reclamanta creditoare A.C. BV, reprezentată legal de reclamantul creditor N. R., în calitate de manager general, şi pârâta C. S.A. a intervenit contractul de management nr. 441/22.09.2014, contract prin care pârâta s-a obligat la plata către managerul general, pentru toate serviciile prestate de acesta, a unei remuneraţii anuale fixe de 78.000 Euro, în 12 rate lunare egale de 6500 Euro, iar pentru serviciile prestate în perioada 30.07.2015-30.12.2016, reclamanta creditoare A. Co. BV a emis factura nr. 38/30.12.2016, factură pe care pârâta nu a achitat-o.

S-a mai arătat şi faptul că între reclamanta creditoare A.C.BV, reprezentată legal de reclamantul creditor N.R., în calitate de manager general, şi pârâta B. S.A. a intervenit contractul de management nr. 575/22.09.2014, contract prin care pârâta s-a obligat la plata către managerul general, pentru toate serviciile prestate de acesta, a unei remuneraţii  anuale fixe de 42.000 Euro, în 12 rate lunare egale de 3500 Euro, iar pentru serviciile prestate în perioada 30.07.2015-30.12.2016  a fost emisă factura nr. 39/30.12.2016, factură pe care pârâta nu a achitat-o.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1169 şi următoarele Cod civil.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri: contractele de management intervenite între părţi, facturile nr. 38 şi nr. 30.12.2016 emise de reclamanta creditoare A.C.BV.

Prin cererea depusă la dosar la data de 04.04.2017, reclamanţii creditori A.C.BV şi N.R.  au arătat că îşi modifică cererea de chemare în judecată şi solicită instanţei emiterea unei ordonanţe de plată prin care să dispună obligarea pârâtei debitoare C. S.A. la plata sumei de 110500 euro şi obligarea pârâtei debitoare B. S.A. la plata sumei de 59500 euro, sume datorate potrivit  facturilor nr. 38/30.12.2016  şi nr. 39/30.12.2016 emise de reclamanta A.C.BV în baza contractelor de management nr. 441/22.09.2014 şi nr. 575/22.09.2014  intervenite între părţi (fila 35). Motivarea în fapt a cererii de emitere a ordonanței de plată a fost aceeaşi ca şi cererea introductivă de instanţă.

Cererii modificatoare i-au fost anexate, în copie, înscrisuri şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 200 lei.

 Pârâtele debitoare au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia, excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a ordonanţei de plată raportat la necomunicarea somaţiei de plată în conformitate cu disp  art 1015 cod proc civ şi excepţia inadmisibilităţii cererii de emitere a ordonanței de plată raportat la deducerea aceloraşi pretenţii unei instanţe de drept comun. Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea  ca nefondată.

În motivare, s-a menţionat că potrivit art 1014 cod proc civ( 1015 după renumerotare-n.r.) la cererea de emiterea a ordonanţei de plată era necesară ataşarea unei somaţii de plată, cu atât mai puţin una care să dovedească condiţia de admisibilitate a comunicării prin executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire. În ceea ce priveşte al doilea motiv al invocării excepţiei de inadmisibilitate s-a menţionat că la data de 23.09.2014 au fost încheiate contracte de mandat între creditoarea SC A. C. SRL şi cele două debitoare. Contractele au început să îşi producă efectele la data de 1.10.2014, însă din cauza manierei defectuoase de îndeplinire a atribuţiilor de către N.R.,relaţiile dintre părţi au fost terminate prin revocarea mandatului la data de 22.10.2015. Faţă de revocarea mandatului, reclamanţii au înţeles să formuleze o cerere de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri pentru revocarea presupus intempestivă a contractelor de management.  Astfel, perioada supusă analizei este identică cu perioada indicată în acţiunea de drept comun ce face obiectul dosarului nr 1058/118/2016. Ordonanţa de plată este o procedură specială astfel încât excepţia litispendenţei nu poate fi invocată.

S-a menţionat c n cauză nu suntem în prezenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având în vedere că după data revocării contractului de mandat orice factură emisă nu are suport legal. Încetarea contractelor de management a fost însuşită de către reclamanţi, care au formulat ca urmare a revocării o cerere în pretenţii. Facturile fiscale creează doar o aparenţă a unei creanţe, când în realitate reclamanţii au înregistrat pe rolul instanţei o cerere prin care solicită aceleaşi sume. Facturile nu au fost comunicate şi nici însuşite de către debitoare, nefiind semnate şi ştampilate de acestea, nefiind îndeplinită condiţia exigibilităţii, raportat la lipsa totală a creanţei ca urmare a neîndeplinirii serviciilor şi lipsa comunicării, neexistând astfel un teren de plată. Pentru perioada iulie-octombrie 2015 au fost achitate toate facturile emise, fiind îndeplinite obligaţiile contractuale.

Au mai precizat debitoarea că ordonanţa de plată a fost deturnată de scopul pentru care a fost instituită, fiind utilizată ca un instrument pentru a se obţine poprirea asiguratorie împotriva societăţilor debitoare.

În drept au fost invocate disp art 1014 şi urm cod proc civ.

În susţinere, au fost ataşate, în copie, contractele de management, notificare de reziliere, proces verbal din 22.10.2015, cerere de chemare în judecată, extras de pe portalul Tribunalului Constanţa, facturi fiscale , extrase de cont şi sentinţele pronunţate de instanţe în litigiile dintre părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 911 din 14.06.2017 Judecătoria Mangalia a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanţa, având în vedere valoarea cererii de chemare în judecată şi disp  art 95 cod proc civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 30.06.2017, sub acelaşi indicativ.

Conform art 248 cod proc civ instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură, peremptorii şi absolute de inadmisibilitate a cererii de ordonanţă de plată, care au fost invocate în cauză. Observând ordinea invocării şi cea a soluţionării celor două excepţii, în raport de motivele care le fundamentează, instanţa va analiza mai întâi excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa somaţiei prev de art 1015 cod proc civ.

Deliberând asupra acestei excepţii, instanţa constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente;

Pentru a constitui o veritabilă excepţia de procedură inadmisibilitatea trebuie să vizeze condiţii de admisibilitate a cererii de chemare în judecată sau să se constate că partea a urmat un mijloc procesual pe care nu îl avea la îndemână în detrimentul unei alte căi prevăzute de lege. În consecinţă instanţa va verifica respectarea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei de plată.

Prin cererea de chemare în judecată aşa cum a fost modificată, reclamanţii creditori A.C.BV şi N.R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele debitoare C. S.A. şi B. S.R.L. pe calea ordonanţei de plată obligarea pârâtei C. S.A. la plata sumei de 110500 euro şi obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 59500 euro, sume datorate potrivit  facturilor nr. 38/30.12.2016  şi nr. 39/30.12.2016 emise de reclamanta A.C.BV în baza contractelor de management intervenite între părţi. În drept au fost invocate prev art 1014 şi urm cod proc civ, care reprezintă sediul materiei pentru procedura ordonanţei de plată.

Conform art 1015 cod proc civ „Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia”. De asemenea, art 1017 alin 2 cod proc civ stabileşte că „La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1.014 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă”.

Rezultă din economia acestor prevederi legale, că legea stabileşte obligaţia creditorului, ca în prealabil formulării cererii privind ordonanţa de plată să îl notifice pe debitor în legătură cu creanţa pretinsă, notificarea urmând a respecte nişte exigenţe speciale menţionate expres în textul legal.

Astfel, notificarea poate fi realizată printr-o somaţie prin care i se solicită debitorului îndeplinirea obligaţiei de plată şi i se acordă un termen de executare de 15 zile de la primirea somaţiei. Comunicarea somaţiei trebuie realizată doar într-unul din modurile expres prev de art 1015 cod proc civ şi anume fie prin intermediul executorului judecătoresc, fie prin poştă prin scrisoare recomandată , cu conţinut declarat şi confirmare de primire.

Doar în situaţia în care debitorul nu plăteşte în termenul de 15 zile de la data primirii somaţiei, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă. Sancţiunea necomunicării somaţiei către debitor constă în respingerea cererii de ordonanţă de plată ca inadmisibilă, sancţiune prevăzută expres ca fiind aferentă obligaţiei creditorului de ataşare la cerere a dovezii de comunicare a somaţiei.

În cauză creditoarele nu au făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 1015 din codul de proc civilă, nefiind depusă la dosar dovada comunicării în unul din modurile expres prevăzute de lege a unei somaţii care să aibă întocmai conţinutul prev de textul analizat. Cum din coroborarea celor două texte reiese că pentru introducerea unei ordonanţe de plată existenţa dovezii de comunicare a somaţiei prin intermediul executorului sau a unei scrisori recomandate cu confirmare de primire şi conţinut declarat este o condiţie de admisibilitate şi cum îndeplinirea acesteia nu a  fost probată, instanţa va admite excepția inadmisibilităţii şi va respinge cererea ca inadmisibilă.

Nerespectarea acestei condiţii de admisibilitate nu poate fi acoperită prin faptul că cererea iniţială de chemare în judecată a  fost formulată pe calea dreptului comun, pentru că introducerea cererii de chemare în judecată nu echivalează cu comunicarea somaţiei în modurile imperativ stabilite de lege şi nici nu poate fi considerată ca fiind o notificare în vederea acordării răgazului de 15 zile pentru îndeplinirea obligaţiei de plată. Cu alte cuvinte, chiar şi dacă cererea iniţială a fost formulată pe calea dreptului comun, anterior modificării acesteia, era necesară comunicarea cu cel puţin 15 zile înainte de modificare a unei somaţii în condiţiile art 1015 cod proc civ.

Dând eficiență tuturor acestor considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa somaţiei prev de art 1015 cod proc civ, invocată de debitoare şi va respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditorii SC A.C.BV şi N.R. în contradictoriu cu debitoarele SC Criunsuin SA şi SC B. SRL, fără a mai analiza şi cea de a doua excepţie de inadmisibilitate invocată în cauză.

Domenii speta

Spete similare