Og 5

Sentinţă civilă 1014 din 31.03.2009


Sentinta civilă 1014/31.03.2009

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 1333/327/17.12.2008, creditoarea …………. solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să someze  debitorul ……………… la plata sumei de 935,33 lei din care 371,001  lei contravaloare energie electrică, 175,11  lei c/val penalităţi de întârziere, 102,50 lei c/val taxă radio, 164 lei c/val taxă TV, 75,52 lei c/val penalităţi taxă TV, 47,20 lei c/val penalităţi taxă radio, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii introductive, creditoarea a arătat că în derularea raporturilor contractuale cu debitorul din prezenta cauză a furnizat acestuia energie electrică, conform contractului nr. 8151/66/02.11.2006, în condiţiile din contract.

În drept, invocă disp. OG 5/2001, art. 969-970 C-civ şi art. 56 din Lg 13/2007, art. 56 din Lg 13/2007, HG 977/2003 şi HG 978/2003 .

Cererea a fost legal timbrată.

În dovedirea cererii au fost ataşate o serie de înscrisuri: contractul nr. 8151/66/02.11.2006- filele 17- 20 dosar, facturile fiscale –filele 7-16 dosar.

Legal citat, debitorul a formulat întâmpinare învederând în esenţă faptul că prin adresa nr. 218/17.02.2009 creditoarea a recunoscut împrejurarea că acesta nu figurează cu datorii la plata energiei electrice, în adresa invocată de debitor fiind trecut şi CNP-ul persoanei la care se referă creditoarea.

Instanţa a încuviinţat în temeiul art. 167 raportat la art. 3 alin.2 din OG 5/2001 pentru părţi proba cu înscrisuri, acestea fiind administrate în condiţii de contradictorialitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţile din prezenta cauză s-au derulat raporturi contractuale, născute din contractul nr. 8151/66/02.11.2006- filele 17- 20 dosar, în baza căruia creditoarea  a furnizat debitorului energie electrică la locul de consum convenit în contract, pentru care a emis facturile fiscale filele 7-18 dosar.

Potrivit dispoziţiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori prin alt mod admis  de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

În lumina acestor dispoziţii legale, procedura somaţiei de plată presupune, pe lângă condiţiile generale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie, îndeplinirea anumitor cerinţe speciale. Astfel, creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, iar dovada acesteia se poate face numai cu înscrisuri.

Instanţa reţine că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de lege, atâta timp cât prin adresa nr. nr. 218/17.02.2009 creditoarea a recunoscut împrejurarea că acesta nu figurează cu datorii la plata energiei electrice, în adresa invocată de debitor fiind trecut şi CNP-ul persoanei la care se referă creditoarea, care coincide cu CNP-ul debitorului din prezenta cauză.

Nefiind îndeplinită condiţia caracterului cert al creanţei invocate, instanţa urmează să respingă cererea de somaţie de plată ca neîntemeiată.

Domenii speta