Raporturi de muncă. Art.65 alin.2 din Codul muncii.

Criticile de nelegalitate a hotărârii consiliului local ca act administrativ, privitoare la insuficienta motivare în fapt şi în drept şi la lipsa cauzei reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă, din perspectiva prevederilor art.65 alin.2 din Codul muncii, nu se circumscriu excepţiei de nelegalitate, supusă analizei în condiţiile legii speciale, ele ţinând de contestaţia îndreptată împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă şi care reclamă verificarea temeiniciei şi legalităţii prin prisma Codului muncii.

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:001.000296

DOSAR NR. X/120/2016

R O M A N I A

TRIBUNALUL DÎMBOVIŢA – SECŢIA I CIVILĂ

Complet specializat în soluţionarea

conflictelor de muncă şi asigurări sociale

SENTINTA CIVILĂ NR.296

Sedinţa publică din data de 20.02. 2017 

Instanţa constituită din :

Preşedinte: CC

Asistent judiciar : CC,

Asistent judiciar : CC

Grefier : CC

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „anulare decizie ”, cerere formulată de reclamanta CC , cu domiciliul în oraşul CC, CNP CC, în contradictoriu cu pârâţii CC , cu sediul în CC.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin 1, pct. l, din  OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi art. 270 din Codul muncii republicat .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit reclamanta şi reprezentantul pârâtei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care indică obiectul cauzei, stadiul judecăţii, modul în care s-a îndeplinit procedura de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-au depus note de şedinţă din partea reclamantei, după care:

Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1  din  Codul de procedură civilă, se socoteşte lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, nu sunt incidente de soluţionat, şi întrucât s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, rămâne în deliberare asupra excepţiei de nelegalitate şi  asupra cauzei de faţă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei CC., înregistrată la 5.10.2016, reclamanta CC a solicitat suspendarea judecăţii până la soluţionarea definitivă a excepţiei de nelegalitate pe care a formulat-o împotriva Hotărârii Consiliului Local CC nr. 125/2016, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 802/15.09.2016 de încetare a contractului individual de muncă, întrucât:

este lovită de nulitate absolută, din conţinutul acesteia lipsind motivele care determină concedierea;

desfiinţarea locului de muncă nu este efectivă;

desfiinţarea locului de muncă nu are la bază o cauză reală şi serioasă;

menţinerea postului ocupat nu cauzează şi nici nu agravează aşa-zisele dificultăţi financiare cu care pârâta susţine că se confruntă;

concedierea nu are un caracter obiectiv;

nu conţine criteriile aplicate de pârâtă care au dus la desfiinţarea postului de consilier juridic.

Totodată, s-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei şi reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior concedierii, precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi la care era îndreptăţită pe perioada concedierii, de la momentul concedierii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Motivând cererea, reclamanta a arătat că  în temeiul contractului individual de muncă nr.23/01.08.2013, a fost angajata pârâtei încadrată în funcţia de consilier juridic, începând cu

data de 01.08.2013 şi până la data de 19.09.2016 când pârâta a dispus

concedierea subsemnatei prin Decizia nr. 802/15.09.2016 (Anexa 1).

Decizia de concediere este nelegală, fiind lovită de nulitate

absolută potrivit art. 78 raportat la art. 76 lit. a) din Legea nr. 53/2003 privind

Codul muncii, întrucât din conţinutul acesteia lipsesc motivele care determină

concedierea, simpla invocare, în preambulul deciziei, a Hotărârii Consiliului Local CC nr. 125/18.08.2016 (Anexa 2) nu este suficientă pentru îndeplinirea condiţiei imperative referitoare la motivaţia care a stat la baza concedierii.

Pe de altă parte, la data acordării termenului de preaviz - 22.08.2016, prin Preaviz

concediere individuală nr. 753/22.08.2016 (Anexa 3), desfiinţarea locului de

muncă nu era efectivă. Acest aspect rezultă din faptul că la data de 22.08.2016 Hotărârea Consiliului Local CC nr. 125/18.08.2016 nu devenise executorie (nu începuse să îşi producă efectele) raportându-ne la prevederile art. 49 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale: hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.

S-a menţionat că la data de 22.08.2016, când directorul pârâtei i-a  comunicat Preaviz concediere individuală nr. 753/22.08.2016, emis în temeiul Hotărârii nr. 125/2016, acestuia nu-i fusese comunicată Hotărârea nr. 125/2016, ceea ce denotă că desfiinţarea postului nu a fost efectivă.

S-a subliniat că după cum se observă, Hotărârea Consiliului Local CC nr.

125/18.08.2016 a fost emisă „urmare a dificultăţilor financiare cu care se

confruntă societatea” şi nu decizia de concediere.

In orice caz, acest motiv nu are nicio susţinere juridică şi financiară, desfiinţarea locului de muncă pe care îl ocupa reclamanta neavând la bază o cauză reală şi serioasă aşa cum dispune art. 65 alin. (2) din Codul muncii.

Totodată se apreciază că decizia de concediere nu cuprinde legătura de cauzalitate dintre dificultăţile financiare cu care pârâta susţine că se confruntă şi menţinerea

postului pe care îl ocupa reclamanta.

Această susţinerea este demonstrată de Referatul directorului pârâtei nr. 19323/12.08.1016 (Anexa 4) şi Expunerea de motive nr. 19322/12.08.2016 (Anexa 5) - înscrisuri care au stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Local nr. 125/2016, conform cărora măsura drastică de desfiinţare a postului pe care îl ocupam ar fi determinată de:

"pierderea contabilă an 2016 de 78.570 lei (...) pierdere rezultată din lipsa comenzilor sau a contractelor din partea CC care să acopere activitatea desfăşurată (...)";

„faptul că 99% din activitatea societăţii este adresată CC, aceasta neavând în momentul de fată fondurile necesare susţinerii complete a activităţilor desfăşurate de societate";

„diminuarea majoră a veniturilor obţinute din activitatea de parcare ocazională (...); veniturile încasare în prezent abia acoperă cheltuielile salariale pentru persoana care încasează tariful respectiv";

-„veniturile încasate din activitatea desfăşurate din activitatea desfăşurată în parc (...) nu acoperă cheltuielile salariale pentru persoanele responsabile cu încasarea tarifelor respective";

„neactualizarea tarifelor aprobate de Consiliul Local CC în anii precedenţi cu cheltuielile efective directe şi indirecte";

„necesitatea stopării, diminuării sau chiar a recuperării pierderilor înregistrate".

Mai mult decât atât, din perspectiva scopului funcţiei de consilier juridic, este evident că pârâta avea nevoie de „serviciile” reclamantei în vederea recuperării pierderilor înregistrate pe care afirmă că le are.

De remarcat este faptul că, spre sfârşitul Referatului şi Expunerii de motive, se înfiinţează un post de muncitor necalificat.

Reclamanta susţine că desfiinţarea postului nu este serioasă şi nici nu are un caracter

obiectiv, întrucât:

la data de 05.08.2016 pârâta i-a comunicat preavizul de concediere individuală nr. 685/05.08.2016 (Anexa 6) pe care ulterior 1-a revocat (Anexa 7), după care, la data de 22.08.2016 s-a răzgândit şi i-a comunicat preavizul de concediere nr. 753/22.08.2016 pe care, de această dată, 1-a menţinut;

pârâta, în cuprinsul deciziei de concediere, nu indică criteriile aplicate care au dus la desfiinţarea postului de consilier juridic şi a celorlalte 3 posturi ocupate de alte persoane nu al altor posturi din cele menţinute, ceea ce denotă subiectivism în „selectarea” postului reclamantei pentru a fi desfiinţat.

Cu titlu de exemplu, pârâta nu a desfiinţat postul de taxator parcare ca urmare diminuării majore a veniturilor obţinute din activitatea de taxare a parcării ocazionale pe raza Oraşului chiar dacă „veniturile încasate în prezent abia acoperă cheltuielile salariale pentru persoana care încasează tariful respectiv"- dificultate cu care se confruntă pârâta, aşa cum reiese din Referatul directorului pârâtei nr. 19323/12.08.1016. In schimb, a desfiinţat postul de consilier juridic pe care îl ocupam...

În ultimul rând se consideră că Hotărârea Consiliului Local CC nr. 125/18.08.2016 prin care s-a modificat Organigrama, Statul de funcţii şi numărul de personal ale CC. este nelegală, nemotivată în fapt şi în drept, în sensul că nici aceasta nu cuprinde motivele care determină concedierea, criteriile care au stat la baza alegerii postului reclamantei pentru a fi desfiinţat şi nu al altora şi nici dificultăţile financiare.

S-au ataşat cererii, în copie, înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în  cuprinsul actului de sesizare a instanţei.

În drept, s-au invocat prevederile art. 268 alin. (1) lit. a) şi următoarele din Codul muncii, precum şi cele invocate în cuprinsul cererii.

De asemenea, în temeiul art.4 alin.1 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local CC nr.125/18.08.2016 prin care s-a modificat Organigrama, Statul de funcţii şi numărul de personal al CC.(filele 25-27), solicitând constatarea parţială a nelegalităţii mai precis art.1 lit.a), art.2 şi art.3 întrucât: nu a fost luată prin vot secret, a fost pusă în executare înainte să devină executorie, este insuficient motivată, atât în fapt cât şi în drept, nefiind demonstrată oportunitatea adoptării actului administrativ în sensul desfiinţării postului de consilier juridic, iar pe dea altă parte desfiinţarea acestui post nu are o cauză reală şi serioasă.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în temeiul contractului individual de muncă nr.23/1.08.2013, a fost angajata CC., până la data de 19.09.2016 când societatea a dispus concedierea sa prin Decizia nr.802/15.09.2016.

Hotărârea 125/2016 este considerată nelegală întrucât încalcă prevederile legale imperative prevăzute de art.45alin.5 teza a II-a din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale potrivit cărora „Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret(…), prin prisma faptului că la art.1 alin.1 din hotărârea atacată s-a hotărât”se desfiinţează postul de consilier juridic (…) ocupat de CC”, fiind evident că nominalizarea sa ca titular al postului atrăgea necesitatea votării proiectului de hotărâre prin vot secret şi nu prin vot „la vedere” cum s-a întâmplat.

În al doilea rând se consideră că hotărârea menţionată încalcă prevederile art.49 alin.1 teza a II-a din Legea nr.215/20001 a administraţia publice locale întrucât a fost pusă în executare înainte să-şi producă efectele(să devină executorie). Astfel, la data de 22.08.2016, directorul CC. i-a comunicat contestatoarei preavizul de concediere colectivă nr.753/22.08.2016 care a fost emis în temeiul Hotărârii nr.125/2016, chiar dacă la această dată nu-i fusese comunicată hotărârea, aspect ce denotă că desfiinţarea postului nu a fost efectivă-altfel spus, la data acordării termenului de preaviz, ca fază premergătoare concedierii, Hotărârea Consiliului Local CC nr.125/18.08.2016 nu exista, aceasta producându-şi efectele de la data comunicării celor interesaţi.

O altă critică de nelegalitate priveşte insuficienta motivare  a hotărârii, atât în fapt cât şi în drept, nefiind demonstrată oportunitatea adoptării acestui act administrativ în sensul desfiinţării postului de consilier juridic pe care în ocupa contestatoarea, simpla trimitere la prevederile art.65 din Codul muncii neacoperind această neregularitate.

De asemenea se susţine că hotărârea atacată încalcă flagrant prevederile art.65 alin.2 din Codul muncii întrucât desfiinţarea locului de muncă nu are o cauză reală şi serioasă.

Contestatoarea precizează că hotărârea nu cuprinde legătura de cauzalitate dintre dificultăţile financiare cu care societatea susţine că se confruntă şi menţinerea postului pe care îl ocupa.

Se apreciază că această susţinere este demonstrată de Referatul directorului pârâtei nr.19323/12.08.2016(Anexa 3) şi Expunerea de motive nr.19322/12.08.2016(Anexa 4) înscrisuri ce au stat la baza adoptării Hotărârii Consiliului Local nr.125/2016, conform cărora măsura drastică de desfiinţare a postului de consilier juridic ar fi determinată de :

"pierderea contabilă an 2016 de 78.570 lei (...) pierdere rezultată din lipsa comenzilor sau a contractelor din partea CC care să acopere activitatea desfăşurată (...)";

„faptul că 99% din activitatea societăţii este adresată CC, aceasta neavând în momentul de fată fondurile necesare susţinerii complete a activităţilor desfăşurate de societate";

„diminuarea majoră a veniturilor obţinute din activitatea de parcare ocazională (...); veniturile încasare în prezent abia acoperă cheltuielile salariale pentru persoana care încasează tariful respectiv";

-„veniturile încasate din activitatea desfăşurate din activitatea desfăşurată în parc (...) nu acoperă cheltuielile salariale pentru persoanele responsabile cu încasarea tarifelor respective";

„neactualizarea tarifelor aprobate de Consiliul Local CC în anii precedenţi cu cheltuielile efective directe şi indirecte";

„necesitatea stopării, diminuării sau chiar a recuperării pierderilor înregistrate".

Mai mult decât atât, din perspectiva scopului funcţiei de consilier juridic, este evident că pârâta avea nevoie de „serviciile” reclamantei în vederea recuperării pierderilor înregistrate pe care afirmă că le are.

De remarcat este faptul că, spre sfârşitul Referatului şi Expunerii de motive, se înfiinţează un post de muncitor necalificat.

Pe de altă parte se arată că măsura desfiinţării postului trebuie să fie serioasă, să aibă un caracter obiectiv şi să fie independentă de factori subiectivi, condiţii pe care actul administrativ contestat nu le respectă, întrucât nu sunt indicate criteriile aplicate care au dus la desfiinţarea postului de consilier juridic şi a celorlalte 3 posturi ocupate de alte persoane nu al altor posturi din  cele menţinute, ceea ce denotă subiectivism în „selectarea” postului reclamantei pentru a fi desfiinţat.

Cu titlul de exemplu, nu s-a desfiinţat postul de taxator parcare ca urmare a dimunării majore a veniturilor obţinute din activitatea de taxare a parcîării ocazionale pe raza Oraşului CC chiar dacă „veniturile încasate în prezent abia acoperă cheltuielile salariale pentru persoana care încasează tariful respectiv”.

În probaţiune se solicită dovezile cu înscrisurile evidenţiate în cuprinsul cererii, ataşate la dosar.

Pârâta CC. a formulat întâmpinare(filele 56-58) în sensul respingerii contestaţiei împotriva deciziei nr.802/15.09.2016 ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul deciziei reiese motivul concedierii, respectiv dificultăţile financiare cu care se confruntă societatea, fapt ce a condus şi la adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr.125/18.08.2016;

Aceasta din urmă a fost comunicată societăţii imediat ce a fost adoptată;

Desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamantă s-a datorat dificultăţilor financiare cu care se confruntă societatea, fiind îndeplinite condiţiile art.65 alin.2 Codul muncii ceea ce relevă şi legătura de cauzalitate dintre aceste dificultăţi şi măsura dispusă. S-a subliniat că de la data angajării sale, cea mai mare parte a derulării contractului de muncă al reclamantei a vizat activităţi prestate pentru Primăria Oraşului CC, împrejurarea atestată de contractele de prestări servicii anexate, ultimul fiind nr.61/4.01.2016 având ca obiect serviciu de întocmire diverse documente cu caracter juridic-birou taxe şi impozite şi întocmire diverse documente birou resurse umane, contract ce  a fost reziliat la 27.05.2016. Deşi acest contract a fost încheiat până la data de 31.12.2016, el a fost reziliat prin acordul părţilor la 27.05.2016. Pentru prestarea serviciilor primăria plătea contravaloarea contractului şi astfel se asigura salariul reclamantei cât şi obligaţiile angajatorului(dările către stat). În acest contest societatea nu a mai încasat nicio sumă şi drept urmare nu a mai avut resursele financiare pentru plata salariului şi dările către stat;

Fiind vorba despre o concediere individuală, motivele desfiinţării postului au fost relevate anterior, iar postul de muncitor înfiinţat pentru ecarisaj câini comunitari a fost determinată de problema serioasă cu care se confruntă toate unităţile administrativ teritoriale în această privinţă, postul fiind ocupat de CC, persoană al cărui post de îngrijitor spaţii verzi a fost desfiinţat prin aceeaşi hotărâre. Postul de taxator parcare nu  a fost desfiinţat pentru că, spre deosebire de reclamantă care nu mai presta servicii pentru primărie, persoana responsabilă cu parcarea a încasat şi încasează şi în prezent taxa de parcare din care îşi scote cel puţin salariul şi dările către stat, deci este practic o activitate autofinanţată.

În finalul apărării s-a menţionat că Prefectul judeţului Dâmboviţa nu a atacat în contencios administrativ Hotărârea Consiliului Local nr.125/2016 iar în ceea ce priveşte cererea de suspendare  a cauzei până la soluţionarea definitivă a excepţiei de nelegalitate  a Hotărârii Consiliului Local CC nr.125/18.08.2016, s-a apreciat că se impune această măsură şi sesizarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Dâmboviţa.

La solicitarea instanţei, Consiliul Local CC a înaintat în copie dovada comunicării către CC. a Hotărârii emisă de acest consiliu cu nr.125/18.08.2016 şi extras al procesului verbal al şedinţei ordinare a consiliului din data de 18.08.2016(filele 167-176).

Având în vedere dispoziţiile art.4 din Legea nr.554/2004  a contenciosului administrativ astfel cum au fost modificate prin pct. 1 al art. 54 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 şi în raţiunea cărora excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual poate fi invocată în faţa oricărei instanţe de judecată, tribunalul, Secţia I Civilă, constatându-şi competenţa sub acest aspect, a comunicat contestaţia formulată împotriva Hotărârii Consiliului Local CC nr.125/18.08.2016 Oraşului CC în vedere formulării întâmpinării, însă  emitentul actului nu a înţeles să procedeze în acest sens deşi întâmpinarea este obligatorie potrivit prevederilor art.208 alin.1 Cod procedură civilă.

Examinând cu prioritate excepţia de nelegalitate a hotărârii menţionate prin prisma înscrisurilor dosarului şi  a dispoziţiilor legale aplicabile în materie, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată, în limita şi pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Se reţine din verificarea conţinutului procesului verbal al şedinţei ordinare a Consiliului Local CC din 18.08.2016(filele 171-176) că după ce s-a supus dezbaterii punctul 16 al ordinii de zi reprezentat de „Proiectul de hotărâre privind modificarea Organigramei, Statului de funcţii şi numărului de personal al CC. aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.123/25.10.2012 şi 105/20.08.2015”, preşedintele şedinţei, CC a suspus la vot acest proiect de hotărâre, consemnându-se că „este aprobat cu modificarea propusă de domnul director cu unanimitate de voturi”.

Din modul de redactare a procesului verbal, tribunalul apreciază că votul nu  a fost unul secret, ci, aşa cum susţine reclamanta, a fost „la vedere”, în caz contrar s-ar fi evidenţiat o asemenea împrejurare.

Prin aceasta s-au încălcat dispoziţiile imperative reglementate de art. art.45alin.5 teza a II-a din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale potrivit cărora hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, de vreme ce unul dintre punctele proiectului de hotărâre propunea „desfiinţarea postului de consilier juridic ocupat de CC”.

În aceste condiţii hotărârea atacată este lovită de nulitate.

Cel de-al doilea motiv de nulitate care se verifică în speţă priveşte încălcarea normei imperative înscrisă în art.49 alin.1 teza a II-a din Legea nr.215/20001 a administraţia publice locale care prevede că hotărârile cu caracter individual devin obligatorii şi produc efecte de la data comunicării.

Cu toate că se susţine că imediat după adoptarea Hotărârii Consiliului Local CC nr.125/18.08.2016, aceasta a fost înregistrată în registrul special, semnând de primirea ei chiar reclamanta(fila 170), tribunalul constată că simpla semnătură a consilierului juridic al CC.(contestatoarea), în registrul special de evidenţă al hotărârilor adoptate de unitatea administrativ teritorială nu satisface cerinţa textului de lege care presupune prin ipoteză un act de comunicare a unei hotărâri redactate, or imediat după terminarea şedinţei  ce a comportat 19 puncte ale ordinii de zi, nu se poate vorbi despre o redactare imediată a hotărârii.

Prin urmare, hotărârea în discuţie a fost pusă în executare înainte să-şi producă efectele(să devină executorie) fiind urmată de decizia 802/15.09.2016 de încetare  a contractului individual de muncă, decizie care la rândul său, este lovită de ineficienţă juridică.

Susţinerea conform căreia nu s-a demonstrat oportunitatea adoptării hotărârii autorităţii administraţiei publice locale sub aspectul desfiinţării postului de consilier juridic al reclamantei, nu se verifică în cauza dedusă judecăţii.

Atât din referatul întocmit de directorul CC(filele 17-18) cât şi din documentele contabile înaintate de către aceasta la filele 63-141 reies cu evidenţă pierderile financiare aferente anului 2016, în cuantum de 78570 lei la care se adaugă cele anterioare însumând 28182 lei, pe lângă faptul că 99% din activitatea societăţii este destinată unităţii administrativ teritoriale Oraşul CC, care nu mai are fondurile necesare susţinerii complete a activităţilor desfăşurate de societate, că s-au diminuat veniturile obţinute din activitatea de parcare ocazională datorită restrângerii zonei de încasare a acesteia, veniturile încasate abia acoperind cheltuielile salariale pentru persoana care încasează tariful respectiv.

Celelalte critici de nelegalitate  a hotărârii consiliului local ca act administrativ, privitoare la insuficienta motivare în fapt şi în drept şi la lipsa cauzei reale şi serioase a desfiinţării locului de muncă, din perspectiva prevederilor art.65 alin.2 din Codul muncii, nu se circumscriu excepţiei de nelegalitate, supusă analizei în condiţiile legii speciale, ele ţinând de contestaţia îndreptată împotriva deciziei nr.802/15.09.2016 şi care reclamă verificarea temeiniciei şi legalităţii prin prisma Codului muncii.

Însă având în vedere că între Hotărârea Consiliului Local CC nr. 125/18.08.2016 şi decizia menţionată există raport de accesorialitate în sensul că de valabilitatea celei dintâi depinde şi eficienţa celeilalte, pentru considerentele expuse, apreciind că este de prisos examinarea contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, tribunalul va admite excepţia de nelegalitate parţială a Hotărârii Consiliului Local CC şi va constata nelegalitatea acesteia, în părţile privitoare la art. 1 lit. a), art.2 şi art. 3 şi, pe cale de consecinţă, va admite contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 802/15.09.2016 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, pe care o va  anula, iar în aplicarea dispoziţiilor art.80 din Codul muncii, va fi obligată pârâta CC.la plata despăgubirii egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi la care era îndreptăţită reclamanta, urmând a se dispune totodată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite excepţia de nelegalitate parţială a Hotărârii Consiliului Local CC nr. 125/18.08.2016.

Constată nelegalitatea acesteia, în părţile privitoare la art. 1 lit. a), art.2 şi art. 3 şi, pe cale de consecinţă:

Admite contestaţia formulată de reclamanta CC , cu domiciliul în oraşul CC, CNP CC, în contradictoriu cu pârâţii CC , cu sediul în CC, împotriva deciziei nr. 802/15.09.2016 de încetare a contractului individual de muncă al reclamantei, pe care o anulează .

Obligă pe pârâta CC la plata despăgubirii egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi la care era îndreptăţită reclamanta .

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20.02.2017.

Domenii speta

Spete similare