Alegerea legii penale mai favorabile din perspectiva aplicării globale a legii unei situatii de pluralitate de infractiuni cu pedepse principale asimetrice

 DOSAR nr. CC

fond

art. 9 alin.1 lit.a şi b din Legea nr. 241/2005

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA – SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR CC

Şedinţa publică din data de CC

Instanţa constituită din:

JUDECĂTOR– CC

GREFIER  - CC

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Dâmboviţa a fost reprezentat de  procuror  - CC

Pe rol fiind soluţionarea cauzei penale, privind pe inculpata CC, fiica lui natural şi CC,  trimisă în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.360 al.1,2 şi 3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP şi art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 şi 2 NCP şi art.89 al.1 NCP.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică  din data de  18.03.2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului, a amânat pronunţarea  la data de astăzi când,

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 15.12.2015 a fost trimis în judecată inculpata CC,  sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art.360 al.1,2 şi 3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP şi art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 şi 2 NCP şi art.89 al.1 NCP

În fapt, s-a reţinut în esenţă că, în ziua de 16.08.2013, inculpata sustras cardul persoanei vătămate CC, după ce întreţinuse un act sexual contra cost cu aceasta,  după care a utilizat fără drept cardul respectiv, prin efectuarea de retrageri de numerar (5 la număr însumând 1800 de lei), accesând astfel fără drept sistemul informatic al unui aparat ATM al SC Bancpost SA.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: declaraţii inculpat, declaraţii persoană vătămată, extras de cont al persoanei vătămate CC, proces verbal de reconstituire şi planşă foto.

Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

În procedura de cameră preliminară a fost constatată legalitatea sesizării instanţei nefiind excluse mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală.

Inculpata a solicitat să fie judecat în procedură simplificată, cerere admisă de instanţă care a procedat la judecarea cauzei potrivit dispoziţiilor art.375 NCPP.

Partea civilă CC a arătat la termenul din 18.03.2016 că se împacă cu inculpata şi nu mai are nici o pretenţie faţă de aceasta, inculpata fiind de asemenea de acord să se împace cu persoana vătămată.

Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa realitatea celor menţionate în rechizitoriu, inculpata făcându-se vinovată de infracţiunile de furt, acces neautorizat la un sistem informatic şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

Astfel, inculpata a fost acostată de persoana vătămată CC în timp ce practica activitatea de prostituţie la stradă, în contextul în care acesta era, de altfel, un client mai vechi şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta contra sumei de 100 de lei la pensiunea „CC” din CC. Pentru a plăti şi camera de motel, persoana vătămată a scos bani de la bancomat, inculpata observând codul PIN, iar, după întreţinerea relaţiilor sexuale a sustras cardul în camera de hotel, profitând de neatenţia persoanei vătămate. După ce s-au despărţit şi inculpata a mai aşteptat în Parcul Mitropoliei încă o scurtă perioada de timp, aceasta s-a deplasat la bancomatul Banc Post din zonă şi a efectuat 5 retrageri de pe card, însumând în totalitate 1800 de lei, persoana vătămată observând  abia pe 18.08.2013, la două zile că i-a dispărut cardul.

Aceste aspecte rezultă din declaraţiile de recunoaştere a acuzaţiei ale inculpatei care se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente la dosar, respectiv declaraţiile persoanei vătămate, extrasele de cont ce atestă operaţiunile de retragere desfăşurate la 16.08.2013 şi procesul verbal de reconstituire a faptelor.

În drept, faptele inculpatei săvârşite cu vinovăţie întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt, acces fără drept la un sistem informat şi efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

Se remarcă faptul că infracţiunile sunt săvârşite la 16.08.2013, de la acest moment având o succesiune de legi penale în timp şi impunându-se alegerea potrivit art.5 NCP a legii penale celei mai favorabile care să se aplice global potrivit deciziei CCR nr.265/2014.

Prin decizia nr.15/2013 pronunţată în interesul legii (potrivit procedurii reglementate de legea penală anterioară) Î.C.C.J. a stabilit, printre altele că folosirea la bancomat a unui card bancar autentic fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar constituie atât infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prevăzută de art.27 al.1 din Legea nr.365/2002, dar şi infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate prev. de art.42 al.1, 2 şi 3 din Legea nr.161/2003, infracţiuni comise în concurs ideal.

Urmare a apariţiei la 01.02.2014 a noului cod penal, art.27 al.1 din Legea nr.365/2002 respectiv art.42 al.1, 2 şi 3 din Legea nr.161/2003 au fost abrogate, conţinutul constitutiv al acestor infracţiuni fiind însă reglementat în continuare prin art.250 al.1 NCP respectiv prin art.360 al.1,2 şi 3 NCP, decizia nr.15/2013 fiind în continuare de actualitate.

Infracţiunile comise de inculpată sunt astfel incriminate atât în legea în vigoare la data săvârşirii acestora, cât şi în noul cod penal.

Alegerea legii penale mai favorabile, pe baza căreia se va şi încadra corespunzător activitatea infracţională, trebuie să aibă în vedere ansamblul acuzaţiei, legea penală  aplicându-se global potrivit deciziei Curţii Constituţionale mai sus menţionate.

Ca atare într-o situaţie precum cea din speţă a unui concurs de infracţiuni, instanţa trebuie să determine în concret pedepsele aplicabile potrivit ambelor legi penale, precum şi modalitatea de individualizare a executării acestora, pentru a putea face apoi comparaţia care este legea mai favorabilă ţinând cont de toate instituţiile de drept penal relevante întregului proces penal – pedeapsa principală rezultantă, eventualele pedepse complementare şi accesorii, modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, condiţiile reabilitării eventuale precum şi alte instituţii dacă ar fi cazul (ex. – prescripţia răspunderii penale sau a executării pedepsei, eventuale cauze de stingere a procesului penal, ş.a.m.d.).

Din perspectiva legii vechi, în vigoare la data comiterii faptelor, acestea se încadrează în infracţiunile de furt prev. de art.208 al.1 C.p. din 1968, art. 27 al.1 din Legea nr.365/2002 şi art.42 al.1, 2 şi 3 din Legea nr.161/2003, ultimele două fiind săvârşite în formă continuată având în vedere că au fost efectuate 5 operaţiuni de retragere (5 acte materiale deci).

În ceea ce priveşte încadrarea juridică iniţială a parchetului pentru care s-au desfăşurat cercetări - de furt calificat în ceea ce priveşte sustragerea cardului – infracţiune ce ar fi fost prevăzută de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.e C.p. din 1968, instanţa consideră că nu ne aflăm în cazul comiterii faptei în public. Sustragerea cardului a avut loc în camera de motel, inculpata arătând că, observând cardul pe pat l-a împins pe jos atunci când inculpatul şi ea trebuiau să se îmbrace ca să plece şi, apoi, când cardul s-a aflat în afara razei vizuale a persoanei vătămate s-a aplecat pretextând că ridică un obiect de îmbrăcăminte de jos, luând şi cardul. Cum camera de hotel nu este loc public neputând fi încadrată în vreuna dintre categoriile prev. de art.152 C.p. din 1968, la ea având acces în acel moment doar inculpata şi persoana vătămată care o închiriase, fapta nu este săvârşită în public şi trebuie încadrată în prevederile art.208 al.1 C.p. din 1968 ce incriminează furtul simplu.

Potrivit legii noi (NCP) faptele inculpatei sunt încadrate în prevederile art.228 al.1 NCP, ale art.250 al.1 NCP şi ale art.360 al.1,2 şi 3 NCP, cu aceeaşi menţiune ca în cazul încadrării potrivit legii vechi că am fi în prezenţa infracţiunii continuate pentru ultimele două infracţiuni amintite.

În primul rând instituţia de drept penal de care trebuie să se ţină cont la stabilirea legii mai favorabile este cea a aplicării pedepsei principale.

Instanţa trebuie să aibă în vedere nu doar limitele speciale de pedeapsă aplicabile fiecăreia dintre cele 3 infracţiuni săvârşite ci trebuie să compare în concret pedepsele rezultante la care s-ar ajunge atât potrivit legii vechi dar şi potrivit legii noi (prin aplicarea combinată a regulilor de individualizare a pedepselor principale cu cele ale tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni în ambele variante legislative).

Începând cu decizia nr.5/2014 pronunţată de ÎCCJ în dezlegarea unei chestiuni de drept în ceea ce priveşte aplicabilitatea art.5 NCP, aceasta fiind prima decizie dată în materie după apariţia deciziei CCR nr.265/2014 putem concluziona din analiza instanţei cu atribuţii principale de unificare a practicii judiciare în materie, că acest criteriu al aplicării globale a legii pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie analizat prin compararea aplicării concrete a celor 2 legi, situaţiei particulare dintr-o cauză, iar nu  prin compararea abstractă a legilor penale ce ar viza una sau mai multe infracţiuni deduse judecăţii. Astfel în decizia următoare a ICCJ în materia aplicării art.5 NCP şi anume Decizia HP nr.10/2014, se arată că este posibil ca într-o situaţie în care s-a aplicat legea veche cu reţinerea unor circumstanţe atenuante, instanţa de control judiciar să constate că legea nouă este mai favorabilă, chiar fără reţinerea de circumstanţe atenuate, dacă pedeapsa finală aplicabilă, este totuşi inferioară pedepsei stabilite prin aplicarea legii vechi. În mod evident pentru a face o comparaţie pertinentă şi a alege care lege era mai favorabilă, trebuia determinat în concret care ar fi fost şi pedeapsa principală potrivit legii noi, într-o situaţie asimetrică în care limitele de pedeapsă ar fi fost mai mici potrivit legii noi, dar circumstanţele atenuante ar fi fost aplicabile doar potrivit legii vechi nu şi potrivit legii noi.

Potrivit acestor concluzii la alegerea legii penale aplicabile în prezenta cauză în condiţiile în care avem pedepse asimetrice potrivit noului şi vechiului cod penal, precum şi regimuri juridice diferite aplicabile concursului de infracţiuni, iar alegerea legii penale mai favorabile nu apare drept evidentă doar prin compararea abstractă a legilor vechi şi nouă asupra celor 3 infracţiuni săvârşite, este necesară o analiză efectivă a rezultatului concret la care s-ar ajunge, atât prin aplicarea legii vechi, dar şi prin aplicarea legii noi în cauză. Se cer aplicate în mod identic criteriile de individualizare ale pedepselor respectiv ale modalităţii de individualizare a executării acestora atât din perspectiva legii vechi, dar şi din perspectiva legii noi, pentru a avea o comparaţie pertinentă.

Potrivit legii vechi furtul simplu prev. de art.208 al.1 C.p. din 1968 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani, efectuarea de operaţiuni financiare frauduloase prev. de art. 27 al.1 din Legea nr.365/2002 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani şi accesul fără drept la un sistem informatic prin încălcarea mijloacelor de securitate prev. de art.42 al.1, 2 şi 3 din Legea nr.161/2003 se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

În condiţiile utilizării de către inculpată a procedurii simplificate de judecată, acuzaţia fiind recunoscută şi fiind acceptate probele administrate în cursul urmăririi penale, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.

Criteriile generale de aplicare a pedepsei principale prev. de art.72 C.p. din 1968 aplicabile în concret prezentei cauză duc la concluzia că a fost adusă o atingere minimă valorilor sociale protejate prin cuantumul mic sumelor de bani retrase şi prin circumstanţele concrete în care persoana vătămată a sustras cardul şi a aflat codul PIN al acestuia. Instanţa consideră oportun să fie stabilite pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege pentru cele 3 infracţiuni comise, fiind astfel realizat dezideratul atingerii scopului educativ dar şi restrictiv al libertăţii faţă de inculpată. În concret ar fi astfel stabilite 2 pedepse de 8 luni închisoare pentru furt şi efectuarea de operaţiuni financiare frauduloase şi 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic prin încălcarea mijloacelor de securitate.

Se mai constată că faţă de inculpată a mai fost stabilită o pedeapsă pentru o faptă concurentă (săvârşită în noaptea de 21/22.02.2013 şi judecată prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgovişte definitivă prin neapelare la 26.05.2015) respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare fiind însă amânată aplicarea acesteia prin sentinţa mai sus menţionată.

Faţă de constatarea săvârşirii şi a altor infracţiuni concurente sunt aplicabile dispoziţiile art.89 NCP impunându-se anularea amânării aplicării pedepsei. Urmare a acestei operaţiuni juridice vor fi aplicabile regulile de la concursul de infracţiuni pedepsei de 8 luni închisoare mai sus menţionată, dar şi pedepselor noi stabilite.

Remarcăm faptul că şi dacă intervine anularea amânării aplicării pedepsei potrivit art.89 NCP, deci se face aplicarea unui text de lege prevăzut de noul cod penal, aplicabilitatea concretă a regulilor de la concursul de infracţiuni celor 4 infracţiuni concurente în speţă (cele 3 deduse judecăţii şi cea dedusă judecăţii în faţa Judecătoriei Târgovişte) s-ar face potrivit legii penale determinată ca lege mai favorabilă, deci dacă s-ar conchide că legea veche este mai favorabilă, potrivit acesteia. Nu am fi într-un caz de aplicare a unei lex tertia, situaţia fiind asemănătoare celei în care s-a pronunţat  ICCJ prin decizia HP nr.29/2015. În acel caz o contopire ulterioară efectuată potrivit art.585 NCPP a cel puţin 2 pedepse stabilite prin condamnări separate anterioare, s-ar putea face potrivit legii vechi, dacă aceasta ar fi mai favorabilă, indiferent că pedepsele aplicate infracţiunilor săvârşite înainte de 01.02.2014, ar fi fost stabilite anterior de instanţe potrivit legii noi, în condiţiile în care judecarea infracţiunilor s-ar fi definitivat după 01.02.2014.

Prin urmare, potrivit legii vechi, pedeapsa rezultantă în cauză ar fi de 2 ani închisoare conform prevederilor art.34 al.1 lit.b C.p. din 1968, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare fără aplicarea unui spor. În contextul celorlalte 3 pedepse de 8 luni închisoare, nu ar mai fi, potrivit jurisprudenţei asupra codului penal anterior, necesar un spor la pedeapsă, faţă de cuantumul redus al acestora şi faţă de faptul că ar exista o strânsă legătură între infracţiuni, fie prin modul de operare fie prin împrejurările în care au fost comise. Astfel, sustragerea cardului a fost urmată în mod firesc de folosirea lui pentru ca inculpata să ajungă la un beneficiu de pe urma faptei, infracţiunile de furt calificat, acces fără drept la un sistem informatic şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos fiind expresia reprezentării de către inculpată a sustragerii sumei de bani de la persoana vătămată, cu amendamentul că banii nu-i avea aceasta în mod fizic asupra sa, ci avea însă acces informatic prin card. De asemenea şi cealaltă infracţiune de furt calificat pentru care inculpata a fost condamnată de Judecătoria Târgovişte a avut ca premisă desfăşurarea activităţii de prostituţie în cadrul căreia inculpata a observat o sumă de bani la domiciliul unui client, sumă de bani pe care şi-a însuşit-o ulterior când persoana vătămată nu era acasă. Într-o atare situaţie aplicarea pedepsei celei mai grele fără un spor în care să se reflecte şi faptul că inculpata săvârşeşte o pluralitate de infracţiuni apare ca justificat şi perfect încadrabil în jurisprudenţa instanţelor potrivit codului penal anterior.

Din perspectiva alegerii unei legi aplicabile instanţa are deci de comparat potrivit legii vechi o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Ca modalitate de executare a acesteia instanţa se orientează asupra suspendării condiţionate sub supraveghere a executării acesteia potrivit art.86 ind.1 şi urm. C.p. din 1968, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune în acest sens. Raportat la lipsa altor antecedente penale, persoana inculpatei şi circumstanţele reale în care au avut loc infracţiunile, instanţa consideră că încarcerarea acesteia nu este oportună, fiind suficientă atenţionarea sa prin stabilirea supravegherii şi aducerea la cunoştinţă că săvârşirea altor infracţiuni va atrage executarea cumulată a noii pedepse cu cea de 2 ani aplicată prin prezenta.

Deşi potrivit legii vechi ar exista şi posibilitatea suspendării executării pedepsei în forma reglementată de art.81 C.p. din 1968, în cazul concret al inculpatei care practică o activitate de prostituţie, neincriminată în prezent dar considerată imorală în societate, ar fi necesară o supraveghere mai atentă pentru prevenirea riscului de săvârşire a altor infracţiuni, forma de executare prevăzută de art.86 ind.1 C.p. anterior fiind mai adecvată acestui scop prin obligaţiile specifice supravegherii ce s-ar putea stabili în sarcina inculpatei. Ar fi oportună deci suspendare pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

Din perspectiva regimului juridic al legii noi, instanţa constată, potrivit aceloraşi argumente referitoare la individualizarea pedepsei principale şi a modalităţii de executare a acesteia că s-ar impune aplicarea tratamentului juridic al concursului de infracţiuni potrivit art.39 al.1 lit.b NCP unor pedepse în cuantumul minim sancţionator al pedepselor cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art.91 şi urm. NCP.

În ceea ce priveşte termenii concursului de infracţiuni, aceştia nu ar fi identici cu cei mai sus menţionaţi, lipsind pedepsibilitatea pentru infracţiunea de furt simplu în condiţiile în care persoana vătămată şi inculpatul au arătat că se împacă.

Pentru infracţiunea prev. de art.250 al.1 NCP se prevede o pedeapsă cu minim de 2 ani închisoare, iar pentru infr. prev de art.360 al.1, 2 şi 3 NCP un acelaşi minim de 2 ani închisoare.

Prin aplicarea art.396 al.10 NCPP limitele de pedeapsă sunt reduse cu o treime, astfel încât s-ar impune aplicarea unor pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare.

În egală măsură s-ar dispune anularea amânării aplicării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgovişte definitivă prin neapelare la 26.05.2015, cu consecinţa aplicării tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art.39 al.1 lit.b NCP pentru 3 pedepse (2 de 1 an şi 4 luni închisoare şi una de 8 luni închisoare) respectiv la aplicarea pedepsei celei mai grele de 1 an şi 4 luni închisoare la care s-ar adăuga o treime din celelalte pedepse (8 luni), deci o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

Această pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru aceleaşi considerente arătate mai sus în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, ar fi suspendată sub supraveghere pentru o durată de 3 ani stabilită conform art.92 NCP.

Se constată astfel că în analiza comparării legilor aplicabile ar trebui să alegem între aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării acesteia potrivit art.86 ind.1 C.p. din 1968 pe un termen de încercare de 5 ani, respectiv aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de 3 ani potrivit legii noi. Nu ar fi diferenţe semnificative din perspectiva obligaţiilor specifice supravegherii potrivit legii vechi sau noi.

Constatăm astfel că nu stabilirea pedepsei principale rezultante şi a modalităţii de executare a acesteia ar determina legea penală mai favorabilă ci aplicarea celorlalte instituţii de drept penal în cauză.

În ceea ce priveşte reabilitarea, constatăm că legea veche este uşor mai favorabilă din perspectiva termenului. Astfel, ar interveni reabilitarea de drept conform legii vechi dacă după termenul de încercare de 5 ani inculpata nu ar mai săvârşi alte infracţiuni. Potrivit legii noi, reabilitarea ar fi tot de drept dar ar interveni peste 6 ani (3 ani conform art.165 NCP care curg după expirarea termenului de supraveghere de 3 ani).

Decisive în alegerea legii aplicabile sunt însă diferenţele ce se constată în materia pedepselor complementare şi accesorii.

Din perspectiva ambelor legi, instanţa constată necesară aplicarea unei pedepse complementare.

Săvârşirea unor infracţiuni ce au avut ca finalitate sustragerea unor sume de bani de la clienţi ai activităţii de prostituţie a inculpatei, ar face necesară în opinia instanţei aplicarea pedepsei complementare cu interzicerea dreptului inculpatei de a fi aleasă în diferite demnităţi sau autorităţi care exercită puterea de stat, dar şi interzicerea desfăşurării activităţii în cadrul căreia instanţa constată că inculpata săvârşeşte infracţiunile, respectiv activitatea de prostituţie. Aceasta din urmă a favorizat nemijlocit infracţiunile prin faptul că inculpata a luat astfel la cunoştinţă de vulnerabilităţile persoanelor vătămate (a avut acces la un card şi la codul PIN aferent, într-una dintre situaţii, respectiv a observat o sumă de bani importantă  într-o locuinţă în cealaltă situaţie).

Ca atare s-ar impune interzicerea pe o durată de 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c (activitatea de prostituţie) C.p. din 1968, respective prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.

Indiferent de faptul că potrivit legii vechi aplicarea pedepsei complementare s-ar putea face pe lângă o singură infracţiune (cea prev. de art.41 al.1, 2, 3 din Legea nr.161/2003), iar potrivit legii noi, aceasta s-ar aplica pe lângă ambele infracţiuni pentru care ar interveni condamnarea, ar duce la aceeaşi consecinţă potrivit tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni raportat la pedepsele complementare – aplicarea unei singure pedepse complementare finale identice potrivit legii vechi respectiv noi astfel cum s-a amintit mai sus.

Cu toate acestea executarea concretă a pedepsei complementare ar fi diferită.

Potrivit legii noi, pedeapsa complementară se va executa la rămânerea definitivă a hotărârii pe parcursul termenului de supraveghere. Cu alte cuvinte interzicerea drepturilor mai sus menţionate ar fi efectivă de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, iar inculpata s-ar vedea obligată să renunţe la activitatea de prostituţie dacă nu vrea să se expună la executarea pedepsei în regim de detenţie. Deşi acest aspect ar putea fi în mod abstract benefic inculpatei, totuşi din perspectiva alegerii legii, este mai favorabilă legea care impune mai puţine obligaţii, inculpata putând alege să înceteze o activitate imorală de bunăvoie, iar nu forţată de o obligaţie specifică a unei hotărâri judecătoreşti.

Din perspectiva legii vechi, pedeapsa accesorie, identică cu pedeapsa complementară, ar fi suspendată pe perioada termenului de încercare.

Relevanţa pedepsei complementare ar exista doar pentru cazurile în care ar interveni revocarea beneficiului suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta fiind însă doar o situaţie de excepţie ce poate fi prevenită prin comportamentul corespunzător al inculpatei.

În cazul tipic în care se respectă obligaţiile specifice supravegherii şi trece termenul de încercare de 5 ani fără ca inculpata să mai săvârşească o infracţiune, atunci aceasta este reabilitată de drept, fiind înlăturate consecinţele condamnării, inclusiv din perspectiva pedepsei complementare.

În concluzie, legea mai favorabilă în cauză potrivit criteriului aplicării globale este lege veche sub imperiul căreia au fost săvârşite faptele.

Se va proceda astfel la schimbarea încadrării juridice dată faptelor potrivit art.386 al.1 NCPP  din infr. prev. de art.360 al.1,2,3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP şi art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 şi 2 NCP şi a art.89 al.1 NCP în infr. prev. de art.27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP, art.42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP şi de art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP toate cu aplicarea art.33 lit. a şi b C.p. din 1968.

Inculpata va fi condamnată în baza art. 27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 a art.5 NCP şi aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP la 8 luni închisoare pentru efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, în temeiul art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP şi cu aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP la 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic şiî baza art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP şi cu aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP la 8 luni închisoare pentru furt, potrivit considerentelor mai sus arătate.

În baza art.65 al.1 C.p. din 1968 se va stabili ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menţionate de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c (activitatea de prostituţie) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsă complementară aplicată pe lângă infracţiunea prev. de art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968.

În baza art.89 al.1 NCP va fi anulată amânarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgovişte definitivă prin neapelare la 26.05.2015.

În baza art.34 lit.b C.p. din 1968 rap. la art.33 lit.a C.p. din 1968 se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei (cele 2 pedepse de 8 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta şi pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria Târgovişte)  aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.35 al.1 C.p. din 1968 va stabili ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menţionate de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c(activitatea de prostituţie)  C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art.71 C.p. din 1968 va interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a şi b şi c (activitatea de prostituţie)  C.p. din 1968.

În temeiul art. 861 C.p. din 1968, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 863 alin.1 C.p. din 1968, va pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la literele b) – d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 863 alin.3 lit.a C.p. din 1968, va impune inculpatei desfăşurarea unei activităţi neremunerate în număr de 60 de ore în primul an al termenului de încercare, stabilind în sarcina Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa stabilirea unităţii unde va presta această activitate inculpata.

Instanţa constată că este necesară stabilirea acestei obligaţii pentru ca inculpata să conştientizeze pe deplin gravitatea acţiunilor de sustragere săvârşite şi să-şi însuşească alte valori referitoare la muncă şi la obţinerea mijloacelor de subzistenţă.

Va pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C.p. din 1968 şi ale art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere impuse şi a obligaţiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin 5 C.p. din 1968 va suspenda  executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Se va lua act că partea civilă CC nu mai are pretenţii materiale de la inculpată. Chiar dacă persoana vătămată a arătat că nu mai are pretenţii faţă de inculpată în contextul împăcării cu aceasta, instituţie care nu mai poate interveni faţă de reţinerea aplicabilităţii legii vechi unde toate infracţiunile sunt supuse principiului oficialităţii şi nu poate interveni împăcarea, se reţine faptul că aceasta nu mai are pretenţii materiale de la inculpată.

În baza art.118 al.1 lit.e C.p. din 1968 va confisca de la inculpată suma de 1800 de lei, obţinută urmare a săvârşirii infracţiunilor şi care nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate.

Se menţionează în acest sens că şi pe baza legii vechi şi pe baza legii noi, ar fi intervenit confiscarea specială. Chiar dacă potrivit legii noi, nu s-ar mai fi procedat la condamnarea inculpatei pentru furt simplu în condiţiile împăcării părţilor, confiscarea specială s-ar impune pentru că urmare a săvârşirii infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, infracţiune ce ar fi dus la obţinerea nelegitimă a sumei de 1800 de lei, produs al infracţiunii ce se confiscă dacă nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate.

 Conform art. 274 alin.1 NCPP,  va obliga la plata sumei de 550 de lei cheltuieli judiciare faţă de stat. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu CC în cuantum de 260 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei. 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

 În baza art.386 al.1 NCPP schimbă încadrarea juridică dată faptelor de care este acuzată inculpata din infr. prev. de art.360 al.1,2,3 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP, art.250 al.1 NCP cu aplicarea art.35 al.1 NCP şi art.228 al.1 NCP toate cu aplicarea art.38 al.1 şi 2 NCP şi a art.89 al.1 NCP în infr. prev. de art.27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP, art.42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP şi de art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP toate cu aplicarea art.33 lit. a şi b C.p. din 1968.

În baza art. 27 al.1 din Legea nr.356/2002 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 a art.5 NCP şi aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP condamnă pe inculpata CC, fiica lui natural CC, CNP CC, la 8 luni închisoare pentru efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.

În temeiul art. 42 al.1,2,3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art.41 al.2 C.p. din 1968 şi cu aplicarea art.5 NCP şi cu aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP condamnă inculpata CC, fiica lui natural şi CC, CNP CC, la 2 ani închisoare pentru acces fără drept la un sistem informatic.

În baza art.65 al.1 C.p. din 1968 stabileşte ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menţionate de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c (activitatea de prostituţie) C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.208 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.5 NCP şi cu aplic. art.374 al.4 şi a art.396 al.10 NCPP condamnă inculpata CC, fiica lui natural CC, CNP CC, la 8 luni închisoare pentru furt.

În baza art.89 al.1 NCP anulează amânarea pedepsei de 8 luni închisoare stabilită prin s.p. nr.166/06.05.2015 a Judecătoriei Târgovişte definitivă prin neapelare la 26.05.2015.

În baza art.34 lit.b C.p. din 1968 rap. la art.33 lit.a C.p. din 1968 contopeşte pedepsele aplicate inculpatei (cele 2 pedepse de 8 luni închisoare, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicate prin prezenta şi pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria Târgovişte)  aceasta având de executat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.35 al.1 C.p. din 1968 stabileşte ca pedeapsă complementară interzicerea ca inculpata să exercite drepturile menţionate de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c(activitatea de prostituţie)  C.p. din 1968, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale

În temeiul art.71 C.p. din 1968 interzice inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a şi b şi c (activitatea de prostituţie)  C.p. din 1968.

În temeiul art. 861 C.p. din 1968, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 863 alin.1 C.p. din 1968, pune în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. Datele prevăzute la literele b) – d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 863 alin.3 lit.a C.p. din 1968, impune inculpatei desfăşurarea unei activităţi neremunerate în număr de 60 de ore în primul an al termenului de încercare, stabilind în sarcina Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa stabilirea unităţii unde va presta această activitate inculpata.

Pune în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C.p. din 1968 şi ale art.15 al.2 din Legea nr.187/2012, referitoare la situaţiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare sau neîndeplinirea, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere impuse şi a obligaţiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin 5 C.p. din 1968 suspendă  executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Ia act că partea civilă CC nu mai are pretenţii materiale de la inculpată.

În baza art.118 al.1 lit.e C.p. din 1968 confiscă de la inculpată suma de 1800 de lei, obţinută urmare a săvârşirii infracţiunilor şi care nu serveşte la despăgubirea persoanei vătămate.

În baza art. 274 al.1 NCPP obligă inculpata la plata sumei de 550 de lei cheltuieli judiciare faţă de stat. onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu, avocat cc, delegaţie avocaţială seria DB nr.CC, în cuantum de 260 de lei (camera preliminară şi avocat CC, delegaţie avocaţială seria DB nr.CC, în cuantum de 260 de lei (instanţa de judecată), vor fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25.03.2016.

Domenii speta

Spete similare