Furt calificat . Imposibilitatea inculpatilor de a se prezenta la judecarea fondului si de a instiinta despre aceasta imposibilitate [.art 385 ind 9 , pct 21 ] Desfiintarea in recurs a hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare

Decizie 214 din 14.06.2010


Deliberând asupra  recursului penal de faţă, tribunalul a reţinut că., Judecatoria Sălişte a dispus condamnarea inculpaţilor C T  şi B C la câte o pedeapsă de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Sub aspect civil a fost admisă acţiunea civilă, formulată de partea civilă G I  şi au fost obligaţi inculpaţii în solidar  să restituie părţii civile 51 de oi şi 3 berbeci sau contravaloarea acestora în sumă de 15.000 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a reţinut în fapt că, în perioada septembrie 2005- martie 2006, inculpaţii au muncit la stâna părţii vătămate G I situată pe raza localităţii Apoldu de Jos, fiind găzduiţi acolo. În data de 21.03.2006 în jurul orelor 18.00 cei doi inculpaţi au plecat de la stână luând cu ei 51 de oi şi 3 berbeci, pe care le-au dus la numitul A I din municipiul Alba Iulia, deoarece partea vătămată le datora 5.200 de lei, pentru munca prestată de ei la stână. Fiind audiaţi în faza de urmărire penală, inculpaţii au recunoscut  săvârşirea faptei  reţinute în sarcina  lor, însă motivează că erau îndreptăţiţi să ia oile în contul  datoriei pe care partea vătămată o are la ei. De asemenea s-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului reiese în mod clar că învinuitul B G nu i-a însoţit pe cei doi inculpaţi, el nu se afla în acea perioadă la stână.

Această stare de fapt a fost reţinută din declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor R şi Ş, precum şi din declaraţiile inculpaţilor, date în faza de urmărire penală, când au avut o atitudine sinceră, iar în faza de judecată s-au sustras de la cercetare.

Sub aspect civil, prima instanţă a reţinut că, partea vătămată atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, a declarat că se constituie parte civilă cu 1.500 de lei, reprezentând contravaloarea oilor sustrase şi s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, sens în care a fost admisă acţiunea civilă, s-a dispus restituirea celor 51 de oi si 3 berbeci sau respectiv contravaloarea acestora aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor S şi R, respectiv 300 de lei pe cap de animal.

Împotriva acestei soluţii au formulat apel inculpaţii, apel ce a fost calificat ca fiind recurs, faţă de faptul că infracţiunea este cea prevăzută de art. 208 – 209, 210 Cod penal şi acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.

Inculpaţii nu au motivat în scris apelul formulat, însă apărătorul acestora a criticat sentinţa pentru aceea că latura civilă nu a fost corect soluţionată, în sensul că inculpaţii au recunoscut că au plecat de la stână cu 21 de oi şi nu cu 51, iar valoarea acestora nu este cea stabilită de instanţă. În dovedirea netemeiniciei sentinţei a solicitat efectuarea mai multor probe, audierea martorilor, efectuarea unei expertize bunuri mobile.

De asemenea a precizat că inculpaţii nu ştiu să scrie şi să citească şi deşi au avut cunoştinţă de proces, datorită lipsei de pregătire, nu au ştiut că trebuie să se prezinte în instanţă.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma acestor motive cât şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie,  prezenta cale de atac nefiind limitată la cazurile de recurs prev. de art. 3859 C.p.p., faţă de dispoziţiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul a apreciat că prezentele recursuri sunt fondate şi  au fost admise pentru următoarele considerente:

După cum rezultă din întreg dosarul cauzei, inculpaţii au fost audiaţi doar în faza de urmărire penală, dând, declaraţii în care au recunoscut că au plecat de la partea vătămată , unde erau ciobani, în luna martie 2006 cu 21 de noatini şi o oaie, în contul salariului pe care partea vătămată îl datora. Inculpaţii nu au mai fost audiaţi în cursul cercetării judecătoreşti la fond, întrucât nu au mai fost găsiţi. Ei s-au prezentat doar în faţa instanţei de recurs când şi-au indicat adresele unde pot fi citaţi şi de asemenea au dat declaraţii în cauză. Faţă de declaraţiile date de aceştia,s-a apreciat că în cauză subzistă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 21, întrucât, inculpaţii deşi legal citaţi, s-au aflat în imposibilitate de a se prezenta ( datorită faptului că şi-au schimbat stăpânul) şi în imposibilitate de a înştiinţa despre aceasta instanţa, datorită gradului redus de şcolarizare. În plus fiind primul termen la care inculpaţii s-au prezentat în cauză, în mod justificat ei au solicitat probe în apărare, în ce priveşte condiţiile în care au plecat, înţelegerea pe care au avut-o cu stăpânul, precum şi numărul şi respectiv valoarea oilor însuşite. Aceste aspecte, s-a apreciat  că trebui lămurite de instanţa de fond, pentru a nu încălca dreptul părţilor la o cale de atac şi în plus, că în faza de recurs mai pot fi administrate ca probe, doar înscrisuri, conform dispoziţiilor art. 38514. Aceste probe s-au apreciat ca absolut indispensabile cauzei, faţă de faptul că, aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate G), din declaraţiile inculpaţilor care au avut o atitudine sinceră, ei au plecat de la stână cu 22 de oi. De altfel, în rechizitoriu se reţine că, numărul oilor sustrase era de 22, cu o valoare susţinută de partea civilă  de 15.000 lei.

Instanţa de fond,  a audiat martorul Ş N  cu privire la numărul oilor sustrase şi valoarea acestora şi a admis acţiunea civilă, a părţii vătămate, dispunând ca inculpaţii să restituie 51 de oi, deşi în primul ciclu procesual  s-a dispus restituirea a 22 de oi, ca urmare a probatoriului administrat în dosar. Faţă de contradicţiile, între declaraţiile martorilor Ş şi A, faţă de poziţia oscilantă a părţii vătămate, privitoare la numărul de oi sustrase şi faţă de faptul că nu s-a făcut nici o probă, cu privire la contravaloarea în lei acestora, instanţa a apreciat că aceste aspecte trebuie lămurite de instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, s-a impus ca prezentele recursuri să fie admise, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., sentinţa Judecătoriei Sălişte a fost desfiinţată în totalitate şi cauza trimisă spre rejudecare la prima instanţă.