Astabilirea modalităţii de executare a pedepsei accesorii

ASTABILIREA MODALITĂŢII DE EXECUTARE A PEDEPSEI ACCESORII

 ÎN CAZUL SUSPENDĂRII SUB SUPRAVEGHERE A EXECUTĂRII PEDEPSEI

(…..) se poate susţine că în condiţiile în care noul Cod penal nu a mai preluat soluţia juridică prevăzută la art. 71 alin. 5 din Codul penal 1969 (care prevedea în mod expres suspendarea executării pedepselor accesorii pe timpul suspendării executării pedepsei închisorii), iar art. 68 alin. 1 lit. b din noul Cod penal se referă numai la executarea pedepselor complementare în perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se impune ca instanţa care stabileşte pedepse accesorii în sarcina inculpatului faţă de care executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere, trebuie să stabilească inclusiv regimul executării acestor pedepse accesorii, întrucât din cuprinsul dispoziţiilor art. 65 alin. 3 din Codul penal rezultă că pedepsele accesorii se execută numai în cazul aplicării unor pedepse privative de libertate.

(decizia penală nr.439/A/21.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, în dosarul  penal nr. 2170/122/2016)

 Prin sentinţa penală nr. 21/18.01.2017, Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr.2170/122/2016, în baza art. 485 alin.1 lit. a C.p.p. a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – DNA cu inculpatul I.R. R.

 În temeiul art.292 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 a condamnat pe inculpatul I. R. R. la pedeapsa de 1 (unu) an si 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 67 alin.2 C.p. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a si b C.p. pe o perioada de 1 an si 4 luni după executarea pedepsei.

În baza art. 65 C.p. a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a si b C.p.

În baza art. 91 C.p. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioada de 2 ani, termen de supraveghere stabilit in condiţiile art. 92 alin.1 C.p.

În baza art.93  alin.1 C.p., pe durata termenului de supraveghere, a luat faţă de inculpat următoarele masuri de supraveghere:

1.Sa se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

2.Sa primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

3.Sa anunţe, in prealabil, schimbarea locuinţei si orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

4.Sa comunice schimbarea locului de munca;

5.Sa comunice informaţii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

În baza art.93 alin.3 C.p., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o munca neremunerata in folosul comunităţii pe o perioada de 60 de zile in cadrul Primariei Gaiseni, jud. Giurgiu ori in cadrul Primăriei Floreşti - Stoieneşti, jud. Giurgiu.

În baza art. 404 alin.2 C.p.p. a pus in vedere inculpatului consecinţele prev. de art.96 C.p. in cazul nerespectării masurilor de supraveghere dispuse sau in cazul săvârşirii de noi infracţiuni, situaţii care vor atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

- in data de 23.11.2015 inculpatul I. R. R. a solicitat martorului denuntator M. Ghe., ca urmare a unei intalniri stabilite anterior, sa intervina pe langa politistii examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitari Regim Permise de Conducere si Inmatriculari a Vehiculelor Giurgiu in vederea facilitarii promovarii probei practice a examenului auto pentru inculpatele I. V. F. si I. R. R., scop in care denuntatorul a primit suma de 500 de euro (250 de euro pentru inculpata I. V. F. si 250 de euro pentru inculpata I. R. R.).

Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în faza urmăririi, respectiv: declaratiile inculpatului prin intermediul carora a recunoscut savarsirea faptei, declaratiile inculpatelor I. V. F. si I. R. R., declaratiile martorului M. Ghe. si convorbirile in mediu ambiental inregistrate in cauza.

În drept, fapta inculpatului I. R. R. întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de cumparare de influenta - fapta prevăzute de art. 292 alin.1 C.p. rap. la art.6 din Legea nr.78/2000.

În consecință s-a constatat faptul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date cu privire la existenţa faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală şi cu privire la vinovăţia inculpatului, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținuta în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de inculpare este mai mic de 7 ani închisoare, acordul de recunoaştere a vinovăţiei a fost încheiat în formă scrisă, conține mențiunile prev. de art. 482 C.p.p., iar cu ocazia încheierii acestuia inculpatul a fost asistat de avocat din oficiu, B. M. L. - Baroul Bucuresti.

Față de aceste considerente, și apreciind cuantumul pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror şi inculpat ca fiind suficient pentru atingerea scopului şi îndeplinirea funcţiilor de constrângere, de reeducare şi de exemplaritate ale pedepsei în baza art. 485 alin. 1 lit. a C.p.p., instanta de fond a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - DNA cu inculpatul I. R. R., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de cumparare de influenta - fapta prevazuta de art. 292 alin.1 C.p. rap. la art.6  din Legea nr.78/2000, obiect al cauzei penale nr. 874/P/2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DNA, care a solicitat în principal admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecând pe fond, precizarea faptului că pedeapsa accesorie se va executa numai în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Examinând sentinţa atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 şi urm. CPP, Curtea a constat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 65 alin. 3 CP, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Dispoziţiile art. 68 alin. 1 lit. b CP vizează numai situația executării pedepselor complementare.

Din cuprinsul prevederilor legale menţionate rezultă fără niciun echivoc faptul că pedepsele accesorii se execută numai în cazul în care se dispune executarea pedepsei principale în regim de detenție și numai pe timpul privării de libertate, nu şi în situaţia suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând criticile parchetului, Curtea a observat că într-adevăr, Tribunalul Giurgiu nu a precizat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1lit.a şi b CP nu se va executa în perioada executării pedepsei sub supraveghere, fapt ce ar putea duce la stabilirea unui regim de executare identic pedepselor accesorii ca şi în cazul pedepselor complementare, cu eludarea dispoziţiilor art. 65 alin. 3 CP care se referă expres la regimul executării pedepselor accesorii în timpul executării pedepselor privative de libertate.

În acord cu practica judiciară recentă, creată după intrarea în vigoare a noilor coduri penale, Curtea a apreciat că instanţa de fond trebuia să stabilească că pedepsele accesorii prevăzute la art. 65 alin. 1 CP raportat la art. 66 lit. a şi b CP, se vor executa numai în caz de revocare sau de anulare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În acest sens este decizia penală nr. 134 /28.09.2015 a Curții de Apel Constanţa dosar penal nr. 33223/212/2014, precum şi decizia penală nr. 97/26.06.2015 pronunţată de către aceeaşi instanţă, în dosarul penal nr. 5821/212/2015.

O soluţie mult mai recentă, pronunţată chiar de către Curtea de Apel Bucureşti la data de 28.01.2016, ca instanţă de control judiciar (este vorba despre decizia penală nr. 149/28.01.2016 din dosarul penal nr. 37843/3/2015), susţine necesitatea stabilirii împrejurării că „pedepsele accesorii se vor executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale ".

Concluzionând, se poate susţine că în condiţiile în care noul Cod penal nu a mai preluat soluţia juridică prevăzută la art. 71 alin. 5 din Codul penal 1969 (care prevedea în mod expres suspendarea executării pedepselor accesorii pe timpul suspendării executării pedepsei închisorii), iar art. 68 alin. 1 lit. b din noul Cod penal se referă numai la executarea pedepselor complementare în perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se impune ca instanţa care stabileşte pedepse accesorii în sarcina inculpatului faţă de care executarea pedepsei principale a fost suspendată sub supraveghere, trebuie să stabilească inclusiv regimul executării acestor pedepse accesorii, întrucât din cuprinsul dispoziţiilor art. 65 alin. 3 din Codul penal rezultă că pedepsele accesorii se execută numai în cazul aplicării unor pedepse privative de libertate.

 Pentru aceste motive, în baza art. 488 al. 4 lit. b CPP, Curtea a admis apelul declarat, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând pe fond, în baza art. 65 al. 3 CP, a dispus ca pedeapsa accesorie să se execute numai în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Restul dispoziţiilor sentinţei apelate, fiind menţinute.

Domenii speta

Spete similare