În temeiul art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005:
„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale:
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale,
a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Potrivit art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005:
„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi
interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale:
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea,
declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor
verificate”.
Art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969
Art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005
Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale
Constată că prin sentinţa penală nr. 483 din data de 17.12.2013 pronunţată de
Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 13968/118/2012, s-a hotărât:
„În baza art. 334 Cod procedură penală:
Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpatei
[...], din infracţiunile de evaziune fiscală prev de art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr
241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, şi folosire de acte falsificate la
autoritatea vamală, prev de art. 273 din Legea nr 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod
penal, în infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 Cod penal
raportat la art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal,
şi complicitate la folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, prev de art. 26 Cod
penal raportat la art. 273 din Legea nr 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
I. În baza art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod
penal şi art. 42 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul [...] (cetăţean turc, …) la pedeapsa de 10 ani închisoare şi
5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) şi interzicerea
dreptului de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate
comercială, prev de art. 64 lit c) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune
fiscală .
În baza art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005 :
Condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) şi interzicerea dreptului de a
9
exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate comercială, prev de
art. 64 lit c) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 273 din Legea nr 86/2006 :
Condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) şi interzicerea dreptului de a
exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate comercială, prev. de
art. 64 lit c) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire de acte falsificate la
autoritatea vamală.
În baza art. 33 lit a) art. 34 lit b) – art 35 Cod penal:
Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul [...] să execute pedeapsa cea mai
grea, de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a)
teza a II-a, lit b) şi interzicerea dreptului de a exercita în drept sau în fapt funcţia
de administrator la o societate comercială, prev de art. 64 lit c) Cod penal .
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei
închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) şi interzicerea
dreptului de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate
comercială, prev de art. 64 lit c) Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală raportat la art. 1451
-art. 145 Cod
procedură penală:
Dispune luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara fără
încuviinţarea instanţei de judecată, faţă de inculpatul [...].
În baza art. 145 alin 11
Cod procedură penală:
Dispune ca pe durata măsurii preventive inculpatul [...] să respecte următoarele
obligaţii:
-să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa, conform
programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Desemnează ca organ de supraveghere postul de poliţie ce are în competenţă sat
Creţuleasca, jud Ilfov.
Dispune comunicarea copiei prezentei dispoziţii conform art. 145 alin 21 Cod
procedură penală.
Executorie de la pronunţare în ce priveşte măsura preventivă.
II. În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit c) Cod
procedură penală:
Achită pe inculpata [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală
prevăzută de art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005 ;
În baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit d) Cod
procedură penală:
10
Achită pe inculpata [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la
folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, prev de art. 26 Cod penal raportat la art.
273 din Legea nr 86/2006 , cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu
aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal , şi art. 74 alin 1 lit a) şi alin 2 Cod penal:
Condamnă pe inculpata [...] (…) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru
săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 71 cod penal interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei,
exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit b) cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal:
Dispune pentru inculpata [...] suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6
luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, ce curge de la
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cod procedură penală:
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind cauzele de
revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
III. în baza art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005 :
Condamnă pe inculpatul [...] (…) la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit b) pentru săvârşirea
infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 290 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal:
Condamnă pe inculpatul [...] la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea
infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit a)-art 34 lit b) şi 35 Cod penal:
Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul [...] să execute pedeapsa cea mai
grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a)
teza a II-a, lit b) Cod penal.
În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei,
exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a şi lit b) Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal:
Dispune pentru inculpatul [...] suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2
ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, ce curge de la rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cod procedură penală:
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind cauzele
de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
IV. În baza art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod
penal :
Condamnă pe inculpata persoană juridică S.C. [...] S.R.L. Constanţa (înregistrată
la ORC Constanţa sub nr [...]/24 08 2006, având CUI [...], cu sediul social în mun.
11
Constanţa, [...], jud Constanţa) la pedeapsa de 200.000 lei amendă penală şi pedeapsa
complementară a dizolvării persoanei juridice, prev de art. 531 alin 3 lit a) Cod penal.
În baza art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005:
Condamnă pe inculpata persoană juridică S.C. [...] S.R.L. Constanţa la pedeapsa
de 100.000 lei amendă penală şi pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice,
prev de art. 531 alin 3 lit a) Cod penal.
În baza art. 33 lit a)-art. 34 lit c) şi art. 35 Cod penal:
Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpata persoană juridică S.C. [...] S.R.L.
Constanţa să execute pedeapsa cea mai grea, de 200.000 lei amendă penală şi
pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.
Ia act că Statul Român reprezentat prin ANAF nu s-a constituit parte civilă în
cauză.
În baza art. 118 lit e) Cod penal:
Confiscă de la inculpatul [...] suma de 219.048,00 lei reprezentând suma obţinută
din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art. 348 Cod procedură penală:
Dispune desfiinţarea în totalitate a următoarelor înscrisuri falsificate :
- contractul de închiriere nr 1184456/04 11 2011;
- actul adiţional din 01 02 2012 la contractul de închiriere nr 1184456/2011;
- cererea de depunere şi menţionare acte nr 509526/01 03 2012
- delegaţia pentru depunere şi vizitare documente la/de la ORC Constanţa a
numitei [...] pentru [...];
În baza art. 357 Cod pr penală raportat la art. 163 Cod pr penală:
Menţine sechestrul asigurator aplicat prin ordonanţa nr 3718P/2012 din 10 03 2012
a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa asupra:
- sumelor de bani ce reprezintă contravaloarea mărfurilor alimentare aparţinând SC
[...] SRL Constanţa, consemnate la dispoziţia Parchetului de pe lângă Tribunalul
Constanţa.
- sumelor de bani din contul SC [...] SRL Constanţa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Societatea comercială S.C. [...] S.R.L. Constanţa a fost înfiinţată de către asociaţii
iniţiali [...] şi [...] (soţi), adresa sediului social al societăţii fiind declarată în Mun.
Constanţa, Str. [...], Jud. Constanţa, în baza contractului de comodat din 17.08.2006 .
Ulterior, societatea a fost înstrăinată către martorul [...], acesta preluând calitatea
de asociat unic şi administrator. Astfel, prin hotărârea nr 2/2011 din 22 02 2011, asociaţii
[...] şi [...] şi [...] au hotărât cesionarea părţilor sociale către [...], acesta devenind asociat
unic şi administrator.
Conform declaraţiei martorei [...], ce locuieşte efectiv la adresa din Constanţa, [...],
rezultă că după luna februarie 2011, când fiul său, [...] şi nora sa, [...], în calitate de
12
asociaţi, au cesionat părţile sociale ale societăţii unui terţ, societatea comercială S.C. [...]
S.R.L. Constanţa nu a mai desfăşurat niciun fel de activitate la această adresă.
Potrivit înscrisurilor ridicate de la ORC Constanţa, a rezultat că la data de
06.10.2011, inculpata [...] a fost cooptată în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa de martorul
[...], în calitate de asociat unic şi administrator, având o cotă de participare la profit şi
pierderi de 16,67%, şi a dobândit calitatea de administrator în urma retragerii din această
funcţie de către martorul [...].
Astfel, prin hotărârea nr 2/2011 din 08 10 2011 (s-a dat acelaşi număr de hotărâre
ca şi la cesionarea părţilor sociale către [...]) s-au cesionat părţile sociale către inculpata
[...], [...] retrăgându-se din societate iar inculpata [...] devenind asociat unic şi
administrator.
La data de 10 11 2011, prin rezoluţia nr 22908, s-a admis cererea de schimbare a
sediului social din strada [...], în [...], spaţiul comercial nr 13, mun Constanţa .
Aceeaşi adresă, din [...], spaţiul comercial nr 13, care reprezintă spaţiul comercial
în suprafaţă de 12,5mp. situat la etajul 1 al unui imobil cu spaţii comerciale de închiriat,
figurează şi în actul constitutiv al societăţii, după ce aceasta a fost preluată de [...].
Schimbarea sediului societăţii a avut loc în baza hotărârii nr. 3/2011 din
03.11.2011 a asociatului unic, prin care s-a dispus schimbarea sediului social al societăţii
la adresa din Mun. Constanţa, [...], Jud. Constanţa în baza contractului de închiriere
pentru suprafeţe cu destinaţie de locuinţă din 01.11.2011, înregistrat la Administraţia
Finanţelor Publice a Mun. Constanţa sub nr. 1184456/04.11.2011, încheiat pe timp de 3
luni.
Astfel, în perioada noiembrie 2011 – martie 2012, în care s-au derulat faptele
comerciale pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, S.C. [...] S.R.L. Constanţa nu
a avut declarat sediul social sau punctul de lucru la adresa din Mun. Constanţa, Str. [...],
Jud. Constanţa, iar spaţiul comercial închiriat ca sediu social, din [...], nu îndeplineşte
deloc atributele pentru a fi folosit ca spaţiu de recepţie sau depozitare de mărfuri
agroalimentare de ordinul zecilor de tone pe transport. Tribunalul reţine, în acest sens, că
CMR –urile prin care s-a certificat transportul unor mărfuri agroalimentare către SC [...]
SRL au menţionată adresa acestei societăţi ca fiind strada [...], adresă ce nu mai era
actuală din data de 04 11 2011.
Se are în vedere şi faptul ca martorul [...] a declarat că S.C. [...] S.R.L. Constanţa
nu a desfăşurat activităţi comerciale la sediul social declarat în perioada noiembrie –
martie 2012 (Aleea [...]) şi nu au fost livrate sau depozitate mărfuri în incinta acestuia în
această perioadă.
Prin procura autentificată sub nr 4723 din 04 11 2011 la B.N.P. [...], inculpata [...],
în calitate de administrator al SC [...] SRL, l-a împuternicit pe inculpatul [...] să facă
toate demersurile necesare în vederea bunei desfăşurări a activităţii SC [...] SRL.
Astfel, [...] a fost împuternicit, printre altele, să deschidă conturi bancare să facă
depuneri şi retrageri în contul societăţii, să efectueze demersurile în faţa autorităţilor
pentru depunerea declaraţiilor lunare, să efectueze operaţiuni de import-export, să
13
încheie noi contracte, să semneze hotărâri modificatoare ale statutului societăţii, inclusiv
schimbarea sediului social al acesteia.
Tribunalul a constatat că printre atribuţiile delegate nu se regăseşte şi aceea a
ţinerii contabilităţii, şi a raportărilor financiar fiscale. De asemenea, s-a constatat că
emiterea procurii către inculpatul [...] s-a realizat în aceeaşi perioadă în care s-a efectuat
şi schimbarea sediului social, rezultând astfel că cele două operaţiuni se află în conexiune
una cu cealaltă.
Potrivit relaţiilor şi actelor transmise de [...] la dosar (vol VIII UP), tribunalul
reţine că la data de 03 11 2011, inculpatul [...] a formulat personal, în calitate de
reprezentant legal, o cerere de deschidere cont persoane juridice, în numele SC [...] SRL,
la [...] – sucursala [...] (Ilfov) pentru conturi în lei, euro şi dolar USD, prezentându-se şi
ca persoană de contact, indicând numărul de telefon mobil la care să poată fi contactat de
bancă, depunând specimen de semnătură şi aplicând ştampila societăţii, în prezenţa şi cu
certificarea inspectorului bancar .
În fişa cu specimen de semnătură se constată că inculpatul [...] este singura
persoană ce putea efectua operaţiuni în conturile bancare astfel deschise.
De asemenea, în aceeaşi zi de 03 11 2011, la [...] – agenţia [...] (Constanţa) s-a
formulat o cerere similară privind deschiderea unui cont bancar în lei, prezentându-se ca
reprezentanţi legali atât inculpata [...] cât şi [...], ambii depunând specimen de semnătură
şi fiind aplicată ştampila societăţii. Telefonul de contact a fost precizat ca fiind acelaşi cu
cel din cererea formulată la agenţia [...], rezultând că persoana de contact este [...] .
Societatea a fost declarată cu sediul în mun Constanţa, strada [...].
La data de 22 februarie 2012, inculpatul [...], în calitate de administrator, a depus
la agenţia [...], sub nr 945, o delegaţie prin care o împuterniceşte pe numita [...] să
retragă în numerar sume de bani din contul bancar şi să ridice extrase, documente şi/sau
să depună documente.
La data de 21 02 2012, ca urmare a desfiinţării agenţiei bancare [...] a [...],
inculpatul [...] a formulat o cerere de transfer a conturilor SC [...] SRl de la agenţia [...] la
agenţia [...].
Potrivit extrasului de cont din perioada 01 10 2011 - 14 03 2012 de la [...]
Sucursala [...], în perioada respectivă s-au derulat operaţiuni de încasări şi plăţi prin acest
cont, atât cu societăţi cliente ale SC [...] SRL, cât şi cu societăţi furnizoare din
străinătate, din cele evidenţiate în expertiza contabilă.
Potrivit extrasului de cont din perioada 04 11 2011 -21 03 2012 de la [...] agenţia
[...]/Constanţa, în perioada respectivă s-au derulat operaţiuni strict de cumpărare valută şi
depunere în cont, apoi de plată prin virament către societăţile furnizoare externe ale SC
[...] SRL .
Prin urmare, prin acest cont bancar nici o societate client al SC [...] SRL nu a făcut
plata preţului mărfurilor cumpărate, ci doar s-a alimentat contul cu valută, după care
imediat s-a efectuat plata în valută către furnizorii externi.
14
Având în vedere împrejurarea că singura persoană cu drept de operare în conturile
de la Sucursala [...] ale SC [...] SRL a fost inculpatul [...], este cert că numai acesta avea
acces la sumele de bani virate în cont de societăţile client, către care erau vândute
mărfurile cumpărate din străinătate, şi astfel numai inculpatul [...] putea retrage sume de
bani pe care să le folosească apoi la cumpărarea de valută şi la alimentarea contului din
Constanţa, respectiv la plata societăţilor furnizoare.
Totodată, rezultă din înscrisurile privind alimentarea cu numerar al contului aflat
la agenţia [...] din Constanţa a contului SC [...] SRL, că cel care alimenta acest cont a fost
inculpatul [...].
În ce priveşte contul bancar al SC [...] SRL deschis la Raiffeisen Bank, rezultă că
acesta datează din perioada în care asociatul societăţii era [...], neexistând rulaj pe cont în
perioada noiembrie 2011 –martie 2012 .
În concluzie, tribunalul a reţinut că toate operaţiunile derulate prin contul bancar al
SC [...] SRL în perioada noiembrie 2011 – martie 2012 au fost efectuate de inculpatul
[...], contrar susţinerilor acestuia din ultima declaraţie dată la instanţă, în care a fost
întrebat expres asupra acestui aspect.
În ce priveşte persoanele care s-au implicat efectiv în schimbarea sediului social al
SC [...] SRL, din probele dosarului rezultă că contractul de închiriere a spaţiului din [...],
etaj 1 spaţiul comercial nr 13, a fost încheiat între martorul [...] (proprietarul spaţiului) şi
inculpatul [...], care s-a prezentat sub numele de [...], dar afirmând calitatea nereală de
reprezentant al societăţii, în funcţia de jurist. În acest sens este declaraţia martorului [...],
ce nu are nici o implicare în activitatea frauduloasă şi deci nu a avut nici un interes să
afirme situaţii nereale.
Totodată, mai rezultă că la data de 01.02.2012, inculpatul [...] a încheiat cu
martorul [...] un act adiţional la acest contract de închiriere, prin care s-a prelungit
perioada de închiriere în intervalul 01.02 – 30.04.2012.
Pentru ambele perioade de închiriere, inculpatul [...] a plătit martorului [...] suma
totală de 1500 lei cu titlu de chirie.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr.
94063/15.11.2012 întocmit în cauză de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.
Constanţa, rezultă că inculpatul [...] a întocmit în fals delegaţia pentru depunere/ridicare
de documente la/de la ORC Constanţa, emisă în numele inculpatei [...] şi cererea de
depunere şi/sau menţionare acte nr. 509526/01.03.2012, privind declararea prelungirii
sediului social la noua adresă.
Totodată, s-a constatat faptul că semnăturile în litigiu de pe înscrisurile privind
închirierea spaţiului comercial de la noul sediu social al societăţii, cât şi cele de pe
încrisurile depuse la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa, pentru efectuarea
modificărilor în statutul societăţii în acest sens, prezintă asemănări cu semnăturile
executate de inculpatul [...] şi au fost executate de acesta.
În acelaşi timp, deşi iniţial inculpatul [...] a declarat că nu a participat la activitatea
de închiriere a acestui spaţiu comercial şi declararea acestuia ca sediu social al societăţii,
15
ulterior, în urma confruntării cu martorul [...], care l-a indicat ca fiind persona semnatară
a actelor de închiriere a acestui spaţiu comercial, a recunoscut faptul că s-a întâlnit cu
acesta pentru a închiria acest spaţiu comercial şi i-a predat înscrisurile privind datele de
identificare ale S.C. [...] S.R.L. Constanţa, declarând că, cu această ocazie, „crede” că a
semnat şi actele întocmite în acest sens.
Deasemenea, martorul [...] l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul [...] ca fiind
persona semnatară a actelor de închiriere a acestui spaţiu comercial şi a indicat în
declaraţia olografă dată în faţa lucrătorilor de poliţie la data de 16.03.2012, că persoana
care a semnat actele de închiriere pentru acest spaţiu comercial, folosea numărul de
telefon mobil [...], număr de telefon pe care inculpatul [...] a declarat la data de
25.10.2012 că îl foloseşte din vara anului 2012, fiind o cartelă telefonică pe care a
cumpărat-o după ce i-a fost sustras un telefon mobil.
Declaraţia inculpatului [...] referitoare la data de când foloseşte postul telefonic de
mai sus este contrazisă de adresa răspuns a operatorului de telefonie mobilă ORANGE
nr. [...]/15.11.2012, prin care se comunică faptul că acest număr de telefon a fost activat
la data de 28.07.2010, prin serviciul ORANGE PREPAY iar în perioada 01.11.2011 –
26.10.2012 acesta nu a fost dezactivat şi reactivat în această reţea telefonică, adica a avut
reţea continua, ceea ce probează faptul că în perioada noiembrie 2011 – martie 2012
postul telefonic a fost utilizat de [...], deci martorul [...] l-a indicat în mod obiectiv, şi din
acest punct de vedere, pe inculpate ca fiind persoana ce a semnat actele de închiriere a
spaţiului din [...], în numele SC [...] SRL.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul
[...], fără a fi angajat sau împuternicit în cadrul S.C. [...] S.R.L. Constanţa, a întocmit în
fals mai multe înscrisuri, la date diferite, pentru schimbarea sediului social al acestei
societăţi comerciale şi declararea acestuia la ORC Constanţa, fără însă ca societatea să
desfăşoare activităţi comerciale în cadrul acestuia, având astfel caracterul unui sediu
social declarat fictiv cu scopul de a sustrage societatea de la efectuarea verificărilor
financiar-fiscale ale organelor competente.
Totodată, din declaraţiile martorilor [...], [...] şi [...], rezultă că acesta din urmă,
care este tatal inculpatului [...], a intermediat activitatea de cesiune a acestei societăţi
comerciale către inculpata [...], fără însă a întocmi, semna sau depune înscrisuri la
Registrul comerţului în acest sens.
Prezentându-se, deasemenea, în faţa reprezentanţilor autorităţii publice ca având
cunoştinţe juridice, tribunalul reţine că inculpatul [...] a încercat, cu intenţie, sa creeze o
aparenţă de normalitate a actelor şi activitaţii sale, în condiţiile în care un sediu nu
trebuie să fie declarat fictiv, prin urmare nu trebuie să existe intenţia contribuabilului de
a se sustrage de la verificări; acest fapt este coroborat cu falsificarea de catre acelaşi
inculpat a unor documente emise în acest scop, tribunalul reţinând că [...], cu intenţie, a
contribuit la sustragerea de la verificări fiscale a SC [...] SRL, prin această modalitate a
declarării sediului societăţii la o adresă la care era conştient că aceasta nu va funcţiona.
16
În ce priveşte activitatea inculpatei [...] legată de preluarea ca asociat şi
administrator a societăţii comerciale SC [...] SRL, de schimbarea sediului social al
acesteia şi de emiterea procurii de mandatare a inculpatului [...] pentru administrarea
societăţii, din declaraţia acesteia tribunalul reţine că inculpata a preluat această societate
comercială de la fostul asociat şi administrator, martorul [...], sens în care a semnat atât
actele de cesiune şi documentele de modificare în statutul societăţii, cât şi procura de
împuternicire a inculpatului [...], însă ulterior nu a mai desfăşurat nici o activitate în
cadrul acesteia, nefiind implicată în activitatea de achiziţii intracomunitare de mărfuri şi
valorificare a acestora pe piaţa internă.
Inculpata recunoaşte că a semnat o serie de acte despre care susţine că nu a ştiut ce
reprezentau, nu a ştiut că prin semnarea acelor documente va prelua o societate
comercială ci a considerat că va înfiinţa o societate.
Mai arată inculpata că după aproximativ o lună de zile de la semnarea actelor de
preluare a societăţii, s-a deplasat la un notar în Constanţa unde a dat o procură unei
persoane de cetăţenie turcă, fără ca acesta să fie de faţă, iar acea procură dădea
posibilitatea împuternicitului să o reprezinte în acte, în numele societăţii. Mai arată că
apoi s-a deplasat la o bancă unde a completat o serie de acte legate de deschiderea unui
cont bancar.
În aceste demersuri inculpata a fost însoţită de câteva persoane pe care le-a
perceput ca fiind ,,dubioase”, una având vârsta de 50-55 ani iar cealalată find de etnie
rromă, iar actele pe care le-a semnat au rămas în posesia bărbatului mai în vârstă.
Potrivit susţinerilor inculpatei, s-a implicat în preluarea/înfiinţarea acestei societăţi
la îndemnul prietenului ei [...], care totodată a asigurat-o că totul se va realiza legal prin
intermediul Oficiului Registrului Comerţului, şi că cineva urma să-i finanţeze pentru a
începe o afacere.
Inculpata nu se ocupase până în acel moment de alte activităţi comerciale, nu avea
studii economice sau calificare în contabilitate, absolvise liceul (12 clase).
Din ansamblul probelor dosarului tribunalul a reţinut că inculpata [...] nu a fost
implicată în activităţile de comerţ cu produse agroalimentare importate prin intermediul
SC [...] SRL în perioada noiembrie 2011 –martie 2012, iar singurul beneficiu obţinut din
preluarea ca asociat şi administrator a acestei societăţi a fost suma de 400 lei dată de
prietenul ei (la acea dată) [...].
Având în vedere contextul în care s-au desfăşurat activităţile prezentate mai sus,
precum şi faptul că, ulterior (astfel cum se va demonstra în continuare) SC [...] SRL a
desfăşurat activităţi de import şi valorificare a unor cantităţi de produse agroalimentare
fără a le evidenţia în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor
către bugetul de stat, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
-un grup constituit ad-hoc, din care făceau parte inculpaţii [...], [...] şi martorii [...]
şi [...] au hotărât preluarea unei societăţi comerciale în vederea desfăşurării unor
activităţi comerciale care să aibă drept scop evazionarea bugetului de stat.
17
În această conjunctură, au identificat posibilitatea preluării sub control a unei
societăţi comerciale prin care să desfăşoare activităţile respective, de aşa natură încât să
evite răspunderea penală.
A fost identificată posibilitatea preluării SC [...] SRL, iar prin intermediul lui [...],
a fost convinsă inculpata [...] să accepte preluarea societăţii, în calitate de asociată şi
administratoră. În acest fel, eventuala răspundere penală pentru evaziune fiscală urma să
fie suportată de această inculpată.
Inculpatul [...] şi tatăl său [...] s-au ocupat de schimbarea sediului social al SC [...]
SRL, declarând noul sediu la o adresă la care reprezentanţii firmei nu puteau fi găsiţi şi la
care aceasta nu a funcţionat niciodată; în acest fel, verificările organelor financiar –
fiscale privind activitatea soccietăţii au fost preîntâmpinate/împiedicate .
- pentru derularea efectivă a activităţilor prin intermediul SC [...] SRL, [...] şi [...]
i-au impus inculpatei [...] să emită o procură autentificată în favoarea inculpatului [...],
prin care acesta să poată efectua, în principal, operaţiuni bancare prin intermediul
conturilor societăţii. În acelaşi scop, inculpatul [...] a dat semnătură de reprezentant la
Agenţia [...] din Constanţa, şi a deschis singur conturi bancare la Sucursala [...] a [...].
Este de precizat că activitatea infracţională s-a desfăşurat, astfel cum va rezulta din
probe, în zona [...]/[...] din Ilfov (lângă Bucureşti), prin urmare inculpatul [...] a deschis
conturi bancare la această sucursală pentru a putea efectua operaţiunile bancare cu
rapiditate, el aflându-se în aceeaşi zonă [...] pentru a prelua şi comercializa produsele
sosite din străinătate .
Procura autentificată nu conţinea şi responsabilitatea pentru ţinerea contabilităţii,
pentru ca inculpatul [...] să se poată apăra în faţa organelor judiciare că nu a avut astfel
de atribuţii şi că, deci, nu este vinovat pentru evaziunea fiscală provenind din
neînregistrarea activităţilor comerciale -apărare pe care a şi invocat-o în mod constant.
Astfel, acesta arată în declaraţiile sale că el preda documentele justificative privind
aceste operaţiuni comerciale către contabila societăţii, în vederea înregistrării acestora în
evidenţa contabilă.
- activitatea comercială s-a desfăşurat parţial (cca 50%) în condiţii de legalitate şi
restul prin omisiunea înregistrării operaţiunilor efectuate, tot în scopul mascării activităţii
ilicite.
Pe data de 24.02.2012, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului de
Poliţie al Judeţului Constanţa au constatat faptul că S.C. [...] S.R.L. Constanţa nu îşi
desfăşoară activitatea la sediul social declarat din Mun. Constanţa, [...], Jud. Constanţa.
Pe data de 05.03.2012, lucrătorii de poliţie au fost înştiinţaţi de catre lucratorii de
la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Giurgiu că S.C. [...] S.R.L.
Constanţa a efectuat în perioada 02–04.03.2012 un număr de 6 achiziţii intracomunitare
de mărfuri reprezentând legume-fructe pentru care era consemnată ca destinaţie de
livrare - pe CMR-urile aferente - o adresă din Mun. Constanţa, Str. [...], Jud. Constanţa.
Cu ocazia verificărilor în teren efectuate la această adresă menţionată în acte a fi
„de livrare”, s-a constatat faptul că imobilul respectiv este tip casă la sol cu destinaţie de
18
locuinţă, bun care este propietatea soţilor [...] şi [...], fiind prevăzut cu o curte exterioară
de 10 m lungime pe 2 m lăţime.
De asemenea, cu ocazia verificărilor efectuate la această adresă, s-a constatat
faptul că la acest imobil nu au fost livrate legume-fructe sau alte bunuri aparţinând
acestei societăţi comerciale, iar proprietarii acestuia nu o cunosc pe inculpata [...], care
figureaza în calitate de administrator.
Pe cale de consecinţa, nici nu au fost recepţionate sau depozitate legume-fructe sau
produse alimentare aparţinând acestei societăţi comerciale în perioada martie 2011 –
martie 2012.
În continuarea cercetărilor penale au fost solicitate la Garda Financiară –
Comisariatul General, toate CMR-urile şi procesele verbale de sigilare/desigilare aferente
pentru achiziţiile intracomunitare de mărfuri efectuate de S.C. [...] S.R.L. Constanţa în
perioada decembrie 2011 – martie 2012, constatându-se că există documente prezentate
pentru un număr de 108 transporturi intracomunitare de legume-fructe şi produse
alimentare ale acestei societăţi comerciale.
…
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, tribunalul a
reţinut că, în urma verificării CMR-urilor consemnate în procesul verbal întocmit de
organele fiscale, s-a constatat că pentru acestea SC [...] SRL nu a întocmit NIR-uri şi nu
există nici facturile aferente care să figureze înregistrate în registrul de cumpărări
întocmit de societate în perioada decembrie 2011 /martie 2012, cu excepţia a 4 facturi
identificate dar care nu erau înregistrate în contabilitate.
Au rezultat 53 de CMR-uri neînregistrate în evidenţa contabilă a societăţii, prin
urmare 53 facturi fiscale neînregistrate, valoarea estimată a acestora fiind de
3.664.475,54 lei, iar TVA-ul aferent datorat bugetului fiind de 879.477,21 lei .
Conform răspunsului la obiectivul nr 3 al expertizei, SC [...] SRL a efectuat plăţi
bancare către furnizorii ce au furnizat marfa evidenţiată în cele 53 de CMR-uri
neînregistrate, în sumă totală de 4.412.016, 118 lei.
Din compararea situaţiei privind CMR-urile neînregistrate şi a plăţilor efectuate
către furnizori, rezultă că nu toate livrările confirmate de existenţa CMR –urilor au fost
achitate către firmele respective: exemplu – nu au fost făcute plăţi către firmele … .
De asemenea, plăţile către furnizorii cu care SC [...] a avut repetate raporturi
contractuale – [...], Mazzoni, Rastoder etc. – nu corespund estimativ, ca valoare globală,
cu valoarea bunurilor furnizate de aceste societăţi, rezultând că s-au efectuat plăţi şi prin
intermediul unor alte societăţi comerciale.
În schimb, se poate constata o coroborare a livrărilor şi a plăţilor efectuate de către
/către societăţile furnizoare ce au avut o singură sau puţine furnizări către SC [...] SRL –
exemplu [...], [...], [...], [...] - atât în privinţa sumelor reprezentând valoarea mărfii/plata
efectuată, cât şi în privinţa datei furnizării/datei plăţii, ceea ce demonstrează că o
persoană acţionând în numele SC [...] SRL a comandat mărfurile de la aceste societăţi şi
le-a şi achitat prin bancă, din contul SC [...] SRL.
19
Potrivit obiectivelor nr 5 şi nr 6 la raportul de expertiză, SC [...] SRL a vândut
legume şi fructe către [...], în principal, precum şi către un număr de alte 5 societăţi
comerciale – [...], [...], [...], [...] şi [...], vânzările fiind în valoare totală de 4.295.037,45
lei, şi a încasat în aceeaşi perioadă suma totală de 7.052.487,07 lei de la aceste societăţi .
Astfel, tribunalul a constatat că nu se coroborează valoarea livrărilor cu valoarea
preţului încasat, acesta din urmă fiind cu 2.757.450 lei mai mare.
Potrivit expertizei, pentru operaţiunile intracomunitare neînregistrate în
patrimoniul societăţii, situaţia obligaţiilor datorate bugetului de stat se ridică la suma
totală de 219.048 lei, din care TVA de plată în sumă de 213.185 lei, şi impozit pe profit
de plată în sumă de 5.863 lei.
În raport cu aspectele constatate, la data de 09.03.2012, lucrătorii de poliţie
judiciară au procedat la „darea în consemn la toate frontierele statului român a tuturor
transporturilor de mărfuri” care aveau ca destinatar S.C. [...] S.R.L. Constanţa.
Pe data de 09.03.2012, în jurul orei 1730, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul
Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, au fost sesizaţi telefonic de lucrătorii de
poliţie din cadrul PTF Giurgiu cu privire la faptul că pe sensul de intrare în România a
sosit un autotractor cu semiremorcă încărcat cu o cantitate de 21.974 kg. portocale de
provenienţă din Grecia, ce are ca destinatar consemnat pe CMR-ul aferent din data de
07.03.2012 societatea S.C. [...] S.R.L. Constanţa.
Adresa de livrare consemnata în acte era în Mun. Constanţa, Str. [...], Jud.
Constanţa.
În acest sens, fiind indicii de activitate ilicita, s-a comunicat lucrătorilor de poliţie
de frontieră să procedeze la sigilarea acestui mijloc de transport până la sosirea
lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul IPJ Constanţa, în vederea însoţirii acestuia
până la adresa de destinaţie a livrării.
La PTF Giurgiu a fost identificat mijlocul de transport auto format din
autotractorul marca [...] cu numărul de înmatriculare [...], având serie şasiu [...] şi serie
motor 502158, şi semiremorca marca SCHMITZ SPR 24, cu numărul de înmatriculare
[...], având serie şasiu [...], aparţinând S.C. [...] S.R.L. Com. [...], Jud. Dâmboviţa, condus
de şoferul [...], în calitate de angajat al acestei societăţi comerciale transportatoare.
Cu respectiva ocazie s-a procedat la sigilarea semiremorcii de către lucrătorii din
cadrul Gărzii Financiare Giurgiu, iar transportul a fost însoţit de lucrătorii de poliţie pe
ruta Giurgiu – Bucureşti - Constanţa.
Pe data de 10.03.2012, în jurul orei 01, în momentul ieşirii de pe autostrada A2 şi
al intrării în oraşul Cernavodă, lucrătorii de poliţie care însoţeau acest transport, au fost
contactaţi telefonic de lucrătorii de poliţie din cadrul PTF Giurgiu, care le-au comunicat
faptul că prin acest punct de frontieră a mai trecut încă un mijloc de transport auto,
format din autotractor şi semiremorcă încărcat cu produse agro alimentare ce are ca
destinatar pe S.C. [...] S.R.L. Constanţa, ce are aceeaşi locaţie de descărcare din Mun.
Constanţa.
20
În aceste condiţii, o parte dintre lucrătorii de poliţie care însoţeau mijlocul de
transport auto şi-au continuat deplasarea către Constanţa, iar ceilalţi s-au întors în PTF
Giurgiu, în vederea identificării celuilalt mijloc de transport şi al mărfurilor transportate.
În jurul orei 0250, lucrătorii de poliţie au ajuns în PTF Giurgiu, unde au constatat
că aici se aflau încă alte 4 mijloace de transport auto formate din autotractor şi
semiremorcă, în care erau încărcate legume-fructe din spaţiul intracomunitar şi aveau ca
destinatar consemnat pe CMR-urile aferente din perioada de 08 - 09.03.2012 societatea
S.C. [...] S.R.L. Constanţa şi adresa de livrare în Mun. Constanţa, Str. [...], Jud.
Constanţa.
Pe data de 10.03.2012, între orele 1030 - 16, după sigilarea semiremorcilor de către
lucrătorii din cadrul Gărzii Financiare Giurgiu, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul
Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa, Serviciul de Investigare a Fraudelor, au
procedat la însoţirea acestor mijloace de transport marfă pe ruta Giurgiu – Bucureşti -
Constanţa în vederea cântăririi mărfurilor transportate şi pentru verificarea legalităţii
documentelor de transport prezentate de conducătorii auto.
Pe data de 10.03.2012, s-a procedat de desigilarea celor 5 semiremorci de către
lucrătorii din cadrul Gărzii Financiare Constanţa, iar mărfurile transportate au fost
descărcate şi cântărite de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul IPJ Constanţa, în
prezenţa conducătorilor auto, fiind predate spre valorificare imediată ca mărfuri
perisabile către societăţile de profil S.C. [...] S.R.L. Constanţa şi S.C. [...] S.R.L.
Medgidia, Jud. Constanţa, în executarea dispoziţiilor ordonanţei nr. 371/P/2012 din
10.03.2012 emisă de procuror privind luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra
acestor bunuri agroalimentare.
În esenţă, conducătorii auto şi reprezentanţii acestor societăţi comerciale
transportatoare au declarat că aceste mărfuri aveau ca destinaţie de livrare în Mun.
Constanţa, Str. [...], Jud. Constanţa, potrivit CMR-urilor întocmite de furnizorii străini,
însă acestea urmau să fie predate, respectiv au fost predate efectiv la depozite de legumefructe
şi produse alimentare din Mun. Bucureşti şi Com. [...], Jud. Ilfov, la solicitarea
telefonică a reprezentantului acestui beneficiar.
Rezumând cu privire la declaraţiile martorilor transportatori, tribunalul a reţinut
următoarele:
- martorii care nu au efectuat transporturile reţinute de organele de poliţie în vama
Giurgiu au prezentat marfa în zona Bucureşti, în complexele comerciale din [...] etc, în
urma discuţiilor telefonice cu persoane care îi dirijau asupra destinaţiei şi care solicitau
schimbarea locaţiei de descărcare, din Constanţa în Bucureşti zona hipermarketurilor din
[...].
- în marea majoritate a cazurilor, transporturile au fost confirmate prin aplicarea
ştampilei SC [...] SRL pe CMR .
- descărcarea şi preluarea mărfii a fost realizată de diverse persoane, fie de
naţionalitate română, fie de naţionalitate turcă sau similară, fără ca vreodată aceştia să-şi
decline în mod expres calitatea de reprezentant al societăţii beneficiare sau să prezinte
21
vreun act în acest sens. Au existat şi mai multe situaţii în care, după descărcarea mărfii,
persoanele respective au dispărut astfel încât transportatorii nu şi-au putut încasa preţul
transportului.
- martorii care au fost reţinuţi cu marfa în vama Giurgiu şi apoi au fost conduşi sub
escorta poliţiei către Constanţa, nu au fost contactatţi ulterior de vreun reprezentant al SC
[...] SRL, care să solicite prezentarea mărfii la o adresă anume din Constanţa, care să
reclame proprietatea asupra mărfii respective, etc. De asemenea, aceste transporturi nu au
fost achitate, cu excepţia celui efectuat prin firma lui [...], plata acestui transport
efectuându-se în condiţii de clandestinitate, în Bucureşti, astfel cum rezultă din declaraţia
martorului şi din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate,
referitoare la acesta.
Astfel, rezultă că, deşi beneficiarii mărfii indisponibilizate ştiau unde se află
aceasta, nu au efectuat demersuri oficiale şi nu s-au prezentat la organele abilitate pentru
a lămuri situaţia, în ciuda valorii mari pe care au pierdut-o prin această neprezentare, din
atitudinea lor rezultând cu claritate că este vorba despre transporturi pe care nu le puteau
justifica cu acte legale, din acest motiv preferând să le abandoneze. Acelaşi aspect
rezultă şi din conţinutul unor convorbiri telefonice interceptate şi înregistrate, dintre
persoane de cetăţenie/etnie turcă, convorbiri din care rezultă interesul lor direct legat de
marfa confiscată, dar şi faptul că astfel de marfă clandestină era uneori preluată fără acte
de alte persoane sau societăţi decât cele care o comandaseră, şi valorificată imediat .
În ce îl priveşte pe martorul [...], în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut din
fotografii pe inculpatul [...] ca fiind persoana ce a recepţionat şi preluat marfa la un
depozit din Bucureşti, iar în cursul judecăţii a menţinut această declaraţie. Astfel, acest
martor confirmă faptul că inculpatul [...] a fost implicat personal în descărcarea unui
transport comandat în numele SC [...] SRL, într-o locaţie din zona Bucureşti, contrar
susţinerilor inculpatului care declară că a asistat numai la descărcări realizate în mun
Constanţa.
Audiat fiind în cauză, inculpatul [...] a declarat că a dobândit atât calitatea de
împuternicit al S.C. [...] S.R.L. Constanţa în baza procurii emise de [...] cât şi calitatea
de împuternicit cu specimen de semnătură în bancă pentru conturile bancare ale acestei
societăţi comerciale deschise la [...] .
Inculpatul susţine că a fost rugat de un prieten din Constanţa pe nume [...] (în cea
de-a doua declaraţie dată la instanţă a indicat numele persoanei ca fiind [...]) să se
implice în administrarea SC [...] SRL, în sensul de a recepţiona produsele alimentare
sosite din Europa la o adresă din Constanţa şi de a le livra unor clienţi pe care [...] îi
cunoştea de dinainte. Despre numitul [...]/[...] inculpatul arată că îl cunoştea de 2-3 ani ,
acesta era cetăţean român, în vârstă de 45 de ani, avea cu el o relaţie bună de prietenie,
însă nu cunoaşte unde locuieşte, iar după reţinerea celor 5 tir-uri la vamă, nu l-a mai
putut contacta telefonic .
Banii erau rulaţi prin bancă, iar inculpatul nu se ocupa de contabilitate, de
întocmirea facturilor şi de documentele de expediţie, acestea fiind în sarcina contabilei
22
cunoscută de prietenul său [...]. De asemenea, inculpatul susţine că de efectuarea plăţilor
prin bancă se ocupa un angajat al firmei, iar el (inculpatul) personal nu a ridicat bani din
bancă decât o singură dată. Arată că plata furnizorilor externi s-a făcut prin bancă, fără
contribuţia sa, deşi recunoaşte că, în afară de el, nici o altă persoană nu mai avea drept de
semnătură în bancă.
Mai precizează inculpatul că societatea dispunea de două ştampile, dintre care una
era în posesia sa, pentru a confirma documentele de transport al mărfii, iar cea de-a doua
în posesia contabilei.
O altă susţinere a acestuia este că tirurile cu marfă veneau în Constanţa, la un
PECO, unde erau desigilate de către reprezentanţii Gărzii Financiare, după care marfa era
trimisă spre distribuire în Bucureşti. De asemenea, precizează că el personal nu a făcut
niciodată comenzi la furnizori, dar recunoaşte că avea nişte cunoştinţe care se ocupau de
aceasta, aceştia fiind practic nişte colaboratori externi ai firmei.
Rezumând cu privire la această declaraţie a inculpatului, tribunalul a reţine că:
inculpatul, prin intermediul unor colaboratori externi pe care el îi cunoştea, efectua
comenzi de cumpărare produse agroalimentare, tot inculpatul era cel care cunoştea
clienţii din Bucureşti cărora le vindea marfa, el era singurul care avea drept de semnătură
în bancă, el deţinea ştampila utilizată la confirmarea CMR-urilor, şi în acelaşi timp nu a
oferit nici un indiciu verificabil asupra existenţei pretinsului său prieten [...]/[...], şi cu
atât mai puţin asupra faptului că acesta deţinea controlul asupra SC [...] SRL.
În cea de-a doua declaraţie dată la instanţă, inculpatul susţine în plus că el nu a
desfăşurat nici o activitate în numele firmei, nu a semnat nici un act în numele SC [...]
SRL – cu excepţia proceselor verbale de desigilare încheiate în mun Constanţa –nu a
efectuat operaţiuni bancare (cu o excepţie), nu a dispus plăţi prin transfer bancar, nu a dat
specimen de semnătură în bancă, deţine o societate comercială dar nu a desfăşurat afaceri
comerciale prin aceasta cu firma SC [...] SRL; mai arată inculpatul că în perioada
transporturilor confirmate în Constanţa, a venit şi a locuit la numitul [...] şi a deţinut
ştampila societăţii numai pe perioada cât confirma transporturile.
În ansamblu, tribunalul a reţinut că probele administrate stabilesc cu certitudine
faptul că inculpatul [...] este persoana care a controlat în fapt şi în drept SC [...] SRL în
perioada noiembrie 2011 – martie 2012, inculpatul este persoana care a dispus toate
operaţiunile cu sume de bani – plăţi şi încasări către şi de la firmele
furnizoare/cumpărătoare de produse agroalimentare – legume şi fructe importate. Cu
privire la acest aspect, faţă de apărarea inculpatului că a îndeplinit simple operaţiuni cu
privire la care nu el a luat decizia, tribunalul constată că acesta nu a fost în măsură să
explice în ce modalitate a comunicat cu el numitul [...], astfel încât la fiecare operaţiune
bancară efectuată inculpatul să cunoască suma de virat/de plată, contul în care trebuie
virată şi toate celelalte elemente ce trebuie cunoscute şi justificate în cadrul operaţiunilor
bancare. Inculpatul nu a justificat (susţinând nereal că nu a efectuat operaţiuni bancare în
contul SC [...] SRL) nici de ce sumele de încasat au intrat în exclusivitate prin contul din
Bucureşti, în timp ce sumele de plată valutară s-au desfăşurat prin contul bancar din
23
Constanţa, în condiţiile în care acest cont era alimentat exclusiv pentru efectuarea acelor
plăţi valutare. Explicaţia acestui mod de lucru este aceea că prin fracţionarea
operaţiunilor de încasare/plată, inculpatul a creat o imposibilitate obiectivă pentru
organele statului şi expertul contabil de a stabili corelaţia între sumele încasate şi sumele
plătite, respectiv între preţul plătit furnizorilor externi pentru un anumit transport de
marfă, şi preţul încasat de la clienţi pentru acelaşi transport de bunuri. Astfel, inculpatul a
îngreunat posibilitatea descoperirii şi dovedirii infracţiunii de evaziune fiscală , precum
şi cuantumul prejudiciului.
De asemenea, se dovedeşte din faptul aplicării ştampilei SC [...] SRL pe CMRurile
transporturilor descărcate în [...]/Bucureşti, ştampilă ce a rezultat că era în posesia
inculpatului, că acesta a fost implicat în dirijarea şi descărcarea acelor transporturi, din
moment ce persoanele care descărcau dispuneau de acea ştampilă.
Referitor la prejudiciul creat bugetului de stat prin neînregistrarea celor 53 de
transporturi/facturi despre care s-a dovedit că au intrat în România pentru beneficiar SC
[...] SRL dar care au fost descărcate în altă locaţie decât cea declarată în CMR şi nu au
fost înregistrate în contabilitate, tribunalul va reţine ca prejudiciu cert cauzat suma de
219 048 lei, din care TVA de plată în sumă de 213 185 lei şi impozit pe profit în sumă de
5 863 lei, iar nu şi suma de 919 215,52 lei, din care TVA de plată în sumă de 901 713,52
lei şi impozit pe profit în sumă de 17 502 lei (evidenţiate în raportul de expertiză
contabilă), întrucât aceasta din urmă nu este urmarea neînregistrării în evidenţa contabilă
a operaţiunilor comerciale desfăşurate şi a veniturilor realizate, ci are caracterul unei
creanţe fiscale certe, reale şi exigibile datorate la bugetul de stat, ce poate fi recuperată pe
calea executării silite de organele fiscale competente.
Tribunalul a reţinut că în sarcina inculpatei [...] nu se justifică a fi reţinută forma
autoratului la această infracţiune, întrucât rezultă din ansamblul probator că inculpata [...]
nu a efectuat personal nici un act concret care să conducă la prejudicierea bugetului de
stat prin ascunderea sursei impozabile sau omisiunea înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor comerciale efectuate.
Împrejurarea că, în acte, figurează ca asociat şi administrator al SC [...] SRL nu
constrituie automat şi dovada că inculpata a efectuat acte de autorat de de evaziune
fiscală, câtă vreme se dovedeşte că aceste operaţiuni comerciale neînregistrate au fost
realizate de alte persoane.
În ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului
social, prevăzută de art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005, tribunalul constată că
această faptă nu a fost săvârşită de inculpată, şi nu există nici o dovadă că inculpata a
contribuit în mod intenţionat la schimbarea sediului social, din strada [...] în Aleea [...].
Mai mult, însuşi faptul că hotărârea asociatului unic în privinţa schimbării sediului
a fost falsificată sub aspectul semnăturii, această semnătură nefiind a inculpatei [...]
(conform raportului de expertiză grafică), constituie dovada că aceasta nu a fost
implicată în demersurile privind schimbarea sediului la o adresă la care firma nu putea fi
găsită.
24
Pentru considerentele expuse, în baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală
raportat la art. 10 lit c) Cod procedură penală tribunalul a dispus achitarea inculpatei [...]
sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin 1 lit f) din
Legea nr 241/2005 ;
În ce priveşte infracţiunea de folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală,
prev de art. 273 din Legea nr 86/2006 , cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, pentru care
a fost trimisă în judecată inculpata, tribunalul a reţinut, pe de o parte, că astfel de acte
materiale nu au fost realizate de inculpată, iar pe de altă parte, că inculpata nu a prevăzut
această modalitate specifică prin intermediul căreia s-a săvârşit infracţiunea de evaziune
fiscală prev de art. 9 lit b) pentru care s-a reţinut complicitatea ei. Dacă este adevărat că
inculpata a prevăzut în general posibilitatea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală,
existând şi elemente de fapt care să-i întărească această bănuială, aceasta nu înseamnă că
inculpata, fără cunoştinţe în domeniul relaţiilor vamale şi fără a cunoaşte care ar putea fi
în concret activitatea prin care firma să evazioneze bugetul de stat, a putut prevede că
activitatea infracţională va consta în importuri de bunuri agroalimentare supuse
controlului vamal, şi că pentru aceasta se vor folosi înscrisuri purtând menţiuni false
asupra sediului SC [...] SRL şi asupra locului descărcării mărfii.
Pentru considerentele expuse, întrucât faptele indicate nu au fost prevăzute de
inculpată, şi nici nu au fost realizate de aceasta în materialitatea lor, rezultă, pe de o
parte, că încadrarea juridică corectă este cea de complicitate şi nu de autorat la această
înfracţiune, iar, pe de altă parte, că lipsesc elemente constitutive ale acestei infracţiuni
reţinute în sarcina inculpatei, şi anume elementul obiectiv şi cel subiectiv.
Pentru aceste motive, după schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice, în
baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală raportat la art. 10 lit d) Cod procedură
penală, tribunalul a dispus achitarea inculpatei [...] sub aspectul săvârşirii infracţiunii de
complicitate la folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, prev de art. 26 Cod
penal raportat la art. 273 din Legea nr 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul
Constanţa şi inculpaţii [...] şi [...].
În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa
s-a arătat în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatei [...] pentru comiterea infracţiunii
de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.f din Legea nr.241/2005, instanţa de fond
motivând că aceasta nu avea cunoştinţă despre împrejurarea că inculpatul [...] urma
ulterior să facă demersuri pentru schimbarea sediului societăţii; s-a arătat că trebuie avut
în vedere faptul că această inculpată a dat o hotărâre prin care a decis schimbarea
sediului social al societăţii pe data de 3 noiembrie 2011, iar pe data de 4 noiembrie 2011
i-a dat inculpatului [...] o procură notarială, împuternicindu-l pe acesta să facă demersuri
pentru schimbarea sediului social al societăţii, de asemenea să facă operaţiuni de importexport
şi să reprezinte societatea în faţa autorităţilor vamale; faţă de aceste aspecte
rezultă faptul că inculpata avea cunoştinţă despre toate operaţiunile care urmau să se
desfăşoare şi că se intenţiona schimbarea sediului societăţii pentru a nu fi găsită
25
societatea de către organele de control, inculpata fiind astfel vinovată şi de săvârşirea
infracţiunii de folosire de acte falsificate la Autoritatea Vamală, în condiţiile în care
aceasta cunoştea despre operaţiunile vamale ce urmau să se efectueze; s-a mai arătat că
aşa cum rezultă din procura cu care a fost împuternicit inculpatul [...], aceasta i-a dat
libertatea coinculpatului să desfăşoare şi operaţiuni de import-export şi să reprezinte
societatea la autorităţile vamale; în condiţiile în care inculpata cunoştea ce operaţiuni
urma să desfăşoare societatea consideră că aceasta se face vinovată şi de săvârşirea
infracţiunii de evaziune fiscală fiind autor alături de celălalt inculpat şi nu complice;
astfel, potrivit procurorii notariale, inculpata [...] l-a împuternicit pe inculpatul [...],
printre altele, să reprezinte societatea în faţa autorităţilor în vederea depunerii de
declaraţii lunare, acest lucru însemnând că ţinerea contabilităţii şi depunerea declaraţiilor
trimestriale şi anuale erau în sarcina sa, ştiut fiind faptul că o persoană se face vinovată
de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi dacă nu ţine contabilitatea, dar şi dacă nu
face declaraţii anuale şi trimestriale la autoritatea fiscală; practic cei doi inculpaţi şi-au
împărţit atribuţiile pe care le aveau faţă de stat, respectiv inculpatul [...] trebuia să facă
declaraţiile lunare, iar inculpata [...] să rămână responsabilă de ţinerea contabilităţii şi de
depunerea declaraţiilor anuale; în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei apreciază că
instanţa de fond a aplicat o pedeapsă mult sub minimul prevăzut de lege după reţinerea
circumstanţelor atenuante, având în vedere cuantumul mare al prejudiciului, gravitatea
faptelor prin modul în care au fost comise astfel încât, nu se poate afirma că inculpata nu
avea cunoştinţă de ceea ce se întâmplă în condiţiile în care este o persoană care a absolvit
liceul; s-a mai criticat, prin motivele scrise de apel, greşita confiscare a sumei de 219.048
lei doar de la inculpatul [...], impunându-se confiscarea acestei sume de la inculpaţii [...]
şi [...] deoarece ambii inculpaţi sunt condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de
evaziune fiscală.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat, în temeiul art.16
lit.b Cod procedură penală sau art.16 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului
cu privire la prima acuzaţie prin care s-a reţinut că în perioada decembrie 2011 – 12
martie 2012 în calitate de împuternicit a efectuat operaţiuni comerciale de achiziţii
intracomunitare de mărfuri agroalimentare şi comercializarea acestora; s-a solicitat a se
constata că prin Ordonanţa nr.10 din data de 10.03.2012 a procurorului de caz s-a dispus
autorizarea pentru un timp de 48 ore a interceptărilor telefonice a lui [...] [...], chiar în
referatul şefului comisar [...] se arată că l-a interceptat pe [...] [...] ca fiind cel care
dispunea şi administra societatea; s.a mai arătat că există 27 de declaraţii de martori în
favoarea inculpatului, martorul [...] declarând că inculpatul [...] nu este cel care l-a plătit,
martorul [...] arătând că marfa se descărca numai după ce era verificată de către Garda
Financiară iar inculpatul nu a avut niciodată capacitatea reală de a dispune contabilei să
nu înregistreze actele în contabilitate; s-a mai precizat că la fila 110 se află declaraţia
contabilei [...] în care se arată că din punctul său de vedere administrator era domnul [...],
cu acesta ţinea legătura, îi aducea actele, le înregistra şi le depunea la Administraţia
Financiară.
26
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea
nr.241/2005, s-a solicitat admiterea apelului declarat de apelantul inculpat [...],
desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi, rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului
în temeiul dispoziţiilor art.16 lit.b Cod procedură penală, întrucât este nevinovat,
arătându-se că faţă de această infracţiune nu sunt indicate actele materiale care au fost
emise de către acesta pentru a se sustrage de la verificări; pentru a exista o sustragere, o
persoană trebuie să dispună din punct de vedere fizic a nu se îndeplini anumite obligaţii
sau solicitări din partea statului precizat, când s-au cerut documente de către autorităţi,
însă nu s-au precizat când s-au cerut documente de către autorităţi, nefiind astfel
identificate momentele temporale – zile, ani, când s-au realizat faptic acţiunile
imputabile inculpatului [...], ca pe baza acestor elemente şi a altora să poată fi stabilită
întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.9 lit.f din Legea
nr.241/2005.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art.273 din Legea nr.86/2006, în temeiul
dispoziţiilor art.17 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.16 lit.b Cod procedură
penală, s-a solicitat achitarea inculpatului având în vedere că în actul de acuzare nu s-au
identificat acţiunea, data şi respectiv persoana care ar fi realizat această folosire astfel
încât să inducă în eroare Autoritatea Vamală şi că aceasta se află în imposibilitatea reală,
fără să facă dovada faptului că aceasta a manifestat activitatea de a identifica societatea;
în situaţia în care autoritatea statului dovedeşte o pasivitate în vederea identificării
documentelor respective numai printr-o simplă adresă tot instanţa şi practica
judecătorească a stabilit că nu se poate folosi o acţiune de folosire a documentelor
falsificate cât timp a făcut dovada că persoana care le-a depus avea cunoştinţă că sunt
falsificate; în această situaţie, inculpatul mai este protejat şi de eroarea de fapt, întrucât
acesta niciodată nu a stat la baza emiterii documentelor şi respectiv nu s-a făcut dovada
faptului că are cunoştinţă despre faptul că documentele ar fi fost create în mod fals.
În subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art.421 alin.2 lit.a Cod procedură penală, în
situaţia în care se va da eficienţă dispoziţiilor art.396 Cod procedură penală şi se vor găsi
acţiuni care pot fi încadrate în una dintre cele trei acuzaţii se va observa că implicarea
trebuie analizată şi sancţionată din punctul de vedere al încălcării legislaţiei gradual, s-a
solicitat să se dispună o sancţiune cu suspendare sub supraveghere astfel cum prevăd
dispoziţiile art.861
Cod penal, având în vedere că inculpatul a făcut eforturi pentru a
acoperi şi latura financiară, a dorit să acopere şi prejudiciul creat de către coinculpata
[...], însă nu a mai reuşit obţinerea împrumutului, iar scopul pedepsei prevăzut de art.52
Cod penal, atât sancţionator cât şi de reeducare, poate fi atins şi prin aplicarea unei
pedepse în temeiul dispoziţiilor art.861
Cod penal.
În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului [...] s-a solicitat în principal a se
constata că nu reiese cu certitudine implicarea acestuia în săvârşirea infracţiunii de
evaziune fiscală, împrejurare în care în temeiul dispoziţiilor art.16 alin.1 lit.c Cod
procedură penală se impune achitarea inculpatului; în ceea ce priveşte cea de a doua
27
condamnare pentru fapta de fals în înscrisuri, s-a precizat că inculpatul nu are nicio
opţiune considerând că această faptă a fost dovedită, iar pedeapsa aplicată este corectă.
În subsidiar, în situaţia în care se va constata o oarecare implicare a inculpatului în
săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, s-a solicitat a se constata că hotărârea instanţei
de fond este temeinică şi legală în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicat pentru
această infracţiune şi să fie menţinută ca atare.
Inculpaţii [...] (la termenul din data 12.06.2015) şi [...] (La termenul din data
16.01.2015) au precizat personal că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel,
uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările
dosarului, Curtea constată că apelurile formulate în cauză de către Parchetul de pe
lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii [...] şi [...] sunt fondate, pentru următoarele:
I. Cu privire la inculpata [...]
Curtea constată că este fondat motivul de apel al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Constanţa prin care s-a criticat schimbarea de încadrare juridică din
infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu
aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969, în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală
prev. de art. 26 Cod penal 1969 raportat la art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu
aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal 1969.
În acest sens, Curtea constată că în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut
pentru inculpata [...] forma complicităţii la evaziune fiscală în locul autoratului la
evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41
alin 2 Cod penal 1969.
Astfel, potrivit art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr 241/2005:
„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2
ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
……….
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte
documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
Faptul că inculpata [...] nu a efectuat personal nici un act concret care să conducă
la prejudicierea bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile sau omisiunea
înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate nu determină implicit o
lipsă de responsabilitate a inculpatei cu privire la activitatea societăţii comerciale a cărei
administrator era.
Curtea constată că inculpata [...] a fost în acea perioadă unic asociat şi
administrator al SC [...] SRL şi prin urmare avea obligaţia să verifice activitatea
comercială a societăţii comerciale respective, implicit evidenţierea în contabilitate în mod
28
corect a tuturor activităţilor comerciale desfăşurate de societatea comercială respectivă,
chiar dacă operaţiunile comerciale au fost desfăşurate efectiv de către altă persoană
împuternicită în acest sens.
Cu alte cuvinte, inculpata [...] era responsabilă de împuternicirea pe care a dat-o
inculpatului [...] şi ar fi trebuit să verifice operaţiunile comerciale pe care acesta le-a
făcut în baza acelei împuterniciri, cu atât mai mult cu cât inculpatei îi reveneau obligaţiile
corespunzătoare funcţiei de administrator al societăţii commerciale, inclusiv cele
menţionate mai sus cu privire la evidenţierea în contabilitate în mod corect a tuturor
activităţilor comerciale desfăşurate şi cu privire la depunerea declaraţiilor anuale la
autorităţile fiscale.
Prin urmare, Curtea constată că inculpata [...] a comis infracţiunea de evaziune
fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod
penal 1969, în forma autoratului şi nu în forma complicităţii.
Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că această infracţiune de evaziune
fiscală a fost comisă de inculpata [...] sub forma de vinovăţie a intenţiei directe, raportat
la aspectele reţinute de către instanţa de fond, respectiv faptul că inculpata avea studii
suficiente, precum şi accesul la informaţiile mass-media care să garanteze că a acumulat
pe parcursul timpului cultura generală în privinţa funcţionării societăţilor comerciale,
precum şi faptul că inculpata, prin chiar declaraţiile sale, a recunoscut că şi-a dat seama
de caracterul îndoielnic, ocult, dubios, al preluării acelei societăţi comerciale, al faptului
că toate actele de înfinţare au rămas la o persoană necunoscută ei, că a dat procură de
reprezentare unei persoane pe care nu o cunoştea, astfel încât implicit a fost conştientă de
riscul ca această persoană să efectueze şi acte ilicite în numele societăţii sale, acceptând
eventualitatea producerii unui prejudiciu prin evaziune fiscală.
Ar fi inadmisibil ca, în urma unei procuri prin care administratorul unei societăţi
comerciale împuterniceşte o altă persoană să încheie noi contracte şi să efectueze orice
operaţiuni bancare în numele societăţii, administratorul acelei societăţi comerciale să nu
mai aibă nicio răspundere cu privire la activitatea firmei respective, atâta timp cât şi-a
păstrat calitatea de administrator al societăţii comerciale şi nu a fost desemnată o altă
persoană ca administrator.
În consecinţă, în baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea
juridică din complicitate la infracţiunea de „evaziune fiscală” prev. de art.26 cod penal
1969 rap. la art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal
1969 în infracţiunea de „evaziune fiscală” în forma autoratului prev. de art.9 alin.1 lit.b)
din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal 1969.
Curtea mai constată că sunt întemeiate motivele de apel ale Parchetului de pe lângă
Tribunalul Constanţa prin care s-a criticat achitarea inculpatei [...]pentru săvârşirea
infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005.
Curtea reţine că, potrivit art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005:
29
„Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2
ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul
sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:
……….
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale
sau secundare ale persoanelor verificate”.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune comisă în modalitatea de declarare
fictivă a sediului societăţii comerciale, Curtea constată că sunt incidente şi cu privire la
această infracţiune aspectele expuse mai sus cu privire la inculpata [...], în sensul că:
- inculpata avea studii suficiente, precum şi accesul la informaţiile mass-media care
să garanteze că a acumulat pe parcursul timpului cultura generală în privinţa
funcţionării societăţilor comerciale,
- prin chiar declaraţiile sale, inculpata a recunoscut că şi-a dat seama de caracterul
îndoielnic, ocult, dubios, al preluării acelei societăţi comerciale,
- a dat procură de reprezentare unei persoane pe care nu o cunoştea, fiind astfel
implicit a fost conştientă de riscul ca această persoană să efectueze şi acte ilicite în
numele societăţii sale, respectiv acte de evaziune fiscală.
Acelaşi raţionament cu cel expus cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală în
forma prev. de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 este valabil şi în cazul infracţiunii
de evaziune fiscală în forma prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, având în
vedere că prin aceaşi procură autentificată sub nr.4723/04.11.2011 la B.N.P. [...],
inculpata [...], în calitate de administrator al SC [...] SRL, l-a împuternicit pe inculpatul
[...] atât să deschidă conturi bancare să facă depuneri şi retrageri în contul societăţii, să
efectueze demersurile în faţa autorităţilor pentru depunerea declaraţiilor lunare, să
încheie noi contracte, să semneze hotărâri modificatoare ale statutului societăţii, cât şi să
facă demersuri privind schimbarea sediului social al acesteia.
Prin urmare, fapta inculpatei [...] care, în perioada 7 octombrie 2011 - 4 noiembrie
2011, a preluat în calitate de asociat unic şi administrator societatea SC [...] SRL
Constanţa, a deschis cont bancar la [...] agenţia [...] din Constanţa, şi a emis la notarul
public o procură prin care l-a împuternicit pe inculpatul [...] să schimbe sediul social al
acestei societăţi comerciale, acceptând prin aceasta posibilitatea ca alte persoane să
schimbe sediul social, întruneşte elelemtele constitutive ale infracţiunii de evaziune
fiscală prevăzută de art. 9 alin 1 lit f) din Legea nr 241/2005.
Nu sunt întemeiate motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul
Constanţa prin care s-a criticat soluţia instanţei de fond de achitare a inculpatei [...]
pentru comiterea infracţiunii de complicitate la folosire de acte falsificate la autoritatea
vamală prev. de art.26 cod penal 1969 raportat la art.273 din Legea nr.86/2006 cu
aplicarea art.41 alin.2 cod penal 1969.
În acest sens, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că, pe de
o parte, astfel de acte materiale nu au fost realizate de inculpată, iar pe de altă parte, că
30
inculpata nu a prevăzut această modalitate specifică prin intermediul căreia s-a săvârşit
infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit b) pentru care s-a reţinut complicitatea
ei.
Curtea apreciază că faptul că inculpata a prevăzut în general posibilitatea săvârşirii
infracţiunii de evaziune fiscală, existând şi elemente de fapt care să-i întărească această
bănuială, aceasta nu înseamnă că inculpata, care nu avea cunoştinţe în domeniul relaţiilor
vamale şi fără a cunoaşte care ar putea fi în concret activitatea prin care firma să
evazioneze bugetul de stat, a putut prevede că activitatea infracţională va consta în
importuri de bunuri agroalimentare supuse controlului vamal, şi că pentru aceasta se vor
folosi înscrisuri purtând menţiuni false asupra sediului SC [...] SRL şi asupra locului
descărcării mărfii.
Prin urmare, atâta timp cât din probele administrate în prezentul dosar nu reiese că
faptele indicate nu au fost prevăzute de inculpată, şi nici nu au fost realizate de aceasta în
materialitatea lor, Curtea constată că lipsesc elemente constitutive ale acestei infracţiuni
reţinute în sarcina inculpatei, şi anume elementul obiectiv şi cel subiectiv, impunându-se
în consecinţă achitarea inculpatei [...] în baza art. 11 pct 2 lit a) Cod procedură penală
raportat la art. 10 lit d) Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii de
complicitate la folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală, prev. de art. 26 Cod
penal raportat la art. 273 din Legea nr 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile de
evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatei [...], Curtea constată că este întemeiat şi
motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa privind reţinerea
circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a) şi alin.2 cod penal 1969.
Curtea apreciază că nu se impunea reţinerea în favoarea inculpatei [...] a acestor
circumstanţe atenuante judiciare; astfel, vârsta relativ tânără a acesteia, lipsa
antecedentelor penale, încadrarea în muncă după terminarea liceului, faptul că inculpata
s-a implicat în activitatea infracţională la îndemnul şi influenţa unui prieten intim, pe
fondul lipsei de experienţă de viaţă şi a lipsei de hotărâre în luarea deciziilor, nu sunt de
natură a fi reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare, fiind în contradicţie cu aspectele
expuse mai sus prin care s-a reţinut vinovăţia acestei inculpate cu privire la cele două
infracţiuni de evaziune fiscală, respectiv cu faptul că inculpata avea studii suficiente,
raportat şi la accesul la informaţiile mass-media care să garanteze că a acumulat pe
parcursul timpului cultura generală în privinţa funcţionării societăţilor comerciale,
precum şi faptul că inculpata, prin chiar declaraţiile sale, a recunoscut că şi-a dat seama
de caracterul îndoielnic, ocult, dubios, al preluării acelei societăţi comerciale, al faptului
că toate actele de înfinţare au rămas la o persoană necunoscută ei, că a dat procură de
reprezentare unei persoane pe care nu o cunoştea, astfel încât implicit a fost conştientă de
riscul ca această persoană să efectueze şi acte ilicite în numele societăţii sale, acceptând
eventualitatea producerii unui prejudiciu prin evaziune fiscală.
În acelaşi sens, al nereţinerii circumstanţelor atenuante judiciare, Curtea mai are în
vedere cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat prin evaziune fiscală (219.048 lei),
31
precum şi faptul că până în prezent inculpata [...] nu a efectuat niciun demers pentru
recuperarea, măcar parţială, a prejudiciului cauzat.
Aspectele reţinute de către instanţa de fond vor fi avute în vedere de către Curte,
dar nu ca circumstanţe atenuante judiciare, ci pentru aplicarea unor pedepse orientate
către minimul special de pedeapsă prev. de art.9 lit.b), respectiv art.9 lit.f) din Legea
nr.241/2005, urmând a aplica inculpatei pedepse de câte 2 ani închisoare şi 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) (teza a II-a), lit.b)
şi lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate
comercială) cod penal 1969 (raportat la natura infracţiunilor comise şi la calitatea în care
le-a comis), pentru fiecare dintre cele 2 infracţiuni de „evaziune fiscală” reţinute în
sarcina sa.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la intrarea în
vigoare la 01.02.2014 a noului cod penal, Curtea constată că limitele de pedeapsă pentru
infracţiunile de evaziune fiscală în modalităţile reţinute pentru inculpata [...] nu au fost
modificate, însă regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art.39 lit.b)
din noul cod penal este mai aspru (raportat la sporul obligatoriu de pedeapsă) faţă de
regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art.34 lit.b) cod penal 1969.
Prin urmare, în baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969, art.35 cod
penal din 1969, cu aplicarea art.5 cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei
[...] în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 3 ani, pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) (teza a II-a), lit.b) şi lit.c) (dreptul de a
exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate comercială) cod penal
1969.
Curtea va interzice inculpatei [...], ca pedeapsă accesorie, şi exerciţiul dreptului
prev. de art.64 lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la
o societate comercială) cod penal 1969, având în vedere natura infracţiunilor comise şi la
calitatea în care le-a comis.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani
închisoare, aplicând global legea penală mai favorabilă potrivit deciziei nr.
265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr.
372/20.05.2014), Curtea apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prev. de
art.52 cod penal 1969 poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei,
raportat la vârsta tânără a inculpatei, a atitudinii relativ sincere a acesteia, la lipsa
antecedentelor penale a acesteia şi la faptul că în perioada de aprox. 3 ani din momentul
în care a comis faptele până în prezent inculpata a avut un comportament corespunzător,
de respectare a normelor de convieţuire socială, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de
art.861
alin.1 lit.b),c), alin.2) cod penal 1969 privind suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei.
În consecinţă, în baza art.861
alin.(1, 2) cod penal 1969, Curtea va dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatei [...] de
2 ani închisoare.
32
În baza art.71 alin.(5) cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor
accesorii aplicate acestei inculpate pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
În baza art.862
cod penal 1969, se va stabili un termen de încercare de 5 ani pentru
inculpata [...].
În baza art.863
cod penal 1969, Curtea va obliga pe inculpata [...] să respecte pe
durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere :
• să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Bucureşti;
• să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă
şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
• să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de
existenţă.
Curtea va atrage atenţia inculpatei [...] asupra dispoziţiilor art.864
cod penal 1969
privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii
unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu reacredinţă
a măsurilor de supraveghere stabilite.
II. Cu privire la inculpatul [...]
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a
probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului [...] sub forma intenţiei
directe cu privire la infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de către inculpatul [...] prin care a
solicitat în temeiul art.16 lit.b Cod procedură penală sau art.16 lit.c Cod procedură
penală, achitarea inculpatului cu privire la prima acuzaţie prin care s-a reţinut că în
perioada decembrie 2011 – 12 martie 2012 în calitate de împuternicit a efectuat
operaţiuni comerciale de achiziţii intracomunitare de mărfuri agroalimentare şi
comercializarea acestora.
În acest sens, Curtea constată că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că
inculpatul, prin intermediul unor colaboratori externi pe care el îi cunoştea, efectua
comenzi de cumpărare produse agroalimentare, tot inculpatul era cel care cunoştea
clienţii din Bucureşti cărora le vindea marfa, el era singurul care avea drept de semnătură
în bancă, el deţinea ştampila utilizată la confirmarea CMR-urilor, şi în acelaşi timp nu a
oferit nici un indiciu verificabil asupra existenţei pretinsului său prieten [...]/[...], şi cu
atât mai puţin asupra faptului că acesta deţinea controlul asupra SC [...] SRL.
Tribunalul a reţinut în mod corect ca fiind nesincere declaraţiile inculpatului (în
sensul că el nu a desfăşurat nici o activitate în numele firmei, nu a semnat nici un act în
numele SC [...] SRL – cu excepţia proceselor verbale de desigilare încheiate în mun
Constanţa –nu a efectuat operaţiuni bancare - cu o excepţie, nu a dispus plăţi prin transfer
33
bancar, nu a dat specimen de semnătură în bancă, deţine o societate comercială dar nu a
desfăşurat afaceri comerciale prin aceasta cu firma SC [...] SRL; mai arată inculpatul că
în perioada transporturilor confirmate în Constanţa, a venit şi a locuit la numitul [...] şi a
deţinut ştampila societăţii numai pe perioada cât confirma transporturile), raportat la
următoarele argumente:
- în ce priveşte afirmaţia referitoare la faptul că a locuit efectiv în Constanţa,
rezultă din actele dosarului că atât transporturile înregistrate în contabilitate cât şi cele
neînregistrate în contabilitate s-au desfăşurat în perioada noiembrie 2011 – martie 2012.
Prin urmare, conform declaraţiei inculpatului, ar însemna că în această perioadă acesta a
locuit în mun Constanţa. Or, din extrasele de cont bancar communicate de [...] sucursala
[...], se constată că s-au efectuat operaţiuni bancare, la ordinul persoanei împuternicite pe
cont, în mod frecvent în perioada menţionată. Pe de altă parte, rezultă că inculpatul era
singura persoană împuternicită să dispună operaţiuni bancare în conturile SC [...] SRL
sucursala [...]. Astfel, se probează cu certitudine că la toate datele când s-au efectuat
operaţiuni bancare în [...]/Ilfov, inculpatul s-a aflat în acea locaţie, contrar susţinerilor
acestuia că a locuit în Constanţa şi că problemele legate de propria firmă le rezolva
telefonic (adică nu a plecat în perioada respectivă din Constanţa).
- în ce priveşte pretinsa relaţie de prietenie dintre el şi numitul [...], precum şi că l-a
ajutat dezinteresat pe acesta, tribunalul remarcă în primul rând că iniţial inculpatul nici
nu a cunoscut exact numele acestuia, numindu-l [...], şi revenind asupra numelui în cea
de-a doua declaraţie ca urmare a declaraţiei martorei [...] care indicase în declaraţia sa
acest nume de [...]. Existenţa numitului [...] este confirmată de martora respectivă, dar
numai în ceea ce priveşte efectuarea operaţiunilor comerciale corect desfăşurate şi
înregistrate în mun Constanţa, cu privire la care inculpatul nu a fost trimis în judecată.
Prin urmare, Curtea constată că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că
numitul [...] este o persoană care s-a ocupat de depunerea înscrisurilor justificative la
contabilă, pentru a fi înregistrate, dar nicidecum că el era adevăratul beneficiar al acestor
operaţiuni.
În acelaşi sens, Curtea reţine că martora [...] a declarat faptul că, în momentul când
organele financiar-fiscale au solicitat prezenţa reprezentantului societăţii, inculpatul [...]
a fost acela care s-a prezentat, ocazie cu care a şi fost cunoscut de martoră.
- în ce priveşte susţinerea că inculpatul a locuit la numitul [...], Curtea constată că această
apărare nu este întemeiată, având în vedere că inculpatul a susţinut că nu cunoaşte alte
date despre [...], nu a fost în măsură să indice adresa la care a locuit, alte date
verificabile, deşi toate acestea erau apărări importante ale sale şi inculpatul a avut
întreaga posibilitate de a merge la adresa unde susţine că a locuit, de a identifica
proprietarul acelui apartament, de a comunica aceste date instanţei, etc.
Prin urmare, Curtea reţine că din coroborarea probelor administrate în cauză reiese
cu certitudine faptul că inculpatul [...] este persoana care a controlat în fapt şi în drept SC
[...] SRL în perioada noiembrie 2011 – martie 2012, inculpatul este persoana care a
34
dispus toate operaţiunile cu sume de bani – plăţi şi încasări către şi de la firmele
furnizoare/cumpărătoare de produse agroalimentare –legume şi fructe importate.
Cu privire la acest aspect, faţă de apărarea inculpatului că a îndeplinit simple
operaţiuni cu privire la care nu el a luat decizia, tribunalul a constatat în mod întemeiat
că acesta nu a fost în măsură să explice în ce modalitate a comunicat cu el numitul [...],
astfel încât la fiecare operaţiune bancară efectuată inculpatul să cunoască suma de
virat/de plată, contul în care trebuie virată şi toate celelalte elemente ce trebuie cunoscute
şi justificate în cadrul operaţiunilor bancare. Inculpatul nu a justificat (susţinând nereal
că nu a efectuat operaţiuni bancare în contul SC [...] SRL) nici de ce sumele de încasat au
intrat în exclusivitate prin contul din Bucureşti, în timp ce sumele de plată valutară s-au
desfăşurat prin contul bancar din Constanţa, în condiţiile în care acest cont era alimentat
exclusiv pentru efectuarea acelor plăţi valutare. Explicaţia acestui mod de lucru este
aceea că prin fracţionarea operaţiunilor de încasare/plată, inculpatul a creat o
imposibilitate obiectivă pentru organele statului şi expertul contabil de a stabili corelaţia
între sumele încasate şi sumele plătite, respectiv între preţul plătit furnizorilor externi
pentru un anumit transport de marfă, şi preţul încasat de la clienţi pentru acelaşi transport
de bunuri. Astfel, inculpatul a îngreunat posibilitatea descoperirii şi dovedirii infracţiunii
de evaziune fiscală, precum şi cuantumul prejudiciului.
De asemenea, din faptul aplicării ştampilei SC [...] SRL pe CMR-urile
transporturilor descărcate în [...]/Bucureşti, ştampilă ce a rezultat că era în posesia
inculpatului, reiese că acesta a fost implicat în dirijarea şi descărcarea acelor transporturi,
din moment ce persoanele care descărcau dispuneau de acea ştampilă.
Faptul că prin Ordonanţa nr.10 din data de 10.03.2012 a procurorului de caz s-a
dispus autorizarea pentru un timp de 48 ore a interceptărilor telefonice a lui [...] [...], nu
înseamnă că cel răspunzător de activitatea comercială a SC [...] SRL a fost numitul [...]
[...], Curtea reţinând că în acel moment al anchetei penale s-a verificat şi această ipoteză
care nu a fost confirmată de interceptările efectuate şi nici de celelalte mijloace de probă
administrate în cauză.
Declaraţii de martori care se susţine de către inculpatul [...] că sunt în favoarea sa
(martorul [...], [...], contabila [...]) nu au o relevanţă deosebită raportat la aspectele
expuse mai sus, respectiv că inculpatul [...] este cel care a dat diverse împuterniciri altor
persoane să efectueze diverse operaţiuni în numele firmei; în acelaşi sens, Curtea are în
vedere şi declaraţia martorei [...] a declarat faptul că, în momentul când organele
financiar-fiscale au solicitat prezenţa reprezentantului societăţii, inculpatul [...] a fost
acela care s-a prezentat, ocazie cu care a şi fost cunoscut de martoră.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului [...] prin care a solicitat
achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art.16 lit.b Cod procedură penală pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005.
În acest sens, Curtea reţine că prin procură autentificată sub nr…./04.11.2011 la
B.N.P. [...], inculpata [...], în calitate de administrator al SC [...] SRL, l-a împuternicit pe
inculpatul [...] atât să deschidă conturi bancare, să facă depuneri şi retrageri în contul
35
societăţii, să efectueze demersurile în faţa autorităţilor pentru depunerea declaraţiilor
lunare, să încheie noi contracte, să semneze hotărâri modificatoare ale statutului
societăţii, cât şi să facă demersuri privind schimbarea sediului social al acesteia.
Prin urmare, raportat la ansamblul probelor administrate, din modalitatea concretă
de desfăşurarea a activităţilor comerciale a SC [...] SRL având drept scop evitarea taxelor
şi impozitelor către bugetul statului, din faptul că demersurile efectuate pentru
schimbarea sediului acestei firme s-au desfăşurat în perioada imediat următoare de
04.11.2011 când s-a emis procura menţionată mai sus (în aprox. 10 zile ulterioare), că
inculpatul [...] a apelat la diferite persoane interpuse pentru a efectua diferite demersuri
privind activitatea SC [...] SRL (apelând în acest sens la inculpatul [...] pentru
schimbarea sediului societăţii comerciale), Curtea constată că nu sunt întemeiate
motivele de apel ale inculpatului [...] în sensul că nu este descrisă această faptă a
inculpatului.
De asemenea, nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale aceluiaşi inculpat prin
care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art.17 alin.2 Cod procedură penală raportat la
art.16 lit.b Cod procedură penală, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de
art.273 din Legea nr.86/2006, în sensul că nu s-au identificat acţiunile, data şi respectiv
persoana care a realizat această folosire a unor documente pentru inducerea în eroare a
Autorităţii Vamale, în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat mai sus, din probatoriul
administrat în cauză reiese că inculpatul [...] este cel care a dat diverse împuterniciri altor
persoane să efectueze diverse operaţiuni în numele firmei, acest inculpat fiind persoana
care a controlat în fapt şi în drept SC [...] SRL în perioada noiembrie 2011 – martie 2012,
inculpatul este persoana care a dispus toate operaţiunile cu sume de bani – plăţi şi
încasări către şi de la firmele furnizoare/cumpărătoare de produse agroalimentare –
legume şi fructe importate.
În ceea ce priveşte perioada de comitere a acestei infracţiuni în formă continuată,
Curtea reţine că aceasta este indicată atât în rechizitoriu, cât şi în sentinţa apelată ca fiind
perioada decembrie 2011 - martie 2012.
Curtea constată însă că apelul formulat de către inculpatul [...] este însă fondat sub
aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate şi al individualizării judiciare a
modalităţii de executare a pedepsei rezultante.
În acest sens, Curtea are în vedere demersurile efectuate de către inculpatul [...] de
a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat, respectiv efectuarea mai multor
împrumuturi şi depunerea la dosar a recipiselor de consemnare la CEC la dispoziţia
Curţii de Apel Constanţa nr.1213007/1 din 11.09.2014 - suma de 31.300 lei,
nr.1226157/1 din 13.11.2014 - suma de 20.000 lei, nr.1231639/1 din 11.12.2014 - suma
de 15.000 lei, nr.1242205/1 din 05.02.2015 - suma de 46.000 lei.
Curtea apreciază că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului [...] a
circumstanţei atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.b) cod penal 1969 având în
vedere că această atitudine a inculpatului nu este susţinută de o atitudine de recunoaştere
36
a comiterii faptelor (raportat la motivele de apel invocate prin care a solicitat achitarea
sa).
Cu toate acestea, raportat la demersurile efectuate de către acest inculpat pentru
repararea prejudiciului, Curtea apreciază că se impune reducerea pedepselor aplicate
inculpatului [...] spre minimele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile care
au fost reţinute că au fost comise de către acesta, pedepsele fiind însă într-un cuantum
mai ridicat decât cele aplicate inculpatei [...] raportat la faptul că activitatea comercială a
SC [...] SRL a fost coordonată de către acest inculpat.
În consecinţă, Curtea va reduce pedepsele aplicate inculpatului [...]:
- de la 10 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal;
- de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005;
- de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.273 din Legea nr.86/2006.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la intrarea în
vigoare la 01.02.2014 a noului cod penal, Curtea constată (la fel ca şi în cazul inculpatei
[...]) că limitele de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute pentru acest inculpat nu au fost
modificate, însă regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art.39 lit.b)
din noul cod penal este mai aspru (raportat la sporul obligatoriu de pedeapsă) faţă de
regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art.34 lit.b) cod penal 1969.
În consecinţă, în baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969 cu aplicarea
art.5 cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului [...] în pedeapsa cea mai
grea de 3 ani închisoare.
Curtea va menţine dispoziţiile sentinţei apelate privind pedepsele complementare
şi pedepsele accesorii aplicate inculpatului [...].
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 3 ani
închisoare, aplicând global legea penală mai favorabilă potrivit deciziei nr.
265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial nr.
372/20.05.2014), Curtea apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prev. de
art.52 cod penal 1969 poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie a pedepsei,
raportat la lipsa antecedentelor penale a acestuia, la demersurile făcute de acesta pentru
recuperarea prejudiciului (împrumuturi în sumă totală de 112.300 lei) şi la faptul că în
perioada de aprox. 3 ani din momentul în care a comis faptele până în prezent inculpatul
[...] a avut un comportament corespunzător, de respectare a normelor de convieţuire
socială, fiind astfel îndeplinite cerinţele prev. de art.861
alin.1 lit.b), c), alin.2) cod penal
1969 privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
În consecinţă, în baza art.861
alin.(1, 2) cod penal 1969, Curtea va dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului [...]
de 3 ani închisoare.
37
În baza art.71 alin.(5) cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor
accesorii aplicate acestui inculpat pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
În baza art.862
cod penal 1969, se va stabili un termen de încercare de 6 ani pentru
inculpatul [...].
În baza art.863
cod penal 1969, Curtea va obliga pe inculpatul [...] să respecte pe
durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere :
• să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Probaţiune Ilfov;
• să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă
şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
• să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale
de existenţă.
Curtea va atrage atenţia inculpatului [...] asupra dispoziţiilor art.864
cod penal
1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul
săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii
cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite.
III. Cu privire la inculpatul [...]
Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului [...] prin
care a solicitat achitarea acestuia, în temeiul art.16 alin.1 lit.c) cod procedură penală,
pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, susţinând că din probatoriul administrat
în cauză nu reiese cu certitudine participarea acestuia la comiterea acestei infracţiuni.
În acest sens, Curtea are în vedere că, în ceea ce priveşte persoanele care s-au
implicat efectiv în schimbarea sediului social al SC [...] SRL, din probele dosarului
rezultă că, contractul de închiriere a spaţiului din [...], etaj 1 spaţiul comercial nr 13, a
fost încheiat între martorul [...] (proprietarul spaţiului) şi inculpatul [...], care s-a
prezentat sub numele de [...], dar afirmând calitatea nereală de reprezentant al societăţii,
în funcţia de jurist; în acest sens este declaraţia martorului [...], ce nu are nici o implicare
în activitatea frauduloasă şi deci nu a avut nici un interes să afirme situaţii nereale.
Curtea reţine că la data de 01.02.2012, inculpatul [...] a încheiat cu martorul [...] un
act adiţional la acest contract de închiriere, prin care s-a prelungit perioada de închiriere
în intervalul 01.02 – 30.04.2012.
Pentru ambele perioade de închiriere, inculpatul [...] a plătit martorului [...] suma
totală de 1500 lei cu titlu de chirie.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr.
94063/15.11.2012 întocmit în cauză de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.
Constanţa, rezultă că inculpatul [...] a întocmit în fals delegaţia pentru depunere/ridicare
de documente la/de la ORC Constanţa, emisă în numele inculpatei [...] şi cererea de
38
depunere şi/sau menţionare acte nr. 509526/01.03.2012, privind declararea prelungirii
sediului social la noua adresă. Totodată, s-a constatat faptul că semnăturile în litigiu de
pe înscrisurile privind închirierea spaţiului comercial de la noul sediu social al societăţii,
cât şi cele de pe încrisurile depuse la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa, pentru
efectuarea modificărilor în statutul societăţii în acest sens, prezintă asemănări cu
semnăturile executate de inculpatul [...] şi au fost executate de acesta.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că, deşi iniţial inculpatul [...] a declarat
că nu a participat la activitatea de închiriere a acestui spaţiu comercial şi declararea
acestuia ca sediu social al societăţii, ulterior, în urma confruntării cu martorul [...], care
l-a indicat ca fiind persona semnatară a actelor de închiriere a acestui spaţiu comercial, a
recunoscut faptul că s-a întâlnit cu acesta pentru a închiria acest spaţiu comercial şi i-a
predat înscrisurile privind datele de identificare ale S.C. [...] S.R.L. Constanţa, declarând
că, cu această ocazie, „crede” că a semnat şi actele întocmite în acest sens.
De asemenea, martorul [...] l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul [...] ca fiind
persoana semnatară a actelor de închiriere a acestui spaţiu comercial şi a indicat în
declaraţia olografă dată în faţa lucrătorilor de poliţie la data de 16.03.2012, că persoana
care a semnat actele de închiriere pentru acest spaţiu comercial, folosea numărul de
telefon mobil [...], număr de telefon pe care inculpatul [...] a declarat la data de
25.10.2012 că îl foloseşte din vara anului 2012, fiind o cartelă telefonică pe care a
cumpărat-o după ce i-a fost sustras un telefon mobil.
Declaraţia inculpatului [...] referitoare la data de când foloseşte postul telefonic de
mai sus este contrazisă de adresa răspuns a operatorului de telefonie mobilă ORANGE
nr. [...]/15.11.2012, prin care se comunică faptul că acest număr de telefon a fost activat
la data de 28.07.2010, prin serviciul ORANGE PREPAY iar în perioada 01.11.2011 –
26.10.2012 acesta nu a fost dezactivat şi reactivat în această reţea telefonică, adica a avut
reţea continua, ceea ce probează faptul că în perioada noiembrie 2011 –martie 2012
postul telefonic a fost utilizat de [...], deci martorul [...] l-a indicat în mod obiectiv , şi din
acest punct de vedere , pe inculpate ca fiind persoana ce a semnat actele de închiriere a
spaţiului din [...], în numele SC [...] SRL.
Prin urmare, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea
reţine că inculpatul [...], fără a fi angajat sau împuternicit în cadrul S.C. [...] S.R.L.
Constanţa, a întocmit în fals mai multe înscrisuri, la date diferite, pentru schimbarea
sediului social al acestei societăţi comerciale şi declararea acestuia la ORC Constanţa,
fără însă ca societatea să desfăşoare activităţi comerciale în cadrul acestuia, având
caracterul unui sediu social declarat fictiv cu scopul de a sustrage societatea de la
efectuarea verificărilor financiar-fiscale ale organelor competente, fiind întrunite astfel
elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de
art. 26 Cod penal raportat la art. 9 lit f) din Legea nr 241/2005.
Totodată, din declaraţiile martorilor [...], [...] şi [...] (tatăl inculpatului [...]), rezultă
că acesta din urmă a intermediat activitatea de cesiune a acestei societăţi comerciale către
39
inculpata [...], fără însă a întocmi, semna sau depune înscrisuri la Registrul comerţului în
acest sens.
Prezentându-se, de asemenea, în faţa reprezentanţilor autoritaţii publice ca având
cunoştinţe juridice, tribunalul a reţinut în mod corect că inculpatul [...] a încercat, cu
intenţie, sa creeze o aparenţa de normalitate a actelor şi activitaţii sale, în condiţiile în
care un sediu nu trebuie să fie declarat fictiv, prin urmare nu trebuie să existe intenţia
contribuabilului de a se sustrage de la verificari; acest fapt este coroborat cu falsificarea
de catre acelaşi inculpat a unor documente emise în acest scop, constatându-se în mod
întemeiat că inculpatul [...], cu intenţie a contribuit la sustragerea de la verificări fiscale a
SC [...] SRL, prin această modalitate a declarării sediului societăţii la o adresă la care era
conştient că aceasta nu va funcţiona.
Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la contribuţia efectivă a
inculpatului [...], la vârsta acestuia, la lipsa antecedentelor penale, Curtea constată că
instanţa de fond a efectuat atât o justă individualizare a pedepselor aplicate acestui
inculpat cât şi o temeinică individualizare a modalităţii de executare a pedepsei; de altfel,
Curtea constată că în calea de atac a apelului nici inculpatul [...] şi nici Parchetul de pe
lângă Tribunalul Constanţa nu au criticat sentinţa instanţei de fond sub aceste aspecte.
IV. Curtea constată că atât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Constanţa, cât şi apelul inculpatului [...], sunt fondate sub aspectul
confiscării sumei de 219.048 lei doar de la inculpatul [...], astfel cum a
dispus instanţa de fond.
În acest sens, Curtea constată, raportat la aspectele expuse mai sus, că s-a reţinut
săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în forma prev. de art.9 lit.b) şi art.9 lit.f) din
Legea nr.241/2005 atât pentru inculpatul [...], cât şi pentru inculpata [...], astfel că
prejudiciul în acest cuantum (necontestat de nici o parte) şi pentru care nu există
constituire de parte civilă urmează a fi confiscat de la ambii inculpaţi, potrivit art.118
lit.e) cod penal 1969, în proporţie egală.
Prin urmare, în baza art.118 lit.e) cod penal 1969, Curtea va confisca suma de câte
109.524 lei de la inculpaţii [...] şi [...].
Sumele depuse de inculpatul [...] conform recipiselor de consemnare la CEC la
dispoziţia Curţii, nr.1213007/1 din 11.09.2014 - suma de 31.300 lei, nr.1226157/1 din
13.11.2014 - suma de 20.000 lei, nr.1231639/1 din 11.12.2014 - suma de 15.000 lei,
nr.1242205/1 din 05.02.2015 - suma de 46.000 lei, se vor vira la bugetul statului,
constatând executată măsura confiscării dispusă faţă de acesta.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit.a) cod
procedură penală, Curtea va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Constanţa şi inculpaţii [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr. 483 din data
de 17.12.2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 13968/118/2012,
40
va desfiinţa sentinţa apelată şi rejudecând:
I. În baza art.386 cod procedură penală, Curtea va schimba încadrarea juridică din
complicitate la infracţiunea de „evaziune fiscală” prev. de art.26 cod penal 1969 rap. la
art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal 1969 în
infracţiunea de „evaziune fiscală” în forma autoratului prev. de art.9 alin.1 lit.b) din
Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal 1969.
În baza art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod
penal 1969, Curtea va condamna pe inculpata [...] la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani
pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) (teza a II-a), lit.b)
şi lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la o societate
comercială) cod penal 1969, pentru infracţiunea de „evaziune fiscală”, înlăturând prev.
art.74 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) cod penal 1969.
În baza art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005, Curtea va condamna pe inculpată
la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art.64 lit.a) (teza a II-a), lit.b) şi lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt
funcţia de administrator la o societate comercială) cod penal 1969, pentru infracţiunea de
„evaziune fiscală”.
În baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969, art.35 cod penal din 1969,
cu aplicarea art.5 cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea
mai grea de 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art.64 lit.a) (teza a II-a), lit.b) şi lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt
funcţia de administrator la o societate comercială) cod penal 1969.
Curtea va interzice inculpatei [...], ca pedeapsă accesorie, şi exerciţiul dreptului
prev. de art.64 lit.c) (dreptul de a exercita în drept sau în fapt funcţia de administrator la
o societate comercială) cod penal 1969.
II. Curtea va reduce pedepsele aplicate inculpatului [...]:
- de la 10 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.(2) cod penal;
- de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005;
- de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de
art.273 din Legea nr.86/2006.
În baza art.33 lit.a) rap. la art.34 lit.b) cod penal 1969 cu aplicarea art.5 cod penal,
se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului [...] în pedeapsa cea mai grea de 3 ani
închisoare.
Curtea va menţine dispoziţiile sentinţei apelate privind pedepsele complementare
şi pedepsele accesorii aplicate inculpatului [...].
În baza art.861
alin.(1, 2) cod penal 1969, Curtea va dispune suspendarea sub
supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpatei [...] -2 ani închisoare,
respectiv inculpatului [...] - de 3 ani închisoare.
41
În baza art.71 alin.(5) cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor
accesorii aplicate celor 2 inculpaţi pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
În baza art.862
cod penal 1969, se va stabili un termen de încercare de 5 ani
pentru inculpata [...]şi un termen de încercare de 6 ani pentru inculpatul [...].
În baza art.863
cod penal 1969, Curtea va obliga pe inculpaţii [...] şi [...] să
respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere :
• să se prezinte, la datele fixate, inculpata [...] la Serviciul de Probaţiune
Bucureşti, iar inculpatul [...] la Serviciul de Probaţiune Ilfov;
• să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi
orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
• să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de
existenţă.
Curtea va atrage atenţia inculpaţilor [...] şi [...] asupra dispoziţiilor art.864
cod
penal 1969 privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul
săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau în cazul neîndeplinirii
cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite.
III. În baza art.71 alin.5 cod penal 1969, Curtea va suspenda executarea pedepselor
accesorii aplicate inculpatului [...] pe durata suspendării condiţionate a executării
pedepsei închisorii.
IV. În baza art.118 lit.e) cod penal 1969, Curtea va confisca suma de câte 109 524
lei de la inculpaţii [...] şi [...].
Sumele depuse de inculpatul [...] conform recipiselor de consemnare la CEC la
dispoziţia Curţii, nr.1213007/1 din 11.09.2014 - suma de 31.300 lei, nr.1226157/1 din
13.11.2014 - suma de 20.000 lei, nr.1231639/1 din 11.12.2014 - suma de 15.000 lei,
nr.1242205/1 din 05.02.2015 - suma de 46.000 lei, se vor vira la bugetul statului,
constatând executată măsura confiscării dispusă faţă de acesta.
Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu
contravin prezentei decizii.
Tribunalul Covasna
Inselaciune. Evaziune fiscala.
Judecătoria Moinești
Evaziune fiscala
Tribunalul Buzău
PENAL.EVAZIUNE FISCALA
Tribunalul Covasna
Evaziune fiscala
Judecătoria Onești
evaziune fiscala