Încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale conform h.g. nr. 1025/2003. Condiţii. Perioada de expunere la factorii de risc profesional.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1025/2003, locurile de muncă în condiţii speciale sunt acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinilor de muncă şi a condiţiilor de realizare a acestora, conduc în timp la reducerea prematură a capacita?ii de muncă, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securită?ii ?i sănătă?ii angaja?ilor ?i/sau a altor persoane, iar persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale sunt angaja?ii care î?i desfă?oară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de munca definite la lit. a).

Din aceste dispoziţii legale nu rezultă că factorii de risc profesional trebuie să fie prezenti pe tot parcursul programului de lucru si nici că angajatii trebuie să lucreze în prezen?a acestor factori de risc pe parcursul întregului program de lucru deoarece şi în situaţia în care  factorii de risc apar temporar, efectele foarte grave ale acestora nu încetează odată cu dispari?ia lor ci se produc în mod continuu asupra angaja?ilor, conducând la o deteriorare în timp a stării lor de sănătate.

Din moment ce reclamantul şi-a desfăşurat activitatea pe durata întregului program de lucru numai în acel loc de muncă, respectiv pe remorcher, acesta a fost încadrat în condi?ii speciale de muncă şi are dreptul la beneficiile de asigurări sociale corespunzătoare unei contribu?ii stabilite pentru acest tip de activitate, obliga?ia corelativă a angajatorului fiind aceea de plată a acestor contribu?ii potrivit legii.

Art. 30 alin. 2 din Legea nr. 263/2010

Anexa 3 la Legea nr. 263/2010

Art. 1 din HG nr. 1025/2003

Prin cererea formulată de reclamantul [...] în contradictoriu cu pârâta SC [...] SA înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10.07.2014 sub nr. …/118/2014 s-a solicitat constatarea perioadei 01.04.2001 - 08.08. 2013, ca fiind perioadă lucrată în condiţii speciale; obligarea pârâtei la încadrarea în condiţii speciale a locurilor de muncă ocupate de reclamant pentru perioada 2001 - 2013 şi la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru condiţii speciale pe ultimii 5 ani de la data introducerii acţiuni;obligarea paratei la emiterea unei adeverinţe care sa ateste că în perioada 2001 — 2013 reclamantul a prestat activitate în condiţii speciale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 651 din 3 aprilie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta SC [...] SA, s-a constatat că reclamantul a lucrat în perioada 1 aprilie 2001 - 01.08.2013 în condiţii speciale de muncă şi a fost obligată pârâta la încadrarea în condiţii speciale a locului de muncă ocupat de reclamant pentru perioada 1 aprilie 2001 - 08.08.2013, la plata contribuţiilor de asigurări sociale aferente condiţiilor speciale de muncă pentru perioada 10.07.2009 - 08.08.2013 şi să elibereze reclamantului o adeverinţă din care să rezulte că în perioada 1 aprilie 2001-01.08.2013 a prestat activitatea în condiţii speciale. A stabilit că onorariul definitiv cuvenit experţilor este cel deja achitat respectiv 500 lei pentru expert [...] şi 500 de lei pentru expert [...] şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamantul [...] este angajat al pârâtei [...] SA, desfăşurându-şi activitatea pe remorchere maritime în calitate de motorist.

Pentru perioada dedusă judecăţii, respectiv 01.04.2001-08.08.2013 încadrarea în condiţii speciale a fost supusă dispoziţiilor Legii nr.19/2000 şi Legii nr.2 26/2006 (01.04.2001 - 01.01.2011) şi Legii nr. 263/2010 începând cu data de 01.01.2010.

Pentru perioada 01.04.2001 - 01.01.2011, încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, conform art. 20 al. 2 din Legea nr. 19/2000 s-a făcut începând cu data de 1 aprilie 2001 în virtutea competenţei constituţionale stabilite în favoarea legislativului de a edicta acte normative cu putere obligatorie iar metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor şi locurilor de muncă în condiţii deosebite şi speciale este prevăzută prin acte normative emise de puterea executivă în aplicarea legii, conform art.107 din Constituţia României şi art. 19 alin. 2 - 4, art. 20 alin. 3 din Legea pensiilor nr. 19/2000.

Anterior datei de 01.04.2001, locurile de muncă ocupate de reclamant se încadrau în grupa I de muncă conform Ordinului nr. 50/1990, astfel cum rezultă din adresa nr. 545 şi 557/20.06.2005 emisă de Organizaţia patronală „[...]” Constanţa.

Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006 „Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale.”

Încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale în baza Legii nr. 226/2006 se face începând cu data de 17.06.2006, data intrării în vigoare a legii şi retroactiv începând cu data de 1.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în situaţia îndeplinirii de către angajatori a condiţiilor impuse de acest act normativ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr.226/2006, art. 1:

„Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1. Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare”.

În Anexa 2, pct. 85, din Legea nr. 226/2006 figurează S.C. [...] S.A. printre unităţile care au primit aviz pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, făcându-se referire la avizul nr. 98/25.07.2005.

Potrivit avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale nr. 98/25.07.2005 emis de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei emis în baza HG nr. 1025/2003 a fost avizată încadrarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate de personalul navigant din unităţile de transport maritim şi fluvial, care lucrează în sala maşinilor de pe navele maritime şi fluviale cu capacitatea de peste 600 CP. La emiterea avizului s-a avut în vedere şi împrejurarea că, anterior datei de 1 aprilie 2001, locurile de muncă respective erau încadrate în grupa I de muncă. Potrivit procedurii prevăzute de HG nr. 1025/2003 încadrarea locurilor de muncă în condi?ii speciale, după efectuarea unor expertize tehnice ?i a unei expertize medicale, se făcea numai în cazul în care, acele locuri de muncă îndeplineau condi?iile stabilite în art.1 lit. a) din HG nr. 1025/2003. Prin obţinerea avizului nr. 98/25.07.2005 rezultă că pârâta a efectuat cele două expertize – medicale şi tehnice.

Potrivit art. 1 din HG nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, în sensul acestei hotărâri, locuri de muncă în condiţii speciale reprezintă acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinii de muncă şi a condi?iilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacită?ii de muncă, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securită?ii ?i sănătă?ii angaja?ilor ?i/sau a altor persoane, iar persoanele încadrate în locuri de munca în condiţii speciale sunt angaja?ii care î?i desfă?oară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la lit. a).

Pârâta s-a apărat invocând faptul că în legislaţia actuală nu se mai prevede principiul proporţionalităţii cu timpul efectiv lucrat, ci se prevede că asiguraţii trebuie să-şi desfăşoare activitatea în condiţii speciale pe întreaga durată a programului normal de lucru pentru a putea beneficia de încadrarea în grupa de muncă. Pârâta a mai sus?inut că o altă interpretare ar genera o inechitate între salariaţii care prestează munca în aceleaşi condiţii timp de 8/12/24 de ore faţă de cei care prestează doar o fracţiune din programul normal de lucru.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art.1 din HG nr. 1025/2003 precizate,  legiuitorul nu a impus cu caracter obligatoriu ca factorii de risc profesional să fie prezen?i pe parcursul întregului program normal de lucru ?i nici ca angaja?ii să lucreze în prezen?a acestor factori de risc pe parcursul întregului program normal de lucru, instanţa urmând a da eficienţă principiului de drept  potrivit căruia acolo unde legiuitorul nu distinge nici interpretul nu poate să distingă.

Mai mult, tribunalul a constatat că, spre deosebire de legislaţia anterioară anului 2001, respectiv potrivit Ordinului 50/1990 care condiţiona încadrarea în grupa superioară de muncă de timpul efectiv lucrat (cel pu?in 50% din timp în cazul grupei I de muncă respectiv 75% din timp în cazul grupei II de muncă) această cerinţă nu se mai impune sub imperiul Legii nr. 19/2000. Din acelaşi motiv, instanţa nu a reţinut nici susţinerea pârâtei potrivit căreia încadrarea nu ar fi justificată pe perioadele în care motoarele ar fi fost oprite, pentru că Legea nu distinge.

Dacă aceasta este situaţia sub imperiul dispoziţiilor Legi nr.19/200 şi a legii nr. 226/2006, respectiv până la data de 01.01.2011 - data intrării în vigoare a noii Legi a pensiilor nr. 263/2010, instanţa a analizat solicitările reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2011.

Potrivit art. 30 alin.1 lit. e din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:

e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3.”

Instanţa a constatat că la apariţia Legii nr.263/2010 societatea pârâtă figura la poziţia 85 din anexa 3 ce cuprinde unităţile care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile HG nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor şi locurilor de muncă în condiţii speciale, iar locul de muncă al reclamantului se regăseşte în anexa 2, în lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiţii speciale respectiv „activitatea desfăşurată de personalul navigant din unităţile de transport maritim şi fluvial, care lucrează în sala maşinilor de pe navele maritime şi fluviale cu capacitate de peste 600 CP.”

Totodată, legea nouă impunea obligaţia reevaluării locurilor de muncă în condiţii speciale periodic iniţial la 2 ani, iar ulterior potrivit modificărilor legislative la 5 ani, procedura de reevaluare urmând a fi reglementată prin Hotărâre de Guvern.

Această Hotărâre de Guvern a fost publicată la data de 29 decembrie 2011 şi a intrat în vigoare la data de 01.01.2012, fiind vorba de HG nr.1284/2011.

Potrivit acestui nou act normativ se defineau noţiunile de „persoane încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale respectiv lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea pe parcursul timpului normal de muncă din luna respectivă numai în locurile definite la lit.a” respectiv în locurile de muncă în condiţii speciale definite la rândul lor ca fiind locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional existenţi pe durata timpului normal de muncă poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor;”.

Aşadar, până la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1284/2011 - 01.01.2012 - încadrarea reclamantului în condiţii speciale se făcea ope legis, atât angajatorul, cât şi locul de muncă regăsindu-se în Anexele 2, respectiv 3 ale Legii nr. 263/2010, referirea legiuitorului în art.3 lit.h la durata de cel puţin 50% din timpul normal de lucru trebuind a fi avută în vedere în procedura administrativă de evaluare/reevaluare pentru obţinerea avizului, nefiind o chestiune de apreciere a angajatorului de a încadra sa nu salariaţii în funcţie de timpul efectiv lucrat de către aceştia.

HG nr. 1284/2011 a reglementat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale, înfiinţându-se Comisia pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale. Totodată s-a instituit pentru angajatori obligaţia de a solicita reevaluarea locurilor de muncă până la data de 01.07.2013, Comisia având obligaţia de a emite hotărâri până cel mai târziu la data de 30.09.2013, conform art.12, astfel cum a fost modificat prin HG nr. 1273/2013.

Conform Hotărârii nr. 92/08.08.2013 care, deşi nu a fost depusă la dosarul cauzei, nu a fost contestată de reclamant, Comisia a respins avizul de menţinere în condiţii speciale de muncă. În lipsa unor dispoziţii care să confere efect retroactiv (similar dispoziţiilor legii nr.226/2006), instanţa a considerat că Hotărârea îşi produce efecte de la data emiterii acesteia, respectiv 08.08.2013.

Aşadar, pentru considerentele expuse anterior, instanţa a constatat că în perioada 01.04.2001 - 08.08.2013 reclamantul a lucrat  în condiţii speciale, motiv pentru care a admis acţiunea, a obligat pârâta la încadrarea în condiţii speciale a reclamantului, la plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru condiţii speciale pentru perioada 10.07.2009 - 08.08.2013 şi la emiterea unei adeverinţe care să ateste că în perioada 01.04.2001 - 08.08.2013 reclamantul a lucrat în condiţii speciale de muncă. 

Instanţa a stabilit că onorariul definitiv cuvenit experţilor este cel deja achitat respectiv 500 lei pentru expert [...] şi 500 de lei pentru expert [...].

Instanţa a obligat  pârâta conform  art. 453 al. 1 C. pr. civilă, parte aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 1.000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta [...] SA, invocând următoarele:

- Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile aplicabile după 01.01.2011, respectiv condiţiile cerute a fi îndeplinite de noua lege a pensiilor nr. 263/2010 pentru încadrarea în condiţii speciale prevăzute la art. 3 lit.h şi art. 30 al.l lit. e. Instanţa nu a examinat decât o singura condiţie, respectiv cea de la art. 30. Art.3 lit.h din Legea nr. 263/2010 defineşte locurile de muncă în condiţii speciale şi stabileşte încă de la început care sunt condiţiile pentru încadrarea în aceste locuri. Astfel, una dintre condiţiile legale pentru ca în conformitate cu noua lege a pensiilor să se ajungă la încadrarea în locuri de muncă în condiţii speciale este ca expunerea la factorii de risc să fie de cel puţin 50% din timpul normal de lucru.

 - Instanţa nu a valorificat concluziile expertului maritim si nici ale expertului parte desemnat. Pentru a stabili îndeplinirea de către intimat a condiţiilor menţionate la art. 3 lit. h din Legea nr. 263/2010 instanţa trebuie sa verifice expertiza efectuată în cauză. Conform documentaţiei realizate în baza noii legi a pensiilor în vederea reexaminării avizului, mai există doar doi factori de risc, respectiv căldură si zgomot, factori care pot exista doar in condiţiile în care remorcherele funcţionează. Aceeaşi concluzie se regăseşte şi  în expertiza realizată în cauza, expertul maritim [...] menţionând faptul că pot exista factori de risc doar pe durata funcţionarii remorcherelor. Totodată, prin expertiza în cauză s-a realizat o cuantificare a timpului cât remorcherele au fost pornite şi s-a ajuns la o medie de 0,8 h/zi.

- Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile legale referitoare la parcurgerea procedurii de reevaluare, respectiv art. 30 din Legea nr. 263/2010 şi HG nr. 1284/2011. Legiuitorul a definit o nouă procedură, care urma să fie pusă în practică după apariţia Legii nr.263/2010 după parcurgerea acesteia putând reieşi dacă se menţine sau se retrage avizul de încadrare în condiţii speciale. Astfel, menţinerea avizului era posibilă doar sub condiţia parcurgerii noii proceduri şi obţinerii unui aviz favorabil. In cazul de faţă s-a parcurs procedura însă rezultatul a fost negativ. Având în vedere că s-a parcurs în termenul legal procedura de reevaluare a condiţiilor speciale de muncă, iar în urma acestui proces Comisia a ajuns la concluzia că se respinge avizul de încadrare în condiţii speciale, nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 coroborat cu dispoziţiile HG nr. 1284/2011 pentru încadrarea în condiţii speciale a locurilor de muncă după 01.01.2011.

In acest sens nu se poate reţine că avizul îşi produce efecte până la data la care a fost respins, deoarece s-ar ajunge la o ultraactivitate a legii abrogate, care nu poate să-şi mai producă efecte. Legiuitorul a prevăzut că vechiul aviz poate fi menţinut doar în urma parcurgerii procedurii de reevaluare, cu un rezultat pozitiv.

- Instanţa a apreciat greşit că persoanele care desfăşoară activităţi în locurile de muncă în condiţii speciale se încadrează automat în condiţii speciale.

HG nr. 1025/2003 se referă la două componente ale metodologiei de încadrare în grupa de muncă - locuri încadrate în condiţii speciale ?i persoane încadrate în condiţii speciale - care nu sunt echivalente din punct de vedere faptic ?i juridic iar că modalitate de încadrare în condiţii speciale - locurile ?i persoanele - presupune fiecare în parte criterii ?i metodologii distincte.

-  Instanţa greşit a apreciat că nu are importantă numărul de ore de lucru prestate în condiţii speciale. Intimatul nu îndeplineşte criteriile legale pentru a fi încadrat în condiţii speciale, respectiv în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ toate criteriile prevăzute de HG nr. 1025/2003 - art. 2 alin. 1, lipsind criteriul menţionat la lit.b); aceeaşi referire se regăseşte ?i în avizul nr. 98/25.07.2005 în care se menţionează că în baza îndeplinirii mai multor criterii, printre care ?i desfăşurarea activităţii în condiţii speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă se avizează încadrarea în condiţii speciale a locului de muncă - activitatea desfăşurată de personalul navigant din unităţile de transport maritim ?i fluvial, care lucrează în sala ma?inilor de pe navele maritime ?i fluviale cu capacitatea de peste 600 CP.

Textele de lege uzează de noţiunea „durata programului normat de lucru" în toate dispoziţiile legale care reglementează încadrarea în condiţii speciale: Legea nr.226/2006, art.2 al.1, HG nr.1025/2003, art.l lit.b) ?i art.2 al.l lit.b), Ordinul nr. 572/2006 pentru aprobarea normelor tehnice de aplicare a Legii nr. 226/2006 la Capitolul B, pct. 1. Interpretând strict gramatical textele de lege, reiese foarte clar că intenţia legiuitorului a fost în sensul de a condiţiona încadrarea în condiţii speciale de faptul că activitatea desfăşurată de salariat să se deruleze pe întreg parcursul programului de muncă stabilit prin CCM/regulament Intern/acte normative - condiţie fără de care nu se poate realiza o astfel de încadrare. Dacă în vechea legislaţie era necesar doar ca salariatul să presteze cel pu?in 50% din programul de lucru pentru a beneficia de încadrarea în grupa a I-a de muncă - optica legiuitorului din prezent vizează ipoteza în care activitatea este prestată 100% din programul de muncă în condiţiile speciale pentru ca salariatul să poată fi încadrat în această grupă de muncă si să obtină beneficiile aferente.

 În temeiul H.G. nr. 1025/2003, a Legii nr.226/2006 şi a Normelor Tehnice aprobate prin  Ordinul MSSPF nr.572/2006, locurile de muncă din societate s-au expertizat şi conform Avizului din 11.08.2005 şi Procesului verbal din 17.04.2005, s-a stabilit de către Comisia de expertizare că: "Activitatea desfăşurată de personalul navigant din unităţile de transport maritim şi fluvial, care lucrează în sala maşinilor de pe navele maritime ?i fluviale cu capacitatea de peste 600 CP se încadrează în condiţii speciale, cât timp există cumul de factori (zgomot, trepidaţii, micro climat, cald). Analizând avizul ?i procesul verbal susmenţionat, se observă că cele 3 riscuri constatate de comisia de expertiză apar numai atâta timp cât remorcherele sunt în activitate, adică au în funcţiune motoarele principale. Conform centralizatorului de prezen?ă la bordul navei depus de societatea rezultă că intimatul a lucrat pe remorchere care au avut o durată foarte mică de funcţionare, sau deloc.

- Una dintre condiţiile esenţiale pentru încadrarea intimatului în locurile de munca în condiţii speciale era aceea ca acesta să-si desfăşoare activitatea pe remorchere mai mari de 600 CP. Conform expertizei efectuate în cauză, rezultă că dl. expert [...] examinând jurnalele de punte a ajuns la concluzia că în perioada 2001-2003 şi 2005 intimatul nu a lucrat pe nave care să aibă capacitatea de 600 CP. In condiţiile în care intimatul a fost angajatul companiei, dar a prestat activitatea pe remorchere care nu aveau 600 CP, iar încadrarea companiei în condiţii speciale s-a făcut doar pentru remorchere mai mari de 600 CP, apreciază ca acesta nu poate fi încadrat în condiţii speciale.

- Având în vedere susţinerile privind neîncadrarea intimatului în condiţii speciale, nu se impune plata vreunei contribuţii de asigurări sociale pentru munca în condiţii speciale şi nici eliberarea unei adeverinţe de încadrare in condiţii speciale.

Pentru toate aceste motive, se solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de prima instanţă cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În apel nu s-au administrat alte probe.

Analizând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea constată că apelul este nefondat.

Potrivit art. 1 din HG nr. 1025/2003, locurile de muncă în condiţii speciale sunt acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional care, prin natura sarcinilor de muncă şi a condiţiilor de realizare a acestora, conduc în timp la reducerea prematură a capacita?ii de muncă, îmbolnăviri profesionale şi la comportamente riscante în activitate, cu urmări grave asupra securită?ii ?i sănătă?ii angaja?ilor ?i/sau a altor persoane, iar persoanele încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale sunt angaja?ii care î?i desfă?oară activitatea pe parcursul programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de munca definite la lit. a).

Din aceste dispoziţii legale nu rezultă că factorii de risc profesional trebuie să fie prezen?i pe tot parcursul programului de lucru ?i nici că angaja?ii trebuie să lucreze în prezen?a acestor factori de risc pe parcursul întregului program de lucru deoarece şi în situaţia în care  factorii de risc apar temporar, efectele foarte grave ale acestora nu încetează odată cu dispari?ia lor ci se produc în mod continuu asupra angaja?ilor, conducând la o deteriorare în timp a stării lor de sănătate.

Încadrarea în condi?ii speciale a locurilor de muncă s-a făcut şi în cadrul societă?ii pârâte cu respectarea procedurii şi a criteriilor stabilite de HG nr. 1025/2003, în considerarea efectelor factorilor de risc, astfel cum se manifestă ace?tia asupra angaja?ilor în funcţie de natura sarcinilor de serviciu şi a condi?iilor de realizare a acestora, avându-se în vedere efectul final al acestor factori de risc care se verifică la sfâr?itul unei perioade de activitate iar nu în funcţie de timpul limitat de prezen?ă a lor în mediul de lucru.

În acela?i sens au fost, de altfel, ?i concluziile exper?ilor numi?i în cauză, care au arătat că factorii de risc care există în locurile de muncă ocupate de reclamant în perioada relevantă produc efecte de durată, afectând auzul, care nu dispar odată cu încetarea func?ionării motoarelor.

Experţii au reţinut că din documentele studiate rezultă că personalul rămânea la bord uneori mai mult 24 ore, că prezenţa personalului în sala maşinilor era necesară pentru interven?ii în cazul avariilor, şi că este lipsită de logică susţinerea că ar trebui ca expunerea la riscuri majore să fie prezentă pe întreaga durată a timpului de lucru, întrucât ar însemna ca încadrarea în condiţii speciale să fie condiţionată de producerea continuă de accidente şi de consecinţe ireversibile pentru sănătatea angajaţilor, ceea ce este considerat absurd.

Concluziile expertului consilier desemnat de apelantă, [...], care a exprimat un punct de vedere separat, nu contrazic aceste concluzii, ci dimpotrivă.

Expertul arată că, pentru ca un remorcher să fie apt de manevra în orice moment echipajul din sala masinilor trebuie să efectueze în permanenţă (inclusiv în timpul în care nava nu funcţionează) activităţi de între?inere, curăţenie, alimentare, repara?ii planificate sau accidentale, activităţi care implică manipularea unor unelte, materiale, piese de schimb, care prezintă riscuri mecanice, chimice sau fizice.

A mai arătat că nu se poate dovedi lipsa prezenţei riscurilor iar faptul că remorcherul respectă standardele de funcţionare pentru scopul în care este folosit nu are nici o relevanţă pentru existenţa condiţiilor de muncă speciale deoarece activitatea pe un remorcher este una complexă ce implică o varietate de activităţi caracterizate printr-un grad ridicat de risc.

Prin urmare, asa cum s-a arătat anterior, încadrarea în conditii speciale de muncă nu este conditionată de prezen?a pe tot parcursul programului de lucru a factorilor de risc.

Încadrarea locurilor de muncă în condi?ii speciale, potrivit procedurii instituite de HG nr. 1025/2003, impunea efectuarea unei expertize tehnice ?i a unei expertize medicale, şi se făcea numai în cazul în care, acele locuri de muncă îndeplineau condi?iile stabilite în art.1 lit. a) din HG nr. 1025/2003, procedură care diferă de cea reglementată prin Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii ?i Protec?iei Sociale care stabilea, la pct.7, că încadrarea în grupe de muncă se face propor?ional cu timpul efectiv lucrat ?i cel pu?in 50% din timp în cazul grupei I de muncă respectiv 75% din timp în cazul grupei II de muncă.

Această încadrare avea în vedere, în mod evident, conditiile concrete de desfăsurare a activitătii, inclusiv faptul că remorcherele nu functionează permanent pe parcursul programului de 8 ore zilnic, având în vedere specificul activită?ii pentru care sunt folosite şi care presupune existenţa unor perioade de inactivitate.

De?i procedura de încadrare derulată în condi?iile HG nr. 1025/2003 a fost desfă?urată la cererea angajatorului si presupunea etape ce puteau fi supuse controlului jurisdic?ional, acest demers judiciar nu a fost urmat, pârâta urmărind abia acum, pe cale incidentală o reevaluare a locurilor de muncă, ceea ce nu este posibil.

O astfel de reevaluare a încadrării în condi?ii speciale putea fi făcută numai în procedura prevăzută de HG nr. 1284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Din moment ce reclamantul şi-a desfăşurat activitatea pe durata întregului program de lucru, numai în acel loc de muncă respectiv pe remorcher, acesta a fost încadrat în condi?ii speciale de muncă şi are dreptul la beneficiile de asigurări sociale corespunzătoare unei contribu?ii stabilite pentru acest tip de activitate, obliga?ia corelativă a angajatorului fiind aceea de plată a acestor contribu?ii potrivit legii.

În Anexa 3 la Legea nr. 263/2010 este inclusă la nr. 85 societatea pârâtă între societăţile cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale.

Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, pornind de la lista societăţilor cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, inclusă în Anexa 3 la lege, periodic, din 5 în cinci ani urma să aibă loc o reevaluare a locurilor de muncă incluse în condiţii speciale.

Prin urmare, încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă din cadrul societăţilor cuprinse în Anexa 3 la Legea nr. 263/2010 nu putea fi înlăturată decât printr-un act cu aceeaşi forţă juridică, în condiţiile în care legea nu a delegat puterea de reglementare Guvernului pentru modificarea acestei liste, ci numai pentru stabilirea procedurii de reevaluare. În acest sens sunt şi menţiunile din Hotărârea nr. 92/08.08.2013.

Abia prin Legea nr. 325/2015 s-a dat efect rezultatelor reevaluării prevăzute de art. 30 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 în sensul că, printr-un act normativ cu aceeaşi forţă juridică, s-au înlăturat efectele Anexei nr. 3 la Legea nr. 263/2010 în funcţie de rezultatul procedurii de reevaluare.

Pentru aceste considerente Curtea constată că actiunea reclamantului este întemeiată, nefiind relevant timpul efectiv în care a lucrat în prezenta factorilor de risc existenti în locul de muncă ocupat, genera?i de func?ionarea motoarelor cu capacitate de peste 600 CP, astfel că în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge că nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.651 din 3 aprilie 2017 pronunţate de Tribunalul Constanţa.

În baza art. 453 C.pr.civ. va obliga apelanta către intimat la 700 lei cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare