Contestatie la executare

Hotărâre 02102017 din 02.10.2017


Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de ……., contestatorul …….a formulat în contradictoriu cu intimata ………, contestaţie la executare, prin care a solicitat admiterea contestaţiei la executare, cu consecinţa anulării în totalitate a executării silite propriu zise şi a oricăror acte de executare silită efectuate în dosarul nr. ……….înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc, urmare a constatării nulităţii şi a nelegalităţii actelor de executare iniţiate împotriva contestatorului, respectiv: anularea adresei de înfiinţare a popririi, până la încasarea sumei de 10.145,14 Lei, emisă în dosarul execuţional nr. ….de Biroul Executorului Judecătoresc; anularea încheierii din 10.02.2017 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum total de 1.429,82 Lei, ca fiind netemeinică şi nelegală; anularea somaţiei din data de 10.02.2017 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc privind plata în termen de 1 zi a debitului de 10.145,14 lei (format din debit principal de 8.715,32 Lei şi cheltuieli de executare de 1.429,82 Lei); încetarea executării silite emise în dosarul de executare nr. 720/2017; cu  cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că în data de 29.05.2006 între….. și ……(în calitate de utilizator card) a fost încheiat Contractul de emitere card de credit nr. ……….(denumit în continuare „Contractul"), ataşat prezentei acţiuni.

Banca a acordat împrumutatului ………o limita de credit în cuantum de 4.150 lei

Prin încheierea nr. ….. din data de ……… pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. …..instanţa de judecată a dispus investirea cu formulă executorie a Contractului.

Totodată, în acest sens, Biroul Executorului Judecătoresc a comunicat contestatorului în data de 13.02.2017 ( data primirii actelor), documentele emise în cadrul dosarului execuţional nr. …...

A invocat contestatorul caracterul de nelegalitate al executării, astfel actele de executare silită demarate în cadrul dosarului de executare nr. ………sunt nelegale şi netemeinice prin raportare la următoarele argumente de natură să conducă la anularea acestora şi invalidarea oricăror acte de executare subsecvente, fiind iniţiate cu ignorarea flagrantă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, nerespectare sancţionată expres de dispoziţiile Codului de Procedură Civilă cu nulitatea executării silite propriu zise.

Mai mult, în ceea ce priveşte titlul executoriu, a apreciat contestatorul că dreptul material de a cere executarea silită este prescris din data de 15.12.2013.

 Astfel, cum a menţionat şi în secţiunea I, titlul executoriu este reprezentat de Contractul de emitere card de credit nr………, prin care se acorda împrumutatului o limita de credit in cuantum de 4150 lei.

Datorita dificultăţilor financiare prin care a trecut, ultima plată efectuată de către contestator către bancă, în vederea restituirii parţiale a limitei de credit acordate de către acesta a fost în data de 15.12.2010.

Conform prevederilor contractuale art. 23.1 și art. 23.3, având în vedere ca de la aceea dată nu a rambursat din descoperirea de credit, banca a reziliat contractul și a solicitat rambursarea integrală a limitei de credit, acesta devenind credit neautorizat in cont.

Pentru aceste motive, în data de 10.02.2017 a fost demarată executarea silita împotriva veniturilor contestatorului.

A apreciat contestatorul faptul că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită, în speţă fiind aplicabilă perioada 15.12.2010- 15.12.2013.

Iar în raport cu aceste prevederi legale, a învederat  că dreptul material de a cere executarea silită de către Intimată, cu privire la obligaţiile înscrise în Contractului de credit, s-a născut la data la care contestatorul a efectuat ultima plată pentru acoperirea limitei de credit, respectiv 15.12.2010.

Ca atare, de la acesta data, respectiv 15.12.2010, curgea termenul de prescripţie de 3 ani pentru care se solicită, în prezent, executarea silită a titlului. Fiind vorba de un termen stabilit pe ani, acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultimul an, respectiv 15.12.2013.

Or, Intimata a formulat cererea de executare silită către Biroul Executorului Judecătoresc abia în luna ianuarie 2017, după aproximativ 3 ani de la data împlinirii termenului de prescripţie.

Totodată, în susţinerea argumentelor mai sus-enunţate cu privire la prescripţia executării silite, a învederat contestatorul faptul că potrivit jurisprudenţei naţionale, instanţele judecătoreşti au reţinut cu titlu de principiu faptul că dreptul de a cere executarea silită a contractului de credit se naşte de la data când părţile au convenit data scadenţei sau data la care a fost efectuată ultima plata a creditului.

Ca atare, de la data scadenţei rambursării creditului respectiv 5.06.2009 curgea termenul de 3 ani pentru ca să se solicite de către cesionar executarea silită a celor două titluri executorii inclusiv împotriva fideiusorului şi fiind stabilit pe ani se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultimul an respectiv, 5.06.2012. Ori, creditoarea a formulat cerere de executare silită către BEJ CC la 21.09.2012 iar acesta a somat contestatoarea debitoare, la 7.11.2012 deci după expirarea termenului de 3 ani prevăzut de lege.

Contestatorul a arătat că, creanţa ce face obiectul executării silite din dosarul de executare nr. 712.2017 nu este certă, lichidă si exigibilă.

Astfel, creanţa nu este certă, întrucât existenţa neîndoielnică a sumei de 8.715,32 Lei, suma ce face obiectul încheierii de încuviinţare a executării silite, nu rezultă din presupusul titlul executoriu.

Așa cum rezultă din contractul de emitere card de credit, banca a pus la dispoziţia suma de 4.150 lei reprezentând contravaloare limita credit.

Creanţa nu este lichidă, întrucât obiectul acesteia nu este determinat, iar titlul executoriu anexat, respectiv Contractul de credit nu conţine elementele ce permit stabilirea şi modalitatea de calcul a sumei de 8.715,32 lei, având în vedere considerentele menţionate mai sus la litera a).

 Iar în ceea ce priveşte exigibilitatea sumei pretinse, actele depuse de executor nu permit verificarea exigibilităţii sumei pretinse şi cum au fost imputate sumele achitate de împrumutat, pentru a identifica în ce măsură existau în momentul demarării executării silite rate ce nu au fost achitate.

A apreciat contestatorul faptul că, creanţele cesionate de bănci la recuperatorii de credite nu sunt titluri executorii.

Instanţa a stabilit faptul că „valoarea de titlu executoriu al unui înscris, altul decât o hotărâre judecătorească, trebuie expres statuată de legiuitor", lucru valabil în cazul contractelor de credit, dar nu şi în cazul celor de cesiune. Pentru a hotărî astfel, instanţa a decis că „nu se poate extrapola caracterul de titlu executoriu prevăzut de art. 120 din OUG 99/2006 în privinţa contractului de cesiune de creanţă".

Mai mult, cheltuielile de executare privind onorariul de executor sunt excesive, acestea fiind abuzive în raport cu activitatea acestuia în dosarul execuţional nr. ………….

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti stabileşte onorariile maxime la care executorii judecătoreşti au dreptul pentru serviciul prestat, iar Ministrul Justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin Ordin nr 2561/C din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti.

Astfel, în ceea ce priveşte executarea silită prin poprire, în anexă, la punctul 4 lit. a) pct. 3, este precizat că „pentru creanţele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depăşeşte 1.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite".

Or, în speţă, cuantumul onorariul executorului judecătoresc fără celelalte cheltuieli este de 1.429, 82 lei compus din 1037, 12 onorariu executor, 238 lei taxe poştale comunicare somații, 107 lei taxe poştale comunicare adrese, etc. lei.

Ad absurdum executorul judecătoresc avea posibilitatea de a stabili cheltuieli de executare, acesta ar fi trebuit să stabilească, în mod corect şi echitabil, onorariul în cuantum de 258 lei şi nu de 1.429, 82 lei.

Pe cale de consecinţă, onorariul executorului judecătoresc depăşeşte cu mult pragul prevăzut de actul normativ sus-menţionat, neîncadrându-se în limitele prevăzute de acesta.

In plus, sumele de bani solicitate de către executor nu sunt justificate, nici prin documente doveditoare în suport, nici prin raportare la complexitatea cauzei execuţionale, din moment ce în fapt toate actele de executare sunt lipsite de orice fundament, fiind emise în mod nelegal pentru o creanţă prescrisă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă, precum şi orice altă dispoziţie legală invocată în contestaţia la executare.

Intimata a formulat întâmpinare împotriva contestaţiei la executare solicitând respingerea ca nelegală și neîntemeiată a contestaţiei la executare.

În motivare, intimata a arătat că la data de 11/28/2012, a fost încheiat contractul de credit nr. ………între ……și ……….

Ulterior, la data de a fost încheiat contractul de cesiune intre ………și ……... având ca obiect un portofoliu de creanţe neperformante, printre care se regăseşte și creanţa născută în urma încheierii contractului de credit de către ………și unitatea bancară.

Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor în forma convenţionala, prin care un creditor (cedent) transmite o creanţa a sa unei alte persoane (cesionar), debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar, odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fara a i se cere consimţământul.

Legislaţia in vigoare prevede, cesiunea de creanţe este un act juridic civil, cu titlu oneros sau gratuit, prin care o persoana, numita cedent, transmite o creanţa unei alte persoane, numita cesionar, aceasta dobândind astfel dreptul de a incasa creanţa de ia debitor, numit si debitorul cedat. Aducem in sprijinul celor de mai sus si Decizia nr. ………a înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie in care instanţa a apreciat ca "Cesiunea de creanţa este o modalitate de transmitere a obligaţiilor in forma convenţionala, prin care un creditor -numit cedent - transmite o creanţa a sa unei alte persoane - numit cesionar - debitorul creanţei fiind obligat fata de cesionar odată cu îndeplinirea formalităţilor de opozabilitate a acestei operaţiuni, fără a i se cere consimţământul", prevederi ce se regăsesc in cuprinsul dispoziţiilor Art. 1566 - 1586 din Codul Civil.

Contestatorii se prevalează de lipsa notificării tocmai pentru a găsi un motiv pentru care să solicite suspendarea plăţii. Cu toate acestea, în momentul de față, aceştia au luat act de cesiunea intervenita odată cu formularea prezentei acţiuni împotriva companiei ………..

A apreciat intimata că a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul contestator pe cale amiabilă, iar acestea au rămas fără rezultat, s-a deschis dosarul execuțional nr…….pe rolul BEJ în vederea recuperării debitului restant pe calea procedurii executării silite a creanţei datorate de către contestatorul creditoarei.

A invocat intimata pe cale de excepție netimbrarea acțiunii, tardivitatea formulării contestaţiei la executare, inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata în lipsa ataşării documentelor probatorii în sensul demonstrării capătului de cerere privind prescripţia.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că înainte de demararea procedurii executării silite, ………..a încercat în nenumărate rânduri recuperarea creanţei pe cale amiabilă, prin intermediul notificării și contactării telefonice și conform art. 2537 alin. 4 Cod Civil.

Iar reclamantului i-au fost transmise nenumărate înştiinţări de la data cesiunii și până la data cererii de executare. Sens în care debitorul după notificarea de cesiune din 2012-11-28, a realizat următorul virament in contul creditoarei: 2015-04-21 -70,00 lei, iar ulterior în anul 2017 a fost începută executarea silită de către executorul judecătoresc ………., fapt pentru care deoarece termenul de prescripţie nu curge de la data ultimei plaţi ci de la data la care a luat naştere dreptul material la acţiune al creditorului. Astfel, cesiunea de creanţa intervenita între cesionar ……….curge de la data de 2012-11-28 data cesiunii si a început sa curgă termenul de prescripţie in conformitate cu dispoziţiile art. 2523 NCC, prescripţie întreruptă odată cu plata din 21.04.2015.

Practic, la data de 2012-11-28, s-a născut dreptul material la acţiune al creditorului cesionar și a început să curgă termenul de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile art. 2523 NCC în favoarea acestuia.

Astfel, termenul de prescripţie nu a avut cum să curgă retroactiv, față de o persoană ce nu avea nicio calitate, respectiv față de debitorul din prezenta cauza, aceasta calitate a dobândit-o tocmai prin contractul de cesiune.

Ca urmare a intervenirii acestei cesiuni, contestatorul a fost notificat in 2012 conform notificării de cesiune de creanţa, însemnând ca pana la demararea executării silite, actualul creditor a încercat in nenumărate rânduri soluţionarea pe cale amiabila a diferendului creat, de la acel moment si pana in prezent.

Cesiunea de creanţa a fost înregistrata in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, fiind transmisă calitatea de creditoare a persoanei împrumutate.

Astfel cum am precizat anterior, creanţa deţinuta împotriva debitorului provine din nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de credit rambursabil în rate lunare, conform condiţiilor contractuale agreate de părți.

În cazul contractelor de credit, data la care se naşte dreptul de a obţine executarea silită este data scadentei. În cazul în care creditorul ca urmare a neplăţii ratelor de către debitor, declară întregul credit scadent anticipat, înțelegând ca de la aceasta dată sa curgă termenul de prescripţie de 3 ani.

Obligaţia de restituire a întregii sume împrumutate și a accesoriilor putea fi pusă în executare silita începând cu data emiterii notificării către debitor, când întreaga creanţa certă și lichidă a devenit și exigibilă.

Termenul limita de 3 ani, stabilit de lege, în care ar fi putut fi promovată executarea silită nu s-a împlinit anterior momentului depunerii cererii de executare silita la executor.

In aceste condiţii, termenul de 3 ani de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita a creanţei născute din contractul de credit nu se împlinise la data momentului demarării executării silite, cererea de executare ce face obiectul dosarului de executare nu a fost formulata ulterior împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

 Mai mult, declararea scadentei anticipate a creditului este o facultate a creditorului.

Iar in privinţa cesiunii de creanţa, creditorul a dobândit ca urmare a cesiunii drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa cedată. Astfel a avut loc transmisiunea calității de creditor, sens în care cesionarul a dobândit legitimare procesuală activă în ce priveşte executarea silită, devenind creditor in raportul execuțional, motiv pentru care instanţa nu poate reține alegaţiile contestatorilor ca executarea silită s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu.

Cu privire la susţinerea părții contestatoare, cum că prin încheierea contractului de cesiune contractul bancar își pierde caracterul de titlu executoriu aceasta problema a fost analizată de însăși Înalta Curte de Casaţie si Justiţie care a fost sesizată de Tribunalul Specializat Cluj în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, în situaţia în care cererea de încuviinţare a executării silite a unui contract de credit este formulată de creditorul cesionar al creanţei.

Consacrarea, prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective.

Astfel, în consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

Consacrarea, prin art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. în consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

 Este evident ca nu pot încheia contracte de credit decât instituţiile abilitate de lege, dar cesionarul (societatea comerciala) nici nu intervine in vreun fel in raportul juridic iniţial, ci prin cesiunea de creanţa se realizează doar transferul acelei părți a dreptului rezultat din contract ce vizează recuperarea creanţei. In acest fel, creanţa cedata își păstrează atât natura comercială, cât  și în conformitate cu clauzele convenite de părți la data încheierii contractului de credit.

De asemenea, creanţa, rezultata din contractul de credit sus menţionat, cu toate accesoriile sale, a făcut obiectul unei cesiuni de creanţe, cesionarul fiind creditorul.

Cu privire la aceasta cesiune de creanţa au fost efectuate formalităţile de opozabilitate fata de debitor prin înregistrări in ARHIVA ELECTRONICA DE GARANT) REALE MOBILIARE, menţiunile cuprinse in aceasta referitoare la debitul cedat, cuantumul creanţei coroborându-se cu cele existente în anexa contractului de cesiune intervenit între cedentul și creditor.

Din aceasta prevedere rezultă capacitatea de a cumpăra creanţe neperformante de către orice entitate, indiferent daca aceasta este o instituţie de credit sau nu.

Totodată trebuie amintit faptul că potrivit contractului de credit nu este stipulată nicio clauza potrivit căreia banca să fie obligată să notifice clientul/debitorul despre posiblitatea viitoarei cesiuni a creanţei.

Având in vedere ca cedentul a depus toate diligentele pentru a recupera sumele datorate de către debitorul contestator, iar acestea au rămas fără rezultat, a înțeles sa cesioneze creanţele către actualul creditor iar administratorul patrimoniului cesionat cat si reprezentantul legal al creditorului este ……………...

Prin contractul de cesiune de creanţe Banca in calitate de cedent, a cesionat, transmis si vândut către actualul creditor un portofoliu de creanţe pe care cedentul le deţinea pana la acel moment împotriva debitorului sau printre care se afla si creanţa deţinuta împotriva debitorului contestator, împreuna cu toate drepturile principale si accesorii pe care legea si contractul de credit le ofereau creditorului iniţial.

Prin însăși contractul de credit al cărui beneficiar a fost debitorul contestator în calitate de împrumutat, acesta și-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor și obligaţiilor ce reies din contractul de credit.

Cesiunea de creanţa se încheie valabil prin simplul acord de voinţa al pârtilor, consimţământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte in contractul de cesiune, contractul fiind valabil încheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezulta si din dispoziţiile art. 1391 Cod civil potrivit cărora "la strămutarea unei creanţe ... predarea intre cedent si cesionar se face prin remiterea titlului".

A mai apreciat intimata faptul că, caracterul cert, lichid și exigibil al creanţei datorate, a fost deja analizat de instanţa de executare care a încuviinţat executarea silita in baza titlului executoriu menţionat.

Creanţa deţinuta împotriva debitorilor contestatori este exigibilă, întrucât aceasta a ajuns la scadență în conformitate cu prevederile contractului de credit încheiat.

In ceea ce priveşte legalitatea stabilirii onorariului executorului judecătoresc, a considerat intimata că instanţa nu poate interveni pentru a mari sau micşora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie sa fie stabilit conform pct. 3 lit. a) - Onorarii maximale din Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/C din data de 14.11.2006, astfel cum a fost modificata prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561 din data de 30.07.2012, oferind astfel protecţie debitorului. TVA-ul, fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 din Legea nr.188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declanşarea procedurii de executare silita.

Mai mult, a apreciat intimata faptul că instanţa nu poate interveni pentru a mari sau micşora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit conform pct. 3 lit. a) - Onorarii maximale din Anexa la Ordinul ministrului justiţiei nr. 2550/C din data de 14.11.2006, astfel cum a fost modificata prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561 din data de 30.07.2012, oferind astfel protecţie debitorului. TVA-ul, fiind o taxa pe care executorul nu o retine pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include in cuantumul onorariului propriu-zis si nu se are in vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 39 din Legea nr.188/2000, dar se imputa tot celui ce se face vinovat pentru declanşarea procedurii de executare silita.

Intimata a solicitat și respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece contestatorul nu a specificat cuantumul cheltuielilor de judecata si nici nu a probat achitarea si necesitatea achitării acestora prin documente justificatoare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 și cele aflate în cuprinsul întâmpinării.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în dosarul de executare nr. …. al BEJ …. se desfășoară executarea silită împotriva contestatorului la cererea intimatei pentru recuperarea sumei de 8.715,32 lei în baza titlului executoriu contract de credit nr.  …...

În drept, potrivit art. 712 Cod proc.civ. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator prin acțiune, instanța constată că este întemeiată.

Astfel, în ceea ce privește legea aplicabilă, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958.

Conform art. 6 din Decretul 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă prevede ca “Dreptul de a cere executarea silită in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani”.

Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data încheierii convenției de credit nr. ………….., prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Prin urmare, dreptul creditorului la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită s-a născut în data de 29.05.2006 și s-a împlinit în anul 2009.

Conform art. 13 din Decretul nr. 167/1958, cursul prescriptiei se suspenda: a) cit timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere: b) pe timpul cit creditorul sau debitorul face parte din Fortele Armate ale Republicii Populare Romane, iar acestea sint puse pe picior de razboi, iar potrivit art. 16  prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. In raporturile dintre organizatiile socialiste, recunoasterea nu intrerupe curgerea prescriptiei; b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act incepator de executare. Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

În data de 15.12.2010, contestatorul a efectuat plăți parțiale în contul aferent cardului de credit ce face obiectul judecății, termenul de prescripție fiind întrerupt și un termen a început să curgă de la această dată, împlinindu-se în anul 2013.

Instanța reține că intimata nu a făcut dovada intervenției vreunui caz din cele mai sus limitativ indicate în perioada 2010-2013. Mai mult, cererea de executare silită a contestatorului a fost depusă la Biroul Executorului Judecătoresc în data de 25.01.2017, după împlinirea termenului de prescripție, în care intimata putea obține executarea silită.

Instanța apreciază că, atât timp cât termenul prescripției extinctive curge în favoarea debitorului, respectiv a contestatorului și împotriva intimatei, aceasta din urmă trebuia să facă dovada unei eventuale plăți efectuate de contestator în această perioadă, care ar fi condus la o întrerupere a termenului.

Referitor la suma de 70 lei achitată în data de 21.04.2015, de contestator către ……….., potrivit chitanței nr.126573/1992208, instanța reține că este o plată efectuată după împlinirea termenului de prescripție, din anul 2009 și nu poate duce la întreruperea acestuia în sensul dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 197/1958, mai sus indicate.

Prin urmare, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator prin acțiune și a constata prescris dreptul creditoarei de a obține executarea silită.

Față de soluția pronunțată asupra excepției prescripției, instanța apreciază că apărările potrivit cărora creanța pentru care a început executarea silită nu este certă, lichidă și exigibilă și că onorariul de executor este abuziv, nu se mai impune a fi analizate, rămânând fără obiect.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează a admite contestația la executare și a anula actele de executare silită realizate în cadrul dosarului de executare nr. ……..al B.E.J. ……...

În baza art. 716 alin.2 Cod proc.civ. instanța urmează a obliga intimata, ca parte care a pierdut procesul,  la plata către BEJ a sumei de 103,53 lei cu titlu de contravaloare copii certificate dosar de executare nr. ……..

În baza art. 453 alin.1 Cod proc. civ. instanța va obliga intimata, ca parte care a pierdut procesul, la plata către contestator a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formate din onorariu apărător potrivit chitanței nr. 638/06.06.2017.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată cu taxa judiciară de timbru, instanţa va da eficienţă dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr.80/2013, în sensul în care va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în cuantum de 615 lei ce a fost achitată în cauză conform chitanţei nr. ….din 21.02.2017 după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.