Îmbogățire fără justă cauză

Decizie 268 din 12.12.2019


Îmbogățire fără justă cauză

- art. 1345 și 1348 Cod civil

Acțiunea în restituire fundamentată pe îmbogățirea fără justă cauză, devine imposibil de utilizat, ori de câte ori, există un alt mijloc procesual la dispoziția păgubitului sau mijlocul disponibil nu mai poate fi folosit datorită unor obstacole de drept.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 268 din 12 decembrie 2019

Prin Sentința civilă nr. (...)/2018 pronunțată de Judecătoria (...) a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. (P) S.R.L. și admisă cererea formulată de reclamanta S.C. (R) S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. (P) S.R.L, fiind obligată pârâta să achite reclamantei suma de 6.245,05 lei, sumă reprezentând pretenții, urmare a îmbogățirii fără justă cauză și să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.470 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel (P) SRL, legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 208,62 lei (fila 15), solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii cererii, cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. (...)/A – LP din 31 mai 2019, Tribunalul (...) a respins ca nefondat apelul introdus de apelanta (P) SRL, cu sediul ales la Cabinet de Avocat (...) din (...), (...), în contradictoriu cu intimata (R) SRL, cu sediul ales la Cabinet de Avocat (...) din (...), (...), împotriva Sentinței civile nr. (...)/07.11.2018 pronunțată de Judecătoria (...), pe care a păstrat-o în totalitate, cu obligarea apelantei să plătească intimatului suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, apelanta pârâtă datora creditoarei (C) SRL suma de 28.852,97 lei pentru care era urmărită silit în dosarul execuțional (...)/2016 al BEJ (...).

În același timp, apelanta pârâtă avea calitatea de creditoare față de intimata reclamată pentru suma de 22.607,93 lei reprezentând contravaloare factură fiscală (...)/10.03.2015.

În cadrul dosarului execuțional nr. (...)/2016 executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra sumelor datorate de intimata reclamantă către apelanta pârâtă. Prin sentința nr. (...)/06.12.2016 Judecătoria (...) a validat poprirea și a obligat intimata reclamantă, în calitate de terț poprit, să achite creditoarei suma de bani datorată apelantei pârâte până la concurența sumei de 28.852,97 lei. În considerentele sentinței, Judecătoria (...) a reținut că terțul poprit datorează suma de 22.607 lei către debitoare.

Sentința civilă nr. (...)/06.12.2016 a fost pusă în executare în dosarul execuțional nr. (...)/2016, iar suma de 28.852,97 lei a fost recuperată în totalitate de creditoarea (C) SRL de la terțul poprit, intimata reclamantă din prezenta cauză, astfel cum reiese din încheierea din 18.01.2017 emisă de executorul judecătoresc.

Conform art. 1345 Cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.

Condițiile pentru intentarea acțiunii în restituire, conform textului legal de mai sus, sunt: mărirea unui patrimoniu și micșorarea altui patrimoniu care să aibă o cauză unică, absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului în detrimentul altuia și absența oricărui mijloc pentru recuperarea pierderii suferite.

În speță, cum a corect a stabilit prima instanță, sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Astfel, în dosarul execuțional nr. (...)/2016 debitoarea (P) SRL și-a stins datoria de 28.852,97 lei față de creditoarea (C) SRL prin executarea pentru aceeași sumă a terțului poprit (R) SRL. Deși terțul poprit datora debitoarei suma de 22.607,93 lei, executarea silită s-a făcut pentru o valoare mai mare, respectiv 28.852,97 lei. Așadar, intimata reclamantă a suferit o pierdere în sumă de 6245,05 lei.

Cu aceeași sumă apelanta pârâtă și-a mărit patrimoniul prin stingerea întregii sale datorii față de creditoarea (C) SRL. Pârâtă în acțiunea în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este persoana al cărei patrimoniu s-a mărit, în speță apelanta pârâtă, astfel că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive.

Mărirea patrimoniului apelantei pârâte concomitent cu micșorarea patrimoniului intimatei reclamante au aceeași cauză, respectiv modul defectuos în care a fost pusă în executare sentința civilă nr. (...)/06.12.2016.

Astfel, prin sentința civilă (...)/06.12.2016, la paragraful 3 din dispozitiv, terțul poprit a fost obligat „să plătească creditoarei suma de bani pe care terțul poprit o datorează debitoarei, până la concurența sumei de 28.852,97 lei”. Așadar, intimata reclamantă, în calitate de terț poprit, nu a fost obligată să achite creditoarei suma de 28.852,97 lei, ci suma datorată debitoarei, apelanta pârâtă din prezenta cauză, al cărei cuantum este reținut în considerentele sentinței ca fiind 22.607 lei. Prin sintagma din dispozitiv „până la concurența sumei de 28.852,97 lei” judecătorul a stabilit suma maximă de executat. Această dispoziție însă nu mai are relevanță în punerea în executare, din moment ce suma datorată este mai mică, aspect pe care apelanta pârâtă nu l-a contestat.

Instanța de apel a conchis, cu privire la analizarea condiției „fără justă cauză”, că nu a existat niciun temei legal pentru care executorul judecătoresc, deși cunoștea suma datorată de terțul poprit, a efectuat acte de executare pentru recuperarea unei sume mai mari decât cea datorată, peste dispozițiile unei hotărâri judecătorești. Evident, micșorarea, respectiv mărirea patrimoniilor nu este imputabilă intimatei reclamante.

Intimata reclamantă nu a avut la dispoziție o altă cale pentru recuperarea sumei de 6245,05 lei și deși a formulat contestație la executare, invocând faptul că este executată pentru o sumă mai mare decât cea datorată, prin Sentința civilă nr. (...)/2017 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2017 s-a înlăturat acest argument pe motiv că în cadrul respectivei acțiuni nu poate fi analizată legalitatea unei hotărâri judecătorești.

Nu s-a pus problema vreunei încălcări a puterii sau autorității de lucru judecat, pentru că în prezenta cauză nu a fost analizată legalitatea sentinței civile nr. (...)/06.12.2016. Instanța de apel a stabilit că dispozițiile acestei sentințe au fost interpretate greșit de executorul judecătoresc, ceea ce a determinat producerea unei pagube în patrimoniul intimatei reclamate de 6245,05 lei.

Pentru motivele de mai sus, apelul a fost respins, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă și menținută ca legală și temeinică Sentința civilă nr. (...)/07.11.2018 pronunțată de Judecătoria (...).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. (P) S.R.L. – în faliment, prin lichidator judiciar (Lj), solicitând instanței admiterea recursului în baza prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 noul Cod de procedură civilă, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulată de către intimata reclamantă, ca fiind nefondată și neîntemeiată, cu obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, în toate fazele procesuale.

În motivarea recursului se arată următoarele:

Consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, iar atât instanța de fond, cât și cea de apel, au interpretat în mod greșit situația faptică. Ambele hotărâri sunt motivate pe îndeplinirea condițiilor îmbogățirii fără justă cauză, motive pe care le apreciază că sunt străine de natura cauzei, atrăgând incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin.1 pct. 6 și 8 noul Cod de procedură civilă.

Criticile aduse ambelor hotărâri: Apreciază că atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat câte o hotărâre netemeinică și nelegală, făcând abstracție în motivarea soluției, de apărările formulate. Singura parte, din culpa căreia s-a născut această situație juridică este intimata reclamantă. Dacă aceasta ar fi achitat factura aferentă serviciilor prestate nu ar mai fi avut calitatea de debitoare a societății recurente, nemaiputând fi supusă în calitate de terț poprit, urmăririi silite a creditorului S.C. (C) S.R.L. Orice raport juridic generează drepturi și obligații exclusiv între părțile între care se naște. Este și cazul de față.

Urmare a validării popririi, creditorul S.C. (C) S.R.L. putea recupera prin executare silită de la reclamantă doar suma pe care aceasta i-o datora, iar în măsura în care a depășit această limită și a urmărit și încasat o sumă mai mare decât cea care îi era datorată de către reclamantă, singurul subiect de drept care s-a îmbogățit fără drept, și față de care sunt întrunite condițiile art. 1345 Cod civil, este S.C. (C) S.R.L.

În această situație, calitate procesuală pasivă pentru acțiunea de recuperare a sumei de 6.245,05 lei, urmărită silit cu încălcarea Sentinței civile nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...) și încasată ilegal, are doar subiectul de drept care a comis această ilegalitate și și-a mărit patrimoniul în detrimentul reclamantei, adică S.C. (C) S.R.L. Întreaga argumentație a reclamantei cu privire la faptul că recurenta și-ar fi îmbogățit în realitate patrimoniul, este complet nefondată.

Față de actul nelegal derulat de S.C. (C) S.R.L., recurenta are calitatea de terț, neavând nici un fel de implicare sau vreun folos. De altfel, se pune întrebarea sub ce formă ar fi posibilă înregistrarea în contabilitatea societății recurente a sumei de 6.245,05 lei solicitată de reclamantă, dacă ar fi dorit să procedeze la plata benevolă a sumei. Orice plată trebuie să se facă în baza unui document contabil justificativ. Care ar fi fost acest document câtă vreme intimata reclamantă nu poate emite vreo factură pentru această sumă? Este evident că singurul subiect dc drept față de care se impune a acționa intimata reclamantă pentru a obține recuperarea sumei încasată ilicit este cel care a încasat-o efectiv, S.C. (C) S.R.L.

Dacă intimata reclamantă apreciază că prin modul în care S.C. (C) S.R.L., a pus în aplicare Sentința civilă nr. (...)/2016 a Judecătoriei (...) i-a fost diminuat patrimoniul, poate să se îndrepte înspre cel care a făcut aceasta, adică S.C. (C) S.R.L. Intimata reclamantă nu poate „sări" autorul actului nelegal și cel care și-a mărit patrimoniul pentru a solicita obligarea la plata sumei încasată de acesta nelegal. Practic reclamanta, „legalizează" actul ilegal al S.C. (C) S.R.L. prin chemarea în judecată a recurentei.

Nefondată este și susținerea că patrimoniul recurentei s-a îmbogățit prin acțiunea S.C. (C) S.R.L. Raportul obligațional dintre societatea recurentă și creditoarea S.C. (C) S.R.L. este cel trasat de Sentința civilă nr. (...)/2016 pronunțată de Judecătoria (...). Prin această hotărâre judecătorească reclamanta, în calitate de terț poprit, a fost obligată la plata în favoarea S.C. (C) S.R.L. la plata sumei pe care o datorează, până la concurența sumei de 28.852,97 lei. Creditoarea (C) SRL putea să execute terțul poprit doar pentru suma pe care terțul poprit i-o datora recurentei, urmând ca pentru diferență să o urmărească pe recurentă. Singurul subiect de drept care îi poate opune îmbogățirea fără justă cauză este intimata reclamantă, și nu recurenta.

Pe de altă parte, este greșită susținerea intimatei reclamante că acesta este singurul mijloc juridic pe care-l poate folosi pentru recuperarea pierderii suferite. Așa cum s-a arătat, este cert că S.C. (C) S.R.L. s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul patrimoniului reclamantei, astfel că prezenta cerere trebuia formulată sau ar trebui completată și formulată în contradictoriu cu cel care a s-a îmbogățit fără justă cauză, S.C. (C) S.R.L.

Cum poate afirma reclamanta că nu are cum recupera de la această societate suma încasată de aceasta nelegal, câtă vreme aceasta a încasat o sumă care nu i se datora de reclamantă, limitele sumei pe care o putea urmări silit fiind trasate prin Sentința civilă nr. (...)/2016 pronunțată de Judecătoria (...)? De altfel, instrumentul juridic cel mai adecvat și normal ar fi fost formularea în termen a unei contestații la executare pentru suma de 6.245,05 RON încasată nelegal prin executarea silită realizată și solicită întoarcerea executării silite cu privire la această sumă. Cu privire la această problemă juridică nu există nici un fel de autoritate de lucru judecat, în dosarul nr. (...)/2017 reclamanta contestând întreaga executare silită și dreptul S.C. (C) S.R.L. de a o executa cu privire la o datorie a recurentei față de ea. În acest dosar nu a fost analizată posibilitatea S.C. (C) S.R.L. de a urmări o sumă mai mare decât cea stabilită prin Sentința civilă nr. (...)/2016 pronunțată de Judecătoria (...), astfel că reclamanta ar fi trebuit să uzeze de calea contestației la executare cu privire la ilegalitatea S.C. (C) S.R.L. și să obțină întoarcerea executării silite și recuperarea sumei în litigiu.

Pentru toate aceste motive, ca urmare a incidenței prevederilor art. 488 alin 1 pct. 6 și 8 noul Cod de procedură civilă, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind nefondată și neîntemeiată și cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În drept: art. 488 alin 1 pct. 6 și 8., art. 453 Cod procedură civilă, art. 1345 alin. 1 Cod civil.

S.C. (R) S.R.L., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei din apel în integralitatea sa, cu cheltuieli de judecată și în faza apelului.

Consideră fondată și legală hotărârea primei instanțe și a instanței de apel având în vedere următoarele:

În baza unor raporturi juridice, datorează S.C. (...) S.R.L. suma de 22.607.93 RON, iar această din urmă societate prin raporturi juridice distincte datora S.C. (C) S.R.L. suma de 28.852.97 RON. Prin validare de poprire, societatea intimată, în calitate de terț poprit este obligată a vira direct către S.C. (C) S.R.L. suma datorată debitoarei (...) I.T. până la concurența sumei de 28.852.97 RON, sumă din urmă recuperată de la societatea intimată prin executare silită.

Consideră incidentă îmbogățirea fără justă cauză având în vedere faptul că Judecătoria (...), prin hotărârea civilă (...)/2016 a obligat societatea intimată la plata sumei de 22.607.93 RON în favoarea (C) S.R.L., debit cu care era datoare efectiv societății (...) IT. Cu toate acestea, a fost executată silit pentru suma de 28.852.97 RON în mod nelegal, deși trebuia să fie executată silit pentru suma de 22.607.93 RON. Astfel, rezultă o diferență de 6.245.04 RON, sumă cu care în mod netemeinic societatea pârâtă s-a îmbogățit în dauna societății intimate.

SC (...) SRL și-a încasat întreaga sumă datorată de către SC (P) SRL, sumă stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă (28.852,87 RON). SC (P) SRL și-a încasat întreaga sumă datorată de intimata SC (R) (22.607,93 RON). SC (P) SRL și-a stins suma de 6.245,05 RON (rezultată din diferența dintre 28852,87 RON și 22.607,93 RON) din datoria avută către SC (C) SRL din patrimoniul (R) fără să fi avut vreun temei juridic în acest sens și astfel și-a majorat patrimoniul cu această sumă. Legal ar fi fost ca (R) să plătească către SC (C) SRL suma de 22.607,93 RON iar pârâta SC (P) SRL suma de 6.245,05 RON. În final SC (C) SRL nu și-a majorat patrimoniul deoarece suma totală de 28.852,87 RON era datorată și avea un temei juridic. Cea care și-a majorat patrimoniul este pârâta care și-a stins întreaga datorie prin intermediul (R) majorându-și patrimoniul cu suma de 6.245,05 RON în dauna patrimoniului intimatei care s-a micșorat în mod ilegal cu această sumă. Documentul prin care societatea recurentă își poate înregistra în contabilitate această plată este întocmai hotărârea judecătorească criticată.

În ceea ce privește motivele de recurs invocate, art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă:

Se invocă acest motiv considerându-se în mod nejustificat că decizia instanței de apel cuprinde motive străine de natura pricinii. Atât hotărârea primei instanțe cât și cea a instanței de apel este motivată în mod complet și vizează analiza de drept exact asupra stării de fapt reale. Faptul că interpretarea juridică dată de către instanțele de judecată este străină de dorința recurentei nu înseamnă că motivarea cuprinde motive străine pricinii sau că această motivare este una eronată.

Art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă. În ceea ce privește acest motiv de recurs, arată că recurenta solicită instanței de recurs o reanalizare a stării de fapt și a probelor administrate, depășind astfel în mod inadmisibil regulile ce guvernează calea de atac a recursului. Mai mult, nu se indică care este norma de drept material încălcată de către instanța de apel, ceea ce este aproape de a încadra în textul art. 486 alin. 3 și art. 489 din Codul de procedură civilă, însă dat fiind că se poate deduce că se critică modul de aplicare a prevederile art. 1345 din Codul Civil, nu a invocat excepția nulității recursului.

Pentru aceste motive se impune respingerea recursului ca nefondat.

În drept art. 483 și următoarele noul Cod de procedură civilă.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma criticilor și apărărilor formulate, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 483 alin. 3 Cod procedură civilă, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De asemenea, conform art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de neegalitate, limitativ prevăzute la punctele 1-8.

Pornind de la dispozițiile legale enunțate, reiese că, recursul fiind o cale extraordinară de atac, poate fi exercitat doar pentru motivele de casare prevăzute expres la art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă, controlul exercitat de instanța de recurs fiind unul de legalitate a hotărârii criticate și nu unul care să vizeze temeinicia acesteia.

În cuprinsul cererii prin care a declarat calea de atac extraordinară, recurenta a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. 1 punctul 6 Cod procedură civilă, nu poate fi reținut în cauză.

Acesta se referă la casarea hotărârii, atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Analizând argumentele expuse în cuprinsul recursului, instanța nu a identificat, în concret, argumente care să se subsumeze motivului de casare în discuție, așa încât, acesta nu poate duce la casarea deciziei tribunalului.

În acest sens, curtea a observat că toate criticile recurentei se referă la faptul că, în speță, nu sunt îndeplinite prevederile legale referitoare la îmbogățirea fără justă cauză, or acestea fac posibilă încadrarea lor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 punctul 8 Cod procedură civilă, care a și fost invocat în cuprinsul memoriului depus de pârât.

Prin articolul la care ne referim se stabilește că, se poate cere casarea unei hotărâri atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de recurs, vizează situația în care, nu se poate determina, din considerentele hotărârii, dacă s-a aplicat corect legea ori situația în care, instanța aplică norme de drept substanțial cu totul străine de cauza dedusă judecății sau aplică în mod greșit normele de drept în cauză.

În cauză, curtea a considerat că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material raportat la situația de fapt stabilită.

Potrivit art. 1345 Cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.

Cu toate acestea, art. 1348, reglementează că, cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.

Așadar, acțiunea în restituire devine imposibil de utilizat, ori de câte ori există un alt mijloc la dispoziția păgubitului sau mijlocul disponibil nu mai poate fi folosit datorită unor obstacole de drept.

Această situație se identifică și în pricina de față.

Astfel, reclamanta intimată (R) SRL, a formulat cerere de restituire a sumei de 6.245,04 RON, sumă cu care susține că, societatea pârâtă (P) SRL s-ar fi îmbogățit în dauna sa.

În acest sens, s-a reținut că potrivit dosarului execuțional atașat nr. 5(...)/2016 al B.E.J. (...), creditoarea SC (C) SRL, a declanșat executarea silită în vederea recuperării creanței de 28852,97 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. (...)/2016, pronunțată în dosarul nr. (...)/2006 al Judecătoriei (...), rămasă definitivă prin neapelare.

Prin sentința civilă nr. (...)/2016, pronunțată în dosarul nr. (...)/2016 al Judecătoriei (...), s-a admis cererea formulată de BEJ (...), pentru creditoarea SC (C) SRL, în contradictoriu cu debitoarea SC (P) SRL, și cu terțul poprit SC (R) S.R.L., fiind validată poprirea instituită de executorul judecătoresc asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitoarei până la concurența sumei de 28852,97 de lei și a fost obligat terțul poprit să plătească creditoarei suma de bani pe care terțul poprit o datorează debitoarei, până la concurența sumei de 28852,97 lei.

Totodată, s-a constatat, din probele de la dosar, că reclamanta SC (R) S.R.L., datora S.C. (P) S.R.L., în baza unor raporturi juridice perfectate între ele, suma de 22.607.93 RON, iar S.C. (P) S.R.L., prin raporturi juridice distincte, datora S.C. (C) S.R.L. suma de 28.852,97 RON.

Curtea a observat, de asemenea, că, deși reclamanta (R), în calitate de terț poprit, datora propriului creditor S.C. (P) S.R.L. suma de 22.607.93 RON, acesta a fost executat silit de S.C. (C) S.R.L, pentru suma de 28.852,97 RON, pe care S.C. (P) S.R.L. i-o datora celei din urmă societăți.

Într-adevăr, raportat la cele arătate reiese că, deși intimata (R), datora creditorului ei S.C. (P) S.R.L. doar suma de 22.607.93 RON, acesta a fost executată pentru o sumă mai mare decât propria datorie față de cea din urmă societate, respectiv pentru suma de 28.852,97 RON pe care S.C. (P) S.R.L. i-o datora S.C. (C) S.R.L.

Cu toate acestea însă, instanța de recurs a reținut că, intimata reclamantă, anterior demersului juridic inițiat în acest dosar, avea posibilitatea de a opune în instanță, potrivit art. 790 alin. 3 Cod procedură civilă, toate excepțiile și mijloacele ei de apărare împotriva creditorului urmăritor, în cadrul litigiului de validare a popririi – dosar nr. (...)/2016 al Judecătoriei (...).

În condițiile în care, deși reclamanta păgubită a avut la dispoziție un alt mijloc procesual pentru a împiedica executarea sa cu o sumă mai mare decât cea datorară propriului creditor, mijloc de care nu a uzat deși a avut posibilitatea, fiind parte în acel litigiu, ea nu mai poate obține, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză restituirea sumei de 6.245,04 RON.

Din cele expuse rezultă că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, dat fiind faptul că, raportat la situația factuală, a ignorat dispozițiile art. 1348 Cod civil, referitoare la caracterul subsidiar al cererii de restituire.

Ca atare, pe bună dreptate a susținut recurenta pârâtă (P) SRL, că din perspectiva celor arătate, nu sunt îndeplinite cerințele restituirii sumei solicitate, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

În concluzie, apreciind că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 punctul 8 Cod procedură civilă, curtea, în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis recursul declarat de recurenta (P) SRL - prin lichidator judiciar (Lj), împotriva deciziei nr.(...)/A/Lp din 31 mai 2019, pronunțată de Tribunalul (...), pe care a casat-o în totalitate, în sensul că, a admis apelul declarat de apelanta (P) SRL în contradictoriu cu SC (R) SRL, împotriva Sentinței civile nr.(...)/07.11.2018 pronunțată de Judecătoria (...), pe care a schimbat-o în parte, în sensul că, a respins cererea formulată de reclamanta SC (R) SRL în contradictoriu cu pârâta (P) SRL.

Instanța a înlăturat dispozițiile instanței de fond și apel, privind obligarea apelantei pârâte (P) SRL la cheltuielile de judecată acordate în aceste faze procesuale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 452 și 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apreciind culpa procesuală a intimatei SC (R) SRL, instanța a obligat-o pe aceasta să plătească recurentei (P) SRL, suma de 1708 lei cheltuielile de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând taxe de timbru apel și onorariu avocațial, primă instanță și apel, justificate prin chitanțele depuse, filele 55-57 dosar judecătorie, filele 15, 32-33 dosar tribunal.