Plata nedatorată

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BRAŞOV

Dosar civil nr. /197/2016

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4272

Şedinţa publică din data de 11.04.2017

PREŞEDINTE: C.G - judecător

GREFIER: A.I.V

Pentru azi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă de faţă, care s-a dezbătut în fond în şedinţa publică din data de 11.04.2017, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din respectiva zi, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare în temeiul art. 396 alin.1 N.C.P.C a amânat pronunţarea pentru data de 26.04.2017.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare se constată lipsa părţilor.

Procedura fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa faţă de actele şi lucrările de la dosar a pronunţat prezenta sentinţă civilă.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. -/197/2016 la data de 20.10.2016, reclamantul C.A.V în contradictoriu cu pârâtul  D.M.C a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 33093 lei  reprezentând plată nedatorată la care se adaugă  dobânda legală de la data  notificării 22.06.2015 până la data plăţii efective  cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în data de 29.06.2015 a  notificat pârâtul să  îi achite suma de 38093 lei  transmisă acestuia din eroare, în caz contrar acesta expunându-se la  dobânzi legale şi alte cheltuieli, situaţie soldată cu un eşec.

Se arată că pârâtul este  unic asociat al SC M C SRL, societate cu care mama sa, numita  C.A.E  a încheiat un contract pentru executarea unor lucrări la apartamentul proprietatea sa. Pârâtul a indicat cocontractantei sale datele  de cont personale  de euro, motivând că  aduce materialele personal  din  Italia şi astfel poate avansa mai repede cu lucrările. Pârâtul  a telefonat reclamatului şi i-a solicitat  să facă plata în lei,  indicându-i acestuia contul personal în lei şi datele sale personale. Reclamantul, în lipsa mamei sale, faţă de insistenţele deosebite ale pârâtului, a trimis pârâtului banii în contul personal, după care reclamantul nu a  mai văzut pârâtul.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1341 alin. 1, 1347 Cod civil. La  solicitarea expresă a instanţei, reclamantul a  invocat dispoziliile  art. 1341 alin. 1, privind plata nedatorată în principal, iar în subsidiar art. 1345 şi art. 1347 Cod civil, privind îmbogăţirea fără justă cauză.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În susţinere, a depus la dosar o serie de înscrisuri.

Acţiunea este  legal  timbrată cu 1747,79 lei taxă  judiciară de timbru în  conformitate  cu dispoziţiile  art. 3 alin.1  lit. d  din OUG 80/2013.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin  care a arătat în esenţă că a avut un  contract cu  mama reclamantului, numita C.A, în calitate de reprezentant al SC M C  SRL, având ca obiect execuţie  şi montaj  lucrări  balustrade  inox  conform  anexei  1  din contract. Discuţiile  s-au  purtat  atât  cu  reclamantul  cât şi  cu mama sa, reclamantul având cunoştinţă  despre  contract  şi efectuând plata sumei de 38093 lei ca avans  pentru contract.  Acesta a fost executat de  către societate  în următoarea modalitate: după încasarea avansului  ce face obiectul  acţiunii de faţă s-a  pornit executarea contractului respectiv  s-au debitat profilele  şi materialele  necesare şi  a început  montarea lor  la imobil  în data de 03.06.2015. La începerea  montajului conform  contractului, beneficiarul trebuia  să achite încă o tranşă de 30%  din preţ, pentru care  societatea prestatoare va  emis  ff MXL 58/05.06.2015 în valoare de 25951,94 lei  TVA inclus, sumă care însă  nu a mai  fost  achitată de beneficiar. Ulterior  relaţiile  dintre părţi s-au deteriorat şi  nu s-a mai  asigurat  accesul la lucrare.

 În continuare  suma de bani ce  face obiectul  cererii de restituire  a  fost  virată cu titlu de plată avans  la contractul de execuţie Y/2015. Pe ordinul de plată cu care reclamantul a virat  banii, reclamantul a specificat „datorie înţelegere”.  Banii au  intrat în patrimoniul SC M C SRL şi pentru această sumă  s-au emis acte fiscale- chitanţe, facturi, care au fost comunicate cu poşta atât  reclamantului cât şi mamei sale.  Suma de bani a constituit avans la contractul de execuţie nr. Y/2015 şi în temeiul acestei plăţi, respectiv singura din contract, societatea a executat contractul, debitat  marfa şi a încorporat o parte din această lucrare. Chiar reclamantul recunoaşte în acţiunea formulată că „din banii săi …şi  din contul său personal…a  făcut o plată”

În drept s-au invocat  dispoziţiile art. 205  Cod procedură civilă, art, 1470, 1471, 1472, 1475, 1477  Cod  civil. 

 În dovedire pârâtul a  solicitat proba  cu înscrisuri.

 Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare  prin care a solicitat respingerea  susţinerilor  pârâtului, întrucât  acestea  sunt  neadevărate.

La termenul din data de 11.04.2017, instanţa a încuviinţat pentru reclamant şi pârât proba cu înscrisuri, în baza dispoziţiilor art. 255-258  Cod procedură civilă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

 Între  SC M C SRL şi C.A s-a  încheiat la data de 24.04.2015 un contract de execuţie (nr. 95) având ca obiect serviciile de execuţie a lucrărilor/pieselor, de dimensiunile, forma şi celelalte condiţii prevăzute în anexa  la contract. Potrivit  dispoziţiilor art. 3.2, la data semnării contractului din preţul total al lucrării  beneficiarul  trebuia  să  achite 50%, miar  diferenţa urma  să  se  achite astfel: 30% la începerea montajului, iar diferenţa de 20%  în momentul finalizării fiecărei lucrări menţionate în anexa  la contract.

Potrivit extrasului de cont  nr. 5/29.04.2015  reclamantul a plătit pârâtului  suma de 38093 lei reprezentând „datorie înţelegere”.  Această plată nu este contestată,  ci titlul  cu  care s-a efectuat  este  reprezentat  diferit  de către părţi. 

 Potrivit art. 1341 Cod  civil „1) Cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire. (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. (3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenţia de a stinge o datorie proprie.”

 Evaluând  situaţia de fapt  dedusă judecăţii prin  prisma textului de mai sus, instanţa reţine că  reclamantul  nu a plătit  o datorie  proprie- situaţie  necontestată de niciuna  dintre părţi.  De asemenea se constată că  reclamantul nu avea  o datorie proprie  faţă de  pârât situaţie  de asemenea  admisă implicit de ambele părţi.  În aceste  condiţii, instanţa va analiza  dacă  plata efectuată poate  fi  o  liberalitate sau gestiune de afaceri.  Nu  există nici un indiciu  cu privire la  intenţia reclamantului de a gratifica pârâtul, motiv  pentru care instanţa  va analiza  ipoteza gestiunii de afaceri.

 Potrivit  dispoziţiilor  art. 1330  alin. 1  Cod civil „Există gestiune de afaceri atunci când, fără să fie obligată, o persoană, numită gerant, gestionează în mod voluntar şi oportun afacerile altei persoane, numită gerat, care nu cunoaşte existenţa gestiunii sau, cunoscând gestiunea, nu este în măsură să desemneze un mandatar ori să se îngrijească în alt fel de afacerile sale.”  Din economia textului rezultă că pentru a ne afla în prezenţa gestiunii de afaceri  dacă există o  gerare oportună a intereselor altuia, actele de gestiune să  fie  licite, intervenţia  să  fie spontană şi realizată cu intenţia de a gera  interesele altuia. 

 Instanţa constată că reclamantul  a efectuat o plată  pârâtului cu intenţia  clară  de a gera interesele mamei  sale,  C.A, însă aceasta nu a  fost oportună, întrucât aceasta  nu datora  nimic persoanei  fizice D.M.C Cătălin, ci SC  M  C SRL. Între C.A şi D.M.C nu a existat niciun raport juridic, acesta  existând în mod  cert între mama reclamantului şi SC  M  C SRL.

Cu privire la apărarea  pârâtului  potrivit  căreia  plata  efectuată de reclamant în contul  pârâtului ar  fi stins datoria contractuală pe care  mama acestuia o avea către societatea cocontractantă, instanţa apreciază că din  actele dosarului nu rezultă acest fapt. Astfel, se constată că  la dosar  pârâtul a depus  contractul  dintre SC M A SRL şi C.A, facturile emise de societate în baza  contractului, dar  nu există  şi chitanţele  liberatorii pentru suma  în litigiu, astfel cum  rezultă din apărarea pârâtului, astfel că  datoria  numitei  C.A faţă de SC M A SRL potrivit înscrisurilor de la  dosar, respectiv contract  şi facturi este una  activă.

Raportat la  argumentele sus expuse, instanţa apreciază că în acuză reclamantul a efectuat o plată nedatorată pârâtului, motiv pentru care va admite acţiunea având ca obiect pretenţii  formulată de reclamantul  C.A.V  în contradictoriu  cu pârâtul  DMC, şi va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei  de 33093  lei,  la care se va adăuga dobânda legală începând cu data de 29.06.2015- data notificării  pârâtului până la data  achitării  efective.

 În considerarea dispoziţiilor art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3248 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 1500 lei onorariu  avocat şi 1748 lei taxă de timbru judiciar, având în vedere că pârâtul a pierdut procesul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamantul CAV in contradictoriu cu pârâtul D.M.C.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a  sumei de 33093  lei, la care se va adăuga dobânda legală începând  cu data  de 29.06.2015 până la data  achitării  efective.

Obligă pârâtul la plata  către reclamant a sumei de 3248 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Braşov.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 26.04.2017.

PREŞEDINTE GREFIER

C.G A.I.V

Red. Dact. C.G- 02.05.2017- 4 ex.

Domenii speta

Spete similare