Desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M… sub nr. de dosar …, reclamanta C. Z. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. Z. N., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, stabilirea locuinţei minorilor C. Z. O. I. şi C. Z. N. la domiciliul reclamantei, păstrarea numelui obţinut prin căsătorie, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere şi suplinirea consimţământului acestuia pentru eliberarea paşapoartelor pentru cei doi copii şi circulaţia acestora în ţară şi străinătate.

A arătat reclamanta că s-a cunoscut cu pârâtul în …, iar în anul … s-au căsătorit.

Relaţiile de familie au decurs normal până în urmă cu doi ani de zile când pârâtul şi-a schimbat comportamentul, a început să o jignească şi să o lovească. De asemenea, pârâtul a dat-o afară din casă şi i-a comunicat că doreşte să locuiască numai cu cei doi copii.

A mai arătat reclamanta că este foarte ataşată de copii, că pârâtul i-a interzis să fie vizitată de rudele sale şi nici nu avea voie să vorbească cu vreun vecin.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 li.t a, art. 383, 400, 499 Cod civil.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anchetă psihosocială şi martori.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, în subsidiar prin acordul soţilor, stabilirea locuinţei minorilor la domiciliul pârâtului, obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere.

În subsidiar s-a solicitat ca în ipoteza admiterii cererii reclamantei să fie stabilit un program de vizitare a copiilor.

A arătat pârâtul că reclamanta a dorit să se căsătorească doar pentru a obţine cetăţenia română, că a locuit cu el în …, dar la 3 luni de la momentul la care a rămas însărcinată s-a mutat în România fără a oferi vreun motiv pentru schimbarea locuinţei. Au stat despărţiţi 3 luni de zile după care s-au împăcat şi au continuat să lucreze în străinătate.

În urmă cu aproximativ 2 ani de zile au început problemele, reclamanta provoca conflicte între părţi şi avea o atitudine agresivă atât faţă de pârât, cât şi faţă de părinţii acestuia.

s-a mai precizat că reclamanta s-a stabilit în … şi că a fost plecată în … fără cei doi copii.

În ce îi priveşte pe copii, pârâtul a arătat că a revenit definitiv din …, că doreşte să se ocupe de aceştia, că reclamanta nu are un comportament adecvat creşterii celor doi.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. b şi următoarele Cod civil.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi audierea a doi martori.

În cauză au fost efectuate anchete psihosociale, au fost audiaţi martori şi s-au depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 04.05.2008, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă Măgireşti, sub nr. 9.

Din căsătoria părţilor au rezultat copiii O. I., născută la data de …, şi N., născut la data de …

Dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, urmărind apărarea individului împotriva oricărei ingerinţe arbitrare a puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuşi conţinutul acestui drept. Familia, ca element natural şi fundamental al societăţii, trebuie să se bucure de ocrotire din partea societăţii şi a statului, ocrotire care se traduce în cazul procedurii divorţului, prin aceea că se recunoaşte dreptul soţilor de a obţine desfacerea căsătoriei, în cazul în care continuarea relaţiei nu mai este posibilă. Aşa după cum pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul liber al soţilor, tot astfel voinţa lor trebuie să fie luată în considerare atunci când ea se manifestă în sensul desfacerii căsătoriei.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 lit. B Cod Civil desfacerea căsătoriei  se poate dispune atunci când „datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”; din analiza textului legal reiese faptul că temeiul divorţului constă în îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor motive, aceste motive să fi vătămat grav raporturile dintre soţi, şi imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi din cererile formulate de către părţi, instanţa apreciază faptul că neînţelegerile dintre soţi prezintă un caracter de durată şi au atins un nivel de gravitate care împiedică continuarea unei vieţi de familie în condiţii normale.

În ceea ce priveşte culpa părţilor în desfacerea căsătoriei, instanţa apreciază că relaţiile sunt vătămate din culpa ambelor părţi.

Din cuprinsul sentinţelor civile depuse la dosar reiese că părţile sunt despărţite în fapt, iar din înscrisuri şi declaraţiile martorilor rezultă că iniţial reclamanta s-a mutat cu cei doi copii în mun. ., jud. B. ulterior mutându-se în R. M.

În ce priveşte despărţirea soţilor, nici unul dintre martori nu a oferit elemente din care să rezulte că într-adevăr doar unul dintre soţi a cauzat distrugerea relaţiei, martora propusă de către pârât făcând mai mult referire la situaţia minorilor, iar martora propusă de către reclamantă cunoscând anumite chestiuni doar de la reclamantă, fără să fi asistat la vreun incident între părţi.

Astfel, se reţine că nici unul dinte soţi nu a încercat să remedieze situaţia apărută şi nu a depus eforturi pentru a continua căsătoria.

Pe de altă parte, astfel cum am arătat şi mai sus, datorită comportamentului părţilor, a faptului că sunt despărţite în fapt, precum şi raportat la numărul cererilor şi a naturii acestora prin care ambii soţi solicită intervenţia instanţelor de judecată, fiind vorba chiar şi despre plângeri penale, instanţa apreciază că se impune desfacerea căsătoriei din culpa ambelor părţi.

În legătură cu solicitarea reclamantei de păstrarea a numelui obţinut prin căsătorie, instanţa constată că această cerere ar putea fi admisă doar pentru anumite motive temeinice, motive ce nu au fost indicate în prezenta cauză, astfel că cererea va fi respinsă ca nefondată şi partea va reveni la numele avut anterior căsătoriei.

În ce îi priveşte pe cei doi minori, instanţa constată că reclamanta s-a mutat din domiciliul comun în mun. O., jud. B., în cursul anului …, că prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei M. s-a dispus ca pârâtul să restituie copiii reclamantei, iar prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria O. în dosarul nr. … a fost respinsă cererea de prin care se solicita suplinirea consimţământului pârâtului pentru ca cei doi copii să plece împreună cu mama lor în R. M.

Instanţa mai reţine că în cadrul considerentelor sentinţei civile nr. … a Judecătoriei M. s-a reţinut că după plecarea reclamantei cu cei doi copii, părţile au stabilit că pârâtul va avea legături personale cu minorii la sfârşitul săptămânii.

Cu toate că instanţa a respins cererea reclamantei, la data de … aceasta a ieşit din ţară cu cei doi minori astfel cum reiese din adresa nr. … aflată la fila 85 dosar, ieşirea din ţară a minorilor fiind realizată cu încălcarea prevederilor legii nr. 248/2005.

Din înscrisurile depuse la dosar mai rezultă cei doi copii locuiesc cu bunicii materni în R. M., iar reclamanta se află la muncă în străinătate, fapt ce reiese din înscrisul aflat la fila 238 dosar.

Astfel, din declaraţiile martorilor şi înscrisurile depuse instanţa constată că reclamanta a luat fără respectarea prevederilor legale pe cei doi copii, că i-a dus într-o ţară pe care nu o cunoşteau, pentru a locui cu nişte persoane pe care de asemenea nu le cunoşteau,  că aceştia au fost lăsaţi să locuiască împreună cu bunica lor maternă, persoană despre care nu a rezultat că ar fi cunoscut-o anterior.

De asemenea, cei doi copii au fost scoşi dintr-un mediu familiar şi mutaţi iniţial la Oneşti, situaţie în care ar mai fi putut avea contacte cu tatăl lor şi rudele acestuia, după care au fost din nou mutaţi, de această dată într-un mediu care din toate punctele de vedere le era străin.

Instanţa nu contestă faptul că există posibilitatea ca plecarea reclamantei în străinătate să aibă lor în interesul material al copiilor, dar pentru o dezvoltare echilibrată a acestora se impunea ca aceştia să locuiască cu un adult cunoscut, apropiat, pe perioada în care aceasta este plecată din ţară, iar acest adult este tatăl copiilor şi nu bunicii materni, persoane pe care cei doi copii le-au cunoscut abia în toamna anului 2016.

Faptul că aceste mutări la care au fost supuşi copiii şi schimbările majore din viaţa lor i-au afectat este dovedit prin cele două adeverinţe medicale aflate la filele 128 şi 130 dosar.

De asemenea, fără a nega valoarea caracterizărilor efectuate de învăţătoarele copiilor, instanţa constată că totuşi cele două adeverinţe medicale au fost eliberate de medici de specialitate care pot să analizeze mai profund comportamentul unui copil, dincolo de doar comportamentul său în sala de curs.

În concluzie, din întregul probatoriu reiese că în interesul celor doi copii este să locuiască într-un mediu familiar, mediu în care au locuit o lungă perioadă de timp, împreună cu un părinte dispus să locuiască cu ei, astfel că va fi stabilită locuinţa minorilor la tată, iar reclamanta va fi obligată la plata sumei de 300 lei lunar reprezentând pensie de întreţinere, de la data rămânerii definitive a prezentei având în vedere că cei doi copii continuă să locuiască la mama reclamantei şi până la data majoratului copiilor.

În ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti, se constată că în cauză nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că se impune ca pârâtului ori reclamantei să îi fie interzis acest drept, astfel că se va dispune exercitarea de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti cu privire la copii.

Cu privire la solicitarea de suplinire a consimţământului pârâtului, având în vedere modalitatea de soluţionare a capătului de cerere privind locuinţa minorilor, precum şi modalitatea prin care a înţeles până în prezent reclamanta să călătorească împreună cu cei doi copii, instanţa va respinge cererea, fiind o chestiune asupra căreia se poate reveni dacă circumstanţele vor fi altele.

Deoarece reclamanta va fi partea căzută în pretenţii ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, va fi obligată să plătească suma de 3050 lei.

Domenii speta

Spete similare