Fond funciar

Decizie 181/A din 11.02.2016


(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 181/A/ 11.02.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 23.01.2015, sub nr.509/101/2015, reclamanţii A.M.C., A.A.M., A.M., M.D.-H., M.R., în temeiul art.1 alin.(1) şi 8 alin. (1) din Legea 554/2004, rap. la art. 192 Cod procedură Civilă, au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Şimian şi Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Şimian, solicitând, ca, prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se dispună: suspendarea, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a Hotărârii nr. 3/06.08.2014, emisă de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian; anularea, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a Hotărârii nr.3/06.08.2014, emisă de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, comunicată în data de 28.08.2014, prin care s-a constatat că titlul de proprietate nr.19270003/10.12.1992 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi s-a decis ca Primăria Şimian să promoveze o acţiune în instanţă pentru anularea titlului de proprietate anterior amintit, emis nelegal pe numele autorului Preda Irina. cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii au arătat că, în fapt, aşa cum reiese şi din înscrisurile ataşate la dosar, au calitatea de co-proprietari tabulari asupra imobilului teren, în suprafaţă reală de 4731 mp (5000 mp scriptic), situat în extravilanul comunei Simian, T 164, P 42/2. Din certificatul de moştenitor nr.19/20.05.2013, reiese că această suprafaţă de teren au moştenit-o de la autoarea lor, numita P.A. I. şi că A.M.C. a donat către fiul său A.A. – M., respectiv către nora sa, A.M., câte o cotă de 1/4 din terenul în discuţie (raportat la cota sa de proprietate), astfel cum reiese din Contractul de Donaţie nr. 2396/07.08.2014.

Au mai arătat faptul că din înscrisurile ataşate la dosar, reiese că terenul în suprafaţă reală de 4731 m.p. (5000 m.p. scriptic, înainte de efectuarea măsurilor cadastrale) este cel inclus în Titlul de Proprietate nr. 19270003/10.12.1992, emis pe numele autoarei lor P.A. I., având ca vecinătăţi: N - HC, E – F.C., S - DN56, V – C.I..

Prin încheierea nr.2772 cf, pronunţată de către Judecătoria Dr. Tr. Severin, la cererea autoarei lor, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, reconstituit conform Legii nr. 18/1991, imobilul primind nr. cadastral 642, fiind înscris în Cartea Funciară 52321 (obţinut din conversia pe hârtie a CF nr.582); întrucât, în anul 2013, autoarea lor a decedat, în extrasele de carte funciară emise ulterior acestui eveniment, proprietarii tabulari menţionaţi sunt: A.M.C. (precum aminteam anterior, în august 2014, a înţeles să doneze partea sa de teren către fiul şi nora sa, respectiv 2/4), M.R. (1/4) şi Ma.D. – H. (1/4).

Au arătat că în mod vădit neîntemeiat, Comisia Locală de Fond Funciar Şimian a susţinut că Titlul de Proprietate nr.19270003 ar fi lovit de nulitate absolută, întrucât nu s-ar fi respectat procedura statuată de către Legea 18/199, însă în opinia lor, procedura a fost respectată întocmai, autoarea lor solicitând, prin cererea cu nr.229/07.02.1992, reconstituirea dreptului de proprietate, cerere analizată si admisă, dovada constituind-o chiar emiterea Titlului definitiv.

În cel de-al doilea rând, susţinerea Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian, conform căreia autoarea P.I. nu ar figura cu poziţie de rol în R.A. 1959 - 1963, nu reprezintă un motiv de anulare a titlului, în condiţiile în care s-a făcut dovada proprietăţii, pentru aceste lipsuri fiind responsabilă autoritatea locală.

În cel de-al treilea rând, faptul că cererea autoarei lor ar fi fost respinsă de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi, în anul 1993, este lipsit de orice fel de relevanţă, în condiţiile în care analiza acestui organ intervenea la un an de la eliberarea Titlului definitiv de proprietate pe numele P.A. I..

În cel de-al patrulea rând, este dincolo de orice dubiu că este lipsită de legalitate şi temeinicie demararea procedurii de anulare a Titlului de Proprietate nr. 19270003/10.12.1992 pentru că la Prefectura Mehedinţi şi la OCPI nu ar exista documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului, în condiţiile în care Comisia de Fond Funciar a dispus eliberarea Titlului, iar la OCPI a fost realizată intabularea, ca urmare a admiterii cererii autoarei noastre. Ca atare, având în vedere aceste aspecte, cu privire la valabilitatea emiterii Titlului de Proprietate, considerăm ca lipsită de legalitate hotărârea nr. 3/06.08.2014, solicitându-vă să o revocaţi.

În ceea ce priveşte problema suprapunerii între suprafaţa de teren deţinută de către ei şi cea deţinută de către numita C.A., au învederat succint, faptul că, în luna decembrie a anului 2013, dintr-o gravă eroare, Primăria Şimian a emis adeverinţa cu nr.15215/19.12.2013, prin care se atestă că o persoană numită M.G. figurează la poziţie de rol nr.9, vol.2, cu un teren care, în realitate, aparţine reclamanţilor. Mai mult, acesta a fost şi pus în posesie, pe un teren de 5280 mp, care înglobează, în totalitate, şi terenul de 4731 m.p. proprietatea subsemnaţilor, deşi, scriptic, terenul atribuit acestuia figurează în Tarlaua 164/3 Parcela 17 (menţionăm că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 30/23.01.2014, M.G. a înstrăinat terenul în suprafaţă de 5280 m.p., numitei C.A.).

Cu privire la aceste aspecte, deşi, în cuprinsul Hotărârii nr. 3/06.08.2014, Comisia arată că nu se poate pronunţa asupra unei eventuale suprapuneri, deoarece ar exista parcele şi tarlale diferite, numere cadastrale diferite şi cărţi funciare diferite, au considerat că, în fapt, este vorba de o atitudine superficială, întrucât, precum se poate observa şi din înscrisurile ataşate, cele două suprafeţe de teren se identifică prin aceleaşi vecinătăţi.

Astfel, cum se poate observa şi din Titlul de Proprietate nr. 19270003/10.12.1992, terenul lor are următoarele vecinătăţi: N- HC, E- F.C., S- DN 56, V- C.I., iar terenul proprietatea numitei C.A. (terenul cu care a fost pus în posesie M.G.) se învecinează la: N- Canal (HC), S- Calea Hinovei (adică DN 56), E- F.C., V-C.A. (moştenitoare a lui C. I.) au învederat faptul că diferenţa de suprafaţă dintre cele două terenuri este rezultatul faptului că numitul M.G. a fost pus în posesie şi cu o suprafaţă din terenul proprietatea lui F. C..

Având în vedere aceste aspecte, ce ridică suspiciuni evidente cu privire la suprapunerea dintre cele două terenuri, au considerat complet lipsită de oportunitate hotărârea nr. 3/06.08.2014, constatarea că titlul de proprietate al autoarei ar fi fost întocmit cu încălcarea prevederilor legale, precum şi decizia de a promova o acţiune în instanţă pentru anularea acestui titlul, fiind de natură a afecta, grav, drepturile şi interesele legitime ale subsemnatei.

 În ceea ce priveşte decizia Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian de a demara, prin intermediul Primăriei Şimian, o acţiune în instanţă pentru anularea titlului de proprietate, la cele învederate anterior, au înţeles să releve şi lipsa de interes a primăriei cu privire la acest aspect, o acţiune în constatarea nulităţii absolute fiind, oricând, la îndemâna numitei C. A.. Este dincolo de orice dubiu că, în ciuda evidentelor probleme juridice implicate de situaţia celor două terenuri, hotărârea nr. 3/06.08.2014 a fost emisă prin depăşirea atribuţiilor Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian, fiind grav afectate drepturile şi interesele legitime ale lor.

Având în vedere toate aceste aspecte, au solicitat admiterea prezentei cereri, iar, pe fond, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, cu titlu preliminar, suspendarea, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, a Hotărârii nr.3/06.08.2014, emisă de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, iar, pe fond, în temeiul art.18 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârii nr. 3/06.08.2014, emise de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, comunicată în data de 28.08.2014, prin care s-a constatat că titlul de proprietate nr. 19270003/10.12.1992 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi că s-a decis ca Primăria Şimian să promoveze o acţiune în instanţă pentru anularea titlului de proprietate anterior amintit, emis nelegal pe numele autorului P.I., cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea s-a întemeiat  pe prevederile art. 1, 7, 8, 10, 11, 14, 15 şi 18 din Legea 554/2004, precum şi pe cele ale art. 194 Cod  Procedură Civilă.

Pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Şimian şi Unitatea Administrativ Teritorială Şimian au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Simian, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Au arătat în susţinerea întâmpinării că prin emiterea hotărârii nr.3/06.08.2014, Comisia Locală de Fond Funciar Şimian şi-a exercitat corect şi legal atribuţiile prevăzute de legile fondului funciar, respectiv Legea nr.18/1991 şi Regulamentul nr.890/2005, fiind învestită prin memoriul cu nr.6474/14.08.2014 transmis spre soluţionare de către Instituţia Prefectului Mehedinţi, memoriu depus de reclamanta A.M. şi că urmare a analizării memoriului şi a cererii nr. 9158/01.08.2014 depuse de reclamanta A.M.C., Comisia Locală de Fond Funciar Şimian a constatat anumite aspecte privind nelegalitatea titlului de proprietate nr.19270003/10.12.1992, luând hotărârea ca acestea să fie supuse analizei instanţei de judecată pentru ca printr-o hotărâre emisă de o instanţă judecătorească să se constate nulitatea titlului de proprietate nr. 19270003/10.12.1992, emis pe numele autoarei P.I.. Au precizat pe această cale faptul că pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin se află înregistrat dosarul nr.13003/225/2014, având ca obiect fond funciar, în care figurează ca părţi: Comisia Locală de Fond Funciar Şimian în calitate de reclamant şi A.M.C., A.A.M., A.M., M.D.-H., M.R., în calitate de pârâţi, cauza având termen de judecată în data de 30.03.2015.

Au menţionat că prin art.53 alin.2 din legea nr.18/1991, legiuitorul a dat, prin lege specială, în competenţa judecătoriei soluţionarea plângerilor împotriva hotărârilor comisiei judeţene de fond funciar asigurând în acest fel şi aplicarea prevederilor Constituţiei privind garantarea controlului judecătoresc, sub aspectul legalităţii, asupra actelor emise de autorităţile publice administrative în materie.

În ceea ce priveşte comisia judeţeană de fond funciar, definită prin art. 52 din Legea nr. 18/1991 ca fiind ,,autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională" este competentă, potrivit art.51 ,,să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite în comisiile locale". Aceste prevederi au corespondent în normele Codului de procedură civilă care, în TITLUL III: Competenţa instanţelor judecătoreşti, CAPITOLUL I: Competenţa materială, SECŢIUNEA 1: Competenţa după materie şi valoare, la art. 94 prevăd faptul că Judecătoria este competentă să judece potrivit pct.3 ,, căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege" şi pct.4 „orice alte cereri date prin lege în competenţa lor", cum este şi cazul competenţei stabilite prin Legea nr.18/1991, privind fondul funciar.

Prin urmare, prin aceste norme este reglementat caracterul derogatoriu al legii nr. 18/1991 privind fondul funciar de la prevederile generale ale Legii Contenciosului administrativ nr.544/2004, care este temeiul legal al acţiunii reclamanţilor în prezenta cauză.

Totodată, normele în discuţie instituie o procedură specială administrativă care trebuie efectuată înainte de sesizarea instanţei.

Astfel, potrivit art.53 din Legea fondului funciar, persoanele nemulţumite de soluţia dată de comisia locală de fond funciar au dreptul să o conteste la comisia judeţeană de fond funciar. Împotriva hotărârii comisiei judeţene de fond funciar se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Au arătat că pe această cale faptul că în prezenta cauză nu se contestă o hotărâre a comisiei judeţene de fond funciar, ci o hotărâre a comisiei locale de fond funciar. Au precizat  că reclamanţii nu au respectat procedura prealabilă, obligatorie şi derogatorie de la dreptul comun în materie, în sensul că nu s-au adresat cu o plângere Comisiei Judeţene de fond funciar Mehedinţi prin care să conteste hotărârea nr. 3/06.08.2014, emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Şimian.

De asemenea, au arătat că potrivit art. 27, alin. 3 şi art. 80, alin. l din Regulament, contestaţiile pot fi formulate de către persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale de fond funciar sau de alte măsuri luate de acestea, soluţionarea lor fiind atributul comisiei judeţene de fond funciar care emite hotărâre de validare sau invalidare a măsurilor stabilite de comisia locală de fond funciar. Prin urmare, reclamanţii nu pot formula direct cerere în faţa instanţei de judecată, în cauza de faţă în faţa instanţei de contencios administrativ pentru a solicita suspendare/anularea unei hotărâri de comisie locală de fond funciar.

Au învederat pe această cale faptul că în data de 17.09.2014, reclamanţii s-au adresat Unităţii Administrativ Teritoriale Şimian, Primăriei Comunei Şimian şi Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian cu o plângerea prealabilă înregistrată la Primăria Comunei Şimian sub nr. 11118/17.09.2014, formulată prin avocat B.N., având ca temei legal art.7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în nici un caz Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. Au precizat faptul că hotărârea comisiei locale de fond funciar nu este un act administrativ în sensul legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi în soluţionarea prezentei cauze, precum şi excepţia inadmisibilităţii, deoarece în cauză nu s-a respectat procedura prealabilă obligatorie, din înscrisurile depuse la dosar nerezultând că reclamanţii s-au adresat Comisiei Judeţene de Aplicare a Fondului Funciar Mehedinţi cu o contestaţie împotriva măsurii propuse de Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, aşa cum prevăd expres art. 52-53 din Legea nr. 18/1991, privind fondul funciar.

În ceea ce priveşte lipsa de interes sau depăşirea atribuţiilor de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, invocate de reclamanţi au arătat că acestea sunt total nefondate, ţinând cont de art. 2 din HG nr.890/2005 care reglementează procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, potrivit căruia „Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale, sub îndrumarea comisiilor judeţene şi a comisiei municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, vor urmări şi vor lua măsurile necesare pentru respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/199.1 si ale Legii nr.169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale prezentului regulament". Prin urmare, interesul nostru a constat în îndeplinirea corectă a atribuţiilor pe care le avem, în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, astfel încât tuturor persoanelor îndreptăţite să le fie reconstituit dreptul de proprietate în mod corect şi legal. Au arătat pe această cale faptul că pentru Comisia Locală de Fond Funciar Şimian lămurirea situaţiei juridice a terenului pentru care s-a emis TP nr.19270003/1992 este un aspect deosebit de important, întrucât prin apariţia Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, Comisia Locală de Fond Funciar Şimian a demarat procedura de inventariere a terenurilor în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite, procedură în cursul căreia terenul situat în T 164/3, P 17 s-a identificat ca teren liber, motiv pentru care s-a întocmit documentaţia de punere în posesie pentru atribuire de număr cadastral.

Cu privire la chemarea în judecată a Unităţii Administrativ Teritoriale Simian, au considerat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în această cauză, întrucât, ţinând cont de art.52 din Legea nr.18/1991, singurele instituţii cu atribuţii în domeniul fondului funciar sunt, raportat la prezenta cauză a Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian şi Comisiei Judeţene de Fond Funciar Mehedinţi.

Pe fondul cauzei, au arătat că nu există motive de anulare sau de suspendare a Hotărârii nr. 3/06.08.2014 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Şimian întrucât aceasta a fost emisă luând în consideraţie motivele de nelegalitate a TP. nr.19270003/1992 emis pe numele autoarei P.I., care în prezent fac obiectul analizei instanţei competente, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pe rolul căreia este înregistrat dosarul nr.13003/225/2014, aşa cum au mai menţionat deja, astfel încât au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Au solicitat admiterea excepţiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

Au depus la dosar în copie conformă cu originalul plângerea prealabilă nr. 11118/17.09.2014 (art.7, alin. 1 Legea nr. 554/2004).

În drept,  întâmpinarea se întemeiază pe art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 52-53 din Legea nr. 18/1991, art. 27, art. 80 din HG nr. 890/2005.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că:

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mehedinţi, dar şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii au arătat că pârâţii se află în eroare atât cu privire la actul normativ aplicabil, cât şi cu privire la situaţiile concrete în care competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, şi nu Tribunalului Mehedinţi.

Astfel, pe de o parte, pârâţii au susţinut că, în realitate, prezentul litigiu ar fi trebuit demarat, iar apoi judecat, conform prevederilor Legii 18/1991, lege care, într-adevăr, la art. 51 alin.(1), prevede că revine comisiei judeţene competenţa de a soluţiona contestaţiile, de a valida ori de a invalida măsurile stabilite de comisiile locale de fond funciar, împotriva hotărârii comisiei judeţene cei interesaţi putând face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul (art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991). Cu toate acestea, normele indicate anterior au a fi, în mod obligatoriu, raportate la scopul şi obiectul de reglementare a legii fondului funciar, art. 8 alin. (1) statuând, cu claritate, faptul că "stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.". Cu alte cuvinte, normele procedurale, inserate în capitolul IV al Legii nr. 18/1991, îşi găsesc aplicabilitate doar în cazul măsurilor dispuse de către comisiile locale de fond funciar cu privire la constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate, nu şi cu dispoziţiile date cu privire la demararea unei acţiuni civile, în instanţă, pentru anularea unui titlu de proprietate.

În acest sens, au solicitat ca instanţa să observe faptul că, atât prin memoriul nr. 9158/01.08.2014, care a condus la adoptarea Hotărârii nr. 3/06.08.2014, cât şi prin acţiunea introdusă şi înregistrată sub nr.509/101/2015, nu au solicitat constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de pământ (operaţiune juridică încheiată anterior), ci au învederat faptul că, în mod abuziv, pe pământul ce le aparţine, U.A.T. Şimian a eliberat, în mod vădit eronat, adeverinţe de proprietar unui terţ, emiterea hotărârii nr. 3/06.08.2014 fiind, astfel, un abuz.

Pe de altă parte, întrucât, din punctul lor de vedere, prevederile Legii 18/1991 sunt înlăturate, suspendarea efectelor hotărârii, dar şi însăşi anularea acesteia, se subordonează prevederilor Legii 554/2004, sediul materiei contenciosului administrativ.

În acest sens, raportându-se la prevederile art.1 din lege, au înţeles să se adreseze instanţei de contencios administrativ, pentru anularea actului din data de 06.08.2014, emis de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, act administrativ prin care pârâta a solicitat Primăriei Şimian să promoveze o acţiune în instanţă pentru anularea titlului de proprietate cu numărul 19270003/1992, titlu emis pe numele autoarei lor, P.I..

Astfel, precum se poate observa şi din înscrisurile prezente la dosar, în temeiul art.7 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, au înţeles să formuleze o plângere prealabilă (înregistrată sub nr.11118/17.09.2014), prin care au solicitat organului emitent, respectiv Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian, să dispună revocarea hotărârii nr. 3/06.08.2014, întrucât răspunsul a fost unul negativ, în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, s-a adresat cu o cerere instanţei competente, respectiv Tribunalul Mehedinţi, prin care am solicitat atât suspendarea efectelor hotărârii, cât şi anularea acesteia.

Cu alte cuvinte, s-a dovedit a fi lipsită de temeinicie şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât, precum au demonstrat anterior, pentru anularea hotărârii nr. 3/06.08.2014 nu era necesară formularea unei contestaţii la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Mehedinţi (conform art. 51 din Legea nr. 18/1991), ci promovarea aşa numitului recurs graţios, la organul emitent (conform art. 7 din Legea nr. 554/2004), obligaţia legală pe care au executat-o.

Dintr-o altă perspectivă, cu privire la natura juridică a hotărârii nr. 3/06.08.2014, au solicitat instanţei să se raporteze la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/ 2004, care stabilesc, fără echivoc, faptul că, prin act administrativ, se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normative emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;(...)". Analizând prevederea anterior menţionată, au considerat că, în fapt, este dincolo de orice dubiu că hotărârea nr. 3/06.08.2014 este un act administrativ supus prevederilor Legii nr. 554/2004, în condiţiile în care este emis de o autoritate publică (CLFF Simian), în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii (demararea procedurilor vizând anularea titlului de proprietate nr. 19270003/10.12.1992), actul dând naştere unor raporturi juridice noi (Primăria Şimian este însărcinată să demareze o procedură judiciară). Astfel, având natura unui act administrativ, hotărârea nr.3/06.08.2014 nu poate fi anulată decât prin raportare la prevederile legii contenciosului administrativ.

Raportat la excepţia lipsei de interes a Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian, dar şi la problema juridică a abuzului de drept, s-a făcut trimitere la conţinutul acţiunii introductive, unde s-au detaliat motivele pentru care consideră că organul emitent a acţionat prin depăşirea atribuţiilor legale, atunci când a emis hotărârea nr. 3/06.08.2014.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.A.T. Şimian, au solicitat  respingerea ca netemeinică, având în vedere faptul că, pentru asigurarea opozabilităţii cererii, au considerat că şi unitatea administrativă trebuie să fie parte în proces.

În ceea ce priveşte eventuala netemeinicie a acţiunii au solicitat să se observe că, practic, pârâţii nu formulează niciun fel de apărare argumentată juridic, rezumându-se a menţiona că "nu există motive de anulare sau de suspendare a Hotărârii nr.3/06.08.2014 emisă de Comisia Locală de Fond Funciar Şimian întrucât aceasta a fost emisă luând în consideraţie motivele de nelegalitate a TP. nr. 19270003/1992”.

Prin sentinţa civilă nr. 327/18.03.2015 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 2121/101/2015 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a tribunalului şi a fost trimisă cauza la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, competentă cu soluţionarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 03.04.2015, sub nr. 3190/225/2015.

La data de 17.06.2015 numiţii C.A. şi M.G. au depus cerere de intervenţie accesorie.

În şedinţa publică din data de 16.09.2015 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de numiţii C.A. şi M.G. şi au fost introduşi în cauză în calitate de intervenienţi accesorii în interesul pârâţilor.

În considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, prin sentinţa civilă nr.3372/11.11.2015 Judecătoria Dr.Tr.Severin, a respins cererea de chemare în judecată şi a admis cererea de intervenţie accesorie, pentru următoarele considerente:

Potrivit titlului de proprietate nr.19270003/10.12.1992, autoarei contestatorilor, P.I., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 5000 mp situat în extravilanul localităţii Şimian.

Prin Hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Şimian din data de 06.08.2014 (f.14), urmare a unei cereri formulate de contestatori, s-a decis promovarea unei acţiuni în instanţă pentru anularea acestui titlu, motivat de faptul că s-ar fi emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii 18/1991 privind fondul funciar.

Cererea de constatare a nulităţii absolute a TP 19270003/10.12.1992 a fost înregistrată pe data de 01.10.2014 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin şi constituie obiectul dosarului nr.13003/225/2014, nefiind soluţionat încă.

Prin cererea formulată iniţial în faţa Tribunalului Mehedinţi, care a declinat competenţa în favoarea acestei instanţe, motivat de faptul că în această materie se aplică dispoziţiile speciale ale Legii 18/1991, reclamanţii au solicitat anularea Hotărârii nr.3/06.08.2014, arătând că terenul în cauză a fost intabulat şi a primit număr cadastral, că s-a respectat procedura legală de emitere a titlului, că nu există suprapuneri de teren cu numitul M.G., că decizia de a se promova o acţiune în instanţă pentru anularea titlului afectează drepturile şi interesele acestora şi că primăria este lipsită de interes în promovarea unei astfel de acţiuni.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.554/2004 şi art.194 din Codul de proc.civilă; la termenul din data de 13.05.2015, reclamanţii au precizat că temeiul de drept al cererii este Legea nr.554/2004 şi dispoziţiile de drept comun.

Prin întâmpinarea formulată la data de 02.03.2015, pârâtele au solicitat respingerea cererii arătând că este inadmisibilă, în condiţiile în care reclamanţii aveau dreptul să conteste doar hotărârea comisiei locale la comisia judeţeană, neputându-se formula în mod direct acţiune în faţa instanţei şi că au acţionat în temeiul HG nr.890/2005 în exercitarea atribuţiilor stabilite de lege.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtelor.

Prin  Încheierea din data de 16.09.2015, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie  formulată de C.A. şi M.G., care au fost introduşi în cauză în calitate de intervenienţi accesorii în interesul pârâţilor.

Instanţa a reţinut că potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, comisiile locale de fond funciar sunt autorităţi publice cu activitate administrativă, au fost înfiinţate în temeiul art.12 din Legea 18/1991,  funcţionează în conformitate cu dispoziţiile speciale din această materie, respectiv Legea nr.18/1991 cu toate modificările intervenite şi Regulamentul de funcţionare aprobat prin HG nr.890/2005, pentru a urmări şi a lua măsurile necesare pentru respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor legilor fondului funciar, conform art.2 din acest regulament.

Prin urmare, instanţa a apreciat că actele emise de comisia locală pot fi atacate în faţa instanţei de judecată de către persoanele vătămate în drepturi, astfel că nu s-a putut reţine că cererea este inadmisibilă, însă procedura de soluţionare rămâne specifică materiei, respectiv fondului funciar.

Potrivit art.8 din Legea nr.554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut poate sesiza instanţa, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Prin urmare, pentru soluţionarea cauzei, instanţa a analizat dacă reclamanţii au fost vătămaţi în drepturi prin actul contestat şi dacă acesta s-a dat cu respectarea dispoziţiilor legale.

Analizând hotărârea atacată, instanţa a apreciat că nu se poate reţine că formularea unei acţiuni în justiţie reprezintă o vătămare a intereselor sau drepturilor reclamanţilor în condiţiile în care sunt parte în procesul respectiv şi se bucură de toate drepturile procesuale prevăzute de lege iar  în dosarul cauzei nu există dovezi că prin acţiunea promovată de pârâta  s-a adus atingere drepturilor reclamanţilor.

Din cuprinsul hotărârii precum şi din actele dosarului, a rezultat că analiza titlului de  proprietate în cauză s-a făcut în urma unei sesizări formulate chiar de reclamanţi, prin urmare nu s-a putut reţine că sesizarea s-a făcut din oficiu sau la intervenţia unui terţ şi, în lipsa unor dovezi concrete, nu s-a putut reţine existenţa vreunui abuz.

Referitor la legalitatea hotărârii atacate, instanţa a reţinut că potrivit art.5 lit.l) din HG nr.890/2005, comisiile locale au, printre altele, atribuţii cu privire la identificarea terenurile atribuite ilegal şi sesizarea primarului, care înaintează  acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art.6 lit.g) din HG nr.401/2013, comisia locală sesizează organele competente în situaţia în care, în procesul de inventariere, se constată existenţa unor titluri de proprietate emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin urmare pârâta are atribuţii legale cu privire la verificarea modului de atribuire a terenurilor precum şi de sesizare a organelor competente în cazul în care constată încălcări ale dispoziţiilor legale.

Prin concluziile formulate de reclamanţi în completarea concluziilor formulate anterior, au precizat că instanţa trebuie să analizeze cererea şi din perspectiva dispoziţiilor Constituţiei României, Legii nr.24/2000, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, ale Tratatului Constitutiv al UE şi ale jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, fără să precizeze în concret textele de lege .

Prin hotărârea contestată, pârâta nu a anulat titlul de proprietate al reclamanţilor ci doar a hotărât formularea unei acţiuni în justiţie, adică a iniţiat  un proces care se va desfăşura în faţa unei instanţe de judecată legal constituite, care va analiza legalitatea titlului de proprietate cu ascultarea tuturor părţilor implicate şi interesate, inclusiv reclamanţii, prin urmare, nu se poate reţine că vreunul din textele de lege invocate, care garantează tocmai accesul la instanţă, este încălcat.

Instanţa nu a analizat susţinerile reclamanţilor cu privire la legalitatea emiterii  titlului de proprietate ci doar elementele hotărârii nr.3/06.08.2014, întrucât aceste aspecte fac obiectul dosarului nr.13003/ 225/2014 în curs de soluţionare.

În concluzie, instanţa a reţinut că hotărârea atacată nu aduce vătămări reclamanţilor şi este dată de comisia locală în temeiul atribuţiilor stabilite de lege în sarcina sa în materia fondului funciar.

Prin urmare, instanţa a respins cererea formulată de reclamanţi ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, a admis cererea formulată de intervenienţii accesorii în sprijinul pârâţilor.

În considerarea art.453 din Codul de procedură civilă, a fost respinsă şi cererea reclamanţilor cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

1.În conformitate cu disp. 425 alin.( 1) lit b.) din C.pr.civ. prima instanţă avea obligaţia de a înfăţişa în considerente susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de către instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

2.Din examinarea hotărârii apelate rezultă în mod vădit inexistenţa susţinerilor părţilor pârâte.

Nici un rând din hotărârea atacată nu menţionează faptul că pârâtele Comisia locală de fond funciar Şimian şi UAT-com.Şimian nu au participat la nici un termen de judecată şi nu au respectat nici una dintre dispoziţii procesuale pronunţate de prima instanţă de judecată.

3.Din examinarea considerentelor hotărârii apelate rezultă în mod vădit inexistenţa motivului pentru care prima instanţă nu a luat în seamă efectele juridice ale refuzului pârâtelor de a răspunde la interogatoriu.

Prin proba interogatoriului, au solicitat pârâtei Comisia locală de fond funciar Şimian să răspundă la trei întrebări, care aveau legătură directă cu cauza. Pârâta a refuzat să răspundă la aceste întrebări, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a realităţii menţiunilor din cuprinsul respectivelor întrebări.

După cum este menţionat în încheierea şedinţei de judecată din 13.05.2015, au depus la dosarul cauzei interogatoriul cu trei întrebări pentru a fi comunicat pârâtelor Comisia locală de fond funciar Şimian şi U.A.T. - com.Şimian.

Instanţa de judecată a comunicat interogatoriul, cu menţiunea ca pârâtele să înfăţişeze răspunsurile până la termenul următor - 17.06.2105.

Întrucât până la termenul din 17.06.2015 pârâtele au refuzat să comunice răspunsurile la interogatoriu, au solicitat instanţei de judecată să recomunice interogatoriul către pârâte, dând dovadă de bună credinţă procesuală şi având interes în aflarea adevărului obiectiv şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Conform încheierii şedinţei de judecată din 17.06.2015, instanţa de judecată a recomunicat interogatoriul cu menţiunea ca pârâtele să înfăţişeze răspunsurile până la termenul următor - 16.09.2105.

Întrucât până la termenul din 16.09.2015, pârâtele au refuzat încă o dată să comunice răspunsul la interogatoriu, au solicitat instanţei de judecată să constate aplicabilitatea art. 358 C.p.c. şi să socotească această împrejurare ca o mărturisire deplină.

4.Din examinarea hotărârii apelate rezultă în mod vădit inexistenţa consemnării susţinerilor noastre, esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei, cu privire la modul arbitrar în care Comisia locală de fond funciar Şimian a emis hotărârea nr.3/6.08.2014, respectiv fără a fi corect şi complet motivată şi fără a fi respectate dispoziţiile tehnice pentru elaborarea actelor normative.

5.În mod eronat, prima instanţă menţionează la fila 7 din sentinţa atacată următoarele: „Prin concluziile formulate de reclamanţi în completarea concluziilor formulate anterior, precizează că instanţa trebuie să analizeze cererea şi din perspectiva dispoziţiilor Constituţiei României, Legii nr.24/2000, Cartei Drepturilor Fundamentale a UE, ale Tratatului Constitutiv al UE şi ale jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie, fără a preciza în concret textele de lege".

În realitate, în concluziile orale expuse la dezbaterea din 28.10.2015 cât şi în concluziile scrise înmânate nemijlocit instanţei în 28.10.2015 (înscrisuri aflate la dosarul Judecătoriei Dr.Tr-Severin) au înfăţişat în mod concret textele de lege încălcate de pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian cu privire la obligativitatea motivării corecte şi complete a actului administrativ emis de instituţia ori autoritatea publică:

-Art.148 din Constituţia României.

-Art.30 alin.(l) lit.c) din Legea nr.24/2004.

-Art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE;

-Art.5 din Tratatul constitutiv al UE

-Cauza C 509/1993 a Curţii Europene de Justiţie

6.Din examinarea hotărârii apelate rezultă în mod vădit faptul că prima instanţă, fără nici o motivaţie, nu a luat în considerare probele noastre prin care am dovedit că pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian a adoptat Hotărârea nr.3/6.08.2014 în mod abuziv, fără respectarea condiţiei de legalitate referitoare Ia obligativitatea motivării actului administrativ.

Chiar din primul moment procesual au susţinut că hotărârea nr.3/6.08.2014 este nemotivată sau mai corect spus este inadecvat şi incorect motivată.

Pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian a procedat la o motivare formală şi inadecvată a hotărârii nr.3/6.08.2014, adoptând acest act administrativ printr-un vădit exces de putere.

Era obligatoriu ca actul administrativ să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au stat la baza constatării nulităţii titlului nostru de proprietate şi însărcinarea Primăriei să exercite o acţiune judiciară cu acest obiect, deoarece numai în acest fel este posibilă exercitarea controlului judiciar asupra legalităţii măsurii.

Aşadar, motivarea actului administrativ este o condiţie de legalitate a acestuia, nemotivarea ori insuficienţa motivare atrăgând sancţiunea anulării Hotărârii 3/2014.

Au arătat primei instanţei faptul că, sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de Justiţie a stipulat că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis şi trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituţia publică care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor şi de asemenea să permită instanţelor de judecată efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În acelaşi sens, au invocat cauza C 509/1993, în care s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat

Raportat la aceste considerente, au solicitat ca prima instanţă să observe că

Hotărârea nr.3/2014 a Comisia locală de fond funciar Şimian a fost adoptată cu exces de putere, în mod discreţionar.

Puterea discreţionară a autorităţii administrative a fost definită de legiuitor la art.2 alin 1 lit.m din legea nr.554/2004 ca fiind marja de apreciere recunoscută acesteia, în limitele competenţei sale, a normelor de atribuţii, a funcţiilor sale, precum şi cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale protejate prin Constituţie şi prin tratatele internaţionale ratificate de statul român.

În hotărârea nr.3/6 august 2014, pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian a menţionat că „autorul Preda Irina a depus în anul 1992 o cerere cu nr:229/7.02.1992 prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 30 hectare în baza actului de dotă nr. 1238/26 iulie 1941 şi că în acest act de dotă se menţionează doar suprafaţa de 22,5 ha, nefăcându-se dovada continuităţii proprietăţii'.

În realitate, există acesta dovadă a continuităţii proprietăţii, fiind eliberată succesorilor autorului Preda Irina, între timp decedat, de către Arhivele Naţionale Serviciul Judeţean Mehedinţi - adresa nr. SJANMH-826-C din 10.11.2014 şi depusă la dosarul cauzei (fila 14).

Deşi avea obligaţia să verifice efectiv existenţa acestei continuităţii a proprietăţii ori măcar să ceară relaţii şi date, pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian nu a făcut nici cea mai mică verificare şi a preferat să insereze în hotărâre motive contrare adevărului.

Tot în mod contrar adevărului, în aceeaşi hotărâre nr.3/2014 pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian a menţionat, ca o justificare formală, că nici la Prefectura Mehedinţi şi nici la OCPI Mehedinţi nu ar exista vreo documentaţie din care să rezulte ce a stat la baza întocmirii acestui titlu de proprietate cu tricolor pentru autorul P.I..

În realitate, această documentaţie există, numără 85 de pagini şi au înfăţişat-o spre simplă vizualizare inclusiv primei instanţe, la primul termen de judecată, fiind apoi depusă la dosarul civil nr. 12306/22 5/2014 având ca obiect imobiliară pornită împotriva lui Manafu Gheorghe şi Ciulpan Adriana.

Mai mult decât atât, au obţinut recent, după insistente demersuri, din arhiva Prefecturii Mehedinţi copia certificată după anexa 19 la legea 18/1991 cu desemnarea nominală a autorului Preda Irina, la poziţia 21, ca persoană îndreptăţită să primească acţiuni în echivalent arabil pentru suprafaţa de 5.000 mp (0,5 ha), pe care o anexează la cererea de apel.

Autorul, P.I. (persoana direct îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanţii fiind moştenitorii după decesul acesteia), prin decizia nr.l567/F/l8.06.1992 şi respectiv prin decizia nr.4859/30.03.1993 a primit iniţial calitatea de acţionar la societatea de stat Dealul Viilor care avea în patrimoniu toate proprietăţile funciare dobândite de familia sa în perioada interbelică.

Ulterior, în locul acţiunilor, autorul Preda Irina a primit 5.000 mp, în conformitate cu art.42 din Lg 18/1991 şi a art.30 alin.(l) d n Regulamentul de funcţionare a Comisiilor pentru aplicarea Legii 18/1991.

Toate aceste înscrisuri care au stat în anul 1992 la baza emiterii titlului definitiv au existat cu certitudine în perioada anilor 1992-2003 la arhiva primăriei com.Simian.

Identificarea persoanelor responsabile pentru dispariţia ulterioară ori pentru distrugerea acestor înscrisuri constituie obiectul unei anchete penale.

7.Din examinarea hotărârii apelate (fila 7) rezultă că prima instanţa ajunge la următoarea concluzie greşită întrucât în realitate, au cerut anularea hotărârii 3/6.08.2014 nu din perspectiva garantării accesului la instanţă inventat de către prima instanţă, ci din perspectiva condiţiei de oportunitate, obligatoriu a fi îndeplinită la adoptarea oricărui act normativ.

Din cauza unei examinării superficiale a argumentelor invocate, prima instanţă nu a reţinut faptul că prin hotărârea nr.3/6.08.2014 Comisia locală de fond funciar Şimian a însărcinat Primăria Simian să iniţieze un proces pentru analizarea legalităţii titlului de proprietate.

Totodată este evident că, în mod nemotivat, prima instanţă a înlăturat din considerentele sentinţei atacate atât această susţinere cât şi modalitatea în care s-a aplicat dispozitivul hotărârii adoptate de pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian.

La dezbaterea de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin din 28.10.2015 cât şi anterior în notele scrise depuse la dosarul cauzei, au arătat instanţei că Primăria Şimian nu a mai pornit proces având ca obiect anularea titlului lor de proprietate cu tricolor.

Prin urmare, hotărârea nr.3/6.08.2014 a pârâtei Comisia locală de fond funciar Şimian nu a produs niciodată efecte juridice legale avute în vedere la momentul adoptării sale, fapt ce dovedeşte neîndeplinirea condiţiei de oportunitate şi arbitrariul adoptării acestui act normativ.

8. În 1 octombrie 2014, în temeiul hotărârii 3/6.08.2014, Comisia locală de fond funciar Şimian a introdus acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii titlului de proprietate, fiind format dosarul nr. 13003/225/2014 la Judecătoria Severin.

Prin sentinţa civilă nr.3636/26.11.2015 din dosarul 13003/225/2014 Judecătoria Dr.Tr-Severin a respins acţiunea Comisiei locale de fond funciar Şimian ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, întrucât prin hotărârea nr3/6.08.2014 era împuternicită să acţioneze judiciar Primăria com.Simian, nu Comisia locală de fond funciar Şimian.

Ulterior, Comisia locală de fond funciar Şimian nu a adoptat o altă hotărâre prin care să dispună promovarea în nume propriu, conform legii, a unei acţiuni judiciare pentru anularea titlului nostru de proprietate cu tricolor.

Prin urmare, sentinţa civilă nr.3636/26.11.2015 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul 13003/225/2014 se constituie într-un alt argument prin care se confirmă temeinicia susţinerilor noastre, cauză, privind arbitrariul şi inoportunitatea hotărârii 3/6.08.2014 adoptată de Comisia locală de fond funciar Şimian şi confirmă netemeinicia sentinţei atacate cu apel.

Intimaţii-intervenienţi au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat.

În speţă, apelanţii-reclamanţi au chemat în judecată pârâţii Comisia locală de fond funciar Şimian şi UAT Comuna Şimian, pentru anularea hotărârii Comisiei locale de fond funciar Şimian 3/2014, iar intervenienţii au formulat în faţa instanţei de fond o cerere de intervenţie accesorie în sprijinul pârâţilor Comisia locală de fond funciar Şimian si UAT Comuna Şimian, solicitând respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată.

Instanţa de fond a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie şi pe fond a respins acţiunea.

Motivele apelului nu pot fi reţinute în cauza, astfel: în sentinţa atacata se expune situaţia de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia; apelanţii nu au interes să invoce lipsa susţinerilor pârâţilor din cuprinsul soluţiei atacate ; refuzul răspunsului la interogatoriu poate avea valoare probatorie doar la cererea părţii adverse şi prin coroborare cu alte probe, ori apelanţii nu au solicitat instanţei de fond să facă aplicarea art.358 NCP ; instanţa de fond a dispus consemnarea susţinerilor apelanților, fapt ce rezultă din sentinţă; reprezentantul apelanţilor nu a precizat temeiul de drept substanţial al acțiunii, iar consemnarea de la fila 7 a sentinţei atacate este corectă; instanţa de fond motivează pe larg soluţia pe fond ; acţiunea pârâtei Comisia locală de fond funciar Şimian prin care s-a solicitat anularea TP al autoarei apelanţilor ( aşa cum se stabilise prin hotărârea Comisiei locale de fond funciar Şimian 3/2014 atacata în cauza pendinte ) şi care a făcut obiectul dosarului nr. 13003/225/2014 a fost respinsă de Judecătoria Dr.Tr.Severin, aşa încât analizarea oportunităţii actului atacat devine lipsită de interes.

Totodata, în baza art. 472 raportat la art.470 şi urm NCPC, formulează apel incident solicitând casarea soluţiei şi trimiterea dosarului instanţei de fond pentru a pune în discuţie şi a soluţiona excepţiile invocate cu prilejul concluziilor orale pe fond şi reluate în concluziile scrise.

Astfel, faţă de faptul că reprezentantul apelanţilor a încercat, după închiderea cercetării judecătoreşti, cu prilejul concluziilor orale asupra cauzei să-şi motiveze în drept acţiunea, intervenienţii au invocat excepţia tardivităţii precizării acţiuni şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

Mai întâi, faţă de faptul că reprezentantul reclamanţilor şi-a motivat în drept şi în fapt cererea de chemare în judecată după închiderea dezbaterilor, cu ocazia cuvântului în concluzii, au invocat excepţia tardivităţii precizării acţiunii.

În drept invocă dispoziţiile art.204 raportat la art.194 NCPC.

Au solicitat deci respingerea precizării în drept şi în fapt a acţiunii (după momentul includerii dezbaterilor în cauză şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca nemotivată.

În al doilea rând, au susţinut excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată întrucât nu sunt indicate temeiurile de fapt şi de drept conform art.194 NCPC.

Invocă în  drept dispoziţiile art.196 raportat la art.194 NCPC.

În concluziile scrise au adăugat faptul că au susţinut oral aceste doua excepții în faţa instanţei cu prilejul concluziilor verbale.

Faţă de cele sus expuse, întrucât instanţa de fond nu a consemnat cele doua excepţii invocate oral cu prilejul concluziilor pe fond şi în scris în concluziile scrise, nu le-a pus în discuția pârtilor şi nu le-a soluţionat, se impune admiterea apelului incident, casarea soluţiei, trimiterea cauzei la rejudecare.

Intimatele-pârâte Comisia Locală de fond funciar Şimian, Unitatea Administrativ Teritorială – com.Şimian au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului împotriva sentinţei civile nr. 3372/11.11.2015 pronunţată de Judecătoria Dr.Tr.Severin în dosar nr. 3190/225/2015, sentinţă temeinică şi legală întrucât s-a reţinut că acţiunea este nefondată, având în vedere că, prin Hotărârea nr.3/2014  nu a fost anulat titlul de proprietate al reclamanţilor, ci s-a hotărât iniţierea unei acţiuni în justiţie cu privire la cenzurarea legalităţii titlului de proprietate, în acel cadru procesual reclamanţii putând să-şi facă apărările şi să aducă argumentele pentru valabilitatea titlului de proprietate.

Criticile reclamanţilor sunt neîntemeiate deoarece se insistă în motivele de anulare a Hotărârii comisiei locale de fond funciar, faţă de îndeplinirea unor condiţii de formă, arătându-se că nu a fost corect şi complet motivată şi a fost adoptată fără a fi respectate dispoziţiile tehnice pentru elaborarea actelor normative.

În cauză, Hotărârea comisiei locale de fond funciar nu este un act administrativ unilateral şi nici un act administrativ cu caracter normativ este o Hotărâre dată în limitele atribuţiilor specifice legii fondului funciar.

Nu este nici un act de natură a produce consecinţe juridice, câtă vreme nu este dat în scopul îndeplinirii unei proceduri obligatorii prevăzute de legile fondului funciar. Promovarea acţiunii în anularea sau constatarea nulităţii titlului de proprietate nu este condiţionată de o Hotărâre a comisiei locale de fond funciar în acest sens. Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, comisia locală de fond funciar nu a dispus anularea titlului de proprietate şi nu a încălcat nici un drept al reclamanţilor.

Ca urmare, orice critică cu privire la condiţii de fond şi de formă, pe care ar trebui să le îndeplinească Hotărârea nr.3/2014 este neavenită.

Mai mult, acţiunea în justiţie cu privire la legalitatea titlului de proprietate emis în baza L.18/1991 poate fi promovată de primar, calitatea procesuală activă fiind recunoscută de lege, nu dobândită în baza Hotărârii comisiei locale de fond funciar.

Cu privire la împrejurarea că instanţa de fond nu a avut în vedere disp art. 358 CPC şi nu a socotit refuzul de a răspunde la interogatoriu ca o mărturisire deplină, arată că acest mijloc de probă, prezumţia de mărturisire nu are valoare probantă absolută, art. 358 C.pr.civ prevăzând, cu caracter dispozitiv, nu imperativ, că „... instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină.." . Instanţa de judecată a apreciat liber probele, potrivit 264 C.pr.civ.

În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Raportat la conţinutul apelului incident al intimaţilor C.A. şi M.G., reclamanţii susţin că acesta încalcă disp. art.472 alin.(l) Cpc, întrucât nu urmăreşte schimbarea hotărârii primei instanţe.

Intimaţii au avut calitatea de intervenienţi accesorii în etapa judecării prezentei cauze în primă instanţă, fiind de altfel singurii participanţi efectiv, prin apărător, la procesul civil, pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian şi UAT Şimian neparticipând la nici o şedinţă de judecată şi nerăspunzând la cererile instanţei de judecată.

Din datele dosarului rezultă că intimaţii intervenienţi accesorii au înfăţişat primei instanţe argumentele menţionate în întâmpinarea formulată de pârâta Comisia locală de fond funciar Şimian şi au acţionat practic, procesual, ca mandatari ai pârâtei Comisia locală de fond funciar Şimian.

Prima instanţă a menţionat în considerentele sentinţei civile 3372/11.11.2015 (fila 7): „Prin urmare, instanţa urmează să respingă cererea formulate de reclamanţi ca nefondată şi, pe cale de consecinţă, să admită cererea formulate de intervenienţii accesorii în sprijinul pârâţilor".

În acest context, întrucât intimaţii-intervenienţi accesorii nu urmăresc să le fie respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată în faţa primei instanţe, adică nu urmăresc să schimbe hotărârea şi convingerea primei instanţe, se impune respingerea apelului incident.

Asupra excepţiei nulităţii apelului incident ca netimbrat.

Potrivit art.42 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,cererile sau acţiunile în justiţie, cererile accesorii şi incidente, precum şi intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru şi de timbru judiciar.

Faţă de acestea cum prin art.29 alin.1 lit. l) din O.U.G.nr.80/2013,privind taxele judiciare de timbru, se stabileşte că sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru,tribunalul constatând că prezentul litigiu este un litigiu din materia fondului funciar,în temei art.42 din Legea 1/2000,art.29 alin.1 lit.l din O.U.G.nr.80/ 2013, art. 248 şi art.470 alin.3 teza finală,C.pr.civ.,excepţia anulării ca netimbrat a apelului incident va fi respinsă.

Asupra apelului incident.

Prin art.472 alin.1 C.pr.civ. legiuitorul creează posibilitatea intimatului ca şi după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Chiar dacă legiuitorul nu face nici o precizare în legătură cu noţiunea de intimat totuşi se impun anumite precizări.

Potrivit art.458 C.pr.civ.căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.

Aşadar ,chiar dacă legiuitorul stabileşte regula, cu valoare de principiu, potrivit căreia numai părțile aflate în proces, cu toate acestea partea care îl formulează trebuie să justifice şi un interes pentru exercitarea căii de atac.

În acest context,deşi după admiterea în principiu intervenientul accesoriu potrivit art.65 devine parte în proces, tribunalul constată că potrivit art.67 alin.4 C.pr.civ. intervenientul accesoriu nu poate formula apel decât dacă partea pentru care a intervenit a făcut apel, la judecata căruia nu a renunțat și care nu a fost anulat, perimat sau respins fără a fi cercetat în fond .Prin urmare cum legiuitorul are în vedere apelul în întregul său, implicit formele incidente sau provocate, înseamnă că un intervenient accesoriu nu poate formula apel principal cât şi incident sau provocat decât dacă partea în interesul căreia a intervenit a făcut apel.

În cauză cum apelanţii incidenţi sunt intervenienţi accesorii, conform cererii formulate la data de 17.06.2015,iar intimaţii C.L.F.F. Şimian şi U.A.T. Şimian nu au formulat apel ,apelul formulat de intervenientul accesoriu este neavenit şi urmează a fi respins.

Asupra apelului principal.

Prin cererea formulată apelanţii petenţi au solicitat în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a Hotărârii nr.3/06.08.2014, emisă de către Comisia Locală de Fond Funciar Şimian, prin care s-a constatat că titlul de proprietate nr.19270003/10.12.1992 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi s-a decis ca Primăria Şimian să promoveze o acţiune în instanţă pentru anularea titlului de proprietate anterior amintit, emis nelegal pe numele autorului Preda Irina.

Tribunalul reţine că petenţii apelanţi au calitatea de co-proprietari tabulari asupra imobilului teren, în suprafaţă reală de 4731 mp, situat în extravilanul comunei Simian, T 164, P 42/2,teren ce provine de la numita P.A. I. şi dobândit prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 2396/07.08.2014 prin care A.M.C. a donat către fiul său A.A.– M. şi către nora sa, A.M., câte o cotă de 1/4 din terenul menţionat în titlul de proprietate nr. 19270003/10.12.1992, emis pe numele autoarei lor P.A. I., având ca vecinătăţi: N - HC, E – F.C., S - DN56, V – C.I.,titlul a căruia anulare s-a decis a fi solicitată.

Prin încheierea nr.2772 cf, pronunţată de către Judecătoria Dr. Tr. Severin, la cererea autoarei lor, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, reconstituit conform Legii nr. 18/1991, imobilul primind nr. cadastral 642, fiind înscris în Cartea Funciară 52321 (obţinut din conversia pe hârtie a CF nr.582).

Apelul este nefondat.

1. Observând sentința apelată tribunalul constată că aceasta este redactată cu respectarea disp. 425 alin.(1) lit b.) din C.pr.civ. instanța de fond prin cele consemnate în pag.6 și 7 din sentință expunând nu numai o starea  de fapt ,așa cum a perceput-o din cererea formulată și din probele administrate,dar și motivele de fapt şi de drept pe care își întemeiază soluţia.

Astfel, după ce expune starea de fapt, prin paragraful 14,pag.6 reține că temeiul juridic al cererii de investire,așa cum a fost precizat de către petenți prin intermediul apărătorului la termenul din 13.05.2015,este Legea nr.554/2004 și dispozițiile dreptului comun,iar când analizează acest temei argumentează prin primele 4 paragrafe din pag.7 de ce în cauză este aplicabilă legislația funciară,ca drept comun.

Față de acestea primul motiv de apel nu poate fi primit.

2.Nici motivul nr.2 nu poate fi primit întrucât, pe lângă faptul că în paragraful 15 , pag.6 din sentință este menționată depunerea întâmpinării,apelanții petenți realizează o motivare ambiguă,generală ,fără arătarea dispozițiilor legală încălcate de instanță și fără a interesul lor în invocarea acestui aspect.

3.În ceea ce privește lipsa mențiunilor instanței cu privire la modul în care a apreciat interogatoriul formulat de către petenți , este adevărat nu numai că proba a fost încuviințată și s-a dispus comunicarea întrebărilor  către intimata Comisia Locală de Fond Funciar Șimian dar și faptul că instanța nu a precizat de ce nu valorifică lipsa răspunsului la interogatoriu.

Cu toate acestea tribunalul constată că nu se impune anularea hotărârii apelate prin considerarea ca fiind o mărturisire deplină a celor solicitate de către petenți întrucât argumentele dezvoltate de către petenți cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate privesc lipsa motivării acestei hotărâri și în apel lipsa oportunității. Or,cum prin întrebările formulate petenții au urmărit ca intimata să dea răspunsuri în legătură cu nesolicitarea de către aceasta a lămuririlor scrise sau verbale din partea petenților cu privire la titlul deținut, în legătură cu nesolicitarea de lămuriri de la M.A.I Arhivele Naționale sau în legătură cu scopul pentru care a fost emisă hotărârea nr.3,adică în legătură cu alte aspecte decât cele care ar privi nemotivarea hotărârii atacate ,tribunalul  apreciază că nu se poate valorifica interogatoriul formulat de petenții ca fiind o mărturisire deplină în sensul celor stabilite de art.358 teza I C.pr.civ.

Pentru toate aceste motivul analizat nu poate fi primit.

4. Nici acest motiv nu poate fi primit. Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței apelate judecătorul fondului, într-un mod logic,expune raționamentul său în legătură cu cererea petentului arătând de ce nu se impune anularea hotărârii atacate,arătând așadar care elemente sunt esențiale,în aprecierea sa, pentru a aprecia legalitatea hotărârii .Prin urmare, cum instanța a decis care argumente sunt esențiale pentru soluționarea cauzei nu-i poate fi impus să consemneze toate susținerile părților chiar dacă acestea apreciază că sunt esenţiale pentru justa soluţionare a cauzei.

5.Este adevărat prin notele scrise și depuse la data de 19.10.2015 petenții apelanți au menționat încă o dată,și în contradicție cu cele precizate la termenul din 13.05.2015 privind temeiul juridic al cererii, actele normative articolele încălcate ,însă nici în motivarea acestor note scrise și nici în cuprinsul altor cererii sau precizări depuse la dosar, nu au arătat de ce sunt încălcate aceste norme,petenții limitându-se doar la o enumerare fără a arăta în concret de ce a avut loc o încălcare a dispoziţiilor legale enumerate.

Raportat la aceste norme tribunalul observă că art.148 din constituție se referă la integrarea europeană, art.41 din cartea europeană a drepturilor fundamentale ale U.E. și privește faptul că orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, art.5 din Tratatul constitutiv al U.E. privește modul în care organele centrale ale U.E. își exercită atribuțiile. Or, cum petenții nu au precizat care este legătura cu cauza dedusă judecății,tribunalul apreciază că nu se impune analiza acestora.

În ceea ce privește cauza C.509/1993  este adevărat că prin această cauză s-a stabilit cu titlu de principiu că detalierea motivelor este necesara si atunci când instituția emitenta dispune de o larga putere de apreciere, caci motivarea conferă actului transparenta, particularii putând verifica daca actul este corect fundamentat și în același timp permite exercitarea controlului jurisdicțional însă tribunalul amintește petenților că deși dreptul comunitar poate avea efect direct, acțiunea lor trebuie întemeiată pe o dispoziție a dreptului intern pentru că numai în acest mod se poate stabili dacă normelor naționale pot coexistenta cu cele comunitare sau se impune substituirea dreptului național de către dreptul comunitar în acele domenii în care a avut loc un transfer de competente de la state către Uniunea Europeana, autoritățile naționale nemaiputând emite norme juridice în aceste domenii.

Față de acestea cum petenții apelanți nu au dezvoltat care norme interne nu sunt compatibile cu dreptul comunitar tribunalul apreciază că sentința de fond cu privire la acest aspect este temeinică iar motivul de apel nu poate fi primit.

6. Nici acest motiv nu poate fi primit.

Este adevărat, pentru a nu crea sentimentul că actul emis este adoptat în mod aleatoriu organul emitent este obligat să-l motiveze și în acest context tribunalul constată că intimata Comisia Locală de fond funciar Şimian și-a argumentat soluția subliniind care sunt cauzele pentru care se impune împuternicirea unei alte persoane pentru a solicitat anularea titlului petenților, respectiv că  autorul Preda Irina a depus în anul 1992 cererea cu nr.229/7.02.1992 prin care a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de 30 hectare în baza actului de dotă nr. 1238/26 iulie 1941 şi că în acest act de dotă se menţionează doar suprafaţa de 22,5 ha, nefăcându-se dovada continuităţii proprietăţii.

Faptul că aceste aspecte corespund sau nu realității nu poate fi un argument pentru anularea hotărârii ca nemotivată,petenții având posibilitatea ca în cauza în care se dezbate fondul dreptului dobândit să dovedească aspecte contrare celor care au fost avute în vedere de intimată. Față de acestea toate aspectele învederate de apelanții petenți la motivul nr.6 privind nerealitatea motivelor din cuprinsul hotărârii nr.3/2014 nu se impun a fi analizate.

Prin motivele de la pct.7 şi 8 apelanţi invocă faptul că hotărârea atacată este inoportună întrucât prin această hotărâre a fost investită Primăria pentru promovarea acţiunii în anulare iar aceasta nu face parte din persoanele sau instituţiile care pot promova o astfel de acţiune.

În activitate de reconstituire a dreptului de proprietate asupra bunurilor preluate în mod abuziv comisia locală de fond funciar joacă un rol principal,prin atribuţiile conferite, legiuitorul creând acel organ care nu numai că are atribuţia de a verifica temeinicia cererilor şi îndeplinirea condiţiile legale necesare reconstituirii dar şi atributul de a emite acele hotărârii ce se circumscriu interului general al reconstituirii dreptului de proprietate pentru bunurile preluate abuziv. Hotărârile sale trebuie să se conformeze ierarhiei normelor juridice existente într-un stat de drept şi păstrează intact drept de apreciere a oportunităţii actelor sale,care înseamnă în esenţă  că acest organ are dreptul decide care este soluţia susceptibilă de a răspunde cel mai bine nevoilor colective şi interesului general dintre mai multe posibile

Faţă de acestea deşi în cuprinsul hotărârii este împuternicită Primăria să promoveze acţiunea în anularea titlului apelanţilor petenţi,în aprecierea acestora primăria nefiind una dintre instituţiile care pot promova o astfel de acţiune,tribunalul apreciază că această neconcordanţă nu subliniază lipsa de oportunitate,care s-ar traduce mai degrabă în necesitatea ca titlul pârâţilor să fie anulat într-un anumit moment,ci mai degrabă necunoaşterea persoanelor sau instituţiilor ce pot solicita potrivit art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. De altfel o astfel de menţiune a hotărârii nu poate produce efecte de reprezentare a organului funciar colectiv dacă primăria nu este menţionată în cuprinsul art.III alin.2.

Pentru toate aceste motive apreciind că sentinţa de fond este temeinică în baza rt.480 alin.2 vor fi respinse apelurile formulate.