Contestație la executare – suspendare executare

Se examinează apelul declarat de contestatorii XX şi XX, ambii cu domiciliul în XX, împotriva sentinţei civile nr. XX pronunţată de Judecătoria XX, în contradictoriu cu intimata XX. în calitate de succesoare în drepturi a XX, cu sediul procedural ales XX, intimata XX , cu sediul în XX, prin mandatar XX sediul în XX, şi intimatul-chemat în garanţie XX, prin lichidator judiciar XX din XX.

Desfăşurarea şedinţei de judecată s-a înregistrat conform dispoziţiilor art.231 alin.2 Cod procedură civilă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei civile de faţă, grefierul de şedinţă învederând instanţei următoarele:

- obiectul cauzei este contestaţie la executare – suspendare executare;

- cauza se află la al şaselea termen de judecată;

- procedura de citare este îndeplinită;

  - apelanţii au depus o cerere la dosar.

Instanţa respinge ca nefondate excepţiile netimbrării apelului şi tardivităţii formulării apelului, invocate de intimată, pentru următoarele motive:

-cu privire la excepţia netimbrării, apelul a fost timbrat conform chitanţelor aflate la filele 14 şi 85 dosar apel;

-cu privire la excepţia tardivităţii, sentinţa civilă contestată a fost comunicată la 24.03.2016, iar apelul a fost formulat şi înregistrat la data de 29.03.2016, fiind respectate termenele  prevăzute de art. 650 alin. 3  şi art.718 alin. 6  Cod procedură civilă, forma legislativă aplicabilă în speţă.

Se prezintă se prezintă avocat XX pentru intimata XX., legitimată cu C.I. seria XX elib. de SPCLEP XX.

  Instanţa îi aduce la cunoştinţă avocatului intimatei faptul că s-a pronunţat  cu privire la excepţiile invocate şi pune în discuţie cererea de suplimentare a probatoriului formulată de apelanţi.

Avocat XX, pentru intimata XX., solicită respingerea cererii, arată că probatoriul a fost administrat la fondul cauzei, atât proba cu înscrisuri cât şi expertiză, apreciază că în acest moment nu se poate formula o astfel de cerere.

Instanţa respinge cererea de suplimentare a probatoriului, raportat la următoarele aspecte: pe de o parte termenul de propunere a probelor a fost depăşit, termenul fiind 21.11.2016, iar pe de altă parte mijloacele de probă solicitate puteau fi depuse de înşişi apelanţii.

Nemaifiind cereri, instanţa acordă cuvântul cu privire la fondul apelului.

Avocat XX, pentru intimata XX. în calitate de succesoare în drepturi a XX, solicită respingerea apelului, a se observa că sentinţa apelată este temeinică şi legală.

Cu privire la cele invocate de contestatorii-apelanţi, respectiv că împotriva acestora nu s-a formulat o cerere de executare silită, solicită a se avea în vedere că acest lucru nu este adevărat,  antecesoarea XX. - XX a formulat o cerere de executare silită  împotriva debitoarei principale, dar şi împotriva garanţilor fidejusori.

Referitor la întinderea creanţei solicită a se avea în vedere că pe lângă raportul de expertiză, instanţa a avut în vedere creanţa, s-a pronunţat deja şi consideră că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă.

  Faţă de cele arătate, consideră că apelul este nefondat.

Instanţa rămâne în pronunţare.

TRIBUNALUL

  Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

  Prin sentinţa civilă nr. XX pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX, a fost respinsă, ca  nefondată, contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite, obiect al dosarului de executare nr. XX/2013 al Biroul Executorului Judecătoresc XX, formulată de contestatorii XX şi XX, în contradictoriu cu intimata XX, prin mandatar SC. XX şi XX, prin lichidator judiciar XX. A fost indisponibilizată suma de 1374 lei, achitată de către contestatori cu titlu de cauţiune la XX cu chitanţa nr. XX. S-a comunicat către BEJ  XX recipisa de consemnare nr. XX a sumei de 1374 lei, în vederea acoperii debitelor stabilite prin titlul executoriu, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

  Pentru a pronunţa soluţia menţionată anterior, prima instanţă a reţinut următoarele:

Sub nr. XX s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei XX contestaţia la executare formulată de contestatorii XX şi XX în contradictoriu cu intimaţii XX SA, prin mandatar XX şi XX prin lichidator judiciar împotriva executării silite începute în dosarul execuţional XX şi XX al BEJ XX.

  În motivarea cererii, se arată în esenţă că, debitorul principal XX se află în procedura insolvenţei, creanţa executată nu este exigibilă, deoarece datoria împrumutatei, urmează a fi eşalonată pe o perioadă de 36 de luni  iar dacă debitorul principal nu poate fi executat silit nici garanţii fidejusori nu vor putea fi executaţi siliţi având în vedere principiul „ accesorium secvitur principale”.

  De asemenea au contestat debitul solicitând efectuarea unei expertize contabile.

  Prin încheierea de şedinţă din data de 30.10.2013 s-a admis cererea privind suspendare provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite.

  Intimata XX SA, prin mandatar XX, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării ca neîntemeiate.

S-a admis proba cu înscrisuri, sens în care s-au ataşat în copie conform cu originalul dosarele de executare nr. XX şi XX ale BEJ XX şi proba cu expertiză contabilă, efectuată de expert XX.

  Din probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

  În fapt între XX, în calitate de creditor şi XX în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit nr. XX/22.03.2006, contract prin care s-a acordat împrumutatului un credit de investiţii în sumă de 905200 lei, cu termen de rambursare la data de 01.11.2013, contract care a fost completat si modificat prin acte adiţionale ulterioare. Prin ultimul Act adiţional XX H din 16.01.2009 s-a convenit de către părţi, ca creditul în sold, în suma de 875200 lei, să fie rambursat în 58 rate lunare, menţinându-se acelaşi termen final de plată, respectiv 01.11.2013.

  Pentru garantarea creditului, contestatorii au acceptat să constituie în favoarea XX o garanţie ipotecară, conform contract de ipotecă nr. XX B din 11.12.2006, autentificat sub nr. XX la BNP „XX", asupra a doua apartamente proprietate personală, unul situat în XX si celalalt situat în XX.

Deoarece creditul nu a fost rambursat conform graficului de rambursare convenit la data de 16.01.2009, acesta a fost înregistrat ca datorie restantă, scadentă anticipată, prin urmare creanţa XX a devenit certa, lichidă si exigibilă, creditorul XX fiind îndreptăţit să înceapă executarea silita faţă de contestatorii - garanţi ipotecari, în temeiul titlurilor executorii mai sus arătate.

  La data de 29.04.2013, creditoarea a formulat la BEJ XX, cererea de executare silită a  titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. XX/22.03.2006 debitor XX precum şi executarea silită a garanţilor ipotecari XXl şi XX, proprietarii apartamentului situat în XX si celalalt situat în XX, totodată fidejusori potrivit contractului de fidejusiune nr. XX/C/11.12.2006.

  Prin încheierea din data de 29.04.2013 BEJ XX admite cererea de urmărire silită imobiliară împotriva debitoarei principale şi a contestatorilor.

  Prin încheierea de şedinţă nr. XX a Judecătorie XX s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitoarei principale şi a garanţilor contestatori.

  La data de 05.06.2013 s-a emis somaţia mobiliară nr. XX către debitoarea principală şi somaţia imobiliară nr. XX, către garanţii contestatorii prin care li s-a pus în vedere să achite suma totală de 896471,66 lei din care 878985,93 lei credit nerambursat şi accesorii, 17471,43 lei cu TVA onorariul executorului judecătoresc şi 14,30 lei cheltuieli de judecată s-a pus în vedere.

 Împrumutata XX a intrat în procedura generală de insolvenţă, dosar nr. XX al Tribunalului XX, şi drept urmare, independent de modul de executare silita împotriva debitorului principal-societatea comerciala împrumutata, obligaţiile garanţilor - fidejusori se păstrează.

  Executarea silită a garanţilor ipotecari/fideiusori, contestatorii din cauză, este guvernată de Codul de Procedura Civila şi de prevederile dreptului comun, nefiindu-i aplicabile dispoziţiile legii insolvenţei.

  Prin urmare, înseşi normele de drept ale Legii nr. 85/2006 susţin si impun independenţa executării silite a garanţilor ipotecari/fidejusori ai unei persoane juridice supuse procedurii speciale a insolvenţei, cu atâta mai mult cu cât garanţii fideiusori au renunţat la beneficiul discuţiunii si diviziunii.

  Potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul contabil desemnat în cauză s-au reţinut următoarele:

  Societatea XX a contractat un credit de la XX în cuantum de 905200 lei, din care s-a restituit suma de 150136,36 lei, din care 85.000 lei rată credit, 59191,40 lei dobânzi şi 5942,54 lei comision. Atât dobânda cât şi comisioanele au fost calculate conform clauzelor de la pct. VII, alin. 7.1 din contractul de credit nr. XX/2006 şi a actelor adiţionale.

  Suma pentru care au garantat în mod efectiv contestatorii, este suma împrumutată, respectiv 905200 lei din care s-a rambursat 85000 lei.

  Suma solicitată de creditoarea intimată este de 1.055.466,34 lei compusă din 962.660 lei debit principal şi 92.806,34 lei accesorii, sumă care se solicită atât de la debitorul principal ( până la data intrării în insolvenţă a XX şi cu care s-a înscris la masa credală) cât şi de la contestatori.

  Suma reţinută în perioada de concordat 18.05.2010-11.12.2012 este de 16.972,96 lei – 5000 lei debit principal, 10.521,20 lei dobânzi şi 1451,76 lei comisioane.

  S-a reţinut, din actele depuse la executorul judecătoresc că creditoarea  intimată din prezenta cauza urmăreşte executarea unei sume, certe, lichide şi exigibile conform art. 663 C.pr.civ. şi cererea de executare silită formulată în condiţiile art. 664 C.pr.civ. vizează atât debitoarea principală XX cât şi garanţii contestatori XXl şi XX.

  Având în vedere concluziile expuse mai sus, instanţa a constatat că este nefondată contestaţia la executare, formulată de contestatori, urmând a fi respinsă atât cererea principală cât şi cererea accesorie a suspendării executării silite.

  Împotriva sentinţei au formulat apel la data de 29.03.2016, în termenul legal, contestatorii XX  şi XX, solicitând admiterea contestaţiei la executare şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a cauzei.

  În motivare, au susţinut că instanţa de fond nu a analizat motivele invocate de aceştia prin răspunsul la întâmpinare.

  În atare sens, au arătat apelanţii că s-a procedat la demararea formelor de executare silită împotriva lor, în calitate de fideiusori, în condiţiile în care executorul judecătoresc a întocmit forme de executare împotriva lor, cu încălcarea principiului disponibilităţii, în contextul în care nu a fost învestit cu o cerere în această privinţă, formulată de creditoare.

  Au adăugat că, dacă în cadrul raportului juridic de drept material există o solidaritate pasivă între debitor şi fideiusor nu înseamnă că în mod automat această solidaritate se va regăsi şi în plan procesual sau execuţional.

  Al doilea motiv de nelegalitate invocat de apelanţi constă în greşita reţinere a primei instanţe a faptului că procedura executării silite respectă condiţiile prevăzute de art. 379 Cod de procedură civilă, relative la existenţa unei creanţe certe şi lichide. Din raportul de expertiză contabilă rezultă în mod clar faptul că nu poate fi vorba despre existenţa aceleiaşi sume stipulate în cadrul somaţiei şi notificării, existând o neconcordanţă între suma datorată şi cea pentru care s-a demarat procedura executării silite.

  Au mai arătat apelanţii faptul că în mod nelegal a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, în condiţiile în care imobilul executat reprezintă singura locuinţă a familiei, iar din veniturile apelanţilor sunt oprite sume lunare consistente, care le afectează nivelul de trai.

  Mai mult decât atât, creditoarea este înscrisă şi pe tabelul creditorilor chirografari ai societăţii debitoare aflat în faliment, context în care demararea executării silite împotriva apelanţilor reprezintă o îmbogăţire fără just temei, creditoarea fiind în măsură să-şi îndestuleze creanţa din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societăţii.

În dovedire, a propus proba cu înscrisuri.

  În drept, au indicat prevederile art. 470 şi următoarele Cod de procedură civilă.

  Apelul a fost timbrat legal, cu sumele de 97 lei şi 50 lei ( filele 14, 85 ).

Prin încheierea din data de 17.10.2016, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată a XX ( fila 58 ), cesionar al creanţei deţinute de intimata XX SA.

  La data de 14.11.2016, intimata XX a formulat întâmpinare ( filele 66-67 ), prin care a invocat excepţiile netimbrării şi tardivităţii apelului, iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

  În motivare, a susţinut că prima instanţă s-a pronunţat în mod corect asupra tuturor chestiunilor legal invocate.

  Mai mult decât atât, la data de 29.04.2013, creditoarea iniţială a solicitat executorului judecătoresc executarea silită împotriva apelanţilor, în calitate de fideiusori, iar prin încheierea nr. XX s-a încuviinţat executarea silită atât împotriva societăţii debitoare, cât şi a garanţilor fideiusori, respectiv apelanţilor.

De asemenea, afirmaţia apelanţilor, potrivit căreia nu ar fi îndeplinite condiţiile de certitudine, lichiditate şi exigibilitate ale creanţei, este contrazisă de concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.

A mai solicitat respingerea cererii de suspendare a executării.

În drept, a invocat prevederile art. 205 şi următoarele Cod de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând apelul formulat, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Atât situaţia de fapt, cât şi argumentele primei instanţe sunt corecte şi nu se impun a fi modificate în vreun mod.

Este real că prima instanţă nu a răspuns tuturor motivelor invocate de contestatori, însă atare omisiune, bazată pe modul defectuos de eludare a dispoziţiilor legale în materie (respectiv invocarea unor motive noi de contestaţie la executare prin răspunsul la întâmpinare, act procesual cu un scop diferit faţă de cel propus de contestatori) nu poate susţine ipoteza anulării sentinţei, din moment ce instanţa a analizat fondul cererii introductive.

Astfel, relativ la aşa-zisa încălcare a principiului disponibilităţii de către executorul judecătoresc, instanţa de control judiciar apreciază că atare motiv este vădit neîntemeiat, întrucât:

Prin cererea formulată la data de 29.04.2013 (fila 1 dosar de executare silită), creditoarea iniţială, XX SA a solicitat, prin mandatar CEE XX, punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. XX/22.03.2006, contractului de ipotecă nr. XX/11.12.2006 şi celui de fideiusiune nr. XX/C/11.12.2006, pentru suma de 878895, 93 lei, inclusiv împotriva contestatorilor. Această cerere a fost admisă prin încheierea din data de 29.04.2013, emisă de BEJ XX, formându-se dosarul de executare nr. XX, fiind încuviinţată executarea prin încheierea nr. XX pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX (filele 29, 34-35 dosar de executare).

Prin cererea formulată la data de 29.04.2013 (fila 58 dosar de executare silită), creditoarea iniţială, XX SA a solicitat, prin mandatar CEE XX, punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. XX/22.03.2006, contractului de ipotecă nr. XX/11.12.2006 şi celui de fideiusiune nr. XX/C/11.12.2006, pentru suma de 179974, 89 lei. Această cerere a fost admisă prin încheierea din data de 29.04.2013, emisă de BEJ XX, formându-se dosarul de executare nr. XX, fiind încuviinţată executarea prin încheierea nr. XX/28.05.2013 pronunţată de Judecătoria XX în dosarul nr. XX (filele 80, 90-91 dosar de executare).

Cele două dosare de executare au fost ulterior conexate.

Prin urmare, nu este fundamentat punctul de vedere analizat, în virtutea căruia executorul judecătoresc ar fi efectuat, în mod nelegal, acte de executare împotriva debitorilor-fideiusori, prin încălcarea disponibilităţii creditoarei.

Instanţa de apel constată, similar primului for, că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, rezultată din contractele de credit, ipotecă şi fideiusiune identificate anterior.

  Opinia potrivit căreia ar exista o neconcordanţă între suma contractată, cea pentru care s-a demarat executarea silită şi cea efectiv datorată, nu poate fi primită.

  Conform raportului iniţial de expertiză contabilă ( filele 162-169 vol. I dosar de fond ), din totalul împrumutului materializat în cuprinsul contractului nr. XX/22.03.2006, XX a achitat suma de 150136,64 lei, compusă din 85000 lei – debit principal, 59191,40 – dobândă credit, 5942,54 lei – comision credit, sume achitate până la data de 14.12.2009.

  Potrivit răspunsului la obiectul nr. 3 din aceeaşi lucrare de specialitate, la data de 08.01.2013, creditoarea a solicitat ca debit restant:

-179421,45 lei ( sumă aferentă contractului XX/22.03.2006);

-876044,89 lei ( sumă aferentă celuilalt contract amintit, compusă din 810200 lei / credit principal; 41177,11 lei – dobândă, 24667,78 lei – comisioane ).

  În aceste condiţii, este logic ca sumele evidenţiate în cererile de executare să fie mai mari, întrucât, de la data de 14.12.2009 şi până la data de 29.04.2013 la debitul principal restant au fost calculate dobânzi şi comisioane suplimentare, în virtutea convenţiilor enunţate.

 Aceeaşi concluzie se impune şi în raport de împrejurarea potrivit căreia în perioada 18.05.2010 – 11.12.2012, respectiv perioada de concordat, au fost reţinute sumele de 5000 lei - debit principal, 10521,20 lei – dobândă restantă, 1451,76 lei – comisioane.

  Debitul principal achitat în această perioadă de referinţă este redus, comparativ cu totalul datorat, nedovedindu-se, prin nici un mijloc de probă, faptul că debitul solicitat de creditoare pe baza contractului nr. XX/22.03.2006 nu ar fi corect, raportat la sumele achitate şi intervalul temporal dintre ultima plată şi momentul sesizării executorului judecătoresc.

  Deşi din cuprinsul suplimentului de expertiză contabilă ( filele 211-214 vol. I dosar de fond ) reiese că XX a încasat suma de 452600 lei, reprezentând jumătate din creditul de 905200 lei, pe baza contractului de garantare a creditului încheiat cu Fondul de garantare a creditului Rural – IFN SA, apelanţii nu au dovedit, în virtutea textului propus de art. 249 Cod de procedură civilă, momentul remiterii acestei sume. Atare aspect prezenta relevanţă, deoarece legalitatea actelor de executare poate fi analizată doar prin raportare la contextul faptic şi juridic în care au fost încheiate. În alte cuvinte, s-ar fi putut afirma în mod viabil că suma totală executată nu ar fi fost exigibilă în integralitate dacă, la datele întocmirii actelor de executare, creditoarea ar fi recuperat deja suma de 452600 lei.  În speţă, instanţa de apel nu a identificat vreun reper care să probeze atare realitate.

 Împrejurarea că debitoarea principală s-ar afla în procedura falimentului şi creditoarea s-ar fi înscris pe tabelul specific acestei proceduri nu prezintă nicio utilitate, nefiind susceptibilă de a suprima dreptul creditoarei de a se îndrepta în mod distinct, pe calea executării silite, împotriva garanţilor-apelanţi.

  Aceeaşi concluzie se impune şi în legătură cu eventuala recuperare de creditoare, a unei părţi a creanţei, în procedura falimentului societăţii debitoare, ulterior sesizării instanţei cu prezenta acţiune, deoarece, aşa cum s-a arătat anterior, posibilitatea analizării motivelor invocate este limitată până la data întocmirii actelor de executare contestate, respectiv până în 2013.

  Relativ la cererea de suspendare a executării, aceasta a rămas fără obiect, faţă de împrejurarea că a fost soluţionată în mod definitiv contestaţie, instanţa apreciind redundantă o menţiune specială în cuprinsul dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii XX şi XX, ambii cu domiciliul în XX, împotriva sentinţei civile nr. XX pronunţată de Judecătoria XX, în contradictoriu cu intimaţii  XX, prin lichidator judiciar XX din XX, XX. în calitate de succesoare în drepturi a XX, cu sediul procedural ales XX şi  XX , cu sediul în XX, prin mandatar XX sediul în XX.

Domenii speta

Spete similare