Acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar

Pe  rol  se  află  soluţionarea  cauzei  civile  formulată  de  reclamanţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, reprezentaţi de XX, prin preşedinte XX, toţi având domiciliul procedural ales în XX, în contradictoriu cu pârâta XX, prin Primar, cu sediul în XX.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu au răspuns părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După referatul grefierului,

Instanţa constată că este competentă general,  material şi teritorial să

soluţioneze cauza, conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 şi lasă cauza în pronunţare, după care,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XX,  din 20.03.2017, reclamanţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, reprezentaţi de XX, prin preşedinte XX,  toţi având domiciliul procedural ales în XX, în contradictoriu cu pârâta XX,  prin PRIMAR, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar (cunoscut sub denumirea de al 13-lea salariu) al fiecărui membru de sindicat, pe ultimii trei ani până la zi, cât şi pentru viitor, până la încetarea raporturilor de muncă, reactualizat în funcţie de indicele inflaţiei la data plăţii efective şi dobânda legală de la data devenirii scadente a obligaţiei de plată şi până la data plăţii efective. 

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt  angajaţi ai unităţii de mai sus, aşa cum reiese din adeverinţele de salariaţi emise de angajator, pe care le ataşează cererii de chemare în judecată.

 Conform legii, "pentru munca prestată, angajatul are dreptul la salariu care cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorului" (art.155-156 din Codul muncii).

 După intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, premiul anual trebuia să fie acordat, ca sumă compensatorie tranzitorie, făcând aplicarea art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar.

 Potrivit art. 22 şi 23 din Legea nr. 330/2009, premiul anual trebuia inclus în salariul de bază, cu condiţia ca suma acestuia, cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, să nu depăşească 30%.

 În ceea ce priveşte încadrarea în anul 2011 a personalului bugetar, art. 1 alin.(2) din Legea nr. 285/2010 prevede că: „începând cu 1 ianuarie cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%".

 Potrivit art. 7 alin.(2) din Legea nr. 330/2009, realizarea trecerii la noul sistem de salarizare reglementat se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a legii în intervalul 2010-2015, nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor anterioare.

 În acest sens, s-a emis şi Recursul în interesul legii prin care I.C.C.J. a statuat că: ,, dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizaţiei de bază".

 Interpretarea textului din motivarea Î.C.C.J. este de natură a îi îndreptăţi la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât şi instanţele de judecată au interpretat în acelaşi sens textul Legii nr. 221/ 2009 pentru acordarea unor diferenţe salariale profesorilor.

 Apreciază că dreptul lor de a beneficia de acest premiu este temeinic, atât timp cât dispoziţiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor băneşti fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivităţii.

 Potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - varianta în vigoare pentru luna decembrie 2010: „pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate în anul pentru care se face premierea proporţional cu timpul lucrat.

 Dispoziţiile art. 25 alin. (2) din acelaşi act normativ prevăd că: „ pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate ".

 De asemenea, conform art. 25 alin (4) din Legea 330/2009: „ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul".

 Aşadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale şi s-a dispus majorarea cu 15% a cuantumului brut al salariilor de bază.

 În drept, şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.192-194 din Codul de procedură civilă, art.155-156 Codul muncii, art.7, 22-23, 25 din Legea nr.330/2009,art.6  alin.(1) din O.U.G. nr. 1/2010, art. 1 alin.(2) din Legea nr. 285/2010.

Reclamanţii au anexat cererii, în copie, înscrisuri. 

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

 Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Reclamanţii, funcţionari publici în cadrul XX,  au solicitat obligarea pârâtei la acordarea diferenţei de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, pe ultimii trei ani la zi şi pentru viitor, prin includerea efectivă a acestei diferenţe în salariul lunar, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

 Conform prevederilor art. 25 alin.1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice: " Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea", iar potrivit alin.4: " Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul ".

Aceste dispoziţii  au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege ce a intrat în vigoare, conform art.46, la data de 1 ianuarie 2011.

 Conform prevederilor art.8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi. "

 Aşadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a acestei categorii profesionale.

 Pe de altă parte, cererea formulată de reclamanţi  apare ca neîntemeiată şi prin prisma faptului că sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurată în 2010 a fost inclusă de legiuitor în majorarea salarială cuvenită personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011, nu a fost lipsit de drepturile băneşti în discuţie.

 Prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituţională a statuat că majorarea salarială din 2011, urmare a includerii premiului anual din anul 2010, este acordată şi în continuare, dovadă fiind faptul că de la 01.01.2012 a rămas în plată acelaşi nivel al retribuţiei, deşi pentru anul 2011 nu s-a acordat niciun premiu.

 Mai departe, tribunalul reţine că prin Decizia nr. 21/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 37 din 16 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat efectul modificărilor legislative asupra modalităţii de acordare a acestui drept în raport cu dezlegările date prin deciziile Curţii Constituţionale, cu ocazia recursului în interesul legii care a vizat interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportate la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.

În cuprinsul acestei decizii s-a arătat:

„Asupra interpretării dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, Curtea Constituţională s-a pronunţat atunci când a exercitat controlul de constituţionalitate al acestui articol, prin prisma dispoziţiilor referitoare la neretroactivitatea legii, garantarea dreptului Ia salariu, a dreptului de proprietate privată, incidenţa dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi ale dreptului Uniunii Europene.

Aşa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituţională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde şi asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea şi aplicarea respectivului articol de lege.

În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, şi anume eşalonat şi succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creşterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/ indemnizaţiei de bază.

Or, raportat la această concluzie, se reţine că dreptul la premiul anual a fost menţinut şi după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeaşi instanţă a stipulat, în deciziile menţionate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizaţia de bază, este acordată şi în continuare.

Curtea Constituţională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalităţii în care subzistă dreptul de creanţă al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menţinere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forţă obligatorie de Curtea Constituţională.

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.

Prin modificarea formei de executare a obligaţiei de plată a premiului anual, legiuitorul a acţionat în limitele marjei de intervenţie, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanţe de natură salarială.

În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat iniţial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr. 285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

Această decizie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. 4 din Codul

de procedură civilă şi se impune aplicarea ei şi în prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, reţinând că, în virtutea prerogativelor sale

constituţionale, legiuitorul a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă sub această formă începând cu luna ianuarie 2011, ci sub forma majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, iar vechea modalitate de plată nu mai poate fi acordată, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge ca nefondată prezenta cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanţii XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, XX, reprezentaţi de XX, prin preşedinte XX,  toţi având domiciliul procedural ales în XX, în contradictoriu cu pârâta XX,  prin PRIMAR, cu sediul în XX.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la XX, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Domenii speta

Spete similare