Obligativitatea procedurii prealabile în cazul atacării în instanță a hotărârii consiliului local

Sentinţă civilă 916/C din 19.09.2017


Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanta X X, cu sediul în X X, în contradictoriu cu pârâtul X X, cu sediul în X X, str. X X, judeţul Neamţ.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, au răspuns avocat X X, pentru reclamantă şi consilier juridic X X, pentru pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După referatul grefierului,

Consilier juridic X X, pentru pârât, arată că spaţiul nu a fost preluat din proprietatea asociaţiei iar pârâtul nu deţine alte acte.

Instanţa  califică  excepţia prematurităţii ca fiind  excepţia inadmisibilităţii

acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi acordă cuvântul pe această excepţie şi pe excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocate prin întâmpinare.

Consilier juridic X X solicită admiterea excepţiilor invocate, în principal ce a inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă întrucât dispoziţiile Legii Contenciosului Administrativ sunt clare, au caracter imperativ şi prevăd că orice act administrativ, înainte de a fi contestat în instanţă, trebuie contestat pe cale administrativă, la autoritatea emitentă.

Avocat X X, pentru reclamantă, solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii întrucât, în cauză, s-a contestat un act administrativ normativ, respectiv o hotărâre de consiliu local pentru care procedura prealabilă nu este obligatorie.

Consilier juridic X X arată că actul contestat nu este unul normativ, ci este un act administrativ cu caracter individual, nu cuprinde reguli generale de conduită şi nu are o aplicabilitate generală, ci se referă la un imobil individualizat.

Avocat X X solicită respingerea excepţiei lipsei de interes a acţiunii, s-a justificat un interes în promovarea acţiunii, deşi spaţiul face parte din proprietatea comună a imobilului,  pârâtul a dispus, în mod ilegal trecerea în patrimoniul public.

S-a lăsat cauza în pronunţare pe excepţiile invocate, după care,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul X X reclamanta X X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta X X, anularea Hotărârii Consiliului Local X X X X şi obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că, în fapt, prin hotărârea de consiliu contestată s-a dispus în mod nelegal „trecerea în proprietate publică a Municipiului X X a unui spaţiu cu altă destinaţie decât aceea de locuinţa situat în blocul X X. Proprietarii de imobile din blocul X X, situat pe bdul X X au constituit X X, iar spaţiul cu privire la care Consiliul Local a dispus „trecerea în proprietate publica a Municipiului X X" este spaţiu comun, aparţinând tuturor proprietarilor de imobile din acest bloc.

La parterul blocului X X, se află acest spaţiu în suprafaţa de 15,19 mp, în care a funcţionat ulterior anului 1990 un birou de încasări al Direcţiei Taxe şi Impozite, fără ca în acest sens să existe acordul proprietarilor de imobile din blocul X X. Arătă că spaţiul în discuţie este un bun ce face obiectul unui drept de coproprietate forţată (în sensul art. 648 şi 649 lit. b NCC) al proprietarilor de apartamente din blocul X X.

Iniţial acest spaţiu a avut destinaţia de spaţiu de depozitare comun, apoi camera mortuară, pentru ca după anul 1990 să fie ocupat de ghişeul de încasare a taxelor şi impozitelor.

În condiţiile în care spaţiul în discuţie reprezintă spaţiu comun, pârâta nu putea

dispune asupra trecerii acestui spaţiu în proprietatea Municipiului X X, situaţie fata de care solicit să constataţi nelegalitatea HCL nr. X X.

Calitatea  procesuală  activă  a  asociaţiei  de  proprietari  în prezenţa cauza este

justificată de dispoziţiile art. 30 alin. 1 lit. I din Legea nr. 230/2007, potrivită cărora „iniţiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociaţiei de proprietari, interesele legate de clădire".

În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 215/2001 şi ale Legii nr. 393/2004.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, excepţia lipsei de interes şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că prin acţiunea formulată se solicita anularea HCL nr. X X privind trecerea în proprietatea publică a municipiului X X şi administrarea directă a Administraţiei financiare şi a Trezoreriei municipiului X X a unui spaţiu cu altă destinaţie decât cea de locuinţa situat în blocul X X b-dul X X. Împotriva HCL nr. X X, în calitatea acesteia de obiect al prezenţei cauze, nu a fost parcursa procedura prealabilă de natura administrativă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte natura actului administrativ contestat, arată că acesta este un

act administrativ individual, având în vedere faptul că actul administrativ normativ cuprinde reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecţi, HCL nr. X X necuprinzând reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de subiecţi.

De  altfel,  reclamantul  este  ieşit  atât  din  termenul  de 30 de zile prevăzut de

legiuitor pentru formularea plângerii prealabile cât şi din termenul special de 6 luni prevăzut de legiuitor pentru cazuri temeinice, potrivit art. 7 alin. (7) din acelaşi act normativ.

Ca  o  consecinţa  directă a aspectului potrivit căruia actul contestat nu produce

nici o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, acesta nu justifică nici un interes în anularea acestuia, operaţiune care, odată realizată, nu ar avea nici un efect sau beneficiu pentru reclamant.

Analizând, cu prioritate, excepţiile invocate, reţine următoarele:

Cu privire la excepţia prematurităţii introducerii acţiunii invocată de pârâtă,

recalificată de instanţă ca fiind excepţia inadmisibilităţii, reţine următoarele:

Cu privire la calificarea juridică a excepţiei, se apreciază că, neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este sancţionată cu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, procedura prealabilă fiind o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, şi nu prematuritatea acţiunii, aceasta presupunând că însuşi dreptul care se tinde a fi valorificat este supus unui termen sau unei condiţii suspensive, nefiind născut şi actual.

În speţă,  reclamanta  contestă  Hotărârea  Consiliului  Local nr. X X,

prin care s-a aprobat trecerea în proprietatea publică de interes local a municipiului X X a spaţiului cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, în suprafaţă de 22mp, situat la parterul blocului X X, Bd. X X, cu acces din holul de intrare al blocului.

Actul contestat este unul cu caracter individual, întrucât actul normativ presupune a fi adoptat/emis în scopul organizării executării legii şi conţine reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, producând efecte erga omnes, având un caracter general, impersonal şi obligatoriu. Or, în cauză, actul contestat produce efecte doar faţă de destinatarul determinat expres, respectiv imobilul prevăzut în cuprinsul său. Astfel, reclamanta avea obligaţia parcurgerii procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, neîncadrându-se în excepţiile prevăzute la alin. 5.

Reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, susţinând că aceasta nu este obligatorie, întrucât actul contestat este unul cu caracter normativ.

Instanţa  subliniază  că, în  dispoziţiilor  art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2002 se

menţionează situaţiile în care nu este necesară plângerea prealabilă, iar la alin. 2 se arată că, în cazul actului normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând. Aşadar, şi în cazul actelor normative procedura prealabilă, condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, este obligatorie, singura diferenţă fiind termenul de exercitare a acesteia, susţinerea reclamantei fiind lipsită de temei legal.

Faţă de modul de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, nu se mai impune soluţionarea excepţiei lipsei de interes invocată prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, în consecinţă,

Respinge acţiunea formulată de reclamanta X X cu sediul în X X, în contradictoriu cu pârâtul X X, cu sediul în X X, str. X X, judeţul Neamţ, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la XX, de contencios administrativ şi fiscal.